Adevěrul, iunie 1908 (Anul 21, nr. 6735-6764)
1908-06-25 / nr. 6759
; ~~^rggbn»KWB^ D.G»Gr. Cantacuzino și conflictele raiduri Amit ai XX4ea—No. 675 ® FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA: CONCEDETA EXCLUSIV Agenția de Publicitate : CAROL SCHULDER &. Ca. BUCUREȘTI Str. Karageorgevkî ES—la Iclon S14 Biroulul) ziarului: Str. Sărindar No. 11 Mewurl 25 Iunie bOís DIRECTOR POLITIC i^IIND 1. r^l LC# 1/0 ABOSANHNIBi ff^ I Un an .«•••••» txai IS || Shmt_ »•••••«• IS O lână •••••««« • IW /O TELEFON» Pentru Direcțiune No. 14E9 . Capitală . 14]10 „ Provincie și Străinătate No. 13140 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și Străinătate De ce se dă importanță atit de mare acelor alegeri ? Toate dintre cele trei partide îșî au motivele lor. Liberalii au fost bătuți aproape în toate alegerile parțiale. Dacă s-ar întîmpla să fie învinși în Capitală, se înțelege că s’ar întemeia credința că guvernul liberal nu se mai bucură de încrederea cetățenilor și deci trebue să plece. Carpiștii n’au speranța să reușească în alegerile din Capitală, dar prin întrunirile lor speră să aibă un număr de cetățeni cari să salveze aparențele, așa ca să nu se poată spune că junimiștii n’au absolut nici un partizan in Capitală. Ei sunt apoi capabili de toate sacrificiile pentru a putea să zădărnicească alegerea partizanilor d-lui Take Ionescu. Partidul conservator - democrat voește ca prin rezultatul alegerilor din Capitală să încununeze succesele din alegerile făcute în alte orașe și astfel să se impună și mai mult în fața țarei și a regelui. De aceea cele trei partide dau o importanță atît de mare alegerilor parțiale din Capitală și se interesează de ele cu mai bine de șase luni înainte. R. P. 8. G. K. Cantacuzino, gen. Danu și conflictele militare Cum se comentează în cercurile politice atitudinea fostului șef al conservatorilor și acea a fostului ministru de rezbel, general Manu, față de conflictele militare la ordinea zilei Carpiștii fac de două luni campanie în chestiile militare la ordinea zilei. Dar cum fac această campanie? In culise și prin presa lor. Cum sînt însă strînși cu ușa și somați să declare dacă aprobă tot ce se „uneltește“ în armată, dacă aprobă exploatarea conflictelor militare, imediat se răspunde că partidul carpist nu „uneltește“, că n’are nici un amestec în conflictele militare și că discută numai modul cum se administrează azi armata,—adică generalități! Cu toate acestea d-nn general Manu și Nicu Filipescu, fiecare separat, și în sfera lui de acțiune, au operat unul „uneltind“ printre ofițeri, iar celalt operînd pur și simplu pe ministrul de resbel. Carpiștii nu puteau lua o atitudine fățișă in chestiile militare la ordinea zilei, fiindcă d. P. P. Carp s’a înpotrivit și de aceea nici nu s’a pomenit, un cuvînt, despre conflictele militare și nemulțumirile din armată, în congresul carpist. Cum a plecat însă d. Carp în străinătate, atît gazeta d-lui Nicu Filipescu, cit și „Conservatorul“, au „șofat“ agitațiile din rîndul ofițerilor. In cele din urmă gazetele oficioase, avînd desigur dovezi, au spus verde d-lui Filipescu că „uneltește“ în armată și au făcut partidul carpist responsabil de această atitudine. Cum a auzit Nababul că s’au aflate „uneltirile“ d-lui Filipescu, s’a crezut dator să se lepede de orice solidaritate. Cum credeți însă că a procedat C. C. Iorga? Credeți că a dat ordin faimosului comitet de redacție de la „Conservatorul“ compus din d-nii Griguță Cantacuzino, Mișu Rahtivan și Paul Greceanu, ca să degajeze partidul de orice solidaritate cu campania presei carpiste în chestiile militare? Nu. Nababul a procedat într’un mod cu totul bizantin. G. G. Iorga s’a prefăcut că e cu totul