Adevěrul, iunie 1909 (Anul 21, nr. 7091-7118)

1909-06-25 / nr. 7114

. /FOND AftTOft ^ .^Llex» V. Beldtmana PUSM.IOTAIEA, COîNCEDRT Äfc£ XCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL. SCHULD­E­R & Co. BUCCEESTI *fT.%i»rmsforsK.Jdi IS Tdetoaai BffourHe barului, Str. Sărindar No. 1.1 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE A.ROMAMEXTE : U­n an . . ...........................Lei 1 S;_ 6 luni «. . « ..«ir 3 luni .................................... n •* o lună......................................1.50 Pentru străinătate preţul este îndoit TELEFON: Direcţia şi Administraţia No- 1410 Redacţia cu Capitală „ 14/10 » , Provincia „ 14/90 Străinătatea Nou­­ă/4d­ Kniw’"1Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice­ de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate BimsssiEäBM^iE^äSäSässssHs^'wi­n iurul Confederations­ balcanice ­ iutoriarismul d-lui L Brătianu Şeful liberalilor a simţit nevoia să*şî arata autoritarismul său­ pentru a clarifica nişte situaţiunî din judeţe. De la proclamarea sa ca şef, d. sată d-luî Take protopopescu ş i decoraţia înaltă ce i-a acordat. Pe d. Take Protopopescu vrea să-l liniştească, ca să nu se mai agite la toamnă şi să-l lase să facă remaniarea cum va voi. Probabil că la toamnă, tot în a­­cest scop, primul-ministru va primi alegerea d-lui Nacu candidatul o­­cultei, la preşedinţia Senatului. De asemenea la Craiova, şeful li­beralilor e hotărît să impună îm­păcarea în anumite condiţiunî şi cine nu se va supune, va fi sa­crificat şef . Brătianu a voit să dovedească că e abil şi autoritar, cînd trebuie, însuşi actul proclamăreî sale ca fost un act autoritar şi în­drăzneţ. Regele se afla bolnav şi cînd s’a văzut silit să acorde un conce­diu d-lui Sturdza a declarat mai multor personalităţi politice că ni­mic nu se va schimba în situaţia politică, că chiar dacă d. Sturdza nu se va însănătoşi, va prelungi concediul să fi­­e D. Brătianu însă n’a admis a­­ceastă situaţie, a provocat demisia d-lui Sturdza — se ştie cum — şi a impus d-lui Haret să ceară rege­lui aprobarea loviturei cu procla­marea d-lui Brătianu ca şef. Regele surprins de această... cons­piraţie a cerut d-lui Haret un.... proces-verbal, acel vot al consiliu­lui de miniştri care a delegat pe d. Brătianu să ia preşedinţia. In fine totul s’a aranjat în 48 de ore! Ce era să facă regele bolnav ? Opoziţia se afla preocupată de lup­tele interne ale conservatorilor. Partidul liberal nu se aştepta de loc la un asemenea eveniment. D. Costinescu, intrase în dinastia Bră­tianu, a făcut şi d-sa act de supu­nere D. Ferechide, care a gustat din toate măririle şi nu mai are nici o pasiune pentru politică, ci numai pentru... gheşefturî, s’a su­pus şi dumnealui, — prin urmare totul era în favoarea d-lui Brătianu şi d-sa n’a ezitat să profite de a­­cest moment oportun forţînd mina regelui. D. Brătianu a venit dar la şefia partidului printrun act de îndrăz­neţ autoritarism. Ajungînd însă la şefia partidu­lui şi prim-ministru, nu putea să continue a fi numai autoritar şi a adoptat... abilitatea. Cite­va luni a căutat să guver­neze şi să conducă partidul mai mult prin acte de şiretenie, prin echilibristică şi abilităţi. Rezultatul acestei tactice n’a fost însă favorabil. In mai multe judeţe, ca şi în sta­tul major de la centru, s’a decla­rat debandada. După ce a închis parlamentul d. Brătianu s’a hotărît să se ocupe cu aplanarea neînţelegerilor din partid. Şi cum n’avea de tranşat chestii de principii, ci numai conflicte şi nemulţumiri