Adevěrul, iunie 1909 (Anul 21, nr. 7091-7118)
1909-06-10 / nr. 7099
Takiștiî și lupta de răsturnare..Nebunul d-luî Carp Lupta pentru răsturnarea guvernului — Takiştiî vor trebui s’o dea — Atît în lagărul carpisto-cantacuzinist cît şi în cel liberal, manifestaţia din Teleorman pentru Take Ionescu a produs o mare impresiune. De astă dată nu se maî poate susţine nici cu aparenţă de dreptate că a fost o manifestaţiune ă solicitatorilor de slujbî,—căci a fost o manifestaţiune mare, imensă, fără precedent, a celor mai serioase pături sociale: mari proprietari, mici cultivatori, meseriaşi şi comercianţî, intelectuali. Un distins conservator care de cînd cu ruptura din partid, se ţine ca atîţia alţii în rezervă, ne-a spus cu privire la manifestaţia din Alexandria următoarele : ibi * — Manifestaţia teleormănenilor a dovedit în mod indiscutabil două lucruri: imensa popularitate a d-lui Take Ionescu şi tot atît de marea lipsă de popularitate a acelor cîţiva boerî bogaţi cari au crezut că pot pune stăpînire pe partidul conservator. S’a dovedit în mod lămurit situaţia delicată pe care şi-au creeat’o boeriî aceştia,—forţînd pe d. Take Ionescu să ridice steagul democraţiei conservatoare. E necontestat că massele partidului sînt de partea d-lui Take Ionescu; mai mult, e evident că numeroase pături sociale pe cari desvoltarea ţărei le-a adus la viaţa politică, îl urmează pe d. Take Ionescu ; dacă adaogi la aceasta puterea personalităţeî d-lui Take Ionescu pe care numai cea maî perfectă imbecilitate o poate nega,—înţelegi ce forţă se ridică nu numai în faţa boerilor grupaţi sub d. Carp, dar şi în faţa partidului liberal. Faţă cu această forţă, ce are de opus partidul carpist? Unde a încercat o manifestaţie populară a văzut gol în jurul sǎu , ci dispreţul ce manifestează pentru asemenea manifestaţiuni, se aseamănă cu povestea vulpeî care a găsit prea acri strugurii la cari n’a putut să ajungă. Dar nu numai atîta «.Iată manifestaţia conservator - democrată din Teleorman. Ea arată ceva mai mult,— anume că partidul d-luî Take Ionescu e copt să vie la putere şi să vie prin luptă. Nu regele aduce partidele la guvern. Ele se aduc singure. Suveranul poate să nu ţie seamă de cutare sau cutare personalitate, cum a făcut cu d. Carp. El nu poate să nu ţie seamă de curentele populare, — căci ştie că dacă n’ar ţine seamă de ele şi ar forma un guvern după placul său, repede de tot acesta va fi răsturnat de şuvoiul popular. Adevărat că depinde şi de întrebuinţarea ce va şti să facă d. Take Ionescu de popularitatea d-sale. Nu e destul să fii popular, trebue să şi faci ceva pentru ca să rămîi popular, trebue să arăţi că ştii să te foloseşti de forţa mulţimei spre a face ceva pentru ţară, pentru dînsa. Altfel popularitatea slăbeşte cu încetul şi la urmă te vezi izolat. Puterea unei armate creşte luptînd, — popularitatea creşte şi ea cu lupta. D. Take Ionescu trebue să pornescă numaidecît lupta, — căci situaţiunea actuală este anormală şi nu poate să mai dureze... * Intr’adevăr toată lumea e de acord că actualul guvern e slab. Toată lumea vede că în sinul partidului liberal e discordie, că dinastia, Brătianu a reuşit repede să se facă tuturor antipatică. Şi cu toate acestea guvernul continuă a stă la cîrmă şi se laudă chiar că va face nouă alegeri în anul viitor. Fără a atribui prea multă crezare acestor laude, este însă necontestat că cu atitudinea de acuma a opoziţiei, guvernul ar mai putea sta multă vreme la putere. Aci e datoria d-lui Take Ionescu să