Adevěrul, iunie 1907 (Anul 20, nr. 6383-6411)
1907-06-25 / nr. 6407
Anni a] XIX-lea—No. 6407 FOUNDATOS Alex. W. Beldiaaanss »VBLJOJTATDE&! concedata exclusiv /rijențîei fia Pablicitato CAROL SCHULDER & Co. București, Sír. Karageorgewci18 Telefon 8/4 Pwtra Capitală Ko. 14|lO ȚtLEFOfl { P<9J Provincie șî Străinăttate So. 1S|40 SSaffigSBBHHH! S5S Fuziunea ziarelor cantacuziniste Cum se glumește pe socoteala ridiculei fuziuni a celor două ziare cantacuziniste cît e de sinceră și leală fuziunea servitoare,—aceasta se știe de ;ă lumea politică și e de prisos s’o mai punem în evidență prin ceha noui dovezi. " S’a petrecut însă, în cursul săptămînei trecuts, un mare act, cel d’intüyt act dela fuziune, menit într’adevăr a prezenta fuziunea ca cea mai reală concentrare a forțelor conservatoare. Deși fuziunea s’a făcut de atîtea luni, forțele conservatoare din jurul gazetei d-lui Nicu Filipescu, nu erau încă contopite cu forțele conservatoare din jurul forței dinastiei Cantacuzino! Acest mare act, ultimul care a consacrat contopirea forțelor conservatoare nu mai putea să întîrzie și de aceea în mod cu totul spontanei! s’a făcut fuziunea „Epocei cu ,,Patriotul'". S’a făcut mare haz în cercurile politice de această caraghioasă fugaime și ii special presa au salutat crude ironii faimoasa contopire, sau mai bine dispariția gazetei cantacuziniste și gruparea membrilor dinastiei nababiste în jurul Ioaei d-lui Nicu Filipescu. ■ Comedia aceasta fiind relevata de presă, s’a lansat un comunicat menit a provoca o și mai hazlie polemică, „Conservatorul” care și ia aere ca ar fi un organ oficios, pe cînd în realitate—după propria declarație a d-lui Carp,—nu-i decit tot o gazetă cantacuzinistă furată, dar fără nici o protestare, de cîțiva cantacuziniști, „Conservatorul” publică următoarea notă asupra fuziunei celor două organe: „Unele ziare, cari sint in totdeauna gata să răspîndească știri false, dar fel de fel de motive pentru a explica dispariția Patriotului. Intre altele se zice, că d. Carp ar fi cerut în momentul fuziunei dispariția confratelui conservator. „ Toate aceste știri sunt pur și simplu născociri. In momentul fuziunei d. Carp și d. Cantacuzino nu s'au ocupat decit de situația ziarului oficios Conservatorul, al cărui vechiu tornilet compus din d-nii Grigore G. Cantacuzino, M. Rahtivan și Paul Grecianu s'a complectat cu d-nii P. Missir și Mihail G. Cantacuzino. ..In ceea ce privește fuzionarea ziarelor Epoca și Patriotul, aceasta n'a avut alt scop decât concentrarea a cît mai midie, forte conservatoare pentru a crea un ziar popular menit să răspîndească și în mase doctrina sănătoasă a partidului conservator. De altfel, nu ne miră supărarea ziarelor liberale și pseudo-independente, căci fuzionarea aceasta, făcută acum în mod spontanen, a dovedit încă odată cît de adevărată și de reală a fost contopirea tuturor elementelor conservatoare, săvîrșită în ziua de 11 Aprilie 1907". Această notă, sau acest comunicat,, nu rezistă celei mai mici analize. Nimeni și nici un ziar n’a afirmat că în momentul fuziunei d. Carp a cerut dispariția Patriotului. Ar fi fost ceva comic ca șeful junimiștilor, care avea în acel moment de învins atîtea dificultăți, să se fi gîndit la ridicolul pamflet cantacuzinist a cărui existență de sigur că a ignorat-o în momentul fuziunei. „ Ceea ce este absolut adevărat, și desfidera să ni se aducă o desmințire cu autorizarea d-lui Carp, este că șeful conservatorilor a declarat că fiecare nuanță din partid are cita o gazetă sau două, numai d-sa n’are nici un organ și deci nici unul din organele existente