Adevěrul, iunie 1908 (Anul 21, nr. 6735-6764)

1908-06-10 / nr. 6744

Marți 10 Iunie 1908 Ultimele 28 zile cît mai acordăm Gratis, tuturor acelora cari se vor abona de azi la DIMINEAȚA, participarea la Loteria Regatului Român, a cărei tragere este la 7 Iulie 1908 1500 cîștigurî în suma de Lei 136,950 șiștigul cel mare nu căzun cel mai norocos ssreds: Lei 60.000 — afară de multe alte cîștiguri Abonații pe un an primesc Gratis 1­4 Los cl. I. Abonații pe 6 luni primesc Gratis 118 Los cl. Aceste losuri sunt cum­părate deja: Colectară principală JFelix Cr 1*11 ii ét Comp. iisurant central de vinzare al Loteriei Regatului Român — București, Str. Academiei No­i — Fiecare Abon­at poate continua sau­ nu jocul la celelalte clase, după dorință Toți abonații vechi și noi mai participă­ la premii în valoare de peste Lei 25000 §• m SE mpun äin: DOUA CORPURI CU CASE strada Teilor, 208 LIBERE DE ORI­CE SARCINĂ Toate camerile complect mobilate și montate de Marele Bazar cu Mobile Marco Dasielkremer,, La Centrala“ Strada Caro­, No. 62 DOM POLI­­ de ASIGURARE pe VIAȚA (ZESTRE) în valoare de LEI ‘104­0 a Sec. de Asigurare „A.€ áRI”."© IiA,la DOUA TRUSOURI în valoare de N­EÎ N­OO lucrate în Atelierele Speciale de Trusouri pentru Mirese ale Casei JT KORAUS „ SCeNCSIS APHRODITA“ — Calea Victoriei No. 34 — O MASINA de SCRIS „ST0EWER“ cu scrisul vizibil, ultima pefecțiune, premiate la concursurile din­ Berlin, Aachen, etc., în valoare de LEI 700 de la magazinul „KOSÜ08“ casă specială pentru mașini de scris. Furnituri pen­tru toate sisteme­­ de Mașini de scris Multiplicat, etc., Birou­ de copiat acte, București, Str. Smîrdan, 49 O MAȘINA DE CUSUT SISTEMUL CEL MAI PERFECȚIONAT Cu aparat de brodat, ultima invențiune, fabricațiune garantată, din __ ■ 5 ko MSmrîtE'MHaîBa București, Bulev. Elisabeta, 5 Magazinul 8­ IM. (Ungă Bäile Eforiei) DOUA CEASORNICE DE AUR §’•. de la Marele M­a­gazi­nu de Bijuterie și Horologerie LEON WEÎSELUTH București, Calea Victoriei, No. 40 UN PAT DE COPIL — bogat ornamentat cu­ bronz, cu rețete pe margini — UN ELEGANT POST-UMBRELE DE BRONZ «le la — INBUSTRIA MfcTALICA MAtftCG — —SOCIETATE IN­COMANDITĂ— Bulevardul Elisabeta 8 (vis-a-vis de Eforie) unde se pot vedea expuse O BICICLETA 100 ABONAMENTE la Ziarul „ABEVERUL“ nostul Abonamentului . Pe un an Lei 20, dînd dreptul la 15 Cupoane de participare la premii. Pe 6 luni Lei 11, dînd dreptul la 7 Cupoane. Pe 3 luni Lei 2, dînd dreptul la 2 Cu­poane. Administrația Silvică Princiară de Echönburg-Walden­burg ^© MTAWEMS-ISACAN­ Rl­YHWr fii ® FUIP pentru Uleiuri, Grăsimi, etc. 0­18 0 WillKm Ufe­r StW Construcție solidă. Capacitate mare BOACîE și FITMDURI precum și Scânduri pentru Lăz­bopuri din lemn de mesteacăn Pentru ori­ce lămuriri a se adresa reprezentanților noștri Nil iiisoias Fehár & Sa. »iÄs.» Băile BĂLȚĂTEȘTI (Neamț) ^ercesial începe la 1 Iunie a. m. Băi sărate concentrate ; Idioterapie . Inhalații moderne cu oxigen­­ comprimat; Pulverizații minerale ; Masaj și gimnastică medicală. T — Parcuri de brazi; Oțeluri confortabile și case țărănești; Băl­­ moderne de porțelan. —• Speciale pentru : Boale de femei, copiii scrofuloși și anemic), artritice și reumatisanțî, constipațî și nervoși. — Excursiuni plăcute și ușor de făcut în împrejurimi; Orchestră j­i bună; Baluri de două ori pe săptămînă; Poștă și Farmacie; Medic­­ cu un Intern în permanență; Masseur și Masseurâ speciali; Bu­­­­­cătări­e aleasă; Direcțiune nouă — Pentru detalii a se adresa: Mircea Arapu, Bâlțătești, jud. Z­oud. Neamțu, sau­ Dr. Botescu, Calea Griviței No. 119, București. — Cură cu renumita sare purgativă de Bâlțătești sau băi la do­micilii­ cu sarea de Băi de Bâlțătești; De vînzare la toate Farmaciile­­ și Drogueriile; Depozit central la Adm­inistr­ația Băilor Bâlțătești. Fabrica de Cărămizi ,1 Produse de Ciment lililiiii­, Ini­, Steriliin­o, MĂRÂȘEȘTI Prima Fabrică Complectă de Materiale de:­­­­ Ciment pentru Construcție, 1­­ Cărămizi, Țigle, Dale, Taburi, Blocuri găurite­­ Americano, Pietre de hotar, stâffi Piatră Artificială Ortes Lik­tor, imitînd perlest­orice Piatră Baturată Rezisiente~"­’l Econ­om­ice Cereți __ ISLa 1 Sirnie se deschide M­arele Hotel Nicolau, Sinaia Propietar­,, H. KilbSter Í­­xalt îmbunătățit, atît Hotelul cît și Restaurantul 50 Barners:­ier la 2 iei pe zi, pensiune­a ia­r lei în sus. Camere cu­ Inna: De la 19 lei în sus, pensiune lunar­ie la 290 lei MARE RESTAURANT^* Bucătărie : Română, Franceză și germană. — Serviciul curat și prompt. Antepriza: Al. Antonii­ Antreprenorul teatrului Bulevard, București LESNIE DE FOC U­SCATE de prima calitate ----­deposit (fost IPSEPICU) FELOSIEN­ & MIHAILIDE — Vechiul vinde CER FA« ȘLEAU Strada 11 Iunie 36 Telefon 9 | 33 prima 28 Lei 1 suia de Kilograme „ 26 „ ] cîntar garantat duse tei p. 23 „ l acasă Curierul spectacolelor Grădina Rașca. Trupa de ar­tiști ai teatrului national joacă: „La răcoare", comedie în 3 acte. PARCUL OTETELIȘANU.