intervie cu popularitatea d-sale şi a partidului d-sale. La toamnă d. Take Ionescu trebue, datoreşte simpatiilor ce i s’au arătat din toate părţile, să pornească lupta de răsturnare. Sunt atxtea chestiuni mari cari agită opinia publică, chestiuni drepte, — să le ridice. Cu mulţimea ce’i urmează, cu popularitatea d-sale şi cu un nume ca al d-lui Nicolae Fleva, nu’î va fi greu d-lui Take Ionescu să răstoarne guvernul care, în tot cazul, nu mai trăeşte din propriile sale forţe, ci din slăbiciunea opoziţiei. Intr’o asemenea luptă şi carpiştiî se vor arăta în toată slăbiciunea lor. Ei vor fi sau izolaţi, sau ală-turi de guvernamentali; şi cînd aceştia vor cădea, se poate oare admite ca regele, care ţine mult să respecte formele constituţionale, să prefere partidului popular şi realmente de opoziţie, partidul slăbănog şi incapabil de o viaţă proprie înjghebat printr’o lovitură de teatru de d. Nicu Filipescu ? * Aşa ceva nu ar fi cu putinţa, căci suveranul va trebui să-şi spue : un guvern tare şi care să garanteze liniştirea opiniei publice, nu poate fi decît partidul pe care opinia publică l-a ajutat în lupta de răsturnare a guvernului. Maî mult, suveranul va trebui să facă socoteala şi de ce s’ar întîmpla dacă ar aduce prin imposibil la cîrmă pe carpişti. Nici trei luni n’ar putea aceştia să se ţie; cea mai crîncenă luptă ce s’a văzut vrodată în ţară s’ar da, şi la urma urmelor tot opinia publică ar triumfa. Lupta de răsturnare a guvernului se impune d lui Take Ionescu. Ea va justifica popularitatea partidului d-sale, confirmînd-o și întărind-o totodată. ...Iată ce ne-a spus conservatorul de care vorbeam la începutul acestui articol. In ce spune par’că e multă dreptate și se poate prea bine ca lucrurile să se desvolte aşa cum susţine el că ar trebui să se desvolte. 6. P. N A Z R I T I I MICUL PARLAMENT Constatlnd că la finele sesiuneî, nu mai mergea cu „marele“ parlament care Începuse să-şi ia roluil în serios şi să refuze legi cînd primului ministru, cînd d-luî Haret, guvernul a decis să reducă marele“ parlament la un „mic“ parlament — mai cu seamă că e vorba şi de reducerea budgetului, ceea ce „marele“ parlament nu e niciodată dispus să acorde. Caracteristic însă că opoziţia s-a abţinut de la şedinţele micului parlament. Cu toate astea,, a participat d. Filipescu. D-sa e un opozant special, care ţipă că răstoarnă guvernul, că vine la putere, dar deocamdată e membru în „micul parlament" şi se duce să dea concurs d-lui Ionel Brătianu.... Cine o spune însă că d. Filipescu e un cartel cu guvernul — e cel puţin..., o canalie! Fiindcă în lexiconul de la Făureî mai sunt şi altele mai tari! PAC. Războiureco-turc ? Iarăşi ne vin ştiri alarmante dinpeninsula Balcanică. Chestia Cretei care a mai fost odata cauza unui războimi greco-turc, se agită iarăşi şi agitaţiunea aceasta ia forme foarte violente. Turcia a început chiar să mobilizeze şi nu lipsesc glasuri cari vor să ştie despre un nori războinc grecoturc, care ar fi inevitabil. Lumea rămine însă de astă dată, și deocamdată cel puțin, calmă. Se repetă povestea păstorului din fabulă care tot alarmînd lumea cu strigătul de ,,lupul vine“, cînd lupul nu venea, a terminat prin a nu mai alarma lumea cu strigătul său, nici cînd lupul venise într’adevăr. Pe cît e cu putinţă să apreciezi de la distanţă şi cu puţinele, ştimi ce ne-au parvenit,—e greu de crezut că un război nar putea să aibă loc. Războiul greco-turc e prea de dată recentă, marşul trupelor din Salonic asupra Constantinopoliduî de