Adevěrul, decembrie 1911 (Anul 24, nr. 7982-8010)

1911-12-08 / nr. 7988

A 4 / Spovedanie Cui doar să mă spovedesc­, de cît vou­ scumpi cititori cari au­ împărtășit tittdet una, și bucuriile și jalea mea, precum și indignarea care m’a coprins ? In sufle­tul m­eu se zbat două sentimen­te, acela­ al datoriei, al convingerei și a­­cela al simpatiei. Căruia trebue să dau ascultare ? ■* Martori îmi sinteți de marea dragoste ce am pentru d. Take Ionescu. La­ baza ei stă sentimentul nedefinit și de multe ori neexplicat, ai iubire!, convingerea că a­­ceasta patimă este meritată și apoi și sen­timentul recunoștinței. Dacă nu ași dirigea un ziar — și încă unul care este ecoul sentimentelor marelui public — de­sigur că convingerile mele m’ar fi făcut, să rămîn în sinul partidului socialist — la înființarea căruia am lucrat din primii ani ai tinereței. Cînd însă con­duci un ziar, fără a-țî părăsi ideile, totuși trebue să te ocupi de tot ce se petrece în juni­ți și—în loc să faci politică negativă, să susții, din toți cei pe cari îi socotești, protivnicî idealului tau, pe cei mai puțin răi, pe aceia cari crezi că vor fi în măsură să se apropie, chiar și de departe de idea­lul tau... _ . . .„ Intre urmașii ticăloșiți și rapaci ai lui Ion Brătianu, cari confundă politica cu afacerile și cari au­ transformat întreg par­tidul liberal, intr’un imens bazar, între d-nii Carp și Cantacuzino, unul reacțio­nar­­ la Bismark — altul reacționar cu fumuri de boerie — și între aceștia și d. Take Ionescu, am crezut că e de datoria mea să’l împing pe acesta spre înfăptui­rea unui partid democratic, de care are nevoie atît de mult țara și la înființarea căruia am luptat și altă dată, cînd acțiu­nea lui George Pan­u putea fi pusă alături cu acea a vechei mișcări socialiste, pentru a îndeplini ceva mai mult de­cit au înde­plinit fostele căpetenii socialiste, trecîrnd la partidul liberal... «­Pe lingă această simpatie și credința că b.ne procedez — trebuie să mărturisesc că mă leagă de d..Take Ionescu și sentimen­tul de recunoștinta. A fost în viata mea, un c­eas de restriște, cînd în potriva mea. Se cartelaseră d. Nicu Filipescu, secondat de flariantul Prens și de familia lui, iar pe deasupra secondat și de către Cei trei frați, cu ținta bine hotărîtă de a mă omorî poli­ticește, de a mă distruge și pe deasupra de a pune mina pe această tribună liberă și democratică, atît de temută de cei răi și ticăloși. In zilele acelea de dezgust, și de jale, de primejdie chiar, n’am avut altă mină care să mi se întindă de­cît acea a d-lui Take Ionescu și a cîtorva din amicii săi, unii amici personali și de ai mei. împrejurările nu se puteau da voe să-mi vie în ajutor prea mult, am scăpat din primejdie, de­si­gur, mai mult grație vigoarei și puterei mele de rezistentă, dar mina întinsă spre ajutor cînd alte mîini te loveau, unele făț­­­iș, altele în chip laș, pe ascuns, mina aceasta eu n’o pot uita. Nu știfi, dacă descoperind acest episod și recunoscînd serviciul făcut altă dată, fac bine ori ran d-lui Take Ionescu. Mă simt insă dator să spun în public, aceea ce sta veșnic în sufletul meu­, care cere măr­turisire și pe deasupra cere și o mulțumire publică... •* Iată ce mă leagă de d. Take Ionescu și iată căror sentimente se datorește faptul că Adevărul de mai bine de zece ani l’a simpatizat și a căutat să-i vină în ajutor și să’i încurajeze opera sa politică și în diversele