Adevěrul, decembrie 1911 (Anul 24, nr. 7982-8010)
1911-12-08 / nr. 7988
A 4 / Spovedanie Cui doar să mă spovedesc, de cît vou scumpi cititori cari au împărtășit tittdet una, și bucuriile și jalea mea, precum și indignarea care m’a coprins ? In sufletul meu se zbat două sentimente, acela al datoriei, al convingerei și acela al simpatiei. Căruia trebue să dau ascultare ? ■* Martori îmi sinteți de marea dragoste ce am pentru d. Take Ionescu. La baza ei stă sentimentul nedefinit și de multe ori neexplicat, ai iubire!, convingerea că aceasta patimă este meritată și apoi și sentimentul recunoștinței. Dacă nu ași dirigea un ziar — și încă unul care este ecoul sentimentelor marelui public — desigur că convingerile mele m’ar fi făcut, să rămîn în sinul partidului socialist — la înființarea căruia am lucrat din primii ani ai tinereței. Cînd însă conduci un ziar, fără a-țî părăsi ideile, totuși trebue să te ocupi de tot ce se petrece în juniți și—în loc să faci politică negativă, să susții, din toți cei pe cari îi socotești, protivnicî idealului tau, pe cei mai puțin răi, pe aceia cari crezi că vor fi în măsură să se apropie, chiar și de departe de idealul tau... _ . . .„ Intre urmașii ticăloșiți și rapaci ai lui Ion Brătianu, cari confundă politica cu afacerile și cari au transformat întreg partidul liberal, intr’un imens bazar, între d-nii Carp și Cantacuzino, unul reacționar la Bismark — altul reacționar cu fumuri de boerie — și între aceștia și d. Take Ionescu, am crezut că e de datoria mea să’l împing pe acesta spre înfăptuirea unui partid democratic, de care are nevoie atît de mult țara și la înființarea căruia am luptat și altă dată, cînd acțiunea lui George Panu putea fi pusă alături cu acea a vechei mișcări socialiste, pentru a îndeplini ceva mai mult decit au îndeplinit fostele căpetenii socialiste, trecîrnd la partidul liberal... «Pe lingă această simpatie și credința că b.ne procedez — trebuie să mărturisesc că mă leagă de d..Take Ionescu și sentimentul de recunoștinta. A fost în viata mea, un ceas de restriște, cînd în potriva mea. Se cartelaseră d. Nicu Filipescu, secondat de flariantul Prens și de familia lui, iar pe deasupra secondat și de către Cei trei frați, cu ținta bine hotărîtă de a mă omorî politicește, de a mă distruge și pe deasupra de a pune mina pe această tribună liberă și democratică, atît de temută de cei răi și ticăloși. In zilele acelea de dezgust, și de jale, de primejdie chiar, n’am avut altă mină care să mi se întindă decît acea a d-lui Take Ionescu și a cîtorva din amicii săi, unii amici personali și de ai mei. împrejurările nu se puteau da voe să-mi vie în ajutor prea mult, am scăpat din primejdie, desigur, mai mult grație vigoarei și puterei mele de rezistentă, dar mina întinsă spre ajutor cînd alte mîini te loveau, unele fățiș, altele în chip laș, pe ascuns, mina aceasta eu n’o pot uita. Nu știfi, dacă descoperind acest episod și recunoscînd serviciul făcut altă dată, fac bine ori ran d-lui Take Ionescu. Mă simt insă dator să spun în public, aceea ce sta veșnic în sufletul meu, care cere mărturisire și pe deasupra cere și o mulțumire publică... •* Iată ce mă leagă de d. Take Ionescu și iată căror sentimente se datorește faptul că Adevărul de mai bine de zece ani l’a simpatizat și a căutat să-i vină în ajutor și să’i încurajeze opera sa politică și în diversele episoade ale acestor lupte cari s’au isprăvit prin alcătuirea unui nou partid — cu năzuințe democratice. Pe lângă dragostele mele, am însă și urile mele cele mari, am lupte de susținut pe cari le cred sfinte și între altele este și datoria pe care cred că o am să fac, să răsufle țara romînească de monopolul, de acea teroare politică și economică a unei singure familii — a Dinastiei la Cei trei frați. E inadmisibil ca un singur neam să devie mai puternic decît însuși