asemenea,—pentru ca grecii să se poată decide la un războiu cu turcii. Pe de altă parte situaţia internă în Turcia asiatică şi chiar în cea europeană e prea tulbure, noul regim prea tînăr, pentru ca turcii să se hotărască la un războiu cu Grecia, despre care ar şti cum începe, dar nu pot şti unde şi cum se va isprăvi. Fapt este însă că regimul tînăr turc nu ar putea adera acum la anexarea Cretei de Grecia, fără a-şi da un certificat de neputinţă care i-ar zdruncina mult prestigiul. După ce a trebuit să cedeze Rumelia bulgarilor şi Bosnia şi Herzegovina austriacilor,—pentru cari renunţări de teritorii avea cel puţin scuze că se aflau de fapt în mina bulgarilor şi austriacilor,—cu ce ar putea justifica tinerii turci pertflerea Cretei, pentru, apărarea căreia a curs chiar sînge turcesc? Iată în ce constă primejdia. E probabil însă că puterile apreciind-o vor calma pe greci, și neconsimțînd la anexarea Cretei dela Grecia, vor evita războiul care altfel ar fi într'adevăr inevitabil, fiind că tinerii turci ar trebui să-l facă nu pentru apărarea Cretei cît pentru apărarea prestigiului propriului lor regim. E. Ploi şi grindină — Ce înseamnă cînd nu plouă.— Ce înseamnă cînd plouă.— Ce înseamnă acestea pentru diferitele părţi ale ţărei.— Ce pagube aduce grindina.— Seceta şi răscoalele.— Lascar Catargiu zicea adesea, spun intimii luî: ţara romînească e fertilă... cînd plouă. Fără să vrea, bătrînul formula astfel un adevăr pe care de curînd l-a descoperit ştiinţa agronomică, anume că ploaea, ploaea la timp bineînţeles, dă aproape întreaga valoare a pămîntuluî. Calitatea solului, buna lui lucrare, îngrăşămintele, toate la un loc joacă un rol foarte secundar pe lingă o ploae abundentă venită la vreme. Dar asupra acestui lucru n’am locul să mă întind acum. Despre altceva, în raport cu ploaea şi cu grindina, vreau să vorbesc azi. * Cînd zicem, îngrijoraţi, ca nu plouă, că e secetă, ce înseamnă exact aceasta faţă de diferitele părţi ale ţării ? Adesea se intîmplă că plouă în Moldova şi e secetă în Muntenia, şi vice versa. Atunci pare că nu se ia o jumătate din greutatea de pe spinare. Dar cunoscătorii nu judecă tot astfel. Cînd se aude că seceta bîntute în Muntenia şi că plouă în Moldova, frunţile cunoscătorilor se încreţesc foarte adine. Dacă plouă în Muntenia şi e secetă în Moldova, frunţile acestora se descreţesc foarte mult. Şi au dreptate. Din punct de vedere agricol, cele două jumătăţi de ţară nu se potrivesc de loc. Să arătăm cîteva cifre. Să luăm întinderea semănăturilor de toamnă făcute pentru 1909, a acelor semănături cari furnizează exportul deci îngroașe pungile cele mari. Deși aceste semănături, din cauze climaterice nefavorabile, s’au făcut pe o scară mai mică ca ori cînd, iată cum se împart ele : In Dobrogea 112,730, hectare „ Moldova 307,495 „ Muntenia 1,562,077 „ Ce enormă deosebire dacă plouă numai în Moldova şi e secetă în Muntenia, sau vice-versa! In Moldova s’au semănat 263.450 hectare cu griu, în Muntenia 1 milion 336,139 ; în Moldova numai 1638 hectare cu orz de toamnă, în Muntenia 52905; în Moldova secara are o întindere de 32190 hectare şi rapiţa de abia de 10,217, pe cînd respectiv în Muntenia sunt 50129 şi 112,904 hectare. E de ajuns să ştim că numai în următoarele 5 judeţe: Buzau, Brăila, Ialomiţa, Vlaşca şi Teleorman, n’a plouat, ca să fim foarte îngrijaţî, căci numai în aceste 5 judeţe s’au semănat 470,162 hectare cu gríu, adică mai mult decît îndoit ca in cele 13 judeţe ale Moldovei. Dacă nu plouă în cele 5 