— Tru­pa lirică romînă sub conducerea d-lui C. Grigoriu, joacă: „Toto și Tata“, operetă: GRADINA TERASĂ a Berăriei și Restaurantului „La Carpați". In toate serile dela 7—12 si jum. seara și Duminicele dela 5—7 d. a. concert de profesorul Ercole Pifferi de la con­servatorul din Milano. Restaurant­e la carte si preț fix 1.60, 4 feluri. Specialitatea casei bere à la Pilsen din fabrica Czell. Grădina Ambasadori.­ Trupa de operetă va juca: „D’așî fi rege“, operetă. Grădina Teatrului Pathé Fréres, bulet. Elisabeta vis-a-vis de Café Bulevard). Reprezentațiuni cinema­tografice în fiecare seară. Serbarea școlară din parcul Carol I Era după amiază la orele 4 a avut loc în parcul Carol I o mare serbare de gimnastică dată de către toate școalele secundare din Capitală. La această serbare au luat parte toate școlile primare din Capitală, d. Spiru Haret ministrul de instruc­­ție, d. A. Teodoru, secretarul general al aceluiaș minister cum și un mare număr de profesori, profesoare, ins­titutori și institutoare din Capitală. Elevii școalelor secundare s'au în­trunit la orele 4 în grădina Cișme­­giu și de acolo, formîndu-se un cor­tegiu în frunte cu muzica reg. 6 Mi­hai Viteazul au pornit cu drape­lele pe Bulevard, calea Victoriei, str. Carol, str. Rahovei, str. II Iunie, pînă la parcul Carol I. La orele 5 școlile au defilat prin fața d-lui Spiru C. Haret după care elevii tuturor școalelor sub condu­cerea d-lui C. Pavelescu au execu­tat­ marș și exerciții libere în am­­samblu. Au urmat apoi diferite exerciții cu stegulețe, de scrimă, cu măciuci, greutății cu bastoane, exerciții la paralele și dansuri nationale execu­tate de elevii liceelor Matei Basarab, Mihai Viteazul, Sf. Sava, Lazăr, gimnazilor Cantemir și Șincai, ele­vii seminarului central și ,ai școaleî pentru învățătura poporului român sub conducerea d-lor N. Velescu, N. D. Țăranu, N. Bădescu, C. Pavelescu și D. Ionescu. Toțî elevii s’au introdus admi­rabil. Publicul a admirat în deosebi dan­sul national „Marioara” executat ad­mirabil de elevele azilului „Elena Doamna" sub conducerea d-lui N. Velescu și exercițiile estetice execu­tate de elevele școalei secundare gr. 11 sub conducerea d-rei Clara May. Serbarea s’a terminat la orele 7 și jumătate seara.—Tis. Din Macedonia Satonic, 4 Iunie, Serbarea distribuirea premiilor la școala comercială a fro­mîniei.—Dispariția elevului din cl. XII Jara Ohtorght.­­ Găsirea cadavrului. — Răs­­punderea morală a direcției. In alte părți poate n’are mare im­portantă distribuirea premiilor la elevii instituțiunei; la noi însă, a­­ceastă serbare e așteptată, cu o nes­pusă bucurie, nu atît pentru elevii cît pentru părinți și chiar pentru romînism, căci in acea zi, strînșî totî la un loc ne comunicăm impre­siile, văzînd — părinți, rude etc.— progresele vlăstarelor naționale cari se îndeletnicesc la suferințele vii­toare. Nici nu poți vorbi — în Mace­donia — de liniște, petrecere, ve­selie etc. cîtă vreme vor exista co­mitetele, cită vreme vor exista am­bițiile marilor puteri pentru cari crimele comise actualmente în Ma­cedonia sunt mici bagatele. Iată de ce o zi petrecută în familie, în mij­locul a lor tăi te face să uiți pentru puțină vreme, mizeriile îndurate din partea inimicilor. Ei bine! nici odată această ser­bare n'a fost mai searbădă, ca anul ăsta. Alt­­ani închiriam una din să­lile teatrale locale, anul ăsta ne am mulțumit cum una din micile săli a internatului. Alte timpuri invitam elita din Saloni­c, toate instituțiile străine, aveam expoziție de desem­­nul băetilor, unde se admira mun­ca elevilor în această branșă, aveam, în­totdeauna două piese, una romî­­nească și alta franțuzească, în ăst an n’am avut nimic. Pardon­ am a­­vut vr’o cîteva poezii recitate de e­­levi în limbi străine, bune de re­citat la cafea-concert. De altfel nici profesorii nu știau la cîte începe serbarea căci d. di­rector al școalei, un mare sportman, se ocupa cu excursiuni pe la Dru­­mușlu, floriinei etc. Romînii cari erau obicinuiti să fie anunțat verbal sau în scris, n’au știut pînă Dumi­necă dimineața, cînd, de la biserică, au fost aduși tot­ la serbare. In fine serbarea nu se poate în­­cepe de­cît la 10 dimineața pentru că tocmai atunci sosește de consul general Penescu. Recitări de mici poezii, unele decoltate și cîteva cin­­tece cîntate, ca vai de lume de co­rul școalei. După 3 sferturi de ceas serbarea s'a­ sfîrșit în mijlocul indiferentei generale. In loc să plecăm mai dis­puși, ne-am despărțit deziluzionat­ de disprețul arătat de superiori pen­tru tot ce-i romînesc. Par’c’a­ fost zis că după această indiferență și neplăcere să încercăm o mare durere prin dispariția ele­vului nostru Jara Gheorghe—origi­nar din Terma Reea—premiantul cl. III. Serbarea