Adevěrul, iunie 1907 (Anul 20, nr. 6383-6411)

1907-06-25 / nr. 6407

Anni a] XIX-lea—No. 6407 FOUNDATOS Alex. W. Beldiaaanss »VBLJOJTATDE&! concedata exclusiv /rijențîei fia Pablicitato CAROL SCHULDER & Co. București, Sír. Karageorgewci18 Telefon 8/4 Pwtra Capitală Ko. 14|lO ȚtLEFOfl { P<9J Provincie șî Străinăttate So. 1S|40 SSaffigSBBHHH! S5S Fuziunea ziarelor cantacuziniste Cum se glumește pe socoteala ridiculei fuziuni a celor două ziare cantacuziniste cît e de sinceră și leală fuziunea­­ servitoare,—aceasta se știe de ;ă lumea politică și e de prisos s’o mai punem în evidență prin ce­ha noui dovezi. " S’a petrecut însă, în cursul săp­­tămînei trecuts, un mare act, cel d’intüyt act dela fuziune, menit în­­tr’adevăr a prezenta fuziunea ca cea mai reală concentrare a forțelor con­servatoare. Deși fuziunea s’a făcut de atîtea luni, forțele conservatoare din jurul gazetei d-lui Nicu Filipescu, nu erau încă contopite cu forțele conserva­toare din jurul forței dinastiei Can­­tacuzino! Acest mare act, ultimul care a consacrat contopirea forțelor con­servatoare nu mai putea să întîrzie și de aceea în mod cu totul sponta­nei! s’a făcut fuziunea „Epocei cu ,,Patriotul'". S’a făcut mare haz în cercurile politice de această caraghioasă fu­gaime și ii special presa a­u salutat crude ironii faimoasa contopire, sau mai bine dispariția gazetei canta­­cuziniste și gruparea membrilor di­nastiei nababiste în jurul Ioaei d-lui Nicu Filipescu. ■ Comedia aceasta fiind relevata de presă, s’a lansat un comunicat me­nit a provoca o și mai hazlie pole­mică,­­ „Conservatorul” care și ia aere ca ar fi un organ­­ oficios, pe cînd în realitate—după propria­ declarație a d-lui Carp,—nu-i decit tot o ga­zetă cantacuzinistă furată, dar fără nici o protestare, de cîțiva cantacu­­ziniști, „Conservatorul” publică ur­mătoarea notă asupra fuziunei celor două organe: „Unele ziare, cari sint in totdea­una gata să răspîndească știri false, dar­ fel de fel de motive pentru a ex­plica dispariția Patriotului. Intre al­tele se zice, că d. Carp ar fi cerut în momentul fuziunei dispariția con­fratelui conservator. „ Toate aceste știri sunt pur și sim­plu născociri. In momentul fuziunei d. Carp și d. Cantacuzino nu s'au o­­cupat decit de situația ziarului ofi­cios Conservatorul, al cărui vechiu tornilet compus din d-nii Grigore G. Cantacuzino, M. Rah­tivan și Paul Grecianu s'a complectat cu d-nii P. Missir și Mihail G. Cantacuzino. ..In ceea ce privește fuzionarea ziarelor Epoca și Patriotul, aceasta n'a­ avut alt scop decât concentrarea a cît mai midie, forte conservatoare pentru a crea un ziar popular menit să răspîndească și în mase doctrina sănătoasă a partidului conservator. De altfel, nu ne miră supărarea zia­relor liberale și pseudo-independen­­te, căci fuzionarea aceasta, făcută a­­cum în mod spontanen, a dovedit încă odată cît de adevărată și de re­ală a fost contopirea tuturor elemen­telor conservatoare, săvîrșită în zi­ua de 11 Aprilie 1907". Această notă, sau acest comuni­cat,, nu rezistă celei mai mici ana­lize.­ Nimeni și nici un ziar n’a afir­mat că în momentul fuziunei d. Carp a cerut dispariția Patriotului. Ar fi fost ceva comic ca șeful juni­miștilor, care avea în acel moment de învins­ atîtea dificultăți, să se fi gîndit la ridicolul pamflet cantacu­­zinist a cărui­­ existență de sigur că a ignorat-o în momentul fuziunei. „ Ceea ce este absolut adevărat, și desfidera să ni se aducă o desmințire cu autorizarea d-lui Carp, este că șeful conservatorilor a declarat că fiecare nuanță din partid are cita o gazetă sau două, numai d-sa n’are nici un organ și deci nici unul din organele existente