străin de cele ce se făuresc în partidul carpist, că nu mai are absolut nici o înrîurire asupra presei partidului,—presă care se află încă în stăpînirea dinastiei Nababului, că stă departe de combinațiile și campaniile cari se pun la cale în acest partid, că e chiar mîhnit și desgustat de politica care se face. Și pentru a dovedi că nu e solidar nici chiar cu campania d-lui Filipescu în chestiile agrare, a ținut să subscrie 200.000 lei la subscripția pentru Casa rurală și pentru a da acestei subscripții un caracter politic demonstrativ, a însoțit subscrierea cu o scrisoare ditirambică care a stîrnit o mare ilaritate în piață, fiindcă în piață se știe că alții, cum e d. Negroponte, au subscris un milion și n’au făcut nici o gălăgie, n’au adresat nici o scrisoare. Pe lîngă această scrisoare a Nababului, lansată cu intenția de a atrage asupra sa binevoitoarea atenție a guvernului și a arăta că conlucrează și d-sa la „pacea socială“—în alt sens decît d. Filipescu și partidul carpist—pe lîngă subscripția cu epistola către guvern, Nababul a trimis, foarte confidențial, două scrisori: una regelui și una d-lui Sturdza, scrisori din cari reiese că fostul șefe cum nu se poate mai mîhnit că s’au împins conflictele militare pînă la nenorocitul duel, că nu se cruță armata de uneltirile politicianilor, etc. Aceste scrisori n’au putut însă rămînea în secret. S’a aflat că Nababul a ținut ca regele să știe că numai d-sa e contra „uneltirilor“ în armată, dar nu numai regele, ci chiar d. Sturdza să știe aceasta. Dar carpiștii au înțeles acest bizantinism. Pe deoparte fiul Nababului, cu ceilalți din comitetul „Conservatorului“ sprijinesc campania generalului Manu, iar pe de altă parte Nababul se leapădă de această campanie și protestează contra uneltirilor din armată. * Se pare msă că Nababul și cantacuziniștii sunt siliți pe de o parte de atitudinea d-lui Filipescu, pe de altă parte de acea a generalului Manu, ca să nu se împotrivească la campania ce o duce presa carpistă în chestiile militare. Generalul Manu nu e în partidul carpist. D-sa nu vrea să recunoască pe d. Carp de șef și nici d. Carp nu vrea să știe de d. general Manu. D. Nicu Filipescu are și d-sa un vechiu conflict cu generalul Manu, fiindcă fostul ministru de resbel nu a voit și nu vrea nici azi să primească politica filipescană. De aceia d. Filipescu continuă a executa, în culise, pe generalul Manu cu fel de fel de epitete. Dar pentru ca nu cumva generalul Manu să-și îndrepte o privire mai binevoitoare spre takiști decît spre carpiști, de aceia atît cantacuziniștii cît și d. Nicu Filipescu caută să-l menajeze și de cîte ori generalul Manu trimite la „Conservatorul“ vreun articol, se publică, chiar dacă nu s’ar potrivi cu nota partidului. In chestiile militare la ordinea zilei d. Filipescu a operat chiar pentru a introduce pe generalul Manu în campanie pentru ca la un moment dat să poată spune: — Am crezut că astei vom băga în partid pe Manu! Restul campaniei generalului Manu este însă cunoscut în unele cercuri bine informate: fostul ministru de resbel are de plătit o poliță generalului Averescu, e o chestie personală la mijloc. C. C. Iorga însă a ținut ca regele să știe că în această campanie nu-î alăturea nici cu generalul Manu și cu atît mai puțin cu d. Nicu Filipescu. De aceia Nababul a scris și regelui și d-lui Sturdza. R. X. NAZEIȚII Petinde banii? Eu am mai dovedit odată că d. Nicu Filipescu departe de a fi un anti-takist, este un arcti-takist! O să nu»î fac o dovadă. Se știe că carpiștii au pus și întrebarea: ae unde banii pentru mișcarea takiștilor. Cine o să dea? Niște fără bane ca d-nii Cantacuzino-Pașcanu, Nestor Cinea, Brătășanu, Apostol, Take Ionescu și