personale, d. Brătianu a procedat sistematic. Mai întîiui a înlăturat chestiunea complectărei şi remanierea cabine­tului, făgăduind ministeriabililor că vor fi satisfăcuţi la toamnă. A­­poi a venit ploaia de decoraţii, a mai potolit astfel cîţi­va fruntaşi, chiar pe d. Stoicescu căruia i-a dat un cordon şi i-a avansat în diplo­maţie un membru al familiei, fă­­găduindu-l poate că... d. Al. Rado­­vici nu va fi ministru. D. Vasile Missir nu s’a mulţu­mit cu ordinul conferit, dar se va mulţumi probabil cu o avansarea unui june magistrat. Decoraţiile au servit, precum se vede, la diferite conbinaţiunî de partid. Dar cu toate acestea nu se pot aplana neînţelegerile din provincie nu se pot înlătura spărturile cari s’au declarat. De aceia d. Brătianu a întreprins turneul politic şi s’a hotărît la a­­ceasta, după ce a făcut un act de autoritate. Autoritarismul primului-ministru de astă dată s’a manifestat, anume şi intenţionat, în contra unui grup de partizani. E vorba de modul cum a clarificat situaţia de la Ro­­manaţx: a dat întreaga situaţie De­­metrianilor şi a sacrificat tinere­tul în cap cu d. Şuculescu ! Toată lumea a crezut că d. Brătianu merge spre dreapta! Dar nu-i aşa. A sacrificat partizanii de la Roma­­naţi, pentru a salva pe d. Take Pro­topopescu la Olt unde vrea să-l menţină şef cu riscul ca, la ne­­voie, să sacrifice gruparea d-lui Al. lliessu,— dovadă telegrama adre-In acest mod, adică printr’o se­rie de acte pe autoritarism, prin cîte-va favoruri şi satisfacerea va­­nităţilor, prin abilităţi bizantine, d. Brătianu crede că se va putea prezenta cu un partid unit şi con­solidat înaintea parlamentului. Se poate însă întimpla ca aceste acte de autoritarism să provoace spărturi adinei; se poate întimpla să vedem la Craiova, ca şi la Olt, spărturi adinei. Iată la Iaşi, însuşi ministrul jus­tiţiei care-şi are acolo fief­ul, s’a mutat cu domiciliul politic în Vlaşca din cauză că acei cari au provocat la Iaşi schimbarea în sinul comitetului partidului, nici nu au crezut cu cale să consulte pe d. Stelian. Primejdia cea mare d. Brătianu tot o vede în mişcarea de resvrătire din propriul său partid şi în po­pularitatea crescîndă a d-lui Take Ionescu. Aceasta-l preocupă pe noul şef al liberalilor, dar despre rămîne­­rea d-sale la guvern pare într’ade­­văr a fi bine încredinţat că are s’o ducă pînă la sfârşitul legislature! şi­­ de partidul d-sale depinde să prezideze şi viitoarele nerale­­ alegeri­le­ R. X. NAZB1T1I Consiliul din grădină Un consiliu de miniştri (f. important s’a ţinut în grădina ministerului de interne. Grădina a fost luminată­ a giorno, ai?:’, în cit luminile necesare n’au lipsit de astă dată domnilor miniştrii. Prezenţi erau­ cinci din nouă, adică taman jumătate plus jumătate, o majori­tate care dacă nu e tocmai legală, e însă originală. Consiliul a hotărît că la­ dejunul de la Craiova vor mînca vreo 700, iar la ban­chet numai vreo 250. In fața acestui apetit, este absolut inu­tilă urarea d-lui Filipescu, care strigă „Poftă bună“ stomacurilor de la Craiova. Pofta o au și ea o să crească mîneînd, încă un consiliu de acesta In grădină și o să fie nevoe de un consilii­ de me­dici specialiști în ale stomacului. .. PAC. O dată nifo dată da Sentimentul legalităţeî a crescut cu 50 la sută la d-niî fraţi Brătianu. Pe aceste timpuri e în adevăr uimitor, şi ne place a înregistra faptul, cu atît mai vîrtos că am contribuit şi noi întru cîtva ca el să se producă. Iată despre ce e vorba. Pe cînd d-nii I. şi V. Brătianu vin­­duseră în Vîlcea un pămînt