conservatoare nu se noi, intitula ca ziare oficioase și autorizate ale partidului conserva­tor, recunoscute ca atare de șef. Aceasta e absolut adevărat. Ceea ce se afirmă prin nota Conservato­rului este iarăși absolut, fals. S’a vorbit de­ situația ziarului Con­servatorul, dar nu s’a stabilit abso­lut nimic asupra reorganizatei co­mitetului între d-nii Cantacuzino și Carp. , „ . Vechiul comitet al acestui ziar e compus din d-nii M­­ișu Rah­tivan, Paul Greceanu și Griguță Cantacu­­zino. E oare posibil ca d. Carp să fi ad­mis complectarea acestui comitet număr cu un amic al d-sale, cu d. Petre Missir și sporirea cu d. Mișu­ Cantacuzino a elementului cantacu­­zinist, adică să fie patru cantacuzi­­niști și un junimist? Dar de ce nu s’a anunțat pînă azi complectarea acestui comitet? Dovada cea mai bună că s’a ope­rat, în familie, și această complec­­tare de comitet, e că d. Carp a zis că n’are încă nici un organ oficios. In ceea ce privește scopul fuzio­­na­rei celor două îqî cantacuziniste, de care vorbește nota de adai sus­, e foarte lesne de ghicit. Conservatorul spune că fuziunea gazetelor­ s’a făcut pentru a se con­centra forțele conservatoare și a se dovedi cît de adevărată și de reală a fost această contopire! Atît fuziunea, cît și dovada erau de prisos. Forțele­ dela gazeta d-lui Filipescu cît și acele dela organul cantacuzi­­nist erau concentrate cu mult îna­inte de fuziune, chiar dela începu­tul guvernărei cabinetului cantacu­zino. Această concentrare de forțe însă s’a isprăvit prin decapitarea Naba­bului și dispariția gazetei cantacu­­ziniste,—comedie care se intitulea­ză: Fuziune sinceră și reală! D. Nicu Filipescu văzînd cum s’au încurcat cantacuziniștii cu presa lor și prevăzînd mai ales că-i vor com­promite și paraliza acțiunea în vii­tor, a dispus desființarea sucursa­lei de la Minerva și lichidarea spon­tanee a caraghiosului pamflet. Cantacuziniștii, pentru a-și putea apăra din cînd în cînd isprăvile din trecut, vor acorda Ioaei d-lui Fili­pescu o subvenție, dar cu condiție ca nicîun cantacuzinist și mai ales d. Grigore Cantacuzino, să nu aibă pretenția de a deveni condeiul par­tidului conservator,—ceea ce ar fi o adevărată catastrofă pentru presa fuzionată. . . A. V. Doctoratul îi drept In întrunirea ea s’a ținut la Uni­versitate, sub preșifism­is­ fi­ lui Sá­ret, ministrul instrucțiunei, s’a de­cis se pare, a se relua chestia în­­ființărea d­octoratului în d­rept. Politicește, aceasta chestiune se leagă, în mod­ direct, de agitația u­­niv­ersitară de acum patru luni. S. Haret făcea d-sa însuși parte dintre profesorii universitari cari au organizat greva și au apelat la studenți sa se asocieze în contra preeotului și lui Bissescu, care în­ființa doctoratul în drept și preve­dea o suma de dispoziții folositoa­re regenerarea studiilor și vieții u­­niversitare. la aceste patru luni s'au petre­cut de­sigur evenimente mai grave cari au pus în umbră agitațiunea universitară, dar nu mai puțin lu­mea sa ’»treabă azi: ce fel de po­litică este aceasta de a sa face s­­­aui adversar politic o opozițiune de distrugere, pentru a veni după patru luni cu ideile sale, spre a cere realizarea, fiindcă nu mai este el, ci ești tu la putere"? înțeleg organizatorii grevei uni­versitare în ce lumină se pun și cum compromit reforma lor de azi prin însăși această monstruoasă in­consecvență ? Așa­­dar, toți acei strașnici cam­pioni ai autonomiei universitare „se“ demască: totul nu era decît chestie politică, chestia fie clopot­niță, uneltire de politician­ spre a Isvs­ în adversari incomozi. Și la a­ceasta mișcare s’au lăsat ademenite două partide politice, acela al d-lui Ionel