episoade ale acestor lupte cari s’au isprăvit prin alcătuirea unui nou par­tid — cu năzuințe democratice. Pe lângă dragostele mele, am însă și urile mele cele mari, am lupte de susți­nut pe cari le cred sfinte și între altele este și datoria pe care cred că o am să fac, să răsufle țara romînească de monopolul, de acea teroare politică și economică a unei singure familii — a Dinastiei la Cei trei frați. E inadmisibil ca un singur neam să devie mai puternic de­cît însuși regele, să stăpînească pe celelalte partide prin te­roare și prin corupțiune, este o datorie de prima ordine a pune bună rînduială în a­­ceastă­ privință și a desființa anomalia u­­nui­ singur guvern real și a unui sin­­­gur partid. De altfel acelaș sentiment F am găsit și la d. Take Ionescu, care chiar și din punctul de vedere al d-sale personal, își dădea seama că primejdia cea mare a viitorului sau, nu vine de la partidul efemer al d-lui Carp — ci de la atotputernicia brătienistă. Am dat lupta împreună și împreună, am zmuls de pe fruntea Dinastiei aureola cinstei. Atunci lupta era pe jumătate cîștigată, cînd, printr’o eclipsă de bun simț, neexplicabilă, d. Take Ionescu—acelaș d. Take Ionescu, tovarășul de luptă contra Dinastiei, uită totul și îi dă mîna, pune mina lui de om cinstit, în ghiara pătată de sînge și de no­roiu­l Celor trei frați. Zadarnic i-am,­ stri­gat că merge spre prăpastie, zadarnic, l’am făcut atent că își primejduiește în­treaga popularitate. Faptul era îndeplinit și alegerile generale au fost un dezastru pentru partidul dem­ocrat, și aproape un triumf pentru Dinastie. Bine­înțeles că în această schimbare de front, n’am putut urma pe d. Take Io­nescu și ori­cît am căutat să fac ca greșala d-sale să nu fie prea mare, nu am reușit. Alegătorul simplist în cugetarea lui,­ n’a putut înțelege, că poate să voteze cu par­tiduii care a dat mîna cu partidul în capul ăruia este Omul dela Trătești .Au­ trecut alegerile generale și greșala i &ob*iniă. Eu am rămas, acelaș; fatalmente: 'ombătînd pe Cei trei frați­, combat indi­­ect și acțiunea takistă. ba încă mai mult, creez o atmosferă de simpatie pentru gu­vernul d-lor Carp­ Marghiloman, cari dau Dinastiei lovituri mortale. Mai ști­ți că a­­ceastă linie de conduită a mea îndurerea­ză pe șeful partidului conservator-demo­crat vrea discret pentru a mi-o spune, dar iarăși prea inteligent pentru a vedea că ea nu-î poate face de­loc bine — fapt, care și pe mine mă doare și îmi aduce îna­inte problema de sentimente de cari am vorbit la începutul acestui articol. In sufletul meu, dar, se luptă simpatia pe care o am pentru d. Take Ionescu și deci dorința de a-i fi folositor. Dar pe de altă parte răsare in fundul conștiinței mele și simțul sfint a­l datoriei, de a nu lăsa țara pradă Dinastiei ci de a o distru­ge cît mai radical și cit mai repede. Ace­ste două sentimente insă, de­ astă dată, nu mai pot sta de acord. Ori mă u­răsc bune­le intenții pentru d. Take Ionescu și a­­tunci scap din ghiare pe Cei trei frați, ori urmez sfatul datoriei și fac räu, fără să vreaui, d-li­î Take Ionescu. Suntem­ la o răspîntie de drum care se desparte în alte două drumuri. Pe unul a apucat d. Take Ionescu și eu vai! nu-l pot împedică să se sinucidă, pe altul am plecat eu și din ca­lea aceasta d. Take Ionescu, înțelege per­fect că nu mă poate, că nu are dreptul i mă întoarce. Ce să fac ? Iată cazul meu de conștiință, spus în plină sinceritate