pentru isla­zul comunal peste maximul prevăzut în lege, în Argeş au vîndut, acum, sub ma­ximum. Cit face sail cît nu face pământul, asta e altă chestie. Principalul şi principialul era că la Vîlcea s'a călcat legea şi după ce am făcut niţică gură, la Argeş s’a respectat. Frica de D-zeu este începutul înţelep­­ciuneî, se zicea altă-dată, începutul de­mocraţiei şi al liberalismului, este frica şi respectul de legi. Restul e mort şi vorbe goale. Şi pilda bună trebu­e s’o dea cei din capul guvernelor. Acum aţi dat-o, pentru care îî felici­tăm, cu atît m­ai mult că am facut-o cam de nevoe, ceea ce după noi, e un merit și mai mare. Dar de ce n’ați făcut o de la început? Index mm Confederajiunea balcanică — Unde a ajuns chestiunea. — De ce Romînia joacă un rol şters — In prima ei tinereţă generaţia noastră s’a preocupat mult de ches­tia confederaţiunei balcanice, idee care a fulgerat un moment şi prin mintea părinţilor noştri. Că chestia nu era numai un vis al unor minţi generoase se dove­deşte prin aceia că ea se pune me­reu la ordinea zilei, astăzi mai se­rios ca altă dată. De unde noi o puneam la cale prin berăriile sau­ cafenelele Euro­pei, singurile locuri pe unde ne pu­team întîlni cu camarazii noştri bulgari, sîrbi, greci, albanezi, ve­dem că generaţia ce ne urmează a păşit pe calea cea mare: bulgarii de pildă vin să ne viziteze ţara, ai noştrii planu­esc să le întoarcă vi­zita, astfel că înfrăţirea se face în condiţiunile cele mai prielnice. Era şi natural să se întîmple ast­fel. In viaţa popoarelor e departe de la gură pînă la lingură. Ideile, chiar cele mai sănătoase şi mai în sen­­zul evoluţiei fireşti, nu se întrupea­ză de azi pe mîine în fapte.. *­­ Ori­cît le-ar fi sfătuit raţiunea şi le-ar fi convins logica, era greu de închipuit că numai de dragul raţiunei şi- al logicei popoarele car­­pato-balcanice avea să se înţeleagă şi să se înfrăţească imediat. E în firea lucrurilor ca atît indi­vizii cît şi grupările de indivizi, să voiască a cerea experienţa vieţei, a trece pe acolo pe unde au trecut şi alţii. Şi grecii, bulgarii, sîrbii, înainte de a cădea la o înţelegere şi de­ a apuca drumul înfrăţireî, s’au avîn­­tat în tot felul de aventuri, au lup­tat, au sperat, au pătimit şi printre suferinţi, pagube, lacrămî, şi singe au izbutit să aducă la îndeplinire cite un crimpeiu din cele visate. Pentru rest au avut numai crude deziluzii. Azi, experienţa i-a copt pe toţi, şi de abia azi începe rolul raţiunei şi al logicei. . .» Din zvârcolirile de 30 de ani, a eşit la lumină c­ar pentru toţi, ade­vărul că din duşmănia şi lupta po­poarelor balcanice profită numai ţările cele mari. Noi cei mici, din vîrfurile Carpaţilor şi pînă în Me­­diterana, sîntem jucăria şi victima lor. Dar pentru a­­ajunge la această convingere se vede că , era nevoie mai întîiu­ de războiul greco-turc şi de cel sîrbo-bulgar, de pătima­şele lupte de bande cari sîngerează Macedonia­ de atîtea ani, de­­ame­ninţarea ruinei economice care ne pîndeşte pe toţi cei mici. Toate nebuniile , şi toate jertfele s’au săvîrşit, acum le-a căzut tutu­rora perdeaua de pe ochi. E timpul deci, ca ideea înfrăţire!, cel puţin a unei înţelegeri între po­poarele carpato-balcanice, să prin­dă rădăcini. Aşa pare pînă acum scris în car­tea lume!, că ideile sănătoase nu se pot împlînta de­cît în pămîntu­­turile îndelung frămîntate de pi­cioarele luptătorilor şi adînc ume­zite cu sîngele lor. Un fapt cu totul nou­, care nu exista pe vremea tinerelelor noastre şi la care nici nu visam măcar, un fapt