Bratianu și acela al d-lui Carp și rectorul Universitatii a fă­cut apel public pa zidurile Univer­­sității ca studenții să se asocieze la­ greva profesorilor. B. Haret nu vede că e de făcut ceva mai mult ca doctoratul în drept ? Nu vede d sa­că trabuc ga­rantat că nu va mai fi posibila re­petarea unor mișcari ca acea grevă universitară și incidental ® scanda­loase cari se­­ ivesc necontenit în universitățile noastre ? Să spună „pater paocavi“ toți cei cu greva de acum patru luni și sa reia prosotul d-lui Bilasscu. Laturn. Datoria de democrat In momentul cînd scrim aceste rîn­­duri, directorul Adeveruha nu­ se află printre noi. D. Const. Mille a plecat la Bârlad, unde sînt c­­­emați în m­intea judecâm­ Ci­rici cu jurați o suma de țărani, acuzați că, în vre­mea răscoalelor, au dat foc și au distrus o proprietate a d-lui Miile. .Ministeru­ public a deschis acțiune în­potriva lor și d­ nu Miile a fost chinmt ca parte civilă, fiind vorba de o pagubă de mai multe seci de mii da lei. Nu știm dacă procesul va fi ju­­d­e­cat, cu­n­oaștem însă h­otărîrea cu care a plecat directorul Adeventsm la acest proces. Ca parte civilă, ia loc­ de despă­gubiri..d. Const. Mille s’a dus per­sonal să grăbească judecarea proce­sului țăranilor menținuți în preven­ție, să renunțe la despăgubiri și să se asocieze, ca parte civilă, apărarea, cernind u­n verdict de achitare pentru acuzați­i- cari dacă ar fi cunoscut luptele directorului Adevărului pen­tru cauza țărănească ar fi călcat de­sigur și jurămîntul pe care l’au fă­cut de a da foc. Departe de noi ideea de a feri a­­ceste rînduri pentru a slăvi fapta conducătorului acestui ziar. Modes­tia lui s’ar simți, cu drept cuvînt, jig­nită și noi înșine ne-am simți jenați. Dacă relevăm faptul, e spre a do­vedi că, în mod firesc, există, o con­cordanță între idei și fapte și că de­mocratul din convingeri nu numai vorbește ci și făptuește ca democrat. 5 ban! in toate țara DIRECTOR POIHTÎO CONST. MILLS apósa mért. * Un an • . . . . Lei 16.— 6 luni I­a I­I­I „ 8.—. 3 luni . • I­I­I „ 4.— a lună i­i i I­I „ 1.50 In strfimh Stets­tes Solt ^XfeESSO^ Apare zilini­e la ora & seara esî ulti­mele știri ale zilei Binrou­rile ziarului: Str. Slrinîar, II Luci 25 iunie 19­­$r * A deveniti*­Jocurile de_la Pilaret — Am văzut că s’au oprit jocurile de hazard la Pilaret, cu prilejul serbărilor ce s’au­ dat ? — S’au oprit jocurile de hazard și s’a permis jocul... hazardat al unei „hetaire“—vorba „și pandanțului“ ! Panică Printre ofițeri e mare panică , se ii teamă să nu rămîie fără..... ordonanța ! Toate evadează ca să vadă Madam’ Ordonanța da la Bașca ! Suplinitori E vorba ca în locul profesorilor cari vor trece la doctoratul In drept, să se numească suplinitori! Ațina­te, ginesime liberală, Rigoletto Încă o barbă frumoasă din actuala Cameră­­ Ales al Urgii-Jiului, unde e foarte popular. Spiritual, nu prea are vocație pentru politică, are, însă, în schimb, o voce cu care ajungea la Scala din Milano. Vocile din parlament, ca să ren zicem coriștii, acopăr acest glas izolați") Fuziunea ziarelor cantacuzinii completa! A iubi poporul de jos nu ca ideo­log, ci și ca om care îți dai seama de rolul său ca producător, înseamnă implicit a’i ierta multe, f­iind­că multe suferă. Datoria unui asemenea de­mocrat e să vorbească cum îi este portul și să se poarte cum e vorba. Aceasta e și explicația de ce direc­torul „Adevărului“ n’a putut nici­o­­dată intra în unul din cele două partide de­­ guvernământ și a rămas u­n izolat în politică— un izolat însă care are mîngîierea că poate vorbi silnic la zeci de mii de oameni, cari ’l citesc și-l apreciază. Fapta de care vorbim aci e încă una