și spus fără de ocol, mărturisit tie cititor, cum altă dată, cînd vam­ mic, îmi mărturiseam preotu­lui ezitările conștiinței mele. Sufletul m­iî este ușurat. Nu am ascuns nimic din actele procesului conștiinței mele. Ori­cît însă ași crede că bine fac că ascult glasul conștiinței curate, totuși mă doare că lovesc, indirect în cei ce îmi sînt dragi și încă ceva mai mult, mă doare cînd gîndesc, că cine știe — poate faptele mele altfel sînt socotite, gîndul meu res­­tălmăcit, linia mea dreaptă și intransigen­tă socotită nu numai ca o greșală, ca o manie, dar ca o lipsă de recunoștință. Ori­cît de mult plătești — ori­cît îți achiți da­toria, totuși­, cine știe, în fundul­­ sufletu­lui rămîî încă dator și daca aceasta ar fi, m’ar durea... Și cu atît, mai mult problema mea su­fletească este dureroasă, cu cît nu-î gă­sesc ecluțiu m­a, cu cît nici voi, cititori, nu îmi puteți da dezlegare și mai puțin încă cel interesat în cauză, care pot crede ea, chiar întinzindu-mî mîna în chipul cel mai sincer, totuși poate o face — cu o rezervatio mentalis. CONST. MIN­E Să n se sfid Ble guvern!! Dacă­ ar fi să judecăm după tonul pre­sei sale, guvernul a­ luat-o razna, pierzînd cu desăvirșire simțul situați/nei. Duelul Caro­ionel Brătianu, al cână sfîrșit, ca efect parlamentar, era de mai înainte prevăzut, vrea să fie exploatat în sensul că guvernul poate să­­ mie căciula pe ureche, atît de sigură a devenit situa­­țiunea sa!...... Voim să credem că membrii guvernului și în primul loc d. Carp, au­ capul ceva mai puțin înfierbîntat de izbînda repur­tată asupra fraților Brătianu și­ a talentu­lui șefului liberalilor, în special. . A crede că și origina actualului guvern și aceea a parlamentului actual, precum și toate greșelile de guvernare și de tactică politică ce s au grămădit vină azi vor dis­pare, ca prin farmec, prin simpla agitare a afacereî tramwayului și a polemicei cu Dinastia Brătianu înseamnă: a nu avea simțul situațiunilor și a uita că în luptele sale, guvernul actual are­ un adversar mult mai redutabil in partidul d-lui Take Ionescu și împrejurări mult mai fatale în origina sa uzurpatoare. Guvernul trebue să-și dea seama că pâ­nă acum el a fost acela care a făcut opo­ziție fraților Brătianu, oamenii cei mai impopulari din țară. Pînă azi, d. Take Ionescu și partidul său nu au intrat­ încă în acțiune de opozi­ție parlamentară și extra-parlamentară. De azi înainte e mai mult ca probabil că nu va fi tot așa și că prin urmare, situa­țiunile se vor schimba. De astă dată iî va fi mai greu guvernului să m tot el ofensi­va și să atace opoziția conservator-demo­­crată. Nici d. Take Ionescu nu e d. Ionel Brătianu, nici partidul, conservator-demo­crat nu e partidul liberal, nici afacerea tramwaielor nu e opera takștilor — cu gheșeftul căreia, de altfel, nici unul din takiști nu s'a solidarizat pînă azi. Intre guvern și d. Take Ionescu, nu e greu de prevăzut de care­ parte va fi po­pularitatea. Ci popularitatea d-lui Take Ionescu — asta mai ales nu ar trebui s'o uite guvernul Carp 1 — se încheagă ambi­țiunea corpului electoral și a opiniei pu­blice, înfrîntâ de Coroană și de boerimea dela guvern, prin mijloacele știute. Va fi destul ca. d. Take Ionescu să re­vendice din nou guvernul, ca această, legi­timă"­ ambițiune a, opiniei noastre publice să capete din nou­ puterea de luptă și de rezistență. Căci un lucru e cert: popularitatea d-lui Take Ione­scu și a partidului său nu se va­ sfîrși sau reduce de­­cît și ziua cînd încredințindu-li-se crima, guvernarea lor ar deveni o decepție pentru țară. S Y.