regele, să stăpînească pe celelalte partide prin teroare și prin corupțiune, este o datorie de prima ordine a pune bună rînduială în această privință și a desființa anomalia unui singur guvern real și a unui singur partid. De altfel acelaș sentiment F am găsit și la d. Take Ionescu, care chiar și din punctul de vedere al d-sale personal, își dădea seama că primejdia cea mare a viitorului sau, nu vine de la partidul efemer al d-lui Carp — ci de la atotputernicia brătienistă. Am dat lupta împreună și împreună, am zmuls de pe fruntea Dinastiei aureola cinstei. Atunci lupta era pe jumătate cîștigată, cînd, printr’o eclipsă de bun simț, neexplicabilă, d. Take Ionescu—acelaș d. Take Ionescu, tovarășul de luptă contra Dinastiei, uită totul și îi dă mîna, pune mina lui de om cinstit, în ghiara pătată de sînge și de noroiul Celor trei frați. Zadarnic i-am, strigat că merge spre prăpastie, zadarnic, l’am făcut atent că își primejduiește întreaga popularitate. Faptul era îndeplinit și alegerile generale au fost un dezastru pentru partidul democrat, și aproape un triumf pentru Dinastie. Bineînțeles că în această schimbare de front, n’am putut urma pe d. Take Ionescu și oricît am căutat să fac ca greșala d-sale să nu fie prea mare, nu am reușit. Alegătorul simplist în cugetarea lui, n’a putut înțelege, că poate să voteze cu partiduii care a dat mîna cu partidul în capul ăruia este Omul dela Trătești .Au trecut alegerile generale și greșala i &ob*iniă. Eu am rămas, acelaș; fatalmente: 'ombătînd pe Cei trei frați, combat indiect și acțiunea takistă. ba încă mai mult, creez o atmosferă de simpatie pentru guvernul d-lor Carp Marghiloman, cari dau Dinastiei lovituri mortale. Mai știți că această linie de conduită a mea îndurerează pe șeful partidului conservator-democrat vrea discret pentru a mi-o spune, dar iarăși prea inteligent pentru a vedea că ea nu-î poate face deloc bine — fapt, care și pe mine mă doare și îmi aduce înainte problema de sentimente de cari am vorbit la începutul acestui articol. In sufletul meu, dar, se luptă simpatia pe care o am pentru d. Take Ionescu și deci dorința de a-i fi folositor. Dar pe de altă parte răsare in fundul conștiinței mele și simțul sfint al datoriei, de a nu lăsa țara pradă Dinastiei ci de a o distruge cît mai radical și cit mai repede. Aceste două sentimente insă, de astă dată, nu mai pot sta de acord. Ori mă urăsc bunele intenții pentru d. Take Ionescu și atunci scap din ghiare pe Cei trei frați, ori urmez sfatul datoriei și fac räu, fără să vreaui, d-liî Take Ionescu. Suntem la o răspîntie de drum care se desparte în alte două drumuri. Pe unul a apucat d. Take Ionescu și eu vai! nu-l pot împedică să se sinucidă, pe altul am plecat eu și din calea aceasta d. Take Ionescu, înțelege perfect că nu mă poate, că nu are dreptul i mă întoarce. Ce să fac ? Iată cazul meu de conștiință, spus în plină sinceritate și spus fără de ocol, mărturisit tie cititor, cum altă dată, cînd vam mic, îmi mărturiseam preotului ezitările conștiinței mele. Sufletul miî este ușurat. Nu am ascuns nimic din actele procesului conștiinței mele. Oricît însă ași crede că bine fac că ascult glasul conștiinței curate, totuși mă doare că lovesc, indirect în cei ce îmi sînt dragi și încă ceva mai mult, mă doare cînd gîndesc, că cine știe — poate faptele mele altfel sînt socotite, gîndul meu restălmăcit, linia mea dreaptă și intransigentă socotită nu numai ca o greșală, ca o manie, dar ca o lipsă de recunoștință. Oricît de mult plătești — oricît îți achiți datoria, totuși, cine știe, în fundul sufletului rămîî încă dator și daca aceasta ar fi, m’ar durea... Și cu atît, mai mult problema mea sufletească este dureroasă, cu cît nu-î găsesc ecluțiu ma, cu cît nici voi, cititori, nu îmi puteți da dezlegare și mai puțin încă cel interesat în cauză, care pot