din acele pe care i le-a dictat în­tot­dea­una convingerile sale. B. V. 13. Alteța sa „prensul“ s'a mărginit să ne înjure surugiește. Noi nu l’am înjurat, dar l’am executat cu dovezi irecuzabile. Erî, din nou am publicat cîteva acte judecătorești, acte autentice din cari re­zultă după propria mărturisire a acelui faimos Francisk Pokorny cum că ,,pren­sul“ Griguță i-a declarat că ia asupra-și toate cheltuelile proceselor și banditis­melor ce ar voi să încerce asupra noa­stră. Așa­dar, în banda Pokorny—Ițic Ru­binstein et Comp. opera și Alteța Sa. Bănuiam, dar n’aveam probele. Era le­­am obținut, copiate din actele justiției și lumea va judeca dacă Alteța Sa a me­ritat soarta pe care a avut’o alături de ceilalți onești detractori ai noștril! Boerul din Bizanț nu s’a dat în lături să comploteze cu de alte Pokorny și Ițic Rubinstein—ba acum e tras de a­­ceștia și înaintea justiției ca garant care nu se ține de vorbă și nu plătește nici măcar onorariul avocaților. Acesta e omul care vrea să pozeze în ,,personalitate“ și să joace un rol în po­litică! Apoi să nu-i pui la carantină cum l’am pus și să faci să rîdă lumea de a­­semenea caraghioși? Prensul ției! Et bine,­crație !­­I . Așa sunt liberalii ăștia: renunță la toate cuceririle democra­t­ine, ca, niciodată n’aș comite un asem­en­ea aet de les­ dem­o­! »AZ­B­IT ÎI Inundarea Universităței fii» Iași In urma h­otărîrii luate da d-na Stere, profesor la Universitatea din Iași, de a da note de trecere studenților, fără a-i exa­mina, numai ca să nu fie acuzat de par­țialitate, un entuziasm indiscriptibil dom­­nește între studenții din București, cari sînt deciși a cere cu toții permutarea la Iași spre a fi elevii d-lui Stere. E vorba chiar ca să se declara adver­sari politici ai d-lui Stere, așa ca să vie în divergență de opinii cu d-sa și să poată invoca recuzarea pentru cauză de legitimă suspiciune, în cazul cînd d-lui Stere i-ar veni ciudata idee de a’i exa­mina ! Guvernul va trebui să mărească cu mult facultatea de drept din Iași în urma acestei emigrațiuni studențești ! — ■ [UNK] [UNK]nn­­i> • $£> --O-An­bark- 2Hf. «ea guvern ne sunsb Unde se arată cu fapte petrecute că tin clasa —— De multe cuvinte și lucruri s’a speriat omenirea într’o vreme, pen­tru ca mai tîrziu să se accepte ca ceva banal de adevărat și absolut inofensiv. De groază nu apucase feudalitatea cînd au răsunat întîî cele trei cuvinte magice: „dreptate, egalitate și fraternitate“ cari astăzi împodobesc toate edificiile publice franceze și nu maî speria pe rumeni,­ deși sintem­ încă departe de deplina lor realizare în Franța. Dar cuvîn­­tul socialism, eîcă groază nu băga el pe vremuri în stăpînitorii de to­iului ? Azî chiar și cei mai ignoranți politician! dela noi îl socot bun pen­tru țări mai înaintate, cu alte cu­vinte îl admit ca o doctrină poli­tică realizabilă într-o societate mai dezvoltată decit cea actuală a noas­tră, iar Franța vede miniștri so­cialiști, Austria recurge la cola­borarea socialiștilor și Rusia însăși e gata să permită organizația și lupta economică a socialiștilor, dacă aceștia ar renunța la cerințele lor politice, ceea ce socialiștii pentru motive, ce nu-î locul da discutat aci și acum, nu pot face. Dintre cuvintele cari și acum încă sperie la noi este și acesta: guvern de clasă. Fiecare politician va pune mina pe piept și vă va jura că în Romînia nu există un guvern de clasă, ci numai unul național) do­vadă împroprietărirea țăranilor,, ar­ticolul cutare din Constituție, țara prevede că toate puterile emană de la națiune, că toți românii sînt egali înaintea legei etc. etc., și to­tuși ni­căi­ri in Europa poate, nu e mai evident