menit să înlesnească în mod extraordinar o înţelegere este tran­sformarea Turciei în ţară constitu­ţională. Faptul acesta face cu putinţă dez­voltarea normală pe viitor a popoa­relor­ creştine de sub domnia oto­mană cît şi intrarea Turciei în în­ţelegerea carpato-balcanică, prin urmare îngăduie oprirea şi chiar dispariţia luptelor sîngeroase dintre bulgari, sîrbî şi greci. Pe măsură ce Turcia va continua să se modernizeze şi va stărui întru aceasta, în aceiaşi măsură ideea confederaţiunei — şi ca să nu zicem o vorbă prea mare — o înţelegere!, micilor popoare din orientul Euro­pei, se va scoborî tot mai mult din utopie şi se va închega pe pămînt. Credem clar că iniţiativa luată de studenţimea romîno-bulgară, la ca­re vedem că s’au alipit şi cîţîva băr­baţi politici de dincolo de Dunăre, e venită la timp oportun şi e me­nită să dea roade, poate într’un vii­tor cu mult mai apropiat de cît ne-am închipui. E­ însă un punct slab la mijloc, şi el e din partea noastră, a ţarei romîneşti. Deşi cea mai populată, mai bo­gată­­şi mai puternică din toate, Ro­­mînia, nu se va găsi în fruntea miş­­căre­î. Romînia poate mai puţin ca Bul­garia şi ca Serbia să facă o politică naţională şi independentă. Pricina stă în aceia că masele noastre populare neavînd încă drep­turi politice, ele nu pot înrîuri asu­pra mersului afacerilor publice, cum pot masele din Bulgaria, Ser­bia şi Grecia. —De aceea ne şi numim o ţară cu­minte,, nu că sîntem, ci fiindcă po­litica ţăreî fiind în mîinile unor co­terii­­restrânse, cari nici­odată nu se pot întemeia pe masele populare, nici spune Europei că lucrează în numele întregului popor romînesc, sînt fricoase şi supuse în mişcările lor. Cînd Bulgaria îşi proclamă inde­pendenţa şi regatul, în plină pace, cînd Serbia se încumetă să ţie piept Austriei şi Grecia să se pregătească de război şi cu Turcia, la ameninţă­rile Europei, guvernele lor pot răs­punde că „aşa vrea naţiunea“ şi Europa ştie că e aşa.­Nici un guvern român n’ar putea ţine acest limbaj, şi de aceea nici nu-l ţine, de aceea sînt cuminţi gu­vernele noastre. E o cuminţenie care ne costă gro­zav, — poate chiar, cu vremea, e­­xistenţa noastră. Pînă ce nu vom avea şi noi votul universal ca Bulgarii, ca Grecii şi Sîrbii, politica noastră naţională şi internaţională va continua să fie cu­minte, adică ştearsă, deci contrarie intereselor noastre celor mmn vitale... Tn chestiunea confederaţiunei o­­rient­ale, ca şi în toate chestiunile mari, e fatal deci ca iniţiativa şi succesul să fie numai din partea ţărilor carw­ i răpirep^t^iii cu drep­turi depline, printre cari noi, vai, sîntem încă departe de a ne putea număra! ✓ I. Teod­oressu Fiul vizirului Cu toate că adoarme la consiliile de miniştri şi in convorbirile cu di­plomaţii—se vede din cauza mare­lui surm­enaghi intelectual! —cînd e deştept, sau, mai bine zis, cînd nu doarme, primul ministru­ îşi a­­duce aminte că e fiul lui I­on Bră­ Hanu­, fiul vizirului de la 1888 şi­ că ţara trabuc să se închine. Cu deosebire, de când reegle e bătrin şi nu mai poate face atîtea călătorii prin ţară, şeful dinastiei Brătianu şî-a luat în serios misiu­nea de a înlocui pe regele Carol I Cum insă popularitatea sa e mai mult ca redusă la cercul Bance­i naţionale şi institutelor de credit, d. Ionel Brătianu profită de situa­­ţiunea sa de la guvern, spre a se­ înconjura de tot aparatul guverna­mental, organizîndu-şi călătorii şi recepţii oficiale fastuoase. D-sa ţine să apară un prim-mi­nistru, ministru de interne şi ex­terne,—i se pare prea