­R Takiștii revendică guvernul Tactica carpiștilor de a continua cu zvonurile asupra împa­­cărei, va fi definitiv dejucată. Am relevat, zilele acestea, ultima tacti­că cărți­istă : răspîndirea de noul combi­­națiuni pentru o împăcare cu takiștii, e­­misari guvernamentali cari să­ circule prin cluburi și­ localuri publice cu șoapte la ureche, lansarea unei noui liste mini­steriale și senzaționala veste că regele va da d-lui Carp și dizolvarea pentru evi­ta retragerea opoziției din parlament. Emisarii care aveau misiunea să opere­ze numai în lagărul fruntașilor takiști, n’au fost abili. Au depășit măsura, au în­cercat să convingă și pe unii fruntași li­berali că peste cîteva zile cartelul, acțiu­nea paralelă cu takiștii se va evapora și că împăcarea se va face. O scenă nostimă s’a petrecut intre un deputat marghilomanist și un fost mini­stru liberal. Deputatul asigura pe adversarul guver­nului că de asta-dată d. Carp va dovedi că e și om de partid și va sufla d-lui Bră­tianu cartelul cu d. Take Ionescu. — Dacă­ este așa — a răspuns fostul mi­nistru liberal — atunci te previn că gu­vernul tratează și cu noi! Deputatul guvernamental a închis re­pede discuția și s’a retras. In fine, aceste manopere ale carpiștilor ai fost dejucate în toate cercurile politice și cum s’a aflat, că d. Take Ionescu va face să reiasă ca s’a făcut absolut imposi­bilă orice reconcilia», că ziarele takiste vor arăta că și în chestia tramwayului partidul conservator-dem­ocrat și-a fixat punctul sau de vedere fără a se preocupa de fondul afacerea ci numai de actul poli­tic al guvernului, cînd au­ văzut că vine și ziua­ în care însuși d. Take Ionescu se va rosti, in Cameră, tocmai asupra­ acestei chestiuni, atunci carpiștii s-­au hotărit să publice un comunicat afirmînd că gu­vernul n'a făcut nimănui propuneri­ de împăcare și nimeni nu i-a­ făcut asemenea propuneri. Se aflase probabil în cercurile guverna­mentale că takiștii sunt hotăriti a dejuca toate aceste zvonuri, se aflase că, oficioa­sele takiste vor publica un comunicat în chestia tram­way­ului. Intr’adevăr, iată ce notă a apărut în „Ordinea“: Tolba cu minciuni, care­ se chiamă .*£>­­poca“, publică în numărul său de ori, o pretinsă conversație care ar fi avut loc la., d. Brătianu acasă. Sâmbătă la amiază, în­tre d. Brătianu, și d. Take Ionescu și în care conversație d. Brătianu ar fi impus d-lui Take Ionescu o atitudine în chestia­ tramway­urilor. D. Brătianu s'a întîlnit, în adevăr, Sîm­băta la ora 12 cu d. Take Ionescu, la șe­ful partidului conservator-democrat, aca­să, și ai’, discutat împreună, față fiind și d. Em. Porumbariu, cu totul alte chestii de­cît chestia, tramwaielor. Părerea, d-lui Take Ionescu în această chestiune a expus-o d. Dissescu la Senat, o tratează d. Take Ionescu de al trea zile in primul București, al ziarului „Rampa­nte", și însă­și interpelarea d-lui Take Io­­nescu, d-sa a expus-o în trăsuri largi la întrunirea, senatorilor și deputaților opo­ziției care a avut loc la d-sa acasă Joi du­pă amiază. Săraca „Epoca"­ . Prin nota aceasta takiștii vor să arate că tocmai în chestia la care guvernul ține mai mult sau în care guvernul este astfel angajat în cât nu mai poate da înapoi, și asupra acestui punct partidul conserva­tor-democrat a