decît la noi, că avem un guvern de clasă. Mai întâ­u cum se prezintă, arti­colul din Constituția că toți româ­­nii sînt egali înaintea legei ! Acest articol presupună doar în primul r­od respectul legei, iar față cu i­­mensa majoritate a populațiuneî a­­cest respect nu există și, atît cele ce s’au petrecut cu reprimarea și pedepsirea răscoalelor, cit și cele ce se petrec față de mișcarea socialistă in aceste momente, dovedesc a­­ceasta. Cita întruniri publice nu fac pe rînd partidele noastre istorice? Ci discursuri violente nu se țin într’în­­sele ? Mărturisesc că dacă popula­­țiunea Capitalei n’ar fi atît de scep­tică, față cu tonul violent în formă și fond al oratorilor opoziționiștî, nici o întrunire nu s’ar termina fără vărsare de sînge. Și cîte întruniri nu s’au terminat cu manifestații de stradă, pornite cu intenția de a provoca turburărî și scandaluri, de a merge la palat chiar, etc. etc. Ei bine, îndrăznit­ a vreun prefect să facă la asemenea ocazii, ceea ce s’a făcut față cu mișcarea muncitoare la Galați sau față cu cea din Bu­curești ? îndrăznit a Vreun prefect să spue politicianilor curat: „Ce­? Am să mă împedic eu de lege și Constituție ?“ cum a făcut d. Ata­­nasiu la Galați ? Indraznit­ a să sus­pende pentru politiciani dreptul de întrunire ? Indrăznit­ a să-i scoată supuși străini și să-i facă să colinde pe un vapor Dunărea în sus și în jos, fără ca să-și poată găsi azil, fiindcă Romînia își respinge copi­lul, iar alte țări refuză să-l pri­mească, cum s’a întîmplat cu cazul muncitorului Enoiu ? In sfîrșit a­restatu-s’au politician­ și fost-au vreodată maltratațî cum sa faca cu muncitorii ?* Știm ca la citirea acestor între­bări sa va zîmbi. Adică cum ? Cu politicianii cari raîine vor fi ei la putere, să se facă aceasta ? Sau tot m­a­i cutare fruntaș sau codoș po­litician cu cutare muncitor cu bătă­turi la palmă ? Ei bine, vedeți elar și acest zîm­­bet este o dovadă că avem un gu­vern de clasă. O simțim cu toții, unii tragem chiar folos din aceasta, dar puțini sunt conștienți de aceas­ta și mai puțini încă aceia cari au curajul s’o spue verde. Ce ar fi zis politicianiî dacă, la o tulburare de ordine din partea lor, cînd de multe ori au atacat cu bîte la armata, s’ar fi procedat cum s’a făcut cu țăranii ? Citiți vorba unui politician: „dați’mi un mort și vă răstorn gu­vernul Dar mortul trebue să fie din clasa politicianilor, altfel nu răstorna cu dinsul nici un zapciu. Dovada că actu­alul guvern a mao­rit mii de oameni și a căpătat o așa poftă de măceluri vicit la Ga­lați a scos trupe în strada, o ade­vărată provocațiune la adresa mun­­citorulor, calmului cărora se dato­­rește că exs­­ocialistul Ion Atan­asiu nu are pe mîine decît numai sîn­­gele ca a țișnit din rănile țăranilor bătuți în județul său cu funia udă și în mod preventiv. Și o ultimă și splendidă dovadă că avem un guvern de clasă, d­e parlamentul nostru. * Nu voim să recurgem la cifre. Cu statistica ultimelor alegeri am arătat că vreo cîteva sau de alegători aleg majoritățile ambelor Camera, însăși legea noastră electora­l­c, este așa al­cătuită incit din citirea și vezi că prin chiar Constituția noastră se întro­nează fără înconjur un regim de clasă. Iată colegiile I de Cameră și Senat unde numai banul ajunge pentru ca să aî dreptul de vot. Ță­ranul trebue să știe carte ca să a­­leagă la colegiul al treilea direct,— marele proprietar poate să nu știe nici semna, dar alege la colegiul I și votul sau cîntărește cît acel­a mii de țărani ignoranți ca și dinsul. Numai un argument există pen­tru această deosebire de drepturi: că in țara aceasta trebue să prepon­­dereze marii proprietari și cei bo­gați, că