a fost complectată printr’o crimă. După sfîrșitul serbărei elevii trebuesc supraveghiați mai mult căci atunci neavîn­d nici o legă­tură cu școala—așa cred ei cel pu­țin—lucrează independent um­brind haimanale toată noaptea La internatul nostru, de Dumine­că la 12, elevii au fost lăsați li­beri, de capul lor. Elevul Joro se pregătea să plece Marți diminea­ța 3 c. în comuna sa natală Luni dimineață după ce își pregăti ba­gajul se duse în trig să-și cumpe­­reze ceva pentru rudele sale. La 12 a luat masa la un birt turcesc, deși era masă la internat, împreu­nă cu un elev consătean al sau. Dela 2 p. m. elevul n’a mai fost văzut. Seara în afară de cîțiva e­­levi nimeni nu știa de dispariția lui Marți dimineața se comunică direcției care, are de grijă să a­­nunțe poliția, fără să-și dea os­teneală să cerceteze ea singură, mai ales că exista bănueli in pri­vința unor consăteni ai băiatului, grecomanî. Ceva mai mult, d. di­rector St. Lupașcu—fără să ia în vedere răspunderea ce o are— s’a pregătit să plece Mercuri dimi­neața, în escursie spre Bitoli­a. Miercuri dimineața, poliția co­munică școaleî­­că este cadavrul elevului acela care a fost găsit afară din oraș pe o colină. In direcția cartierului Zeni-Rapu. Ce dezo­lare pen­tru profesori! S’au tran­sportat aproape tot­ la locul cri­mei. Iată ce mi-a spus unul din ei: „Băiatu­l fusese omorît din seara aceea (Marți spre Mier­curi), căci cadavrul nu mirosea Pe capul lui strivit de pietre, criminalii au pus o piatră de vreo 30 gr. De altfel, după masă, s-a făcut autopsia cadavrului și s'a constatat două fracturi la cap, cari i-au produs moartea, omorul e recent. Poliția a mai constatat că bă­iatul a fost văzut în direcția a­­ceea singur Marți pe la 4 p. m., prin urmare Marți era în viață. Dacă direcția—și în special di­rectorul internatului s’ar fi inte­resat mai de aproape, ar fi um­blat prin hanurile bănuite, pro­babil că băiatul era să fie scăpat. Ce jare pentru bietul tata-sau, care îl așteta în gara Gub­engia. E a doua Victimă, căci anul tre­cut l-au omorît pe un frate. Băiatul e victima patriotismu­lui tatălui sau, fondatorul școa­lei române din Tîrna-Reca. A­­cum 15 zile niște grecomani din Tîrna-Reca, rude cu băiatul, i-au spus: „Fiindcă nu putem să o­­morim pe tata-taü, te vom omorî pe tine“. Desigur, vreunul din eî a luat cu plan pe băiat, care în inocen­ța lui nu credea la aceste ame­nințări, și l-a dus afară din oraș, unde a fost omorît. Bătrînul Jara încearcă a treia oară o nenoro­cire­— prima, arderea morei, a doua omorîre a fratelui său—pen­tru indrăsneala avută întru a­­firmarea naționalității sale. Arababul SCRISORI DIN BULGARIA Dela corespondenta­ nostra Expulzarea a 1000 de supați sîrbi.— Cauza. — Spionaj su­besc. — Plan slrbesc pentru luarea unei rovan­­țe. — Bandele sirbești, guvernul ți moștenitorul tronului. — Rupe­rea relațiilor diplomatice inevita­bile. SOFIA, 8 iunie.­­ Prefectura po­liției a făcut un tablou de vreo 1000 supuși sîrbi cari vor fi expulzați din Bulgaria. Prefectul din Sofia declară că a­­ceastă măsură este justificată prin aceea că sub masca de muncitori, Bulgaria este cutreerată de ofițeri sîrbi cari spionează toate mișcările armatei bulgărești și ridică hărți topografice. Se zice că guvernul bulgar ar fi având informații că activitatea ban­delor siriești în Macedonia, puse l­a cale de guvernul sîrbesc, n'are alt scop decit acela de a înăspri re­­lațiunile sîrbo-bulgare prin nume­roase cruzimi săvîrșite asupra frun­tașilor bulgari din Macedonia. Guvernul sîrbesc și în special ca­ra irila regelui urmăresc să pro­voace un conflict sîrbo-bulgar care să degenereze un războiu, pentru a i­a ocazia, printr-o revanșă luată asupra bulgarilor, să facă o diver­siune în opinia publică și să întă­rească situația zdruncinată a dinas­tiei Caragheorghevici. * Guvernul bulgar am spus că are din care rezultă scopul ce ur­măresc sîrbii. Aceste probe însă se țin secrete. Totuși opinia publică din Bulgaria este convinsă de aceas­tă intențiune a cercurilor palatiste din Serbia și din faptul, că comi­tetele revoluționare macedonene sunt prezidate de persoane bine-văzute la Curte, iar însuși prințul moșteni­tor al tronului este președinte de onoare. Se afirmă că prințul Gheorghe are 100.000 lei (datorii pe piață, bani pe care i-a luat ca să ajute comitete revoluționare. Pe de altă parte prințul nu se sfiește a primi la palat pe șefii de bande cari vin din Macedonia la Belgrad spre a se repauza.