alții la fel? Ei bine, nu am aflat cine dă pentru mișcarea takistă. Dă tot d. Nicu Filipescu, dovadă cei 1200 de lei cu cari îi s’a tras formidabilul ,,chiul“ de a-l vărsa la clubul conservator-democrat, cînd d-sa i-a dat spre a determina pe un partizan al takiștilor să fie la banchet un discurs... â la Făureîl Ei, acuma știți cred de unde vin banii?! Pac. 99 CEVA NOU“ La banchetul dat Duminică seara în onoarea d-lui Take Ionescu, d-sa a vorbit de acel ceva nou care este în atmosferă, pe care d-sa l’a simțit și la care este dator venind la guvern să răspundă la fel tot cu ceva nou. Ceva nou? D. Take Ionescu n’a pus punctul pe i, ci s’a mărginit sa vorbească de un guvern care să nu mai însemneze nedreptate, ceea ce e vag, ceea ce nu poate satisface pe toți aceia setoși de puncte precise de program și de acele puncte imediat de realizat... Ceva nou? Dar acel ceva nou, nu vede șeful democraților conservatori, care este îmbrățișat tocmai de masele populare, că este egalitatea înaintea legei, începînd cu legea electorală? Ceva nou? Dar aceasta este ceva vechi, căci ar trebui să lege firul întrerupt prin moartea lui C. A. Rosetti, să reia vechia tradiție liberală, care înțelesese că nimic nu se poate face cu colegii strivite și cari sînt bazate pe stîrpicine și imoralitate... Ceva nou? Noi de la începutul înființărei partidului democrat-conservator i-am atras atențiunea că pentru a avea sorți de train și de izbîndă, acel partid nu trebue să să mulțumească a urma vechia tradițiune, adică de a face un alt partid, cu o firmă nouă, dar cu același conținut, ci să facă apel la curentele noui din masele populare să se intereseze de trebuințele și aspirațiile lor și astfel să rupă firul politicei mizerabile de azi, ale căreia roade se văd acum atît de limpede... Ceva nou? Dar d. Take Ionescu și partizanii săi nu și-au dat seama, că cu vechiul sistem nu se poate guverna, că în două ani de zile un guvern este copt pentru cădere și că cu o așa viață toate guvernele sînt menite să nu facă decît să gireze afacerile celuilalt guvern care va veni după el? Nici un plan mai nou, nici o idee generală, nimic nu e posibil de pus în aplicare, căci totul este provizorat și totul ce se face este pentru a împărți prada, iar cînd aceasta s’a făcut cei îmbuibați și cei rămași pe din afară, încep să se lupte de la osul rămas după ce carnea a fost înghițită... Ceva nou? Dar încă odată, ni se pare că șeful democraților conservatori, nu are credință în puterea sa și mai ales în puterea ce îî vor da masele populare. E și altceva, credem noi. Regele este soarele d-lui Take Ionescu și cînd îl privește drept în față, îl cuprinde un fel de amețeală. Or, în politică, regele care n’a putut face nimic temeinic, în cei patruzeci de ani de domnie și mai ales de guvernare, regele n’a înțeles nimic din rostul lucrurilor și este natural că nu de la dînsul, cineva să afle inspirare și îndemn. Ceva noul Ceva nou, nu poate fi decît lărgirea dreptului de vot, adresarea în chip franc și leal mulțimei, și atunci s’ar vedea și minunea, că prin farmec tara se va regenera și că toate ticăloșiile vieții noastre politice vor dispare, pentru a ne da mijloace și de progres și de o îndrumare sănătoasă. Ceva nou? cînd pare d. Take Ionescu va avea curajul să se hotărască, și cînd oare va spune țărei ceea ce înțelege d-sa prin acel ceva nou de care pare că-i frică să se atingă? CONSTINE pe senaj o confirmă și „Viitorul“, spunied: „Banchetul de aseară din grădina Blanduziei str. Doamnei colț cu strada Academiei, este desigur unic pînă acum ca număr de tacîmuri. Au luat parte 1000 de persoane și e drept de a recunoaște că este o manifestație de simpatie cu totul fără precedent in viața noastră public. Dar cine a tăgăduit vreodată că d. Take Ionescu e iubit de partizanii ssî? „A fost o frumoasă, o interesantă priveliște, atît prin noutatea și varietatea ei, cît 2.