conservatoare nu se noi, intitula ca ziare oficioase și autorizate ale partidului conservator, recunoscute ca atare de șef. Aceasta e absolut adevărat. Ceea ce se afirmă prin nota Conservatorului este iarăși absolut, fals. S’a vorbit de situația ziarului Conservatorul, dar nu s’a stabilit absolut nimic asupra reorganizatei comitetului între d-nii Cantacuzino și Carp. , „ . Vechiul comitet al acestui ziar e compus din d-nii Mișu Rahtivan, Paul Greceanu și Griguță Cantacuzino. E oare posibil ca d. Carp să fi admis complectarea acestui comitet număr cu un amic al d-sale, cu d. Petre Missir și sporirea cu d. Mișu Cantacuzino a elementului cantacuzinist, adică să fie patru cantacuziniști și un junimist? Dar de ce nu s’a anunțat pînă azi complectarea acestui comitet? Dovada cea mai bună că s’a operat, în familie, și această complectare de comitet, e că d. Carp a zis că n’are încă nici un organ oficios. In ceea ce privește scopul fuzionarei celor două îqî cantacuziniste, de care vorbește nota de adai sus, e foarte lesne de ghicit. Conservatorul spune că fuziunea gazetelor s’a făcut pentru a se concentra forțele conservatoare și a se dovedi cît de adevărată și de reală a fost această contopire! Atît fuziunea, cît și dovada erau de prisos. Forțele dela gazeta d-lui Filipescu cît și acele dela organul cantacuzinist erau concentrate cu mult înainte de fuziune, chiar dela începutul guvernărei cabinetului cantacuzino. Această concentrare de forțe însă s’a isprăvit prin decapitarea Nababului și dispariția gazetei cantacuziniste,—comedie care se intitulează: Fuziune sinceră și reală! D. Nicu Filipescu văzînd cum s’au încurcat cantacuziniștii cu presa lor și prevăzînd mai ales că-i vor compromite și paraliza acțiunea în viitor, a dispus desființarea sucursalei de la Minerva și lichidarea spontanee a caraghiosului pamflet. Cantacuziniștii, pentru a-și putea apăra din cînd în cînd isprăvile din trecut, vor acorda Ioaei d-lui Filipescu o subvenție, dar cu condiție ca nicîun cantacuzinist și mai ales d. Grigore Cantacuzino, să nu aibă pretenția de a deveni condeiul partidului conservator,—ceea ce ar fi o adevărată catastrofă pentru presa fuzionată. . . A. V. Doctoratul îi drept In întrunirea ea s’a ținut la Universitate, sub preșifismis fi lui Sáret, ministrul instrucțiunei, s’a decis se pare, a se relua chestia înființărea doctoratului în drept. Politicește, aceasta chestiune se leagă, în mod direct, de agitația universitară de acum patru luni. S. Haret făcea d-sa însuși parte dintre profesorii universitari cari au organizat greva și au apelat la studenți sa se asocieze în contra preeotului și lui Bissescu, care înființa doctoratul în drept și prevedea o suma de dispoziții folositoare regenerarea studiilor și vieții universitare. la aceste patru luni s'au petrecut desigur evenimente mai grave cari au pus în umbră agitațiunea universitară, dar nu mai puțin lumea sa ’»treabă azi: ce fel de politică este aceasta de a sa face saui adversar politic o opozițiune de distrugere, pentru a veni după patru luni cu ideile sale, spre a cere realizarea, fiindcă nu mai este el, ci ești tu la putere"? înțeleg organizatorii grevei universitare în ce lumină se pun și cum compromit reforma lor de azi prin însăși această monstruoasă inconsecvență ? Așadar, toți acei strașnici campioni ai autonomiei universitare „se“ demască: totul nu era decît chestie politică, chestia fie clopotniță, uneltire de politician spre a Isvs în adversari incomozi. Și la aceasta mișcare s’au lăsat ademenite două partide politice, acela al d-lui Ionel Bratianu