banul trebue cu alta cu­vinte să domnească. Or, ce-i aceasta decît întronarea regimului de clasă? Și să nu se vorbească de intelec­tuali, — ceî mai mulți dintre dînșiî aparțin prin naștere clasei dirigui­toare sau capătă cu vremea interese comune cu dînsa, în care scop s’a și prevăzut pentru intelectualii fără cenz, stagiul. Acesta-i adevărul și trebue spus, tocmai pentru ca clasa diriguitoare să devie conștientă că e clasă di­riguitoare și că în propriul ei inte­res trebue să Se respecte puținele drepturi ce au celelalte clase ce mai există în stat. O clasă nu poate a­­vea preponderența în vecie. Ea poate însă ajuta progresul și să-și menție în acest chip o parte din situație măcar. Dacă procedează altfel pro­voacă zândiri, progresul se face prin erupțiuni și într’una din a­­ceasta ea se scufundă cu totul. Ver­­ ssas/saaaaao 7‘ ■•-TXizvmșsaiisr. PARE Bl Șl IMPRESII Medicii și accidentele Ia un lucru banal că la un accident medicii au rolul principal.. Dacă nu au singe rece,destul, dacă nu au curaj des­tul, dacă nu satt imediat toate măsurile dictate de împrejurări, pun de­sigur în joc sănătatea și viața victimelor acciden­­tului. La acestea m’am gîndit cind am auzit întîmplător, următorul fapt: Lucrătorul Ion Dumitru împovorat­ de o grea familie, era ocupat la fabrica „Metalurgia Romînă“, avînd de lucru lingă un cazan care conținea zinc topit. Cazanul explodînd lucrătorul a suferit arsuri grave pe tot corpul și la ochi. Ia­ grabă a fost chemat medicul comu­nal d. dr. Fischer care a dat victimei pri­mele îngrijiri, cu cel mai mare sînge rece, căutînd să ia toate măsurile pentru a evita complicațiun­i și îndrepta răul ce muncitorul suferise. D. dr. Fischer n’a socotit însă­ că rolul d-sala e terminat cu căutarea medicală, s’a dus personal la directorul fabricei și­­ i-a arătat că se cuvine ca victima acci­dentului să fie ajutată pentru ca să -și revie în fire. Directorul fabricei înțelese recoman­data medicului și acordă imediat mijloa­cele bănești necesare pentru internarea muncitorului Ion Dumitru în sanatoriul diaconeselor unde fiind bine îngrijit s a putut pe deplin restabili și a-șî ciștiga din nou existența sa și a familiei sale. Am relevat acest caz pentru că ni se pare caracteristic. El ne arată că medi­cul în îndeplinirea datoriei sale, mai ales la accidente de muncă, nu trebua să se oprească numai la prescrierea medica­mentelor. Xater, avem un guvern Ua curios — Casai mancitoraln! Encia — D. dr. Ilakovsky a povestit t» acest ziar un fapt foarte grav. Un român, care avea ce-i drept defec­tul de a fi muncitor, a fost scos de d. proiect de Constanța Scar­lat Vîrnav, bul­gar și expulzat. La început d. Vîrnav, cel cu ginerele­­ grec care a insultat țara în toiul con­flictului romîno-grec, a încercat să o ducă pe Eneiu pe un vapor care mergea în Firsă, unde antarții aveau să o asa­sineze, deoarece d. Vîrnav vroia să o pre­zinte ca revoluționar macedonean. Eneiu opunîndu-se a fost trimes la Silistra unde n’a fost primit de bulgari cum îl soco­­sc a f­i român, — tott așa s la Ru­sciuk și la frontiera Orșova. Astfel Eneiu se găsește acuma în si­­tuațiun­ea de a nu găsi o bucățică de pămînt pe care să se poată refugia. Din patria sa Romînia a fost găsit fără drept și era lege și altă țară nu vroește să o primească. Eneiu este român din Dobrogea. El e născut în Dobrogea din tată născut a­­colo și care în momentul ocupațiunei era supus otoman. După tratatele și angaja­mentele solemne luate de Romînia Eneiu e cetățean român, pentru care motiv a și servit în armata romînă. Expulzarea lui sta deci una din acele infamii fără de nume cari nu pot rămîne fără grave