Í Prin marea ei animațiune". Ei bine, nu s'o fi făcut și „Viitorul" organ takist? Recunoaștem că starea sufletească a d-lui Filipescu nu permite și nu admite o vedere limpede. Dar asta e și nenorocirea, e marea sa inferioritate față de d. Take Ionescu: pe acesta nu’l amețește nici entuziasmul, dar nici situația adversarului nu și-o falsifică singur, spre a se crede astfel mai apărat! D. Filipescu merge orbește, minat numai de ura sa și de aceea o nimerește mereu ca Eremia și e silit de alții să recunoască—totdeauna prea târziu!—că a greșit tactica. Saturn OI FINAL RIDICUL Ai plecat vreodată de la o piesă de teatru, fără să știm cum a rămas cu soarta eroilor în joc? Sau ați închis un roman, întrebîndu-vă: ei, și acuma cum rămîne chestia? E o impresiune din cele mai neplăcute, care contrariază și logica și necesitatea de armonie între începutul, desvoltarea și rezolvarea unei acțiuni. Așa și cu incidentele militare, Maiorul Sturdza s'a întors la Paris, guvernul n'a dat nici un comunicat, lucrurile au rămas haltă, lăsînd în rîndurile ofițerilor o nedumerire și o impresie penibile. Nu numai că chestiunea publicărei memoriului căpitanului Cătuneanu a rămas fără nici o sancțiune, dar nici măcar, în mod principial, n'a fost rezolvată. Acei cari au provocat-o n'au avut măcar inteligența de a-și susține punctul de vedere, de a motiva, de bine de rău, pasul făcut. In al doilea rînd, în armată și in public s'a știut că maiorul Sturdza a provocat și pe căpitanul Cantacuzino. Mai mult însăși autoritățile militare superioare au fost sesizate de un proces-verbal al martorilor d-lui maior Sturdza, prin care aceștia arătau că au fost primiți în mod insolit de d. căpitan Cantacuzino și cereau să li se arate calea pe care să poată avea satisfacțiune. Iată dar opinia publică și autoritatea militară sesizate de o afacere care rămîne fără o soluțiune. Departe de noi regretid că duelurile acestea fără sens și fără sancțiune nu au continuat. Dar după ce le provoci și faci din ele singurul mijloc de aplanare a unor incidente.—să lași lotul baltă: ăsta e un caraghioslîc care pune vîrf tuturor celorlalte. N'au găsit nimic de spus, nici adversarii, nici martorii, nici autoritățile superioare militare, nici ministrul de războiu, nici guvernul, care a intrat pînă în gît în aceste incidente? N'au găsit o formulă, o notă, un cuvînt, un gest care să denote lumei că s'a pus capăt acestor incidente? Nu e aceasta ridicul?1.... Desigur. Dar e și caracteristic pentru talentul ce are lumea noastră politică de a încurca lucrurile și lipsa de talent ce manifestă cînd e vorba de a le descurca, cel puțin în aparentă. S. I. R. M greșit tactica Carpiștii și-au dat ,in line, seama, că au greșit cu tactica lor față de d. Take Mc4nesen și partidei acestuia. Ora ci au înjurat, cu cît au calomniat și au intrigat mai mul, cu atîta su minaim simpatiile spre șeful conservatorilor democrați și acțiunea sa. inc’o dovadă că, în loiul luptei, acesta își dă perfect seama de situație, e cuvîntul său de la banchet cum că discursurile ținute la Eforie au fost rostite „în contra sa, dar în folosul säu“. Așa e. Fiecare atac împotriva fostului ministru de finanțe s’a prefăcut în popularitate și a devenit capital politic pentru noul partid. O dovadă mai mult despre aceasta e observația unui amic al d-lui Filipescu, care ori, după banchet, ne spunea: " — Ai noștri sunt de vină. Ei au făcut și fac piedestal lui Take Ionescul Va trebui să schimbăm tactica la toamnă, căci altfel nimeni decît noi nu