și acela al d-lui Carp și rectorul Universitatii a făcut apel public pa zidurile Universității ca studenții să se asocieze la greva profesorilor. B. Haret nu vede că e de făcut ceva mai mult ca doctoratul în drept ? Nu vede d sacă trabuc garantat că nu va mai fi posibila repetarea unor mișcari ca acea grevă universitară și incidental ® scandaloase cari se ivesc necontenit în universitățile noastre ? Să spună „pater paocavi“ toți cei cu greva de acum patru luni și sa reia prosotul d-lui Bilasscu. Laturn. Datoria de democrat In momentul cînd scrim aceste rînduri, directorul Adeveruha nu se află printre noi. D. Const. Mille a plecat la Bârlad, unde sînt cemați în mintea judecâm Cirici cu jurați o suma de țărani, acuzați că, în vremea răscoalelor, au dat foc și au distrus o proprietate a d-lui Miile. .Ministeru public a deschis acțiune înpotriva lor și d nu Miile a fost chinmt ca parte civilă, fiind vorba de o pagubă de mai multe seci de mii da lei. Nu știm dacă procesul va fi judecat, cunoaștem însă hotărîrea cu care a plecat directorul Adeventsm la acest proces. Ca parte civilă, ia loc de despăgubiri..d. Const. Mille s’a dus personal să grăbească judecarea procesului țăranilor menținuți în prevenție, să renunțe la despăgubiri și să se asocieze, ca parte civilă, apărarea, cernind un verdict de achitare pentru acuzații- cari dacă ar fi cunoscut luptele directorului Adevărului pentru cauza țărănească ar fi călcat desigur și jurămîntul pe care l’au făcut de a da foc. Departe de noi ideea de a feri aceste rînduri pentru a slăvi fapta conducătorului acestui ziar. Modestia lui s’ar simți, cu drept cuvînt, jignită și noi înșine ne-am simți jenați. Dacă relevăm faptul, e spre a dovedi că, în mod firesc, există, o concordanță între idei și fapte și că democratul din convingeri nu numai vorbește ci și făptuește ca democrat. 5 ban! in toate țara DIRECTOR POIHTÎO CONST. MILLS apósa mért. * Un an • . . . . Lei 16.— 6 luni Ia III „ 8.—. 3 luni . • III „ 4.— a lună ii i II „ 1.50 In strfimh Stetstes Solt ^XfeESSO^ Apare zilinie la ora & seara esî ultimele știri ale zilei Binrourile ziarului: Str. Slrinîar, II Luci 25 iunie 19$r * A deveniti*Jocurile de_la Pilaret — Am văzut că s’au oprit jocurile de hazard la Pilaret, cu prilejul serbărilor ce s’au dat ? — S’au oprit jocurile de hazard și s’a permis jocul... hazardat al unei „hetaire“—vorba „și pandanțului“ ! Panică Printre ofițeri e mare panică , se ii teamă să nu rămîie fără..... ordonanța ! Toate evadează ca să vadă Madam’ Ordonanța da la Bașca ! Suplinitori E vorba ca în locul profesorilor cari vor trece la doctoratul In drept, să se numească suplinitori! Aținate, ginesime liberală, Rigoletto Încă o barbă frumoasă din actuala Cameră Ales al Urgii-Jiului, unde e foarte popular. Spiritual, nu prea are vocație pentru politică, are, însă, în schimb, o voce cu care ajungea la Scala din Milano. Vocile din parlament, ca să ren zicem coriștii, acopăr acest glas izolați") Fuziunea ziarelor cantacuzinii completa! A iubi poporul de jos nu ca ideolog, ci și ca om care îți dai seama de rolul său ca producător, înseamnă implicit a’i ierta multe, fiindcă multe suferă. Datoria unui asemenea democrat e să vorbească cum îi este portul și să se poarte cum e vorba. Aceasta e și explicația de ce directorul „Adevărului“ n’a putut niciodată intra în unul din cele două partide de guvernământ și a rămas un izolat în politică— un izolat însă care are mîngîierea că poate vorbi silnic la zeci de mii de oameni, cari ’l citesc și-l apreciază. Fapta de care vorbim aci e încă una din acele pe care