judeţe ale Olteniei, sunt în primejdie 440,550 hectare cu gríu, faţă de 253,450 ale întregei Moldove. De aceea pentru bogăţia generală a ţării, nu e indiferent unde cad ploile parţiale, cînd se întimplă să n’avem decît ploi parţiale. * Grindina bate, an cu an, între 2 pînă la 3%, din întinderea totală a semănăturilor, ceea ce, asupra unei întinderi medii de trei milioane de hectare face între 60.000-90.000 hectare pe an distruse de grindină. Dacă socotim o producţie medie de 15 hectolitri la hectar şi o distrugere medie de 50%vedem că grindina nimiceşte între 450.000 şi 675.000 hectolitri de producte pe an, sau socotite una peste alta la 10 lei hectolitrul, în bani paguba anuală adusă de grindină poate fi de la 4.500.000 la 6.750.000 lei. După cum se vede, dacă nenorocirea poate fi mare pentru individul pe care l-a bătut grindina, pentru ţara întreagă paguba nu e exorbitantă. * De aceea nici nu poate fi comparaţie între secetă şi grindină, oricît de fioroasă ar părea aceasta din urmă. Dacă ploaia lipseşte la timp şi scade producţia numai cu 10o/o, paguba bănească se poate urca la 45.000.000 de lei, socotit numai la păioase fără porumb, păşuni şi altele. O secetă mai perzistentă, dintr’o dată poate urca paguba ţării la o sută de milioane şi chiar mai mult. O ploae se socoteşte abundentă, folositoare, cînd cantitatea de apă căzută atinge o înălţime de cel puţin 5 centimetri. Ploile foarte mari dau de la 10 centimetri de apă în sus. Asta înseamnă că un metru pătrat primeşte în cazul iniia 50 de litrurî de apă, în cazul de al doilea 100 de litrurî. Dacă presupunem o cădere de apă de 5 centimetri înălţime, pentru întinderea totală medie a sămănăturilor de păioase, asta înseamnă o cantitate de apă căzută de 150.000.000 de metri cubi. Dacă o ploae a fost generală în toată ţara cu abundenţa de 5 centimetri, asta înseamnă că asupra întregei ţări a căzut o cantitate de 660.000 000 de metri cubî. Ca să ne putem face o idee de ce este această cantitate de apă, s’o adunăm toată numai asupra întinderei Bucureştilor. Atunci am avea în Capitală pe toată întinderea ei, o coloană de apă groasă de aproape 13 metri, adică o coloană de apă maî înaltă de cît toate clădirile din Bucureşti. Vedeţi cît de multă apă trebue ca să se facă pîinea ! Despăgubirile acordate de guvern pentru devastările produse în timpul răscoalelor din 1907, s’au urcat la 15.000.000 de lei şi ce scandal enorm s’a făcut pentru obţinerea acestor despăgubiri, ce plînsete şi jelanii din partea proprietarilor şi arendaşilor !... Am fi putut crede că s’a prăpădit ţara ! O singură ploae nevenită la timp, aduce o pagubă întreită de cît toate răscoalele, numai la păioase. O secetă perzistentă poate face ca paguba să întreacă cu de zece ori valoarea devastărilor din timpul răscoalelor. Şi răscoalele se intîmplă de abia la 20 de ani odată. Dacă D-zeu a dat o mică ploidică în Aprilie 1907, ceea ce nu-mi amintesc cum a fost, vedem că cerul a răsplătit pe devastaţi cu de 3 ori stricăciunile produse de ţărani, peste care a mai venit şi guvernul de a mai adăugat încă odată valoarea lor... din pungile noastre. Cumse vede din cele de maî sus, nu era nevoe. O răscoală e un accident cu mult mai puţin păgubitor chiar decît grindina, e neînsemnat pe lingă o secetă. I. Teodorescu Adevĕruri *• INTERIMATELE Guvernul de azi ia toate caracteristicile unui guvern interimar* După interimatele ministerelor, au început interimatele secretarilor generali, prin numirea unui interim la externe. E un regim