crede ea, chiar întinzindu-mî mîna în chipul cel mai sincer, totuși poate o face — cu o rezervatio mentalis. CONST. MINE Să n se sfid Ble guvern!! Dacă ar fi să judecăm după tonul presei sale, guvernul a luat-o razna, pierzînd cu desăvirșire simțul situați/nei. Duelul Caroionel Brătianu, al cână sfîrșit, ca efect parlamentar, era de mai înainte prevăzut, vrea să fie exploatat în sensul că guvernul poate să mie căciula pe ureche, atît de sigură a devenit situațiunea sa!...... Voim să credem că membrii guvernului și în primul loc d. Carp, au capul ceva mai puțin înfierbîntat de izbînda repurtată asupra fraților Brătianu și a talentului șefului liberalilor, în special. . A crede că și origina actualului guvern și aceea a parlamentului actual, precum și toate greșelile de guvernare și de tactică politică ce s au grămădit vină azi vor dispare, ca prin farmec, prin simpla agitare a afacereî tramwayului și a polemicei cu Dinastia Brătianu înseamnă: a nu avea simțul situațiunilor și a uita că în luptele sale, guvernul actual are un adversar mult mai redutabil in partidul d-lui Take Ionescu și împrejurări mult mai fatale în origina sa uzurpatoare. Guvernul trebue să-și dea seama că până acum el a fost acela care a făcut opoziție fraților Brătianu, oamenii cei mai impopulari din țară. Pînă azi, d. Take Ionescu și partidul său nu au intrat încă în acțiune de opoziție parlamentară și extra-parlamentară. De azi înainte e mai mult ca probabil că nu va fi tot așa și că prin urmare, situațiunile se vor schimba. De astă dată iî va fi mai greu guvernului să m tot el ofensiva și să atace opoziția conservator-democrată. Nici d. Take Ionescu nu e d. Ionel Brătianu, nici partidul, conservator-democrat nu e partidul liberal, nici afacerea tramwaielor nu e opera takștilor — cu gheșeftul căreia, de altfel, nici unul din takiști nu s'a solidarizat pînă azi. Intre guvern și d. Take Ionescu, nu e greu de prevăzut de care parte va fi popularitatea. Ci popularitatea d-lui Take Ionescu — asta mai ales nu ar trebui s'o uite guvernul Carp 1 — se încheagă ambițiunea corpului electoral și a opiniei publice, înfrîntâ de Coroană și de boerimea dela guvern, prin mijloacele știute. Va fi destul ca. d. Take Ionescu să revendice din nou guvernul, ca această, legitimă" ambițiune a, opiniei noastre publice să capete din nou puterea de luptă și de rezistență. Căci un lucru e cert: popularitatea d-lui Take Ionescu și a partidului său nu se va sfîrși sau reduce decît și ziua cînd încredințindu-li-se crima, guvernarea lor ar deveni o decepție pentru țară. S Y.R Takiștii revendică guvernul Tactica carpiștilor de a continua cu zvonurile asupra împacărei, va fi definitiv dejucată. Am relevat, zilele acestea, ultima tactică cărțiistă : răspîndirea de noul combinațiuni pentru o împăcare cu takiștii, emisari guvernamentali cari să circule prin cluburi și localuri publice cu șoapte la ureche, lansarea unei noui liste ministeriale și senzaționala veste că regele va da d-lui Carp și dizolvarea pentru evita retragerea opoziției din parlament. Emisarii care aveau misiunea să opereze numai în lagărul fruntașilor takiști, n’au fost abili. Au depășit măsura, au încercat să convingă și pe unii fruntași liberali că peste cîteva zile cartelul, acțiunea paralelă cu takiștii se va evapora și că împăcarea se va face. O scenă nostimă s’a petrecut intre un deputat marghilomanist și un fost ministru liberal. Deputatul asigura pe adversarul guvernului că de asta-dată d. Carp va dovedi că e și om de partid și va sufla d-lui Brătianu cartelul cu d. Take Ionescu. — Dacă este așa — a răspuns fostul ministru liberal — atunci te previn că guvernul tratează și cu noi! Deputatul guvernamental a închis repede discuția și s’a retras. In fine, aceste manopere ale carpiștilor ai fost dejucate în toate cercurile politice și cum s’a