i le-a dictat întotdeauna convingerile sale. B. V. 13. Alteța sa „prensul“ s'a mărginit să ne înjure surugiește. Noi nu l’am înjurat, dar l’am executat cu dovezi irecuzabile. Erî, din nou am publicat cîteva acte judecătorești, acte autentice din cari rezultă după propria mărturisire a acelui faimos Francisk Pokorny cum că ,,prensul“ Griguță i-a declarat că ia asupra-și toate cheltuelile proceselor și banditismelor ce ar voi să încerce asupra noastră. Așadar, în banda Pokorny—Ițic Rubinstein et Comp. opera și Alteța Sa. Bănuiam, dar n’aveam probele. Era leam obținut, copiate din actele justiției și lumea va judeca dacă Alteța Sa a meritat soarta pe care a avut’o alături de ceilalți onești detractori ai noștril! Boerul din Bizanț nu s’a dat în lături să comploteze cu de alte Pokorny și Ițic Rubinstein—ba acum e tras de aceștia și înaintea justiției ca garant care nu se ține de vorbă și nu plătește nici măcar onorariul avocaților. Acesta e omul care vrea să pozeze în ,,personalitate“ și să joace un rol în politică! Apoi să nu-i pui la carantină cum l’am pus și să faci să rîdă lumea de asemenea caraghioși? Prensul ției! Et bine,crație !I . Așa sunt liberalii ăștia: renunță la toate cuceririle democratine, ca, niciodată n’aș comite un asemenea aet de les demo! »AZBIT ÎI Inundarea Universităței fii» Iași In urma hotărîrii luate da d-na Stere, profesor la Universitatea din Iași, de a da note de trecere studenților, fără a-i examina, numai ca să nu fie acuzat de parțialitate, un entuziasm indiscriptibil domnește între studenții din București, cari sînt deciși a cere cu toții permutarea la Iași spre a fi elevii d-lui Stere. E vorba chiar ca să se declara adversari politici ai d-lui Stere, așa ca să vie în divergență de opinii cu d-sa și să poată invoca recuzarea pentru cauză de legitimă suspiciune, în cazul cînd d-lui Stere i-ar veni ciudata idee de a’i examina ! Guvernul va trebui să mărească cu mult facultatea de drept din Iași în urma acestei emigrațiuni studențești ! — ■ [UNK] [UNK]nni> • $£> --O-Anbark- 2Hf. «ea guvern ne sunsb Unde se arată cu fapte petrecute că tin clasa —— De multe cuvinte și lucruri s’a speriat omenirea într’o vreme, pentru ca mai tîrziu să se accepte ca ceva banal de adevărat și absolut inofensiv. De groază nu apucase feudalitatea cînd au răsunat întîî cele trei cuvinte magice: „dreptate, egalitate și fraternitate“ cari astăzi împodobesc toate edificiile publice franceze și nu maî speria pe rumeni, deși sintem încă departe de deplina lor realizare în Franța. Dar cuvîntul socialism, eîcă groază nu băga el pe vremuri în stăpînitorii de toiului ? Azî chiar și cei mai ignoranți politician! dela noi îl socot bun pentru țări mai înaintate, cu alte cuvinte îl admit ca o doctrină politică realizabilă într-o societate mai dezvoltată decit cea actuală a noastră, iar Franța vede miniștri socialiști, Austria recurge la colaborarea socialiștilor și Rusia însăși e gata să permită organizația și lupta economică a socialiștilor, dacă aceștia ar renunța la cerințele lor politice, ceea ce socialiștii pentru motive, ce nu-î locul da discutat aci și acum, nu pot face. Dintre cuvintele cari și acum încă sperie la noi este și acesta: guvern de clasă. Fiecare politician va pune mina pe piept și vă va jura că în Romînia nu există un guvern de clasă, ci numai unul național) dovadă împroprietărirea țăranilor,, articolul cutare din Constituție, țara prevede că toate puterile emană de la națiune, că toți românii sînt egali înaintea legei etc. etc., și totuși nicăiri in Europa poate, nu e mai evident decît la noi, că