care-şi ia adio de la putere — în rate! O SOLUŢIE Fiindcă d. Filipescu e archi-furios împotriva d-luî Tache Ionescu, cel maî simplu mijloc de a se scăpa de acest om primejdios ar fi să organizeze..., un dejun la un birt de seamă! Dejunurile «Ini ‘•ditionale la d. Filipescu 1 STRADELE Conform vechiului obiceiu de a face politică.... de stradă, liberalii s’au pus pe schimbat numele tuturor stradelor din Bucureşti. Dacă mai stau la putere brătieniştii, o să ajungă cetăţenii să nu mai ştie nici pe ce stradă locuesc! RIGOLETTO Criza din Ungaria şi Rominia — Semnalarea unor fapte caracteristice — In mersul acutei crize politice din Ungaria, care durează de două luni şi sînt semne să maî dăinuiască alte două, este de reţinut un fapt de o deosebită importanţă şi pe care ne credem datori să-l semnalăm cititorilor noştri. într’adevăr, de unde pînă azi, în diferitele crize politice pe cari le-au străbătut vecinii noştri unguri, chestia împăcării cu naţionalităţile nemaghiare era numai obiect de conversaţie sau de digestie politică, astăzi avem semne că această importantă afacere a ajuns într'o fază de discuţie foarte seriasă. De unde diferitele guverne ungureşti de pînă azi s’au menţinut putere prin prigonirea naţionalităţilor şi în special a romînilor, actualii bărbaţi politici unguri vor să ajungă la putere cu ajutorul naţionalităţilor nemaghiare, cu cari caută de cîtva timp o înţelegere pacînică. Reprezentanţii acestui nou curent sînt: în primul rînd însuşi preşedintele Camerei deputaţilor din Budapesta, d. Iusth, unul din şefii partidului kossuthist, şi apoi d. Lukacs, supra-nuncit de presa maghiară homo regis, despre care se ştie că a fost însărcinat de bătrînul împărat şi rege Franz Iosef să sondeze posibilitatea formării unui guvern în afară de partidul kossuthist pentru a asigura astfel votarea reformei electorale, adică a sufragiului universal egal, direct şi secret. Această schimbare radicală în opinia politicianilor unguri de marcă, merită să fie semnalată, fi ifid că ea dovedește că partidele politice din Ungaria au început în fine să înţeleagă, că a mai continua cu persecuţia românilor şi peste tot a naţionalităţilor nemaghiare, ar însemna să arunce Ungaria într'o prăpastie din care greu s’ar mai putea salva. I. R. A. Leagă-ţi nebunul, d-le Carp! Cînd ai la ospidă un nebun cu accese furioase, îi pui cămaşa de iurtă, de cite ori Necuratul începe să-l muncească. Cînd ai în viaţa ipublică a unei târî un disperat ca d. Filipescu — nu trebue oare ca opinia publică să-l lege şi să-l facă inofensiv ? Cu omul acesta nu eşti niciodată sigur că culcîndu-se, în aparentă, teafăr, nu te vei trezi dimineaţa cu el că-şî rupe hainele, se tăvăleşte prin norori şi se aruncă asupra drumerului. Iată, de pildă, azi dimineaţă. Ne-am sculat cu toţii nebănuind nimic — şi netam-nesam disperatul vieţei noastre publice apare în arenă cu ochii injectaţi, cu dezordonarea în gesturî şi atitudini şi preferă la adresa unui om al tatei un limbagiu care ne încremeneşte. Hof, tîlhar, panglicar, gheşeftar, amoral, viţios, nemernic ordinar — şi ca încoronare: canalie, de zece ori canalie — iată limbagiul textual de azi dimineaţă al d-lui Nicu Filipescu la adresa d-luî Take Ionescu. E tolerabilă o asemenea epilepsie furioasă? Nu trebue legat disperatul acesta care revoltă cu dezmăţarea sa însăşi fiinţa morală a cetăţenilor? Dar unde trăim oare, ca un disperat ca acesta, a cărui viaţă e o lungă serie de scandaluri din toate punctele de vedere, să sfideze