aflat, că d. Take Ionescu va face să reiasă ca s’a făcut absolut imposibilă orice reconcilia», că ziarele takiste vor arăta că și în chestia tramwayului partidul conservator-democrat și-a fixat punctul sau de vedere fără a se preocupa de fondul afacerea ci numai de actul politic al guvernului, cînd au văzut că vine și ziua în care însuși d. Take Ionescu se va rosti, in Cameră, tocmai asupra acestei chestiuni, atunci carpiștii s-au hotărit să publice un comunicat afirmînd că guvernul n'a făcut nimănui propuneri de împăcare și nimeni nu i-a făcut asemenea propuneri. Se aflase probabil în cercurile guvernamentale că takiștii sunt hotăriti a dejuca toate aceste zvonuri, se aflase că, oficioasele takiste vor publica un comunicat în chestia tramwayului. Intr’adevăr, iată ce notă a apărut în „Ordinea“: Tolba cu minciuni, care se chiamă .*£>poca“, publică în numărul său de ori, o pretinsă conversație care ar fi avut loc la., d. Brătianu acasă. Sâmbătă la amiază, între d. Brătianu, și d. Take Ionescu și în care conversație d. Brătianu ar fi impus d-lui Take Ionescu o atitudine în chestia tramwayurilor. D. Brătianu s'a întîlnit, în adevăr, Sîmbăta la ora 12 cu d. Take Ionescu, la șeful partidului conservator-democrat, acasă, și ai’, discutat împreună, față fiind și d. Em. Porumbariu, cu totul alte chestii decît chestia, tramwaielor. Părerea, d-lui Take Ionescu în această chestiune a expus-o d. Dissescu la Senat, o tratează d. Take Ionescu de al trea zile in primul București, al ziarului „Rampante", și însăși interpelarea d-lui Take Ionescu, d-sa a expus-o în trăsuri largi la întrunirea, senatorilor și deputaților opoziției care a avut loc la d-sa acasă Joi după amiază. Săraca „Epoca" . Prin nota aceasta takiștii vor să arate că tocmai în chestia la care guvernul ține mai mult sau în care guvernul este astfel angajat în cât nu mai poate da înapoi, și asupra acestui punct partidul conservator-democrat a luat o atitudine absolut contrarie vederilor guvernului. — deci nu poate fi vorba de o reluare a tratativelor de împăcare. „ . . __.. Dar tactica comistă de-a menține ție tapet chestia împăcare! mai are alt rost și anume ca să se creeze atmosfera că într’adevăr nu există pentru conservatoriidemocrați altă eșire decît acea a împăcărei. S’a abandonat campania pentru desființarea celui de al treilea partid, s’a abandonat fiindcă acum e stabilit in cele mai autorizate cercuri conservatoare că regele intervenind pentru o împăcare, spre a re- stabili cele două partide de guvernământ, n’a înțeles prin această intervenție a decreta desființarea celui de al treilea partid. Acest punct, este pe deplin stabilit, și nici o foaie guvernamentală nu mai are și nu va mai avea curajul să interpreteze intervenția regelui în sensul că suveranul nu recunoaște existența celui de al treilea partid. Dar oricare ar fi și de acum înainte părerea carpiștilor în această privință, un lucru nu vor putea înmedica: acțiunea partidului conservator-democrat pentru revendicarea imediată a guvernului. Evenimentele care se vor desfășura acum, vor pune în evidență nu numai scopul ambelor opozițiuni ca înainte de toate să se răstoarne cabinetul Carp, dar și dreptul partidului d-lui Take Ionescu de a revendica succesiunea actualului minister. Takiștii vor face ca în lupta care s’a pornit împotriva guvernului Carp, toți factorii constituționali să fie preveniți ,că nu vor mai dezarma pînă ce nu vor lua guvernul. Dacă în această luptă vor fi direct sau indirect sprijiniți de cealaltă opozițiunne, desigur că carpiștii nu vor putea, nu vor avea dreptul, să critice faptul fiindcă ei au manevrat în condamni și mai anormale pînă cînd ?a smuls guvernul, eî s'au pus sub protecția guvernului, liberal și numai după ce liberalii au refuzat continuarea cartelului și sub guvernul Carp, numai atunci s’a efectuat