avem un guvern de clasă. Mai întâu cum se prezintă, articolul din Constituția că toți românii sînt egali înaintea legei ! Acest articol presupună doar în primul rod respectul legei, iar față cu imensa majoritate a populațiuneî acest respect nu există și, atît cele ce s’au petrecut cu reprimarea și pedepsirea răscoalelor, cit și cele ce se petrec față de mișcarea socialistă in aceste momente, dovedesc aceasta. Cita întruniri publice nu fac pe rînd partidele noastre istorice? Ci discursuri violente nu se țin într’însele ? Mărturisesc că dacă populațiunea Capitalei n’ar fi atît de sceptică, față cu tonul violent în formă și fond al oratorilor opoziționiștî, nici o întrunire nu s’ar termina fără vărsare de sînge. Și cîte întruniri nu s’au terminat cu manifestații de stradă, pornite cu intenția de a provoca turburărî și scandaluri, de a merge la palat chiar, etc. etc. Ei bine, îndrăznit a vreun prefect să facă la asemenea ocazii, ceea ce s’a făcut față cu mișcarea muncitoare la Galați sau față cu cea din București ? îndrăznit a Vreun prefect să spue politicianilor curat: „Ce? Am să mă împedic eu de lege și Constituție ?“ cum a făcut d. Atanasiu la Galați ? Indraznit a să suspende pentru politiciani dreptul de întrunire ? Indrăznit a să-i scoată supuși străini și să-i facă să colinde pe un vapor Dunărea în sus și în jos, fără ca să-și poată găsi azil, fiindcă Romînia își respinge copilul, iar alte țări refuză să-l primească, cum s’a întîmplat cu cazul muncitorului Enoiu ? In sfîrșit arestatu-s’au politician și fost-au vreodată maltratațî cum sa faca cu muncitorii ?* Știm ca la citirea acestor întrebări sa va zîmbi. Adică cum ? Cu politicianii cari raîine vor fi ei la putere, să se facă aceasta ? Sau tot mai cutare fruntaș sau codoș politician cu cutare muncitor cu bătături la palmă ? Ei bine, vedeți elar și acest zîmbet este o dovadă că avem un guvern de clasă. O simțim cu toții, unii tragem chiar folos din aceasta, dar puțini sunt conștienți de aceasta și mai puțini încă aceia cari au curajul s’o spue verde. Ce ar fi zis politicianiî dacă, la o tulburare de ordine din partea lor, cînd de multe ori au atacat cu bîte la armata, s’ar fi procedat cum s’a făcut cu țăranii ? Citiți vorba unui politician: „dați’mi un mort și vă răstorn guvernul Dar mortul trebue să fie din clasa politicianilor, altfel nu răstorna cu dinsul nici un zapciu. Dovada că actualul guvern a maorit mii de oameni și a căpătat o așa poftă de măceluri vicit la Galați a scos trupe în strada, o adevărată provocațiune la adresa muncitorulor, calmului cărora se datorește că exsocialistul Ion Atanasiu nu are pe mîine decît numai sîngele ca a țișnit din rănile țăranilor bătuți în județul său cu funia udă și în mod preventiv. Și o ultimă și splendidă dovadă că avem un guvern de clasă, de parlamentul nostru. * Nu voim să recurgem la cifre. Cu statistica ultimelor alegeri am arătat că vreo cîteva sau de alegători aleg majoritățile ambelor Camera, însăși legea noastră electoralc, este așa alcătuită incit din citirea și vezi că prin chiar Constituția noastră se întronează fără înconjur un regim de clasă. Iată colegiile I de Cameră și Senat unde numai banul ajunge pentru ca să aî dreptul de vot. Țăranul trebue să știe carte ca să aleagă la colegiul al treilea direct,— marele proprietar poate să nu știe nici semna, dar alege la colegiul I și votul sau cîntărește cît acela mii de țărani ignoranți ca și dinsul. Numai un argument există pentru această deosebire de drepturi: că in țara aceasta trebue să prepondereze marii proprietari și cei bogați, că banul