într’atîta sentimentul public în cit să cuteze a întrebuinţa un asemenea vocabular de mult dispărut din viaţa noastră publică? Un individ care pentru un articol de gazetă a ucis un om de bine, stimat şi nevinovat, alarmînd ţara şi aruncînd doliul în familii. Un individ care neutru a apăra pungaşi, în dispreţul legilor şi al cinstei, a strigat „bandit“ tovarăşului său politic de azi, Alexandru Marghiloman. Un individ care a erupt in casa unui ziarist — a lui Nicolae Xenopol — ca să-l asumeze pentru un articol de ziar — un asemenea disperat, incapabil şi realmente viţios — hoţ de lucruri mult mai sfinte ca banul — să aibă dreptul de a tribuna liniştea publică şi viaţa, politică a ţărei cu continue acte de violenţă de asemenea natură? Un astfel de disperat să califice de tit har, nemernic şi canalie pe un şef de partid şi un om a cărui viaţă privată şi publică poate sluji de pildă in ce priveşte onestitatea şi munca, fiindcă nu este în această ţară om politic mai sobru, mai lipsit de orice viată şi mai muncitor ca Take Ionescu. Aceasta şi explică, înainte de orice altă considerations, dragostea publică pentru omul acesta. Şi fiind că nu-şi poate stăpîni epilepsia furioasă, după fiecare întrunire satt banchet al adversaruluî său, să fie îngăduit fără pedeapsă nnui disperat ca acesta un asemenea limbagiu? Priveliştea acestui dezmăţat trebue să înceteze. D. Carp să-şi unie nebunul în cămaşă de forţă, fiind că altfel, nu nebunul, ci gardianul va răspunde. AD. CHESTIA ZILEI Precauţiuni utile Cetăţeanul (către farmacist): Te rog să’mîdaî o contra-otravă bună. Farmacistul: Dar ce v’a fî otrăvit ? Cetăţeanul: Nu, mă duc să dejunez la birt ! 1 ! PARERI şi IMPRESII jjconst. I. Steneesen. — Oamenii aceştia , din epoca de renaştere a Romînieî cînd disipar, se impun de abea în toată însemnătatea personalitate! iar. Cînd ai sub ochi datele cînd au lucrat şi intrat în viaţa artistică a tarei oameni ca Constantin1 Stăncescu, numai atunci îţi dai seama cît de grea, cît de entuziastă şi de importantă a fost opera lor. Noi l-am apucat pe Constantin Stăncescu atunci cînd ideile lui, legate de un trecut de glorie, începuseră să nu mai corespundă nevoilor şi spiritului vreme de azi. Era acum vreo zece-doisprezece ani, cînd, cu toţii, o mină de ziarişti, critici şi artişti, duceam rǎzboiu împotriva direcţiei pe care Constantin Stăncescu o imprima Teatrului, ţinîndu-se în literatura dramatică de vechiul repertor al melodramelor şi de şcoala declamatorie în arta dramatică. Ca o dovadă că Const. I. Stăncescu era o personalitate care întrupa un întreg ideal artistic, a fost faptul că lupta pentru schimbarea felului acesta de a vedea, n’a fost de loc uşoară şi a durat ani şi ani de zile, fiindcă Constantin Stăncescu nu era omul care să se dea după păr, îi plăcea să-şi păstreze situaţiunea, căci avea patima de teatru, dar nu cu preţul convingerilor sale, nicicu acela al demnitate! Ca fond sufletesc era om dintr’o bucată şi numai după ce curentul mai nott a triumfat, după ce s’a făcut spărtura în vechiul repertor teatral, dupăani de zile, cînd am cunoscut personal pe Constantin T. Stăncescu, mi-am dat şi mai bine seama ce sinceră şi caldă era dragostea sa pentru începuturile teatrului nostru. Omul acesta nu putea să vorbească de oamenii şi operele din acea epocă fără să nu-î vie lăcrămile în ochi, fiindcă în cutele adinei ale inimeî şi memoriei sale mai vibrau fiorii trăiţi în serile neuitate cînd Teatrul romînesc era, în primul rînd, un triumf al limbeî