­­ Numai așa se explică că cu toate declarațiile guvernului sîrb, bandele sârbești își continuă activitatea lor în Macedonia. Prin expulzarea celor 1000 de supuși sîrbi, de­sigur că se­ va pune punctul pe i și conflic­tul sîrbo-bulgar va isbucni. Dacă sîrbii doresc un räzboiu cu bulgarii, aici nici bulgarii nu’l re­fuză. Spiritele în Bulgaria, din cau­za omorurilor comise de bandele sîrbești sunt foarte surescitate, așa în­cît, o rupere a relațiilor diplo­matice va fi bine primită. Rămîne ca sîrbii să-și pue restul planului în aplicare. Este de presu­pus că printr’o revanșă dinastia Ca­ra­gheorghevici să se întărească. Pu­tea vor însă sîrbii să-și ia revan­șa? Iată întrebarea. ________ _ Titoreff fără a nu felicita nici odată pe d-na Balaban directoarea școalei de se­ricicultură, precum și pe d-na sub­directoare Păunescu, pe d-rele Du­­dan, secretara și Frunzescu profe­soară, cărora se cuvine toată lăuda și meritul acestei expoziții. Expoziția copilelor din Azil Artistice și delicate sunt lucrările expuse de elevele d-rei Miller-Ver­ghy.La intrare în stînga, marca tărea brodată de mîini de zîne cu aur­ și mătase, oprește în loc pe vizitator. O­ umbrelă lucrată toată pe fir în ajururi albe de mătase, model din Ardeal, pare o minune demnă de a adăposti un obraz de regină. De asemeni două toalete ale dom­nișoarei directoare, o redingotă „rose" cu fir de aur și o rochie de bal­i cusută în gen national sunt­­ de­­săvîrșite minuni de țesătură și lu­cru.Fără de rival apar în urmă în vi­­trine diferite broderii după desenuri vechi naționale și un etnograf și-ar pierde ceasuri întregi în fața punc­telor din bătrîni găsite în vechi mă­năstiri și redate cu atita pricepere și artă de elevele secției normale. . Un­ mic colt de salonaș unde stofa canape­utelor e țesută toată în școa­lă, invită la odihnă, și multe doam­ne mari își șoptesc confidențele re­­zemîndu-se pe scăunelele de bazin. Dar fiindcă vorbim de mobile, cum s’ar putea să nu remarcăm ce­le trei fotoliuri de forme originale împrumutate de principesa Maria, expoziției? Unul din ele, a fi spătar înalt de lemn aurit și semănat cu flori vio­lete se zice că ar fi pictat de chiar princiara mină a posesoare­­lui. Ori­cum grația cu care sunt dra­pate aceste fotolii cu borangic colo­rat, divulgă gustul moștenitoarei tronului, așa de fin și ales. Alături de acest colțișor de vas, niște flori minunate par­că trăesc fericite de soarta lor. Colorit formă gingașe, nimic nu lipsește rozelor și crinilor din vase, iar tocmai in minutul cînd vrei să te uculezi și de parfumul ce crezi că exală, ți se spune că ele au răsă­rit nu în vre’o­­ grădină, sau seră oarecare ci din mîinile unei tinere domnișoare, Victoria Dinescu, care expune alături de atîtea frumuseți nota complimentară a buchetelor sale.Absolventă a școalei profesionale „Jasquard" din Paris, pictoriță de seamă, d-ra Dinescu execută, pic­tează orice lucrări atingătoare de arta sa, cu o naturaletă și o gra­ție desăvîrșită. Florile lucrate de dinsa sînt a­­devărate minuni pe o pălărie, în raport cu prețurile lor modeste. E o artistă care ar trebui încu­rajată mult, căci merită mult. . Ambele expoziții care atrag zil­nic tot ce Bucureștii conțin mai fl­ies vor mai dura încă cîtva timp și îndemnăm pe drăguțele noastre ci­titoare a se grăbi să viziteze sala „Exarcu" unde vor rămîne uimite de cele văzute. Falme. Muncă și artă Două expoziții .— Țesături ți bre« dorii Sub mîndra boltă a Ateneului, în discreta și frumoasa sală „Exarcu", cîteva grațioase copile lucrează în decor de feerie. Unele la micuțe războae, în fața vizitatorilor ce se perindă mereu, fac să răsară flori de lînă pe mici covorașe, altele în șorțuri gri, pur­­tînd la gitul lor o cruce dăruită de mînă princiară, tes fire de borangic fără de seamăn. Iar într’un colț departe, pe pat de frunze proaspete, se întind alene iau parte la expoziție, câiva viermi de mătase de aristocratic soia. E o frumoasă idee, după mine, a face să participe la acea sărbătoare a ochilor, și pe mnicii, dar Însemnații făuritori ai firelor mătăsoase fără de cali nici un petecut din toate splendorile admirate, nu ar fi putut exista. Dar să revin la comorile văzute și să mă încerc a descri parte din ele. Stolele Am spus că la un loc sunt două ex­poziții: aceea a școalei de sericicul­tură, de sub direcțiunea d-nei Ele­na Balaban, și aceea a secției nor­male din azilul Elena Doamna de sub direcțiunea d-rei Miller-Verghy. Școala de sericicultură, ale cărei p­oduse miraculoase au încîntat străinătate, expune în imense vitri­ne cîteva toalete d’ale principesei Maria, lesute și lucrate întru totul în școală, dar care trebuesc văzute, căci cea mai abilă pană e incapabi­lă să le descrie gratia luieturel și desăvîrșirea coloritului. Un „kimono“ de nuanță „brique" atrage privirile tuturor, de asemeni și drăguța redingotă „iaune orange" a Jé un borangic unic plnă acum vi­­ară.In adevăr la școala de sericicul­tură, cu noile războae, in special, cu războiul „Jacquard" s’a ajuns a se țese borangic în patru sute de He­ Cii despre colorit, întreaga gamă a Plantelor cele mai delicate se res­­fată în vitrine, zmulgind admirația tuturor. Nu pot să trec ,la