trebue cu alta cuvinte să domnească. Or, ce-i aceasta decît întronarea regimului de clasă? Și să nu se vorbească de intelectuali, — ceî mai mulți dintre dînșiî aparțin prin naștere clasei diriguitoare sau capătă cu vremea interese comune cu dînsa, în care scop s’a și prevăzut pentru intelectualii fără cenz, stagiul. Acesta-i adevărul și trebue spus, tocmai pentru ca clasa diriguitoare să devie conștientă că e clasă diriguitoare și că în propriul ei interes trebue să Se respecte puținele drepturi ce au celelalte clase ce mai există în stat. O clasă nu poate avea preponderența în vecie. Ea poate însă ajuta progresul și să-și menție în acest chip o parte din situație măcar. Dacă procedează altfel provoacă zândiri, progresul se face prin erupțiuni și într’una din aceasta ea se scufundă cu totul. Ver ssas/saaaaao 7‘ ■•-TXizvmșsaiisr. PARE Bl Șl IMPRESII Medicii și accidentele Ia un lucru banal că la un accident medicii au rolul principal.. Dacă nu au singe rece,destul, dacă nu au curaj destul, dacă nu satt imediat toate măsurile dictate de împrejurări, pun desigur în joc sănătatea și viața victimelor accidentului. La acestea m’am gîndit cind am auzit întîmplător, următorul fapt: Lucrătorul Ion Dumitru împovorat de o grea familie, era ocupat la fabrica „Metalurgia Romînă“, avînd de lucru lingă un cazan care conținea zinc topit. Cazanul explodînd lucrătorul a suferit arsuri grave pe tot corpul și la ochi. Ia grabă a fost chemat medicul comunal d. dr. Fischer care a dat victimei primele îngrijiri, cu cel mai mare sînge rece, căutînd să ia toate măsurile pentru a evita complicațiuni și îndrepta răul ce muncitorul suferise. D. dr. Fischer n’a socotit însă că rolul d-sala e terminat cu căutarea medicală, s’a dus personal la directorul fabricei și i-a arătat că se cuvine ca victima accidentului să fie ajutată pentru ca să -și revie în fire. Directorul fabricei înțelese recomandata medicului și acordă imediat mijloacele bănești necesare pentru internarea muncitorului Ion Dumitru în sanatoriul diaconeselor unde fiind bine îngrijit s a putut pe deplin restabili și a-șî ciștiga din nou existența sa și a familiei sale. Am relevat acest caz pentru că ni se pare caracteristic. El ne arată că medicul în îndeplinirea datoriei sale, mai ales la accidente de muncă, nu trebua să se oprească numai la prescrierea medicamentelor. Xater, avem un guvern Ua curios — Casai mancitoraln! Encia — D. dr. Ilakovsky a povestit t» acest ziar un fapt foarte grav. Un român, care avea ce-i drept defectul de a fi muncitor, a fost scos de d. proiect de Constanța Scarlat Vîrnav, bulgar și expulzat. La început d. Vîrnav, cel cu ginerele grec care a insultat țara în toiul conflictului romîno-grec, a încercat să o ducă pe Eneiu pe un vapor care mergea în Firsă, unde antarții aveau să o asasineze, deoarece d. Vîrnav vroia să o prezinte ca revoluționar macedonean. Eneiu opunîndu-se a fost trimes la Silistra unde n’a fost primit de bulgari cum îl socosc a fi român, — tott așa s la Rusciuk și la frontiera Orșova. Astfel Eneiu se găsește acuma în situațiunea de a nu găsi o bucățică de pămînt pe care să se poată refugia. Din patria sa Romînia a fost găsit fără drept și era lege și altă țară nu vroește să o primească. Eneiu este român din Dobrogea. El e născut în Dobrogea din tată născut acolo și care în momentul ocupațiunei era supus otoman. După tratatele și angajamentele solemne luate de Romînia Eneiu e cetățean român, pentru care motiv a și servit în armata romînă. Expulzarea lui sta deci una din acele infamii fără de nume cari nu pot rămîne fără