luat o atitudine absolut contrarie vederilor guvernului. — deci nu poate fi vorba de o reluare a tratativelor de împăcare. „ . . __­.. Dar tactica comistă de-a menține ție tapet chestia împăcare! mai are alt rost și anume ca să se creeze atmosfera că în­­tr’adevăr nu există pentru conservatorii­­democrați altă eșire de­cît acea a împă­­cărei. S’a abandonat campania pentru desfi­ințarea celui de al treilea partid, s’a aban­donat fiindcă acum e stabilit in cele mai autorizate cercuri conservatoare că regele intervenind pentru o împăcare, spre a re- stabili cele două partide de­­ guvernământ, n’a înțeles prin această intervenție a de­creta desființarea celui de a­l treilea par­tid. Acest punct, este pe deplin stabilit, și nici o foaie guvernamentală nu mai are și nu va mai avea curajul să interpreteze intervenția regelui în sensul că suveranul nu recunoaște existența celui de al treilea partid. Dar oricare ar fi și de acum înainte pă­rerea carpiștilor în această privință, un lucru nu vor putea înmedica: acțiunea part­idului conservator-democrat pen­tru revendicarea imediată a guvernului. Evenimentele care se vor desfășura a­­cum, vor pune în evidență nu numai sco­pul ambelor opozițiuni ca înainte de toate să se răstoarne cabinetul Carp, dar și dreptul partidului d-lui Take Ionescu de a revendica succesiunea actualului mi­nister. Takiștii vor face ca în lupta care s’a pornit împotriva guvernului Carp, toți factorii constituționali să fie preveniți ,că nu vor mai dezarma pînă ce nu vor lua guvernul. Dacă în această luptă vor fi direct sau indirect sprijiniți de cealaltă opozițiunne, de­sigur că carpiștii nu vor putea, nu vor avea dreptul, să critice faptul fiindcă ei au manevrat în condamni și mai anor­male pînă cînd ?a smuls guvernul, eî s'au pus sub protecția guvernului, liberal și numai după ce liberalii au refuzat conti­nuarea cartelului și sub guvernul Carp, numai atunci s’a efectuat întorsătura po­litică la care am ajuns azi. Ceia ce voim dar să relevăm din acțiu­nea de azi a opoziției takiste este că deși ambele opozițiuni sunt în cartel, partidul d-lui Take Ionescu are ca țel, după răs­turnarea cabinetului Carp, revendicarea guvernului. Acest drept al partidului conservator­­democrat de a veni singur la­­ guvern va fi astfel valorificat față de rege și față de partidul boieresc în cît e de prevăzut, că și de astă dată opinia publică va sprijini cu acelaș entuziasm pe d. Take Ionescu. R­O­ M­A z B­1­T­11 Frizerul legislator­ Figaro, eroul lui Beaumarchais, n’a fost oare bărbierul care a dat cele mai ustură­toare lovituri de brici a vechiului regim, în Franța ? De ce atunci, noi aveam să fim asanați numai decit de d-nul Carp, pseudo­bărbie­rul care a „rast­ pe episcopul de Homan și sa nu fim salvați de un veritabil bărbier, ci Lazăr Popovici, care posedă și încrede­rea Coroanei, dovadă c­ă regele își dă barba pe mîna d-sale, ceea ce n’a făcut întotdeauna cu d-nul Carp! In adevăr, grape intervenției pe­­ngă rege a d lui Lazăr Popovici, frizerul Curții regale, Parlamentul va fi sesizat de o lege contra trustului spoliatorilor cari s’au pus să în­chirieze mai toate prăvăliile de pe Calea Victoriei, spre a le specula, cum au căutat să speculeze și prăvălia d-luî Popovicî. Trebuiau rași, tunșî și frezați acești domni! Cu atît mai bine că s’a găsit un frizer care s’o facă! Pac. -----------——----------------------­Lealitatea brătienistă