vom fi de vină dacă vîntul iakist va sufla din ce în ce mai tare în țară. D. Filipescu ne mai știind ce atitudine să ia, continuă cu orbirea obicinuită în asemenea stări sufletești să nege evidența, să zică alb unde toată lumea vede că e negru și vice-versa La banchet, după d-sa n'au fost decît 700 convivi, deși și atîta ar fi fost ne-ajuns. Dar au fost, de fapt, 1500. O constată pînă și „Universul“, care se ferește ca dracu de rataie a displace d-lui Filipi FAPTE ȘI OBSEROns Hini —o[c> lOÎMS [niționist—Am vizitat zilele acestea expoziția "a de lucru a școală profesionale de fete în localul fostei monetarii a statului de la șosea. Nu e vorba să aducem noi laude deșarte producțiunea unei școli. E vorba de cel mult mai interesant: expoziția aceasta Tipărește și mai mult, ideea că ne aflăm la începutul unei adevărate renașteri a motivelor naționale în arta industrială, ca și în cele plastice. Ceea ce pînă acum doi-trei ani apărea sporadic ca o fantezie brodată pe reminiscențe populare, azi se adîncește serios, sistematic și conștient în motivele pline de farmec ale frumosului romînesc o întreagă tendință,de a reda o strălucire mult mai mare și mai ingenioasă gospodăriei, olăriei, portului, arhitecturei și decorațiunei noastre. Circulara principesei moștenitoare referitoare la olărie pare a fi un efect foarte salutar și în ce privește portul, expoziția școalei profesionale e de asemenea o dovadă că sîntem pe calea cea bună. E acolo o rochie — foi și bolero—destinată pentru principesa de Wied, care e pur și simplu un poem. Pe cîmpul alb al postavului, un alb , în tonul albului bulanelor (:’irăre»tî se estompează în negru cu un farmec de o simplicitate delicioasă, motive naționale, cărora nu pot rezista ca estetică, cele mai rafinate combinațiuni croitorești. Mai e un bolero în fir de aur care străveziu, ușor ca un fulg, este iarăși o operă de artă. Ceea ce e cu deosebire îmbucurător și ceea ce cred că va face trimful motivelor naționale în industria noastră, este discreționea, bunul gust și distincțiunea cu care se armonizează în cadrul stilurilor moderne. Adaptarea lui la „modă“ face ca motivul național să nu mai creeze o originalitate care să atragă atenția în mod neplăcut, să nu mai fie gustul unor excentrici, ci să intre ca ceva normal în viața orășanului, ca și a săteanului nostru, Emil de Fagure Alegerile din Capitală se mai despart cel puțin șase luni de alegerile parțiale ce se vor face în Capitală pentru complectarea vacanțelor de la colegiul II de Cameră. Cu toate astea partidele îșî dau mari silințe să -și facă reclamă pe lingă alegători în vederea acelor alegeri. Așa partidul liberal caută, pe de o parte să se organizeze politicește în Capitală, iar pe de altă parte prin organele administrative face propagandă electorală in folosul lui. In special cei de la primăria Capitalei nu dorm aproape noaptea spre a cofinda stradele din mahala, de forma in interes de serviciu, în fapt pentru a’șî atrage simpatia alegătorilor de la colegiul II de Cameră. Nici odată ca acum autoritatea comunală nu s’a interesat de grosul populațiunei, care formează majoritatea alegătorilor din colegiul II de Cameră. Se proectează acum lucrări de edilitate și de salubritate publică, pentru populația de la mahala, cum nu s’a făcut desigur de 20 ani încoace. In acelaș timp toate mișcările celor dela primărie se trîmbițează prin ziare și astfel se face o asiduă propagandă în vederea alegerilor parțiale și în folosul partidului liberal. Carpiștii de asemenea nu se lasă mai pe jos. D. Filipescu a fost ales șef politic al Capitalei. La d-sa s’au ținut o serie de întruniri în vederea acelorași alegeri. La rîndul lor, conservatorii-democrați au