descrierea expo­ziției sectiei normale a Azilului REGELE LEOPOLD Jo­ronim John Grand­.Carteret, unul din cei mai dinstinși caricaturiști francezi, scoate deja o vreme în­coace, la fiecare ș­ase săptăm­ini cîte un volum de caricaturi colec­ționate. Lui nu-i mai ajunge pen­tru această lucrare un singur edi­tor, și iată că vedem cum patru editori parizieni s’au asociat ca să facă să apară regulat această publicațiune. Ultimul volum conține două su­te de caricaturi ale regelui Leo­pold al Belgiei și e intitulat „Po­­pold, roi des Belges et des Beiles“ Lucrarea a apărut în editura li­brăriei Louis Michaud din Paris. Dealtfel editorii din Franța nu fac nici o deosebire, toți lucrează după aceiași regulă, și o carte franceză seamănă cu cealaltă, în orice editură ar îl apărî nid. De ar­ta împodobirea cărților, cum e cul­tivată în Germania și Anglia de sute de editori, se observă în Franța numai la acele cărți cari sunt scoase pentru un număr in­fim de bibliofili, și cari costă o multimile de parale, așa că publi­cul cel mare nici nu poate lua cu­noștință de ele. Cum o ara­tă și titlul cărții de­­ care vorbim, ea se referă mai mult la relațiile intime ale rege­lui Leopold, adică cu Cleo de Me­redet­ și baroneasa de Vaughan. Caricaturile mai vechi se ocu­­ltau și de chestia Congului și de oscilările regelui între liberali și clericali, în ce privește politica internă. * Ceea ce trebue de relevat e că Leopold a ajuns a fi obiectul ace­­lor Chroniques scandaleuses în vîsta cînd alții devin credincioși și virtuoși, din singurul motiv că nu pot face altceva. Pină la 1890 caricatura s-a ocu­pat de Leopold numai ca negus­tor de sclavi africani, de fildeș și Cauciuc. Caricatura belgiană s'a ocupat și de chestiunile lăuntrice­­ ale țarei. Cînd însă regele Leo­pold a început să facă afaceri în asociație cu Stanley, caricatura universală l-a luat la rost. Un lucru trebue de constatat dela început. Regele Leopold are o presă rea în caricatură. Cînd el era încă tînăr sau în plină ma­turitate, ea nici nu i-a dat vre-o atențiune. De abea la vrîstă de 50 de ani, caricatura l-a denunțat ca negus­tor de sclavi și biciuitor de ne­grii. La vîrsta de 60 de ani, ca­­ricaturiștii îl arătau ca soț și tată cîinos. Arare­ori sau chiar niciodată vre-o notă de simpatie. Și prin aceasta se deosebește chiar regele Leopold în ce prive­ște caricatura de toți Ceilalți con­temporani ai săi. Nici Wilhelm II, nici Eduard VII și nici chiar Nicolae II n’au găsit în caricatu­ră atît de puțină simpatie. * Ființa caricaturei e doar de a ride, de a se batjocori .Dar el poate ride și batjocori binevoitor sau cu ură. Regele Eduard, îm­păratul Wilhelm și însăși țarul. In primii ani ai domniei sale, au putut simți acea batjocură binevoitoare, care trădează sim­patia desenatorului și a publicu­lui care vede apoi caricaturile. Regele Leopold însă, dimpotrivă, de cînd se ocupă caricatura cu dînsul, adică de cînd opinia pu­blică îl privește mai de aproape, a fost­ tratat mereu cu antipatie. Au fost înfierate deopotrivă afa­cerile lui coloniale și financiare, ca și aventurile lui amoroase și certurile sale familiare. Chiar și în cazurile cînd fiicele regelui Leopold nu meritau prea multă simpatie, opinia publică a avut aceeași atitudine hotărât dușmană față de curiosul suveran. John Grand-Carteret a greșit a­­dresîndu-se în prefața volumului său, regelui Leopold. O asemenea­ ­ y _ prefață ar fi fost cu rost la cari­caturile împăratului Wilhelm II, căci un mare număr din ele erau simpatice. Nu așa însă stă cazul cu acelea ale regelui Leo­pold, care nici de cum nu va rîde cu poftă de caricaturile sale. Hotărît lucru, „Popold“, acesta nu va figura în bibliotecile pala­telor regale din Belgia. El afi POLITICA IN PROVINCIE Șefia d-lui Stere la Iași In urma intervențiilor făcute, fruntașii bătrânilor liberali ne­mulțumiți au primt șefia d-lui Stere. Deși d. Gh. Panu revenise asu­pra demesiei din comitetul executiv al partidului liberal din Iași și deci, situația d-lui Stere se ușurase în­tr’un cîtva, deși prin revenirea d-lui Panu la mai bune sentimente, d. Stere Înlăturase din drumul d-sale cel mai de seamă obstacol ce i se pusese în calea șefiei liberalilor ie­șeni, cu toate acestea noul preșe­dinte al clubului liberal nu se pro­nunțase încă în mod oficial dacă primește sau nu mandatul ce-i dă­duse majoritatea­ clubiștilor. Ceea ce determina pe d. Stere să stea încă în rezervă, era atitudinea ostilă șefiei d-sale pe care o ma­nifestau d-nii Nicu Gane și Const. Climescu, cei doi conducători ai bă­trânilor liberali de la Iași și vice­președinți ai clubului. Dar atitudi­nea aceasta a celor doi fruntași ai bătrinilor era explicabilă. Și d. Gane și d. Climescu, d. Gane mai mult decit d. Climescu, rívneau la preșidenția clubului, invocînd de partea d-lor vechi­mea în