D. Stere a făcut la clubul liberal din Iași o observațiune, care trădează admira­bil starea de spirit, și lealitatea fraților Brătianu în luptele politice. Solul liberalilor ieșeni a arătat că pe cînd guvernul trata pe frații Brătianu de spoliatori in afacerea, tramwaielor, emi­­­ [UNK]­ri­a­ Iu! — printre care un membru al guvernului Carp — tratați cu un fruntaș liberal — care se crede a fi d. Costi­nescu — încheierea unei tranzacțiuni între stat, primărie și societatea de tram­vaie. D. Stere avea aerul să arate, pe de-o parte, cît de puțin asana­t,care este opera d-lui Carp, cit de puțin grav și intransi­gent este „fierul roșu“ pe care îl agită primul-ministru, iar pe de altă parte voia să­­ arate că dacă o tranzacțiune nu s’a pu­tut face, cauza e limbagiul nemăsurat al guvernului și al d-lui Carp, în special, fa­ță de frații Brătianu. Ceea ce spune aici d. Stere cuprinde o contradicție iu adject­o, fiindcă dacă este foarte puțină intransigență în faptul că d­. Carp umblă după tranzacții cu spo­liatorii, apoi e tot atît de puțină intransi­gență din partea fraților Brătianu, cari s’au pus în contact spre a trata tranzacția, cu ace­­eari de mai bine de șase luni se arată ca pe niște spoliatori. Chestiunea are însă, din punct de ve­dere politic, și o altă față. Frații Brătianu și-au­­­ luat angajamente, cari sunt reciproce, față de d. Take Ione­­scu și partidul conservator-democrat. Din cele spuse de d. Stere rezultă însă că dacă d. Carp nu ar fi tratat de spoliatori pe frații Brătianu, sau ar atenua această notă față de ei, „Dinastia“ din cazul partidului liberal nu ar mai avea nimic de zis , și ac­țiunea paralelă cu takiștii ar fi uitată. E bine că se găsesc liberali ca d. Stere cari atrag atențiunea asupra realităței bră­­tieniste în luptele politice de la partid la partid. . - - - P. D. "#*•* protejarea industriei — Cum stă industria noastră — Expunerea de motive de care însoțește d. Nenițescu proietcu­ d-sale de lege pen­tru încurajarea industriei naționale, — va fi de­sigur pentru foarte multi o neplăcu­tă surpriză. Cu toate sforțările mari ce s’au făcut de un sfert de secol încoace, cu toate avanta­­giile acordate industriei, cu­ t­oate tarifele vamale exagerat de protecționist«, cari au avut de urmare că consumatorul a plătit foarte scump obiecte pe cari din străină­tate le-ar fi avut mai lesne. — industria noastră națională, cu foarte puține ex­cepții, nu a prosperat. Aceasta rezultă din niște calcule foarte interesante pe cari d. Nenițescu le-a făcut. Dela 1887, adică de cînd s’a pus în a­­plicare legea pentru încurajarea indus­triei naționale, s’au întemeiat în Romínia 769 fabrici. Dintre acestea 274, adică m­ai bine de o treime, au încetat de a funcțio­na, prin lichidare, faliment, etc. Cu­. capitel s’a perdut cu aceste fabrici, nu s’a mai putut stabili. Și totuși ar fi fost interesant să se stabilească și să se stabi­lească și amănunte asupra acestor între­prinderi cari au fost victimele progresului economic, industrial,­­al țarei noastre. Dar nici fabricile existente nu stau pe roze, cu toate sacrificiile ce statul­ și publi­cul face pentru ele, după cum am mențio­nat mai sus. Intr’adevă­r, calculele făcute de d. Ne­­nițescu, arată că aceste fabrici dau în me­die un beneficiu net de­ vre-o șapte, și­ cu­ CHESTIA ZILEI S­us drapelul î Ionel. Înainte, fraților, cu s­for și berechet­­u­ mătate la sută, dacă însă se deduce din