profitat de organizarea banchetului oferit d-lui Take Ionescu, pentru a face o întinsă propagandă cu privire la alegerile parțiale din Capitală. Mai mulți oratori au vorbit asupra acelor alegeri și le-au dat o importanță considerabilă. —* A deveniri Cn ardei... .Conservatorul spune că banchetul a fost „un banchet cu boia de ardeiu și cu șprițuri“. D’aia se vede că’I ustura pe boerî și le vine sifonu în nas! Păcat Un junimii făcea eri această reflexie: — Păcat că au plecat takiștiî din partid. Altfel, în vacanță, Filipescu mai făcea.... un 9 ianuarie! Cum devine... — Ce se întîmplă cînd o comedie face o serie... â la La Răcoare?... — Devine o piesă serioasă! Rigoletto Clisa din Serbia Cauzele și fazele ei Cunoscutul scriitor sîrb Dragutin Capsici analizează într’un articol, publicat într’o importantă revistă pariziană, criza care a izbucnit în Serbia și care încă nu e pe deplin potolită. Publicistul sîrb începe prin a constata că ar fi greu să se descopere — decît doar în America de sud — o țară în care situația politică să fie mai încâlcită și nesigură ca cea din Serbia. Inlăuntru, e o luptă învierșunată între fracțiuni rivale, cari sunt necurmat prada unor interese pur personale. In afară, e un fel de litositate surdă, o neîncredere generală, care deocamdată e tacită, dar care poate deveni de la o zi la alta fățișă. Raporturile extrem de cordiale, de frățești, cu Bulgaria și Muntenegru nu mai există. Politica oblică și șovinistă dusă în chestia macedoneană e o vecinică amenințare de conflict cu Bulgaria. Guvernul lui Pașici nu s’a priceput nici măcar să atenueze erorile capitale ale regimului și el a trebuit să lase puterea, ca să deschidă o criză ministerială care e cea mai gravă, cea mai obscură din cele patru crize legislative care au avut loc în cei din urmă cinci ani. D. Copsici intră apoi în explicarea unor faze și unor cauze ale crizei actuale. Piațșî are sorgintea în evenimentele cari au început din luna Februarie. Tratatul de comerciu cu Austria, deși era semnat, nu era supus Adunărei. Guvernul Pasici voia ca mai intiia Scupcina să voteze budgetul, să i supue tratatul. Opoziția prelungea dezbaterile budgetului și cerea sa i-se comunice cu pririsul tratatului. Pe la mijlocul lunei Martie lupta se învenină. Opoziția, formată din tinerii radicali, naționaliști, progresiști și socialiști, declară razboiu pe față guvernului. Orice muncă parlamentară nu mai fu cu putință și criza devenea fatață. Regele consulta și trata zile și săptămîni întregi. El dorea un minister de concentrare, care să fi făcut posibile alegeri libere și o activitate parlamentara normală. Pașici puse dilema: să păstreze singur puterea sau s’o dea grupurilor din opoziție, dar regele prefera cabinetul Pașici. Dar atît pe rege cit și pe Pasici îî aștepta o surpriză: rezultatul recentelor alegeri generale. In loc de 91 de mandate, guvernul nu mai dispunea în noua Scuprină decît de 82 dintr’un total de 160. Balotagiile mai dădură opoziției patru voturi. In genere, majoritatea guvernamentală era un singur vot și în asemenea condițiuni, Pasici nu mai putea spera să susție asalturile opoziției. Se știe din telegramele noastre că s’a format un nou cabinet Velimirovici, care, după cît e posibil, va guverna țara. Cereți astăzi No. 4*7 din senzaționalul romanisM Iartă din Puking sau Zidiki Hsrfner 5 bani fascicola în toată țara CHESTIA ZILEI Costea. ci-lai © seu D. Filipescu va răspunde takiștilor oganizînd o, trupă da atleți. D. aici á FiliPSISCI : Să mai poftească să ne conteste...., forța ! Triumful unei biblioteci — 5000 de numere din biblioteca . Universal Reclam" Zilele trecute a apărut numărul 5000 din biblioteca germană .Reclam“ Biblioteca