grave minări,pentru că pun în joc situațiațiunea și siguranța domiciliului întregei opulațiuni a Dobrogei. Procedeul întrebuințat azî contra lui Eneiu, poate fi întrebuințat ra mine contra oricărui alt român dobrogean. Din moment ce Constiuția și legile nu se mai respectă, de ce s'ar respecta angajamentele solemne ? Dobrogenii despuiați de dreptul lor și expatriați, trebue să găsească protecție și ajutor în opinia publică a României. Trebue să se găsească aci, înainte de a se găsi aiurea. r ni ungară la Reforma electorală te Ungaria aiB..rwnnn.nr.n.mi Congresul social-democrat german. — Salutarea delegaților. Riscursul deputatului austriac Fernsistorisr In sala cea mare a hotelului „Erzherzog losef“, social-democrații germani din Ungaria au ținut Simfătă și Duminică, congresul lor național. Au participat la această conferință 75 de organizațiuni din 40 de localități, reprezentați prin 80 delegați. Printre aceștia se aflau mulți țărani. Ca trimes al social-democrației germane din Austria era deputatul Pererstorfer. În numele comitetelor organizațiunelor muncitorești germane, Kittel salută pe delegați. El arată cum principiile social-democrate au găsit teren la muncitorimea germană din Ungaria. Și socialiștii de celelalte naționalități luptă la marginele lor naționale pentru emanciparea poporului muncitor, dar cu toții pe temeiul programului comun internațional. Discursul lui Pernerstorfer După constituirea biroului, salutat cu strigăte entuziaste de ,,Eljen", la cuvîntul deputatul social democrat Pernerstorfer. Am urmărit totdeauna—începe distinsul orator—cu’n interes deosebit desvoltarețil mișcărei tovarășilor noștri din Ungaria. S’au petrecut multe fapte cari nu mi-a plăcut. Acum Insă se constată o îmbunare. Socialiștii ungari In lupta pentru votul obștesc vor obține aceiaș izbindă cu noi în Austria. Partidele socialiste sunt acelea care regenerează națiunile fiindcă ele organizează masele. Și fiecărei masse populare, trebue să-î vorbești în limba ei. De aceia se cere o agitație special organizată pentru muncitorii slovaci, maghiari, germani și români. Proletariatul german are avantajul că poate beneficia de îmbelșugata literatură a partidului. Social-democrați sunt adevărații reprezentanți ai națiune, fiindcă reprezintă întregul popor, și nu mai putem adduce la viață naționalitățile prin chemarea la munca trainică în folos reformelor sociale. E neîndoios că partidul socialist e un partid revoluționar, dar aceasta nu înseamnă ca membrii lui să uite problemele zilei. Luptăm pentru o țintă finală, care neapărat va fi ajunsă, dar care nu trebue să ne facă să neglijăm politica zilei. Chestiunea aceasta ne preocupă In primul rînd pe noi, social-democrații din Austria și în labirintul politicei zilnice avem un conducător genial în persoana doctorului Victor Adler, care in chestiunile politice de toate zilele dă directiva cea mai dreaptă mai logică. Alcătuirea actualului parlament ungur D-voastră, tovarăși, vă plîngeți că aveți să indurați prigoniri politice din partea actualului guvern. Intr’adevăr guvernul acesta nu-mi pare a fi prototipul unui guvern european. Dar același soartă am avut’o și noi în Austria. Știn bine că d-v. nu dispuneți de o armată așa de însemnată de proletari ca și noi. In schimb însă trăiți în niște raporturi politice de cari puteți profita. Dacă în Austria se putea zice că parlamentul nu reprezintă decît aristocrația, în Ungaria se poate zice că parlamentul nu reprezintă nici chiar interesele unor anumite grupări politice, ci numai interesele unor clici, cari profită de parlament în