partid, tradiția, situațiile anterioare și, mai invocau ceva, dar, acel „ceva“ nu’l spuneau pe față, ci il șopteau în culise ca să facă impresie asupra unora, să emoționeze pe a litî și să le stoar­că astfel lacrimi pe ruinele tra­diției partidului, care se înmor­­mînta odată cu alegerea d-lui Stere. Ei bine, acel „ceva“ care se colporta prin culisele liberale dela Iași ca un ce misterios, era „omul nou“ și ideile noul cari amenințau să înlocuiască de aci înainte vechile obiceiuri și apu­cături, cari adusese anarhia în partidul liberal ieșan. D. Stere, care era în curent cu cele ce se șoptea, a avut răbdare, a aștestat­ și nu s'a grăbit, să pri­mească preșidenția, pină cînd bătrînii din partid nu vor renun­ța la pretențiile lor, recunoscîn­­du-i oficial șefia și, deci, implicit și necesitatea „omului nou”, cu ideile și vederile sale. Cu alte cuvinte J. Stere a ținut cu orice preț să îngen­unche pe d-nii Gane și Climescu; altul nu putea fi scopul rezervei d-lui Stere, de­oarece mare majoritate­­ a clubu­lui îî acordase încrederea. Și, de pe cît se pare, a reușit. Știrea dată de noi acum trei zile și prin care se arată că bătrînii liberali au cedat în sfîrșit, a fost confirmată de o telegramă expe­diată de corespondentul nostru din Iași alaltă seară. In acea telegramă ni se anunță că d-nii Gane și Climescu au pri­mit șefia d-lui Stere. Dacă a pri­mit sincer sau nu această șefie pentru moment, lucrul nu are im­portanță. .Ceea ce e de reținut, însă, e că d. Stere a învins din nou. In mai puțin de o săptămîna d-sa a reușit să i se recunoască alegerea de președinte al clubu­lui de către trei adversari reduta­bili: d-ni. Panu de o parte, Gane și Climescu de altă parte. A mai rămas contra d-sale mi­ca dizidentă, adică cei nouă și d. Iorgu Șendrea zece. Cum de partea aceasta nu e nici un peri­col, e probabil că d .Stere va da, în sfîrșit declarație, că primește mandatul de șef al liberalilor eșeni. De altfel, șefia aceasta o urmărea de mult d. Stere, așa în­cît nu prea vedem pentru ce s'ar lăsa acum să fie rugat ca s-o primească. Și, apoi, în cele din urmă, am vrea să-l vedem pe d. Stere lu­­crînd în conducător. E drept că și pînă acum a făcut d. Stere ce­va pentru partidul liberal, dar a făcut.... literatură poporanistă. Sandu Vrancea Intrunirea proprilor agricoli din județul Ho­ ­rî dimineață la orele 10 proprie­tarii agricoli din județul Ilfov s­au întrunit din nou în sala restauran­tului „Carpați" din b-dul Acade­miei pentru a protesta contra consi­liului superior de agricultură care a nesocotit lucrările demisionate­ co­­misiuni regionale din județul Ilfov. Asistenta A prezidat de Petre Millo. La această întrunire pe lîngă un mare număr de proprietari am re­marcat pe d-nii Constantin Stoi­­cescu, dr. Rimniceanu, dr. Petrini- Galati, Vlahuti-Slătineanu, Sava Șo­­mănescu, Mavrodin, Funda, Gruef, I. Teodorescu, dr. Brătianu, N. Amira, Gh. Deșliu, Th. Dobrescu, M. Catar­­giu, Nicu Lahovari, Andronescu, Pi­­tache Dumitru, Vasiliu, M. Mari­­nescu, căp. M. Aslan, Bușilă, Gr. Dumitrescu, ing. Mironescu, Enescu, etc. Discursul u­nui ing. Mironscu D. inginer Mironescu, directorul școalei de poduri și șosele și preșe­dintele comisiunea aleasă în întru­nirea precedentă, vorbind în nu­mele comisiunea spune că s’au pre­zentat atît la consiliul superior di agricultură cît și la ministerul de domenii și că rezultatele căpătate se pot considera nule. D-sa spune ca d. consilier Bag­­dat a apărat lucrarea consiliului nesocotind lucrarea comisiunei regi­onale. D. Theodor Roseti—continued oratorul—în cuvîntarea pe care ne-a ținut-o—a recunoscut că se poate ca consiliul să fi făcut greșeală însă a făcut apel la patriotismul agricul­torilor să nu stinjenească muncile agricole. D-sa spune că d. consilier Bag­­va reveni asupra prețurilor stabilite. Aceasta—­spune d. inginer Mi­ronescu—este însă imposibil de­oarece prin art. 75 din lege pre­turile muncilor se stabilesc pen­tru 5 ani. Asupra rezultatului interventiei la minister d. Mironescu spune că a fost și mai nul. Cuvîntarea d-lui dr. Rimniceanu D. dr. Rimniceanu acuză consi­liul că ar avea intențiunea să deprecieze­­ proprietatea, pentru a se putea aplica mai cu ușurință legea Casei rurale. Spune că consiliul lucrează în așa fel ca să facă pe proprietari să-șî vîn­­dă moșiile pe prețuri minime. Face apel la proprietari pe cari îi îndeamnă la luptă și spune că este nepatriotic ceea ce face con­siliul superior de agricultură cînd caută să semene vrajba în­tre săteni și proprietari. Consiliul superior de agricul­tură și ministerul de domenii— spune oratorul—nu au dreptul să ne despuce. Ambele aceste auto­rități trebue sa îi­mpartă drepta­tea egal la toțî. D. dr. Rimniceanu propune să fie aleși aceeași proprietari și a­­rerndași in comisiunea regională cari au fost și în p-rima emui­me. Este o mare