puţin— d­ rin fel de vice-rege, cu o serie de secre­tari cari conduc lucrările celorlalte departamente, dar cari toate sînt­ în mina d-sale. Ion Brătianu, cînd era vizir cu a­­devărat, avea tactica de a se ,,efa-> ■sa1" pentru a dovedi regelui că­ îi trece capitalul să­ii de popularitate; fiul vizirului, deşi abia vizir aş doi şase luni de zile, are de pe acum a­­morul măririlor. In această pri­vinţă—şi se pare că şi în multe al­tele—junele prim-ministru a trihă- Dinit cu mult înnainte de vreme şi aduce grozav cu tnnălţimea sa de Jorgu Cantacuzino, care singur a­­vea pînă azi mania recepţiilor re­geşti, pe lingă aceea a abnegaţiuni­­lor de care a vorbit în mod atît de spiritual la Brăila, d. Cantacuzino- Paşcanu. La vîrsta d-sale, d. Ionel Brătia­nu a adoptat un sistem cu care­ sfîrşesc, dar nu încep carierele po­litice. v. p. x DINASTIILE A #r* mus­t «■%­ f »r* *srvr a nrm v* * în eminentele regim­ democratic aî par­tidului liberal, dinastiile joacă un rol pre­ponderent. Dibăcia­­ori norocul este să a­­părţii «neî dinastii domnitoare ori neiei *nic­ dinastii măcar. Dacă aşa ceva fi 'iii întîmplă, aî prins pe Dumneaeu de picior şi totul îţi este permis şi totul este posibil pentru tine. Iată de pildă cazul d-lui Const. Dia-­ mandy —­ cere după ce a fost făcut cuc-i­silier de legaţie, în cît­eva luni a fost ina. zVu­tat, contra precedentelor, ministru şi trimis la Sofia. D. C. Diamatady este un1 gentil şi amabil bărbat, n’a făcut nici un rău nimănui,r, dar d­in ceeace este diplo­maţia, nu s’a relevat pină acuma, aşa da evident şi de impunător, pentru ca tra­diţia să fie călcată in picioare şi un drum pe care alţii îl fac în ani de zile de musică, să’l facă d-sa în câteva lutul. E însă ceva care dă acest drept d-luî Biamandy. E că face parte dintr’o sub­­dinastie. E fratele deputatului Georges Diamandy — unul din tinerii generoşi care a înţeles că dacă în politică nu ssj poate face ceva pentru ţară, se poate facei mult pentru sine şi dinastia sa. Şi a­,ttot îl vedem pa tînărul Const. Diamandy — bombardat ministru plenipotenţiar, ceea ca este o mare onoare pentru întreg neamul direct ori indirect al Diamandizilor pre­zenţi şi viitori. Numirea d-luî Diamandy, cică a produs nemulţumii. E­te nu au nici o bază seri­oasă. Cei nemulţumiţi să facă şi ei la fel, să se alipească la o dinastie domnitoare şi vor ajunge tot aşa de uşor cum a ajuns actualul ministru da­te lingă Curtea Re­gelui Ferdinand. , J A. B. 1 ^ Adevăruri ÎNTREBARE Foile boereştî sunt m­cintate că s’a în Umplut un accident pe G. F. R. şi acum cînd nu mai e director d. Miclescu. De ce nu se întreabă cite­ am fi avut pînă acuma dacă mai era d. Miclescu? SOMAŢIE ZADARNICA Presa somează pe înălţimea sa Nababul­­să vorbească în chestia „afacerilor grase cu indigenatele". Asta e­ ca și cum i-ar cere să vorbească despre afacerea Froim Fischer!.... REZULTATUL Rezultatul banchet­elor liberale de la Craiova e de prevăzut: — Vor mînca și pe urmă se vor mînca! RIGOLETTO ‘ F­A­P­T­E “ŞI V­O­R­B­E Poesie şi negustorie Poeţii au căutat în­totdeauna sa ne convingă că ocupaţia lor e cea mai de­­sinteresată şi mai idealistă din lume. Cine zicea „poet,“ înţelegea şi îşi în­chipuia pe dată un stomac gol, o pun­ga deşartă şi nişte plete lungi, de sub cari sburau gînariî eterice "spre sfe­rele cele mai înalte, pe la o vreme însă lumea modernă a început să cunoască poeţi milionari, şi nu prin moştenire, ci din vînzarea idealizmului­ lor, voesc să zic al volu­melor pline de ideal. _ Materiaîizmul economic n’a cruţat