favoarea intereselor lor proprii. D-voastră puteți lupta imporiva acestui parlament cu forța ideilor d-v. puritane. Trebue să vă dați seamă că sînteți un partid curat și nici de cum nu vă este ertat să vă lăsați a fi răpiți de un pact oarecare cu acești oameni. Socialiștii și Coroana Și pe noi ne-am ü batjocorit reacționarii demagogi din Austria că suntem socialiști cezariști, regaliștii Noi «se iaîi ea» suntem însă oameni carii ză cunoaștem tradiții. Noi vom mergeți întotdeauna alăturea de împărat și Dojroană, câtă vreme împăratul și Coroana va voi ceia ce voim noi. Noi ne folosite de toate mijlioacele cari servesc scopurilor noastre și nu ne sfiim să ne aliăm chiar și cu Coroana. Noi n’avem dogme în ce privește persoanele, ci numai în ce trivește principiile. D-voastră trebue, săs procedați ca și noi. Pe cit sînt în stare: să-mi daui seama, situația actuală din Ungaria e imposibilă și dacă regele are, aceleași vederi ca și d-v., trebue sa procedați cum am procedat noi In Austria«! Votul obștesc și naționalității ® ) După o pauză, fruntașul social- democrației austriace urmează: — Vă felicit și doresc ca socialiștii germani din Ungaria să dovedească și aici că sunt internaționali, că vor egala, îndreptățirea tuturor popoarelor și căi.' sunt una cu marea armată a culturii șii a progresului. Ar trebui să pare curios că noi carfi ne numim internaționali ne ocupăm în mod atît de serios cu chestiunea aproripiere dintre mișcarea social-democrațieî și mișcarea naționaliștilor. Internațional nu va să zică antinațional sau anațional. Internaționalismul social-democrație» e cel mai perfect patriotism, fiindcă tinde să le creeze o patrie acelora pe cari șovinismul dominant și puterea Îi exclude din această țară. Stările din Ungaria sunt asemenea celor din Austria. Mulți însă nu vor să admită adevărul acesta, fiindcă șovinismul maghiar e cel mai brutal șovinism din lume, o vorbă veche : „Extra Hungariam non este, vita". (In afară de Ungaria nu e viață)pare a fi prins rădăcini neperitoare și sunt oameni cari cred într’adevăr că țara, aceasta e stomacul lumei, în jurul căreia se învinte istoria întregului univers. ■ j In țara aceasta, națiunea, maghiară, a reușit să se facă stăpină pe eghemonia politică și-și menține această e«ghemonie cu ajutorul instituțiilor sale cari silit cele mai reacționare. Câtă vreme vor domina în Ungaria păturile a« ceste șoviniste nu va putea fi vorba de desvoltare materială, nici de desvoltara intelectuală. Cultura unui popor nu se poate îmbo«găți într’o limbă străină. Această cultură nu și-o poate însuși decît în limba sa maternă. Părerea mea personală e că țara aceasta nu se poate salva decît prin democratizarea ei, iar aceasta nu se poate realiza de cît pe o singură cale, dîndu- li-se tuturor popoarelor drepturile, ce li se cuvin. D-voastră veți avea prilej să vedeți deșteptarea naționaliștilor, a acelor națiuni, fără istorie, cari ați zăcut pînă acum, în stînjire. Dv. veți fi martorii re- deșteptării naționalităților și locul social-democrație se alăturea de acesta, naționalități. Trăim în vremurile unei mari agitații naționale,, fiecare fracțiune își apără existența. E ca și cînd oamenii ar fii pătrunși de simțul că ființa lor națională, limba și cultura lor sînt comoara lor cea mai sfîntă!“ Discursul deputatului socialist austriac a produs o puternică impresie asupra asistenței numeroase, iar presa ungară continuă acum să inventeze în diferite chipuri senzaționalele declarațiuni. A apărat fascicpta H ®. 17 din romana! : MILIOANELE UCICIASE sau Amor și sînge — S bani în toată țara, 5 —