aceasta are o atît de mare însemnătate culturală, iar numărul de mai sus impune intr'atît, incît nu ne perdem vremea dacă cercetăm mai de aproape rostul și dezvoltarea acestei întreprinderi remarcabile. Biblioteca universală are o existență de 10 de ani. In luna Noembre a anului 1867 librarul Filip Reclam s’a hotărît să publice vestita lucrare a lui Goethe „Faust“, cu prețul de 20 pfenigi După „Faust“ au urmat operele măiastre din literatura clasică, au urmat lucrări de seamă traduse din toate limbile, au urmat opere științifice de tot felul. Ceea ce a dat puteri de viață acestei întreprinderi e prețul uniform și eftin de 20 bani (20 pfenigi). Pentru vremea de atunci, fapta aceasta apărea ca faptă de nebun—librarii în special nu putea fi și nu voiau să înțeleagă cum pentru o sumă atât de ridicul de minimă să se ofere publicului florile și roadele cele mai splendide din grădina literaturei universale. Și mulți îi profetizau o grabnică ruină- Și apoi însuși publicului cititor nu-i venea să creadă că pentru cîțiva gologani să aibă o ediție complectă și corect tipărită a lui „Faust“. Noroc că Filip Reclam nu era omul care să se abată din cale din cauza opunerei active sau pasive. Puțin îi lăsa de scepticismul manifestat de presă de neîncrederea arătată de public și disprețul librarilor. Pe deplin încredințat că ideea lui e ideea viitorului, el continuă să editeze la fiece patru săptămîni, alte zece volumașe noui. Și nu a trecut mult timp și bătrînul Reclam avu satisfacția să vadă cum treptat-treptat, publicul german începe să încurajeze opera lui. Librarii nici nu bănuiau la început că menirea acestei biblioteci e de a trezi un dor de cultură, de a provoca în cercuri cît mai largi un interes pentru literatură; mai tîrziu, ei au constatat cu surprindere că în prietenii bibliotecei universale ei capătă clienți statornici, cari la dese ocaziuni tîrguesc și alte cărți. La 1870 prind să răsune glasuri favorabile și recunoscătoare pentru serviciul imens ce aduce această bibliotecă. Și mai ales în 1885, cînd au apărut 2000 de volumașe din această publicație, jubileul acesta a fost sărbătorit cu entuziasm. Ziarul „Deutsche Zeitung“ scria pe atunci: „O privire aruncată în lumea aceasta de stele ale bibliotecei universale, e o privire aruncată în nemărginire, în spațiul fără limită a spiritului uman. Volumul două mii din biblioteca Reclam, e un triumf nu al institutului de editură din Germania, ci mai mult al spiritului german îndeobște, și al universitatei sale. Fiecare broșură din acestea, care pătrunde în popor, e un strop roditor, iar întreaga întreprindere e o ploaie binecuvântată ce cade asupra vieței spirituale a poporului german". Grație cunoștințelor profesionale admirabile ale întemeetorului acestei biblioteci precum și ale urmașilor săi, grație priceperei literare fine și a hotărîrei lor neînduplecate de a merge înainte, întreprinderea aceasta a ajuns să sărbătorească triumfuri, după triumfuri. 5000 de cărămizi mici și roșii, alcătuesc acum această construcțiune splendidă, care prin măreția ei, nu găsește pereche în lume. De importanța acestei biblioteci își va putea da seama numai acel care va răsfoi cu atențiune catalogul ei. Grupate după conținutul lor, volumașele astea ar putea alcătui la rîndul lor biblioteci speciale, voluminoase. Sînt colecțiuni întregi de scrisori, de memorii, dicționare, lămuriri asupra operelor măiastre ale poeților și compozitorilor, traduceri din literatura veche, operile tuturor filozofilor de seamă, dramele clasice, antologii, colecții de legi. Ca să se vadă că biblioteca aceasta circulă în milioane de exemplare în toată lumea, vom da cîteva exemple, la ce număr s’au urcat edițiile broșurilor