ele fabricile d­e zahăr și bere, cu benefi­ciile lor foarte mari,­­­ apoi cifra de mai sus scade la circa cinci și jumătate la sută. E de notat însă că chiar aceste cifre nu arată toată realitatea. Așa de exemplu, printre fabricile ale căror beneficii au ser­vit d-lui Nenițescu la stabilirea cifrei de rentabilitate, sunt de acelea cami odată, de două ori, au suferit, transformări, redu­­cîndu-se­ capitalele învestite, așa că bene­ficiul net al lor se repartizează asupra u­­nei sume mai mici de­cit aceia care real­mente a servit pentru intemeiarea lor. D. Nenițescu trage din cifrele acestea cu drept cuvînt concluzind­­ că industria noastră mai are nevoie de protecțiiune. Mai sunt însă și alte conc­luziuni de bras, așa de exemplu aceia că tabloul real al progresului nostru industrial nu este toc­mai așa de frumos, cum ni­­ zugrăvesc unii exaltatori ai progreselor noastre eco­nomice. De asemenea aceste cifre sînt me­nite să astupe gurile acelora cari atacă mereu capitalul străin plasat­ în industrie, acuzîndu-l că se umflă la noi de benefi­cii. Se vede din contra că pînă acum, cu toate exageratele avanta­giî ce i s’au acor­dat, capitalul industrial nu se găsește încă la noi de­cît în era sacrificiilor și că prin aceste sacrificii el îndeplinește o însem­nată operă pentru propășirea noastră na­țională. Așa spun cifrele. Și cifrele î­nt fapte, nu vorbe. „ !.­­**­D-nul N. Xenopol și D-nul Tom­a Stelian D. Nicu Xenopol ne-a acordat­ un in­terview prin care arată, pentru cine știe , citească, cum că precedentele create de d. Stelian și citate de ministrul de inter­ne, în afacerea tramwayului, există în toată puterea cuvîntului. Dacă d. Xenopol nu a putut fi categoric în declarațiunile d-sale, explicația nu tre­buie căutată de­cît în motive de discipli­nă de partid. D-sa nu putea aduce argu­mente contra Brătieniștilor, în momentul cind partidul d-săle se află într’un fel de acord politic cu cel liberal. D. Xenopol spune :• procedarea d-lui Ste­­lian în afacerea Cuțarida e la fel cu cea a guvernului față de societatea de tramwa­ie, — dar... îndată ce afacerea Cuțarida a venit înaintea justiției, d. Stelian a lă­sat ca aceasta să-și urmeze cursul. Pînă acum însă zadarnic ar căuta d. Xenopol să arate întru cît cursul justiției a fost o­­prit’ în afacerea tramwayului. Guvernul are intențiunea să întreprin­dă ceva în afacerea tramwaiului,­­ dar pină acum de fapt n’a întreprins nimic. Și tocmai lucrul acesta i-î imputăm noi Dar oare d. Stelian n’a luat d-lui Cu­­țarida lucrarea ? N’a împedicat executarea contractului ? Evident că da. Tot ce i-a rămas d-lui Cuțarida este de a căuta o despăgubire pe calea justiției. Și­ d. Stelian a apreciat că aceasta e permis în cazul Cuțarida, unde era vorba de niște construcții, — și sa nu fie îngă­duit cînd e vorba de o afacere în care Co­muna e despuiata de unul din principa­lele ei izvoare de venit, în care Comuna e legată pe timp de patruzeci de ani de mîini și de picioare, cu privire la politi­ca ei de transporturi ?