d­atorie—spu­ne d-sa—să ne gli­dim la săteni, dar este o și mai mare datorie să ne gândim și la copiii noștri ca ei să nu rămînă pe drumuri. Discursul d-lui Const. Stoicescu D. Const­. Stoicescu declară că regretă că a lucrat contra alege­­r­ii foștilor membri în comisiu­nea regională, cari au fost la înălțimea misiunei lor, l­egea învielilor agricole, spu­ne fostul ministr­u de domenii, așa cum a fost, întocmită este plină de lacune și greu de a­­plicat. Trecind la conflictul dintre consiliul superior și comisiunea regională din Ilfov, spune că după lege, lucrarea comisiunei regionale rămîne in­­ picioare, de­oarece nici țăranii și nici pro­prietarii nu au atacat-o­prin con­testației și se întreabă cum a pu­tut să-i și permită consiliul ca să modifice, cu de la sine putere, tabela de prețuri, cînd ea era în­tocmită cu asentimentul tuturor părților și cînd lucrările au fost făcute sub preșidenția inspecto­rului agricol, care e organul de control al consiliului superior de agricultură. D. Stoicescu acuză consiliul su­perior că tulbură armonia care trebue să existe între țărani și proprietari, armonie atît de do­rită prin manifestul dela 12 Martie. D. St­oicescu termină spunînd că este și d-sa de părere să se realeagă aceeași comisiune re­gională. _ Alte păreri D. Mavrodin este de părere, să se atace de viziunea consiliului superior agricol la Curtea de ca­sație, ea constituind un abuz de putere. D. Stoicescu spune că este con­tra acestei păreri. In aceeași chestie vorbesc apoi d-nii Sava Șomănescu și Nicu Lahovary, cari se declară ca fi­ind de aceeași părere cu d. Ma­vrodin. D. dr. Rimniceanu cere a se in­terveni ca nu cumva alegerea comisiunei să se facă prin sur­prindere. întrunirea s’a terminat la o­­rele 12. Tis, anizADEVERUX I­UNIE — 30 zile —. — Luni —. NOTIȚE: Numai pînă la 7 Iulie acordăm participarea g­ratuită la Loteria Statului ,uman, tuturor cari se vor a­­bona sau va relnoi abonamen­tul la ziarul „Dimineața“. Toți abonații mai participă și la Marile Premii în valoare de cei 25.000. nea în esclamări după rostirea fie­cărei pedepse. Soția lui Gh­.­­Antonescu, la auzul complectei ei osînde, a scos un ți­păt înecat și a căzut leșinată pe bra­țele sentinelelor. Ceilalți plîngeau în hohote. Ș­i Jurații declară că regretă... Toți acuzații au declarat imediat­ recurs. Pe de altă parte, jurații, spre a-și ușura conștiințele, și spre a favoriza tot deodată admiterea recursului a­­cuzaților, au decis, în majoritate, să semneze o declarație prin care să arate că verdictul lor a fost opera u­­nei confuzii regretabile și că de­­plîng soarta acuzaților, și în deosebi a soților Antonescu, ce s'a născut pe urma acestui verdict. Publicul a primit cu mare bucurie vestea că jurații fac declarația, atît de conștientă și de omenească, a confuzie­i pe care au săvîrșit-o, și-o încurajează pe calea aceasta, deși nu se știe ce soartă va putea avea, în Casație, o asemenea declarație formală și perfect de cinstită a co­­misiunei juraților. Corespondent ' Afacerea maior Sturdza-maior Paianu — Scrisoarea d-lui maior Dră­­guțescu — Am publicat era scrisoarea adresată de d. maior Paianu martorilor sai în diferendul cu d. maior Sturdza. Unul din acei martori, d maior Drăgu­­țescu ne trimete următoarele cu rugămintea da a le da pu­blicități? , București, 8 iunie 1908/­­ Domnule Director, Vă rog să binevoiți a da publi­citate! alăturata scrisoare, ca răs­puns scrisorea maiorului Paianu, ce mi-a adresat el, și pe care am văzut-o publicată în ziarul dv. Mulțum­indu-vă pentru bunăvo­ință, vă rog să primiți salutările mele. Maior Drăguțescu : H ’ București, 7 iunie 1908 (Camarade, La scrisoarea ce mi-ai trimis și pe care ai publicat-o în ziare, iți răspund că am fost foarte sur­prins văzînd că împreună cu mul­țumirea pentru partea ultimă a procesului verbal, semnat de mar­tori in afacerea d-tale cu maio­rul Sturdza. M’am rugat să-țî servesc de mar­tor în această afacere și mi-am exprimat dorința ca, la discuția ce vom­ avea cu martorii maioru­lui Sturdza, să am în vedere ur­mătoarele trei puncte: 1. Să nu primesc a intra în dis­cuția obiectului incidentului, pi­nă cînd nu mi se va lămuri cazul cu căpitanul Cătuneanu. 2. Să exclud cu desăvîrșire un arbitraj. 