Reclam. Tăcat că datele ce avem asupra acestoredițiuni se mărginesc pînă la 1899, ele eyviolent s’au ridicat după zece ani în mod simțitor. In anul 1899, drama lui Schiller „Wilheim Teil“ s’a urcat la 619.000 de exemplare, poema , Herman și Dorotea“ a lui Goethe a trecut jumătate de milion. „Fadust“ a ajuns în biblioteca Reclam la o evoliție de 300.000 exemplare. „Nibelunge i lied" a depășit 150.000 de exemplare la 1898. Și lucrările științifice au fost vîndute foarte mult- Lucrarea filozofului] Kant „Critica rațiunei pure“ s’a vîndut pînă la 1898 în 65.000 exemplare. Operile lui Schopenhauer cari au apărut tîrziu în biblioteca Reclam s’au vîndut pînă hn 1897 în 33.000 de exemplare. * Biblioteca universală Reclam nu are numai o însemnătate națională, ci și internațională. Prin ea, străinătatea a luat] cunoștința podoabelor literature! și științei] germane și tot prin ea cititorii germani] au putut să cunoască operele cele mai bune din nu mai puțin decît 32 de literaturi străine. In primul rînd trebue de mențioinat literatura Nordului cu reprezentanți cei mai de seamă aji literaturei scandinave) și celei ruse, ca Ibsen, Bjömson, Selmar Lagerhöf, Kielland, Lie, apoi Turghebiefkj, Dostojewski, Pușkin, Gogol, Niekrasow, Tolstoi, Gehov, Andrejev, Gorki In aceeași bibliotecă găsim și mărgăritarele literature engleze, franceze, italiene, spaniole, ungare, arabe, chineze, japoneze. Și chiar și literatura romînă își are doi reprezentanți ai săi: Carațjiale cu nuvela lui Păcatul, și alte schițe; și"Sla.» viei: „Moara de noroc“. Biblioteca Universală-Reclama at și] mulți concurenți în Germania și ,imitatori] în străinătate- Dintre concurenți menționăm biblioteca Meyer (Meyerschen Volks. bücher), a lui Hendel: „Hendelschen Bibliotek der Gesamt-literatur des Inrand) •Auslandes“ și „Wiesbadener Volksbüeher“. Ca imitatori în străinătate după cît cunoaștem noi, e în Anglia biblioteca editată de Howard Wilford Bell, cunoscută sub numele de „Biblioteca Reclam engleză“, iar la noi în țară,e Biblioteca pentru toți, întreprindere începută de librăria Storck - Müller și continuată după « scurtă întrerupere, de librăria Leon Alcalay E drept că la noi, o bibliotecă de asemenea natură a ajuns numai la 300 de numere, dar dacă publicul va continua să o încurajeze, iar editorii vor ține mereu, în seamă de trebuințele și gustul publicului cititor—se va ajunge și în Romînia de a se sărbători astfel de triumfuri de bibliotecă, v . Elpe , “îl. Din Franța Epilogul separațiunea bisericei de stat.—ă Preoți muncitori. Adepții religiunei catolice, rămași încă credincioși în Franța, vor trebui să recunoască în sfârșit avantagiile separațiunnet și nenini viața cea noua a preoților. Printre efectele salutare ale acestei reforme, trebue de citat în primul rînd faptul că preoții s’au încredințat de necesitatea pentru dînșiî de a se ocupa cu o muncă socială folositoare. Statul nu mai Întreține funcționarii bisericei, darurile credincioșilor nu-s îndestulătoare, așa că. mulți preoți s’au văzut siliți să învețe cite o meserie, mai conformă cu dispozițiile lor. In anul 1906 s’a înființat „Asociația preoților muncitori". întemeietorul ei, om foarte priceput, abatele Ballu, a vazut limpede problema ce se înfățișează lui și tovarășilor lui de soartă. „Fiecare preot trebue să se întrebe, dacă conștiința lui îl îngăduie să aștepte totul dela milostivirea altora, ori mai bine să-și deai el singur silință pentru a-și ajuta la își bisericei franceze“. Asociația „Presres onvriere“ a organizat] zilele trecute, într’un palat de pe Loirs, pus la dispoziția ei, o expoziție de lucrărili ale membrilor ei. Sunt expuse acolo unui mare număr de încercări artistice, ssrif'