naţionale, un simbol al închegăreî noastre ca neam şi ca, Stat. Pînă în ultimul timp — pînă acum doi ani — cînd boala începuse să-î slăbească vederea — Fam avut stagiuni de-a rîndul, vecin de fotoliu la Teatrul Naţional şi amintirile luî din trecut erau adesea, înduioşătoare — şi pe lingă, această iubire a trecutului avea însuşiri de politeţă şi blîndeţă cami Insuflaţi adevărată simpatie celor ce-1 cunoşteau personal. In faţa sicriuluî luî Const. T. Stăncescu, tot ce e om de artă se va descoperi cu resneef, înaintea rămăşiţelor acestui brav soldat din marea generaţiune a renaştere! Romînieî. E. D. F. *# Căile ferate ale viitorului — Fantazia realizabila a unui om practic Câte lucruri n’au ajuns astăzi comune, cari altă dată ar fi fost socotite ca minunăţii imposibile, ca utopii !... Ia să îl descriu cineva în urmă cui numai o sută de ani, organizaţia de azi a telegrafului, a telefonului, a căilor ferate, cU multele şi miile lor de ramificaţii şi joncţiuni! Desigur că ar fi fost socotit ca un utopist iremediabil. Toţi aşa zişii oameni practici şi-ar fi bătut joc sau cel puţin l’ar fi tratat cu un zîmbet de milă ! Şi totuşi utopiştii aceştia cari, ar fi presimţit grandioasa organizaţie a instituţiunilor noastre moderne de comunicaţie ar fi fost nişte genii cari s’ar fi ridicat nespus de mult deasupra contimporanilor lor... * Dar judecata burtă-verdelul, a omului aşa zis practic nu-i nicî astăzi alta. Şi azi cel care vede mai departe, care visează dezvoltarea instituţiilor existente la o perfecţiune mai mare, mai ales dacă nu are aşa zisele studii speciale, e socotit, ca un utopist. Cam aşa se va judeca despre o grandioasă lucrare apărută acum şi datorită cunoscutului editor de ziare August Scherl din Berlin, întemeietorul lui „Berliner T.okalanzeiger“ şi al revistei nie Woche“, prea cunoscută şi răspîndită şi la noî. Lucrarea poartă titlul:„plin nou sistem de căi ferate accelerate, propuneri pentru inbunătăţirea transportuluî de persoane“. D. August Scherl, e de părere, că cu toate progresele necontestate ce s’au realizat în transporturile de persoane, cu toată oştirea de astăzi absolut ideală faţă cu aceea din vremile strămoşeşti, din vremile poştei lui Willner — cum se zice la noî, — ne găsim acum într’un moment în,care vitezele drumurilor de fier europene nu, mai corespund cerinţelor. Cînd te-ai învăţat cu telegraful şi telefonul, cînd pornind din Bucureşti de exemplu,mergi aproape 24 ore pînă la Budapesta, pentru ca apoi să vorbeşti în 5 minute la, telefon cu rudele, amicii sau partenerii da afaceri; cînd de la Bucureşti la Dorohoia, nu’ţî trebue cu mult maî puţin timp, decit, dela Bucureşti la Berlin,— necontestat că o mărire a vitezelor se impune şi că cel care caută un sistem nr IW'i a o obţine- şi elaborează un întreg plan- da organizare, nu poate fi socotit ca un utopist. * D. Scherl în lucrarea d-sale elaborează un asemenea plan pentru Germania. Condiţile esenţiale ale unui bun sistem de transport de persoane sunt după d. Scherl: viteza, siguranţa, confortabilitatea, economia, continuitatea. Pentru a obţine aceasta iată ce propune d-sa: O reţea vastă de căi ferate accelerate leagă între ele marile centre de comunicaţii. De aceste linii principale se leagă alte linii de coincidenţă ce pornesc din centrele de al doilea rang, de acestea iarăşi alte linii din centrele de al treilea rang, — şi în sfîrşit o circulaţiune de automobile pune toate satele şi cătunele în poziţiune de a se folosi de cele mai bune şi mai apropiate