3. Să evit o eșire pe teren. Nu știu dacă și colegului meu i-ai exprimat această dorință. Am procedat conform dorinței d-le, și, după ce mi s’a dat toate explicațiunile cerute, mi-am fă­cut­ o complectă convingere asu­pra cazului căpitanului Cătunea­nu. Rămînea să mă pronunț—la rîndul meu— asupra procedurei d-le arbitrare, de a stabili calita­tea unei persoane, fără a lua con­tactul cu martorii săi, lucru ce, dacă ai fi făcut, te-ar fi lămurit și pe d-ta—poate—și nu ar fi pu­blicat acel proces verbal, care a jignit amorul propriu al unui camarad. Nu am înțeles niciodată ca mar­torii,—într’o afacere de onoare,— să facă pe avocații clienților lor, și asupra acestui lucru, pot mar­torii ambelor părți, ne putem fe­licita de­oarece și unii și alții nu am văzut în d-ta și maiorul Stur­dza decît­ niște camarazi. Ambii martori al d-le­am cre­m *­­­zut că, dacă obiectul acestei afa­ceri— desconsiderarea maiorului Sturdza de a i se comunica o provocațiune,—a fost o greșeală, în contra regulelor stabilite de codul respectiv, era natural să o recunoaștem și în consecință să exprimăm sentimentele d-le cava­lerești de regret, pentru prejudi­ciul moral, cauzat unui camarad. Aceasta am făcut-o pentru două considerațiuni: 1. Pentru că eram oprit de do­rința d-le, exprimată în cele trei puncte de la început. 2. Pentru că, în chestiunile noa­stre militărești, piesele de convin­gere trebue să rămînă secrete în cercul nostru și au valoare, indi­ferent, dacă ele au satisfăcut sau nu mulțimea, prin publicitate. Dacă d-ta nu ai rămas mulțu­mit cu soluția dată de noi inci­dentului d-le, înseamnă că nu a­­vem aceleași sentimente și aceas­­ta este acea ce regret­eu. Primește salutările­­ mele. Al d-le camarad Maior Drăguțescu Un verdict tragic PLOEȘTI, 8 Iunie. — In ziua de 7 Iunie, cu ocazia judecarei sen­zaționalului proces al crimei din Băltești, a avut loc în fața Curte­­i cu juri de Prahova, scene care au dat acestei ședințe un caracter cu totul dramatic. Pe banca acuzaților figurau patru persoane: Gh. Antonescu, un gospo­dar din Băltești, în virstă de peste 40 de ani; soția sa Alexandrina, în vîrstă de 22 de ani, cu o înfățișare foarte simpatică; Gh. Ionescu, fost consilier comunal în comuna Pode­­nii Vechi și Stelian Toader, un tî­năr sărac, fost servitor al acuza­tului Gh. Ionescu. Soții Antonescu erau acuzați că prin promisiuni de bani au pus la cale pe Gh. Ionescu, cumnatul lor, să asasineze pe un locuitor din Băl­cești, anume Dumitru Fiștoc, care exasperase familia lui Antonescu prin curtea îndărătnică ce o făcea Alexandrinei Antonescu. Gh. Iones­cu era acuzat că a săvîrșit acest a­­sasinat, împușcind pe Fiștoc, și în­­mormîntîndu’l, cu ajutorul lui Ste­lian Toader, într’un loc numit „Col­țoaia". Cadavrul victimei s’a găsit în a­­devăr în acel loc la un an și opt luni după comiterea faptei. La judecarea acestui proces un pu­blic imens, din toate clasele sociale, a ținut să asiste. Vineri, 6 Iunie a avut loc depune­rile martorilor, iar a doua zi, 7 iu­nie, rechizitoriul, pledoariile și deli­berarea. Apărarea, susținută de domnii a­­vocați Gh. C. Dobrescu, Gh. Beces­­cu-Silvan, N. Pîrvulescu și G. Miro­nescu prin admirabile pledoarii, au nis toată puterea convingerea lor să se schimbe caracterul grav al lupte­lor ce se judecau. Autorii morali erau aproape scoși din cauză. Chiar criminalul Gh. Ionescu, a­­părat de d. Becescu-Silvan, apăru, după desbatere, și în fața Curtei, și în fața­ publicului, ușurat mult de culpabilitatea ce i se imputa, întru­cît nici un mobil dezavuabil nu s'a putut descoperi în sarcina sa. Omorul, după arătările apărărea, părea a fi fost săvîrșit fără pîndire, pe urma unei violente provocări din­ partea victimei. Verdict tragic La orele 6 p. m. după o foarte lungă deliberare,­­ jurații aduc ver­dictul lor. Curiozitatea publicului era la culme. Se citesc răspunsurile juraților și exclamări de uimire isbucnesc în public. Cînd însă primul jurat rostești verdictul referitor la Alexandrina Antonescu, emoția în sală ișî atin­ge paroxismul. Pentru acuzații Gh. Ionescu și Gh. Antonescu, jurații răspund afir­mativ la toate chestiunile acordind circumstanțe ușurătoare. Pentru Stelian Toader, se răspun­de „da" la o chestiune, și „nu” la a doua. Pentru Alexandrina se răspunde afirmativ, fără circumstanțe ușură­toare. Pronunțarea pedepselor Curtea pronunță în fața acuzaților și a publicului pietrificat, pedepsele. Gh. Ionescu și Gh.Antonescu sînt osîndiți la 26 de ani de muncă sil­nică, maximum pedepsei. Alexandrina Antonescu la muncă silnică pe toată viața. Stelian Toader la 5 ani închi­soare. Este de prisos să spunem ce s’a produs, in public, la auzul acestei sentințe. Jurații tremurau­ publicul izbuc­ Drama din str. Poliției in camera No. 3 a casei Bureli din str. Poliției No. 5, s’a desfă­șurat aseară o emoționantă dra­mă, împrejurările fiind urmă­toarele­. Tinărul George Bălănescu, func­ționar la ministerul de finanțe, fiind părăsit de amanta sa, a a­­vut aseară cu ea o violentă expli­cație. Didina Făgărășeanu refu­­zînd să reia relațiun­ile cu Bălă­­nescu, acesta trase un foc de re­volver asupra amantei sale, ră­­nind'o grav la cap. Imediat apoi Bălănescu a tras și asupra, sa 2 focuri de revolver. Avizîndu-se societatea de sal­vare, Didina Făglărășeanu a fost transportată la spitalul Colțea, iar George Bălănescu la spitalul Brîncovenesc. Cazul se anchetează de d. pro­curor Duca.

Next