întorsătura politică la care am ajuns azi. Ceia ce voim dar să relevăm din acțiunea de azi a opoziției takiste este că deși ambele opozițiuni sunt în cartel, partidul d-lui Take Ionescu are ca țel, după răsturnarea cabinetului Carp, revendicarea guvernului. Acest drept al partidului conservatordemocrat de a veni singur la guvern va fi astfel valorificat față de rege și față de partidul boieresc în cît e de prevăzut, că și de astă dată opinia publică va sprijini cu acelaș entuziasm pe d. Take Ionescu. RO MA z B1T11 Frizerul legislator Figaro, eroul lui Beaumarchais, n’a fost oare bărbierul care a dat cele mai usturătoare lovituri de brici a vechiului regim, în Franța ? De ce atunci, noi aveam să fim asanați numai decit de d-nul Carp, pseudobărbierul care a „rast pe episcopul de Homan și sa nu fim salvați de un veritabil bărbier, ci Lazăr Popovici, care posedă și încrederea Coroanei, dovadă că regele își dă barba pe mîna d-sale, ceea ce n’a făcut întotdeauna cu d-nul Carp! In adevăr, grape intervenției pengă rege a d lui Lazăr Popovici, frizerul Curții regale, Parlamentul va fi sesizat de o lege contra trustului spoliatorilor cari s’au pus să închirieze mai toate prăvăliile de pe Calea Victoriei, spre a le specula, cum au căutat să speculeze și prăvălia d-luî Popovicî. Trebuiau rași, tunșî și frezați acești domni! Cu atît mai bine că s’a găsit un frizer care s’o facă! Pac. -----------——----------------------Lealitatea brătienistă D. Stere a făcut la clubul liberal din Iași o observațiune, care trădează admirabil starea de spirit, și lealitatea fraților Brătianu în luptele politice. Solul liberalilor ieșeni a arătat că pe cînd guvernul trata pe frații Brătianu de spoliatori in afacerea, tramwaielor, emi [UNK]ria Iu! — printre care un membru al guvernului Carp — tratați cu un fruntaș liberal — care se crede a fi d. Costinescu — încheierea unei tranzacțiuni între stat, primărie și societatea de tramvaie. D. Stere avea aerul să arate, pe de-o parte, cît de puțin asanat,care este opera d-lui Carp, cit de puțin grav și intransigent este „fierul roșu“ pe care îl agită primul-ministru, iar pe de altă parte voia să arate că dacă o tranzacțiune nu s’a putut face, cauza e limbagiul nemăsurat al guvernului și al d-lui Carp, în special, față de frații Brătianu. Ceea ce spune aici d. Stere cuprinde o contradicție iu adjecto, fiindcă dacă este foarte puțină intransigență în faptul că d. Carp umblă după tranzacții cu spoliatorii, apoi e tot atît de puțină intransigență din partea fraților Brătianu, cari s’au pus în contact spre a trata tranzacția, cu aceeari de mai bine de șase luni se arată ca pe niște spoliatori. Chestiunea are însă, din punct de vedere politic, și o altă față. Frații Brătianu și-au luat angajamente, cari sunt reciproce, față de d. Take Ionescu și partidul conservator-democrat. Din cele spuse de d. Stere rezultă însă că dacă d. Carp nu ar fi tratat de spoliatori pe frații Brătianu, sau ar atenua această notă față de ei, „Dinastia“ din cazul partidului liberal nu ar mai avea nimic de zis , și acțiunea paralelă cu takiștii ar fi uitată. E bine că se găsesc liberali ca d. Stere cari atrag atențiunea asupra realităței brătieniste în luptele politice de la partid la partid. . - - - P. D. "#*•* protejarea industriei — Cum stă industria noastră — Expunerea de motive de care însoțește d. Nenițescu proietcu d-sale de lege pentru încurajarea industriei naționale, — va fi desigur pentru foarte multi o neplăcută surpriză. Cu toate sforțările mari ce s’au făcut de un sfert de secol încoace, cu toate avantagiile acordate industriei, cu toate tarifele vamale exagerat de protecționist«, cari au avut de urmare că consumatorul a plătit foarte scump obiecte pe cari din străinătate le-ar fi avut mai lesne. — industria noastră națională, cu foarte puține excepții, nu