în timpurile noastre nici poezia, care se credea că este antipodul băncilor, fa­bricilor, moşiilor şi prăvăliilor adora­toare­ de bani sunători. Iată încă că un savant francez, D. Bédier, descopere un lucru îngrozitor, anume că nu tot­deauna poezia a fost sinonimă cu negustorie, chiar în vre­mea trubadurilor şi a faimoaselor po­eme epice. Chanson de Roland şi alte poeme e­­roice din timpurile cele mai ideale, adică din timpurile cele mai necunos­cute — căci omenirea obişnueşte a-­şi pune idealul în operile în cari lu­mina istoriei nu poate pătrunde — nu sunt alta decit rimarea de talent a poe­ţilor de atunci puşi în serviciul mînăs­­tirilor cari făceau­ negoţ cu moaşte şi cu bilciurî. Toate, dar toate pînă la una, aceste mij­nunale poeme numite „chansons de­­gerte“, nu si­mt de cit nişte cintece de bîlciii, inventate pe de-­antregul, fără nici cel mai mic miez de adevăr isto­ric, de trubadurii lungi în piele, goi în pungă şi’n stomach, pe cari li plă­teau călugării şireţi şi lacomi, spre a atrage prin cîntecele lor mulţimea ne­ghioabă pe la mănăstiri unde se jucau­ păpuşile credinţei şi se expuneau moaş­tele făcătoare de... venituri. O mare grijă m’a cuprins citind des­coperirile d-lu­i Bédier. Dar Făt-Frumos al nostru şi Ileana Consinzeana ce or fi ? Dar Boş-Impărat, Harap-Alb, Mama pădure!, Strîmbă lemne, Starmă pietre Gerilă, toţi eroii poveştilor noastre? Dar Mioriţa, Tom­a Aîimoş, Doica, frumoa­sele noastre poezii populare, ce r­ază a materialismului economic reprezintă? Ce negustorie se ascunde în versurile lor? Deja , Duiliu Zamfirescu acuză pe Coşbuc şi pe Goga că prin „Vrem pă­­mint“ şi „Secerătorii“ poeţii făceau­ politică de clasă. Atunci unde e idealul? Unde să-l mai găsim şi în ce să-l mai punem ? Te pomeneşti că e la Banca Naţio­nală şi la fabrica Letea. Mai ştii! TASTASE. $0[­2S­înrile «M» w ABaafi Baaiag^^ ÜK- ÎCHESTIA ZILEI Premiile,, Dimineţii” Aspiranţii (privind mia de lei pusă ca premiu de „Dimineaţa“): — Ei, ce ziceţi, care pleacă la băi pe socoteala „Dimineţeî“ ? Criza din frei-mauia Retragerea cancelarului Buelow - Situaț­ia partidelor — Hotărîrea irevocabilă a prințului de Buelow de a părăsi­­palatul isto­ric din Wilhelmstrasse, din cauză ■ca ultimele hotărîri ale Reichstagu­lui­ au făcut imposibilă continua­rea așa zisei sale politice de bloc, a fos­t primită în mai toate cercurile poporului german cu mare regret. Cancelarul imperiului pleacă fiind­că nu admite să fie constrîns de a cîrmui împotriva stîngei şi, dease­­menea, fiindcă nu poate dizolva Reichstagul fără de a nu primejdui serios situaţia dreptei. Lupta dintre aceste două proble­me ce-l agitau deopotrivă lămureşte perfect chestiunea retragerii lui Bu­elow. De altfel, însă, încă de la în­ceputul cancelariatului său, el nu făcea nici o taină din credinţa că într’un stat federal ca imperiul ger­man, cu o întocmire administrativă semi-agrară, ■ semi-industrială, și a­­vînd în vedere diferitele curente intelectuale, trebue de urmat linia mijlocie. Această convingere a sa el a proclamat-o în Decembrie 1906, în toată regula, ca temelie a po­liticei sale interne, și nimeni, din acei­ cari au mers ele atunci alături cu dînsul, n’are vreun drept acum să-l învinovăţească de slăbiciune. Negreşit, conservatorii ar fi fost mai, bucuroşi să-l vadă luînd în consideraţiune programul lo­r de im­pozite acceptat şi de centru, iar pe liberali să-î fi lăsat pur şi simplu sa cadă din cauză că aceştia nu s’au arătat destul de mîndioşi, ne­voind să renunţe la cerinţi