trenuri, fără întrerupere. Calcule exacte făcute de d. Scherl arată că în medie am merge de două ori mai repede după noul sistem, de cît mergem după cel actual. Planul d-luî Scherl nu se opreşte însă aci. D-sa urmăreşte şi introducerea unui, sistem de cale ferată care să permită o viteză de 200 kilometri pe oră. In acest scop va trebui să se renunţe la sistemul de astăzi al şinelor duble, care necesită mari cheltuieli de întreţinere şi sunt cauza zdruncinului în călătoriile de astăzi. In acest scop analizează ac-* tualele sisteme de căi ferate cu o singură şină, le găseşte însă nepractice şi propune un sistem al sau în care vagoanele şi maşinele îşi menţin automatic echilibrul mulţumită unui joc de greutăţi practicat în ele. .,ţi Se înţelege că şi vagoanele, precumm şi trenurile se vor deosebi esenţialmente de cele de azi. Trenul va fi un fel de hotel mobil, va cuprinde dormitoare, saloane, săli de mîncare, fumitoare, sală de scris, etc., etc. Deoarece sistemul de ovină va permite o mai mare utilizare a lăţimei, trenurile vor semăna mai mult cu marile vapoare de lux de azi. Bagajele se pun într’un spaţiu special, pe staţiuni, aşa că la intrarea în staţiune pot fi lesne debarcate de oarece din capul locului sunt aşezate într’un căruţ, împărţirea în clase nu există în nouile trenuri cari au la mijloc un vestibul prin care se face eşirea şi intrarea. Din acest vestibul, dai în fiecarastatie, într’o cabină a gărei la care aci steazâ toate trenurile.:f Nouile linii nu vor fi se înt’lft,fie nici odată la nivel. F,le vor traversa toate şoselele pe viaducturi. Măsurile de siguranţă contra accidentelor se vor lua pe baza aşa zisului bloc sistem, azi chiar destul de cunoscut. In oraşe liniile trec peste case, ceea ce va fi o economie considerabilă. , Gările vor fi construite şi ele desigur in mod special, mai comod şimai practic decit astăzi. Pentru fiecare tren vor fi cabine separate de aşteptare. La sosirea trenului cabina se urcă pipăia vestibulul trenului .Pasagerii cari descind este altă parte, cei cari aşteaptă să plece intră pe alta. Cu acest chip se evită învălmăşeala, ciocnirile, greşelile de direcţie şi pierderile de timp. Gările nu se vor mai construi decît rotunde. Fiecare poartă va corespundai unei străzi şi unui tren pentru o anume direcţiune. Intre staţiunile căilor ferate accele- rate ale viitorului vor fi distanţe egale.? Trenurile pleacă la fiece oră, jumătate de oră, sfert, de oră sau 7 minute, după frequenţa pasagerilor şi trebuinţele vremei. Nu vei mai avea deci mult de căutat, cînd vei voi să pleci, prin planuri şi, orarii, ci vei cerceta numai la ce inter-, vale de timp pleacă trenurile In direcţia cutare. Trenurile nu se opresc regulat decît la staţiunile mari, încolo, la cele mai mici, nu se opresc de cît într’o anumită ordine. Dacă primul se opreşti la staţiile 1. 3, 5, cellalt se opreşte la 2. 4,6. şi cu acest, sistem se ctştigă timp, căci azi cel mai mult timp se pierd-; cu opririle în staţii. In plus azi acceleratele nu se opresc la staţiunile mai mici, pe cînd atunci şi cătunele vor fi deservite de accelerare. Biletele de drum de fer vor fi şi cît transformate. Nu vor mai fi decît carnete chilometrice. Omul îşi va cumpăra nu o călătorie in cutare loc, ci o călătorie de atîtea sute sau zeci de kilometri, D. Scherl Inchee interesanta și migăloasa sa lucrare, cu următoarele cuvinte: „Secolul nostru technic șî-a creeat singur posibilitatea, de a îndeplini în toate domeniile culturale cele mai largi .j®«