minări,­pentru că pun în joc situația­­țiunea și siguranța domiciliului întregei opulațiuni a Dobrogei. Procedeul întrebuințat azî contra lui Eneiu, poate fi întrebuințat ra mine contra oricărui alt român dobrogean. Din mo­ment ce Const­iuția și legile nu se mai respectă, de ce s'ar respecta angajamen­tele solemne ? Dobrogenii despuiați de dreptul lor și expatriați, trebue să gă­sească protecție și ajutor în opinia pu­blică a României. Trebue să se găsească aci, înainte de a se găsi aiurea. r ni ungară la Reforma­ electorală te Ungaria aiB..rwnnn.n­r.n.mi Congresul social-democrat german. — Salutarea delegaților. Riscursul deputatului austriac Fernsistorisr In sala cea mare a hotelului „Erzher­zog losef“, social-democrații germani din Ungaria au ținut Simfătă și Dumini­că, congresul lor național. Au participat la această conferință 75 de organizațiuni din 40 de localități, reprezentați prin 80 delegați. Printre aceștia se aflau mulți țărani. Ca trimes al social-demo­­crației germane din Austria era deputa­tul Per­erstorfer. În numele comitetelor organizațiune­­lor muncitorești germane, Kittel salută pe delegați. El arată cum principiile so­­cial-democrate au găsit teren la munci­torimea germană din Ungaria. Și socia­liștii de celelalte naționalități luptă la marginele lor naționale pentru eman­ciparea poporului muncitor, dar cu toții pe temeiul programului comun interna­țional. Discursul lui Pernerstorfer După constituirea biroului, salutat cu strigăte entuziaste de ,,Eljen", la cu­­vîntul deputatul social democrat Per­nerstorfer. Am urmărit totdeauna—începe distin­sul orator—cu’n interes deosebit desvol­tarețil mișcărei tovarășilor noștri din Ungaria. S’au petrecut multe fapte cari nu mi-a plăcut. Acum Insă se constată o îmbunare. Socialiștii ungari In lupta pentru vo­tul obștesc vor obține aceiaș izbindă cu noi în Austria. Partidele socialiste sunt acelea care re­generează națiunile fiindcă ele organi­zează masele. Și fiecărei masse populare, trebue să-î vorbești în limba ei. De aceia se cere o agitație special organizată pentru mun­citorii slovaci, maghiari, germani și români. Proletariatul german are avan­tajul că poate beneficia de îmbelșugata literatură a partidului. Social-democra­ți sunt adevărații re­prezentanți ai națiune­, fiindcă repre­zintă întregul popor, și nu mai putem ad­duce la viață naționalitățile prin che­marea la munca trainică în folos refor­melor sociale. E neîndoios că partidul socialist e un partid revoluționar, dar a­­ceasta nu înseamnă ca membrii lui să uite problemele zilei. Luptăm pentru o țintă finală, care ne­apărat va fi ajunsă, dar care nu trebue să ne facă să neglijăm politica zilei. Chestiunea aceasta ne preocupă In pri­mul rînd pe noi, social-democrații din Austria și în labirintul politicei zilnice avem un conducător genial în persoana doctorului Victor Adler, care in ches­tiunile politice de toate zilele dă direc­tiva cea mai dreaptă mai logică. Alcătuirea actualului parlament ungur D-voastră, tovarăși, vă plîngeți că a­­veți să indurați prigoniri politice din partea actualului guvern. Intr’adevăr gu­vernul acesta nu-mi pare a fi prototipul unui guvern european. Dar același soartă am avut’o și noi în Austria. Știn bine că d-v. nu dispuneți de o armată așa de însemnată de proletari ca și noi. In schimb însă trăiți în niște raporturi politice de cari puteți profita. Dacă în Austria se putea zice că parla­mentul nu reprezintă decît aristocrația, în Ungaria se poate zice că parlamen­tul nu reprezintă nici chiar inte­resele unor anumite grupări politice, ci numai interesele unor clici, cari profită de parlament în favoarea intereselor