de­­prin­cipii. Liberalii, pe de altă parte, au fost dezamăgiţi, din pricină că, cu toate cele întâmplate, cancelarul­­ ţinea morţiş să încerce a realiza reforma financiară atît cît i-o fi cu putinţă. Intru cît, însă partidele nu s'au lăsat convinse de a asculta de sfa­turile sale stăruitoare, prinţul Bue­low a socotit, şi el, întru ce-l pri­veşte, că nu trebue să mai ţie sea­mă de dorinţele lor. Ele s’au sus­tras de sub conducerea sa, să bine­­voiască dar a’l lăsa să se ducă în bună pace! Dacă astăzi ele văd cu părere de rău pe cancelar despăr­­ţindu-se de funcţiunile sale, apoi mai tîrziu, cu siguranţă că vor a­­vea şi mai mult motiv de a-i re­greta cu sinceritate­­plecarea. Oricît însă s’a sfărîmat blocul politic for­mat de el, prinţul Buelow poate lua cu sine conştiinţa că marile me­rite ce şi le-a câştigat lucrînd pen­tru binele patriei întrec nesuccesul ce-i închee cariera. Noul cancelar al imperiului nea­părat, după experienţele făcute a­­cum, va trebui, cu privire la le­găturile sale cu partidele, să ga­­sească alte linii ele conduită, decit acele pe cari Ie-a urmat prinţul Bu­elow. De asemenea, va trebui să se facă o nouă orientare între par­tidele înseşi, între conservatori şi rali, întru cît partea care a despar­ţit pe aceste două partide se va­­ ac* centua şi mai mult cu plecarea ac* trialului cancelar. Totuşi, ni se pare că prea e zu* gravita în culori pesimiste sfărima­re a blocului,, că n’ar maî­ existai nici o punte de împăcare mire a­­liaţiî de pînă acum. De fapt, eve­nimentele din ultimul timp n’ai­ .produs adevărată bucurie de cît ins lagărele centrului şi ale social-de* mocraţilor.­­ In tabăra conservatoare se remar­că o vie nelinişte asupra atitudinii fracţiunii în sarcina căreia cact® răspunderea, din punct de vedere politic, a căderii prinţului Buelow. Restabilirea raporturilor majorităţii­­dizolvatului Reichstag trezeşte o ti­mare nemulţumire în cercurile de­favorabile centrului. De altă parte, liber cugetătorii­ au lucrat destulă vreme împreuna cu dreapta pentru a nu cădea iarăşi in opoziţie goală. Sunt dar destule motive pentru­­ ambele partide de a nu lăsa ca to­tul să atîrne în viitor ele situaţia centrului. Situaţia parlamentară în Grecia — Un regim defectuos—Politică, d© persoane şi de interese. —O u­­nitate morală fără valoare — Un important articol publică „Le Temps“ asupra regimului parlamentar în Grecia, pe care ni-l prezintă suia colorile cele mai puţin simpatice. Ziarul francez constată că parlamen­­tarizmul grec, deşi funcţionează de mult, nu dă nimica bun şi aceasta pen­tru că într’însul nu se manifestă par­tide de principiu, ci de persoane. După greci, cauza principală a ac­es­tei stări de lucruri e unitatea mo­rală a naţiunei, cu alte cuvinte că toată lumea din Grecia, burghezii din provincie, intelectualii din oraşe, muncitorii de pe cîmp gîndesc la fel asupra tuturor lucrurilor. Această unitate se explică maî întâi prin amintirile întotdeauna prezente ale stăpînireî turceşti, ceea ca este­ un­ principiu de patriotizm stăruitor şi vecinic în pază, apoi­ prin extrema îm­părţire a moşiilor, prin lipsa unei mari industrii care să fie în conflict cu clasa, muncitoare, în sfîrşit, prin lipsa ori­cărei­ chestii religioase. De cît, această unitate morală se în­toarce chiar împotriva grecilor, cons­tată ziarul parizian. Ea nu-i reprezen­­tată prin partide, căci doctrine de par. Siiu­! DIMINEAȚA pui nouile ei premii zilnice 1/2 ISSDSSstoc de premii W tr Pentru Duminecă 28 Iunie iubi iubi în numerar, principalul premiu

Next