a prosperat. Aceasta rezultă din niște calcule foarte interesante pe cari d. Nenițescu le-a făcut. Dela 1887, adică de cînd s’a pus în aplicare legea pentru încurajarea industriei naționale, s’au întemeiat în Romínia 769 fabrici. Dintre acestea 274, adică mai bine de o treime, au încetat de a funcționa, prin lichidare, faliment, etc. Cu. capitel s’a perdut cu aceste fabrici, nu s’a mai putut stabili. Și totuși ar fi fost interesant să se stabilească și să se stabilească și amănunte asupra acestor întreprinderi cari au fost victimele progresului economic, industrial,al țarei noastre. Dar nici fabricile existente nu stau pe roze, cu toate sacrificiile ce statul și publicul face pentru ele, după cum am menționat mai sus. Intr’adevăr, calculele făcute de d. Nenițescu, arată că aceste fabrici dau în medie un beneficiu net de vre-o șapte, și cu CHESTIA ZILEI Sus drapelul î Ionel. Înainte, fraților, cu sfor și berechetu mătate la sută, dacă însă se deduce din ele fabricile de zahăr și bere, cu beneficiile lor foarte mari, apoi cifra de mai sus scade la circa cinci și jumătate la sută. E de notat însă că chiar aceste cifre nu arată toată realitatea. Așa de exemplu, printre fabricile ale căror beneficii au servit d-lui Nenițescu la stabilirea cifrei de rentabilitate, sunt de acelea cami odată, de două ori, au suferit, transformări, reducîndu-se capitalele învestite, așa că beneficiul net al lor se repartizează asupra unei sume mai mici decit aceia care realmente a servit pentru intemeiarea lor. D. Nenițescu trage din cifrele acestea cu drept cuvînt concluzind că industria noastră mai are nevoie de protecțiiune. Mai sunt însă și alte concluziuni de bras, așa de exemplu aceia că tabloul real al progresului nostru industrial nu este tocmai așa de frumos, cum ni zugrăvesc unii exaltatori ai progreselor noastre economice. De asemenea aceste cifre sînt menite să astupe gurile acelora cari atacă mereu capitalul străin plasat în industrie, acuzîndu-l că se umflă la noi de beneficii. Se vede din contra că pînă acum, cu toate exageratele avantagiî ce i s’au acordat, capitalul industrial nu se găsește încă la noi decît în era sacrificiilor și că prin aceste sacrificii el îndeplinește o însemnată operă pentru propășirea noastră națională. Așa spun cifrele. Și cifrele înt fapte, nu vorbe. „ !.**D-nul N. Xenopol și D-nul Toma Stelian D. Nicu Xenopol ne-a acordat un interview prin care arată, pentru cine știe , citească, cum că precedentele create de d. Stelian și citate de ministrul de interne, în afacerea tramwayului, există în toată puterea cuvîntului. Dacă d. Xenopol nu a putut fi categoric în declarațiunile d-sale, explicația nu trebuie căutată decît în motive de disciplină de partid. D-sa nu putea aduce argumente contra Brătieniștilor, în momentul cind partidul d-săle se află într’un fel de acord politic cu cel liberal. D. Xenopol spune :• procedarea d-lui Stelian în afacerea Cuțarida e la fel cu cea a guvernului față de societatea de tramwaie, — dar... îndată ce afacerea Cuțarida a venit înaintea justiției, d. Stelian a lăsat ca aceasta să-și urmeze cursul. Pînă acum însă zadarnic ar căuta d. Xenopol să arate întru cît cursul justiției a fost oprit’ în afacerea tramwayului. Guvernul are intențiunea să întreprindă ceva în afacerea tramwaiului, dar pină acum de fapt n’a întreprins nimic. Și tocmai lucrul acesta i-î imputăm noi Dar oare d. Stelian n’a luat d-lui Cuțarida lucrarea ? N’a împedicat executarea contractului ? Evident că da. Tot ce i-a rămas d-lui Cuțarida este de a căuta o despăgubire pe calea justiției. Și d. Stelian a apreciat că aceasta e permis în cazul Cuțarida, unde era vorba de niște construcții, — și sa nu fie îngăduit cînd e vorba de o afacere în care Comuna e despuiata de unul din principalele ei izvoare de venit, în care Comuna e legată pe