lor proprii. D-voastră puteți lupta imporiva aces­tui parlament cu forța ideilor d-v. puri­tane. Trebue să vă dați seamă că sînteți un partid curat și nici de cum nu vă este ertat să vă lăsați a fi răpiți de un pact oarecare cu acești oameni. Socialiștii și Coroana Și pe noi ne-am ü batjocorit reacționarii demagogi din Austria că suntem­ socia­liști cezariști, regaliști­­i Noi «se iaîi ea» suntem însă oameni carii ză cunoaștem tradiții. Noi vom mergeți în­totdeauna alăturea de împărat și Do­j­roană, câtă vreme împăratul și Coroana va voi ceia ce voim noi. Noi ne folosite de toate mijlioacele cari servesc scopurilor noastre și nu ne sfiim să ne aliăm chiar și cu Coroana. Noi n’avem dogme în ce privește persoanele, ci numai în ce tri­vește principiile. D-voastră trebue, săs procedați ca și noi. Pe cit sînt în stare: să-mi daui seama, situația actuală din Ungaria e imposibilă și dacă regele are, aceleași vederi ca și d-v., trebue sa pro­­­cedați cum am procedat noi In Austria«! Votul obștesc și naționalității ® ) După o pauză, fruntașul social- demo­­crației austriace urmează: — Vă felicit și doresc ca socialiștii germani din Ungaria să dovedească și aici că sunt internaționali, că vor egala, îndreptățirea tuturor popoarelor și căi.' sunt una­ cu marea armată a culturii șii a progresului. Ar trebui să pare curios că noi carfi ne numim internaționali ne ocupăm în mod atît de serios cu chestiunea aprori­piere­ dintre mișcarea social-democra­­țieî și mișcarea naționaliștilor. Interna­­țional nu va să zică antinațional sau anațional. Internaționalismul social-de­­mocrație» e cel mai perfect patriotism, fiindcă tinde să le creeze o patrie ace­­lora pe cari șovinismul dominant și pu­­terea Îi exclude din această țară. Stările din Ungaria sunt asemenea celor­ din Au­­stria. Mulți însă nu vor să admită adevărul acesta, fiindcă șovinismul maghiar e cel mai brutal șovinism din lume, o­ vorbă veche : „Extra Hungariam non este, vita". (In afară de Ungaria nu e viață)­­pare a fi prins rădăcini neperitoare și sunt oameni cari cred într’adevăr că țara, aceasta e stomac­ul lumei, în jurul că­­­­reia se învinte istoria întregului uni­­­vers. ■ j In țara aceasta, națiunea, maghia­­ră, a reușit să se facă stăpină pe eghe­­­monia politică și-și menține această e«­ghemonie cu ajutorul instituțiilor sale cari silit cele mai reacționare. Câtă vre­­me vor domina în Ungaria păturile a« ceste șoviniste nu va putea fi vorba de­ desvoltare materială, nici de desvoltara intelectuală. Cultura unui popor nu se poate îmbo«­găți într’o limbă străină. Această cul­­tură nu și-o poate însuși de­cît în limba sa maternă. Părerea mea personală e că țara acea­­sta nu se poate salva de­cît­ prin demo­cratizarea ei, iar aceasta nu se poate realiza de cît pe o singură cale, dîndu- li-se tuturor popoarelor drepturile, ce li se cuvin. D-voastră veți avea prilej să vedeți deșteptarea naționaliștilor­, a acelor na­țiuni, fără istorie, cari ați zăcut pînă­ acum, în stînjire. D­v. veți fi martorii re- deșteptării naționalităților și locul so­­­cial-democrație s­e alăturea de acesta, naționalități. Trăim în vremurile unei mari agitații naționale,, fiecare fracțiune își apără­ existența. E ca și cînd oamenii ar fii­­ pătrunși de simțul că ființa lor națio­nală, limba și cultura lor sînt comoara­­ lor cea mai sfîn­tă!“ Discursul deputatului socialist austriac a produs o puternică impresie asupra asistenței numeroase, iar presa ungară­ continuă acum să inventeze în diferite chipuri senzaționalele declarațiuni. A apărat fascicpta H ®. 17 din ro­man­a! : MILIOANELE UCICIASE sau Amor și sînge — S bani în toată țara, 5 —

Next