­­ Să fie­ permis a se anula un­ contract, sub pretextul că­­ o neînsemnată formă, căzută în disuetudine n’a fost observată și să nu fie­ permis a se anula un contract, care e bazat pe fals și ilegalitate­ și lovește interesele vitale ale unui oraș întreg? Dar —­ vin jurisconsulții dinastiei și a­­liați ei — vin,și, despicând firul de păr în zece, ne vorbesc de toate subtilele eesti­tui­i juridice ce se pot invoca în acest caz, ne vorbesc de împărțirea puterilor, de drepturile patrimoniului particular, de mai știm și noi ce,—, trecind cu vederea, peste faptul principal că prin abuz și vio­lare de lege a fost despuiat un oraș întreg, nu numai de venituri considerabile, ci și de posibilitatea de a se putea dezvolta du­pă voința sa? Ni se vine mereu cu interesele capitalu­lui romînesc. Dar, la dracu, în societatea de tramwaie sînt în joc interesele a trei­­patru sute de capitaliști, — pe cînd în a­­facerea tram­vayului sînt în joc interesele a peste trei sute de mii de romîni . Nu, nu, aceasta nu poate să meargă. Guvernul d-lui Carp, dacă nu voiește să cadă fără a fi îndeplinit cea mai însem­nată operă ce i s’a pus, trebuie să vie re­­pede cu legea care să puie capăt scandalu­lui cu trammvagul. Acționarii cinstiți, cum se cade, dezin­teresați, vor veni să ofere ei înșiși Comu­nei acțiunile lor pe prețul ce i-a costat. Cei cari au urmărit despuierea Comunei, visa, să se ducă să prezinte și să apere dreptul lor înaintea justiției. Afacerea tre­buie să li se smulgă, iar prețul spoliațiu­­nei lor pierdute, n’au decis să-I reclame de la justiție. Opinia publică îi va putea judeca cel puțin, fără ca Comuna să le sacrifice vii­torul e"­­Rp. • ----------------------------------------------------------------­Adeveruri ^ ' tVlațiunea Se știe că după interpelarea în afacerea Rătești s’a cerut m­joritățea din Cameră o moțiune de încredere în d nul Ionel Bră­­tianu. Acum, după interpelarea în afacerea tram­waielor, ne mai putînd cere majoritătea o moțiune de încredere d-nul Ionel Brătianu a cerut’o cluburilor liberale din țară. Iată un șef, care după mari emoțiuni are nevoe de moțiuni I Contenciosul Guvernul vrea să vie cu reînființarea Contenciosului. Regele pare a fi fost convertit că numai astfel frații Brătianu vor putea ataca lega­litatea „actului de guvernămînt“ al guver­nului care a anulat statutele tramwayului! Duel „Opinia“ din Iași anunță că azi va fi la Cameră „un duel oratoric“ între d-nii Take Ionescu și Carp. Păcat că adversarii nu se vor reconcilia pe teren! Rigoletto­ ­ ’------------------------*----------------­Apelul la străini De cînd Brătienii se găsesc la anan­ghie din cauza afacerea tramwayului, — sunt în căutare de aliați, cari să le ia apărarea. Și pentru că în țară nu prea găsesc apărători, au început să-i caute prin străinătate. Iată î decî colindind orașele univer­sitare și cerînd avizul lor, tuturor celor cari vor să li’l dea, — făcînd apel la toți străinii, în­potriva guvernului țarei, pre­­zentîndu’l pe acesta pretutindeni ca pe un guvern anarhic, „calomniind — cum sună termenul consacrat de dînșii — țara în străinătate“. Noi nu ne ridicăm împotriva profe­sorilor străini­ liber­e ori­cine să le ceară avizul în chestiuni de drept, dar cei din urmă cari pot uza de această libertate sînt Brătieniî, cari au erijat xenofobia în principiu de guvernămînt și în caracteristică esențială a naționa­­lismului și patriotismului. Și totuși Brătieniî nu mai etalează acum, de­cît părerile străinilor in favoarea lor. Cer părerea lui Petre Carp, șeful guvernului român? Nimic impor­tantă e părerea profesorilor și advoca­ților străini. Ba, arcei cari acuzaț pe toată lumea care nu le plăcea, că t* vîndută st­ăinilor și conspiră cu aceștia contra țărei, — hu s’au silit să ceara a­vizul într’o certiune internă; a unui fpric­

Next