timp de patruzeci de ani de mîini și de picioare, cu privire la politica ei de transporturi ? Să fie permis a se anula un contract, sub pretextul că o neînsemnată formă, căzută în disuetudine n’a fost observată și să nu fie permis a se anula un contract, care e bazat pe fals și ilegalitate și lovește interesele vitale ale unui oraș întreg? Dar — vin jurisconsulții dinastiei și aliați ei — vin,și, despicând firul de păr în zece, ne vorbesc de toate subtilele eestituii juridice ce se pot invoca în acest caz, ne vorbesc de împărțirea puterilor, de drepturile patrimoniului particular, de mai știm și noi ce,—, trecind cu vederea, peste faptul principal că prin abuz și violare de lege a fost despuiat un oraș întreg, nu numai de venituri considerabile, ci și de posibilitatea de a se putea dezvolta după voința sa? Ni se vine mereu cu interesele capitalului romînesc. Dar, la dracu, în societatea de tramwaie sînt în joc interesele a treipatru sute de capitaliști, — pe cînd în afacerea tramvayului sînt în joc interesele a peste trei sute de mii de romîni . Nu, nu, aceasta nu poate să meargă. Guvernul d-lui Carp, dacă nu voiește să cadă fără a fi îndeplinit cea mai însemnată operă ce i s’a pus, trebuie să vie repede cu legea care să puie capăt scandalului cu trammvagul. Acționarii cinstiți, cum se cade, dezinteresați, vor veni să ofere ei înșiși Comunei acțiunile lor pe prețul ce i-a costat. Cei cari au urmărit despuierea Comunei, visa, să se ducă să prezinte și să apere dreptul lor înaintea justiției. Afacerea trebuie să li se smulgă, iar prețul spoliațiunei lor pierdute, n’au decis să-I reclame de la justiție. Opinia publică îi va putea judeca cel puțin, fără ca Comuna să le sacrifice viitorul e"Rp. • ----------------------------------------------------------------Adeveruri ^ ' tVlațiunea Se știe că după interpelarea în afacerea Rătești s’a cerut mjoritățea din Cameră o moțiune de încredere în d nul Ionel Brătianu. Acum, după interpelarea în afacerea tramwaielor, ne mai putînd cere majoritătea o moțiune de încredere d-nul Ionel Brătianu a cerut’o cluburilor liberale din țară. Iată un șef, care după mari emoțiuni are nevoe de moțiuni I Contenciosul Guvernul vrea să vie cu reînființarea Contenciosului. Regele pare a fi fost convertit că numai astfel frații Brătianu vor putea ataca legalitatea „actului de guvernămînt“ al guvernului care a anulat statutele tramwayului! Duel „Opinia“ din Iași anunță că azi va fi la Cameră „un duel oratoric“ între d-nii Take Ionescu și Carp. Păcat că adversarii nu se vor reconcilia pe teren! Rigoletto ’------------------------*----------------Apelul la străini De cînd Brătienii se găsesc la ananghie din cauza afacerea tramwayului, — sunt în căutare de aliați, cari să le ia apărarea. Și pentru că în țară nu prea găsesc apărători, au început să-i caute prin străinătate. Iată î decî colindind orașele universitare și cerînd avizul lor, tuturor celor cari vor să li’l dea, — făcînd apel la toți străinii, înpotriva guvernului țarei, prezentîndu’l pe acesta pretutindeni ca pe un guvern anarhic, „calomniind — cum sună termenul consacrat de dînșii — țara în străinătate“. Noi nu ne ridicăm împotriva profesorilor străini libere oricine să le ceară avizul în chestiuni de drept, dar cei din urmă cari pot uza de această libertate sînt Brătieniî, cari au erijat xenofobia în principiu de guvernămînt și în caracteristică esențială a naționalismului și patriotismului. Și totuși Brătieniî nu mai etalează acum, decît părerile străinilor in favoarea lor. Cer părerea lui Petre Carp, șeful guvernului român? Nimic importantă e părerea profesorilor și advocaților străini. Ba, arcei cari acuzaț pe toată lumea care nu le plăcea, că t* vîndută stăinilor și conspiră cu aceștia contra țărei, — hu s’au silit să ceara avizul într’o certiune internă; a unui fpric