Adevěrul, noiembrie 1912 (Anul 25, nr. 8313-8342)
1912-11-26 / nr. 8338
/ Ajhű al ZZV'Im Vo. 8338 ................m FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp, Strada Doamnei. No. 8 Et. I. — Telefon Sil BIROURILE ZIARULUI I București, Strada Sărindar No. 11 c^i» Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi 6 Bani Exemplarar!X.anl to Voembrie tgl2 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Un «in Abonament« cu premils l:se luni ml luni UI * * *o„ m* • » Pentru străinătate preţul este Indoit TELEFONS Capitala...................No. «4 io I. ....... 34,7$ .Provincia ...... 14 99 1Străinătatea ..... 12/40 Cssedia Parlamentar Mfine, rebele Carol, împreună cu principele moştenitor şi cu moşteni- Aorul acestuia, la bubuitul tunurilor, la orele 12 fix, vor inaugura noul Parlament conservator şi conservaşi-democrat. Pâră îndoială, că toate parlamentele, de cirid sunt ele. In ţara romînească, nu slnt menite să aibă simpatia publică şi sa se bucure de însuşirea seriozitate!. însăşi obiresia lor, în cel maî imoral sistem ecctoral, le da înfăţişarea de Parlament a unei oligarhii, care este departe de a reprezenta cituşi de puţin tara. 99 • Antrl acesta lucrurile au fost şl tnal fără perdea. însăşi conlucrarea celor două tabere conservatoare, fc'a făcut pe baza împărţire! locurilor In parlament • jumătate uneia, pită jumătate alteia, scâzlndu-se cele treizeci şl cinci de locuri, date Omului dela Râteşti şl dela Rugigoasa, I »înainte dar s'a scontat volută alegătorilor, cutare judeţ căci nici nu locui“, de pildă, al conservatorilor, alegătorîî acestui judeţ erau condamnat! să aleagă conservator!. alt judeţ, fiind ..al takiştilor“, şi a trebuit să aleagă takişti. Suceava a avut dezonoarea să trimită In Senat pe şeful Dinastiei, iar Argeşul să scoată de urechi, deputat, pe mezinul aceleaşi spurcate Dinastii, pe signorul Vintilă ototeşti. Nicăerea. In nici unul din judete, nu s’a avut In vedere $1 alegătorii şi candidaţii In afară de cele trei partide. Guvernul a mers $1 mai departe, a regulat si candidaturile independente : D. lonaş Grădişteanu avea să se aleagă, ca independent, la Rinicul-Sarat și d. lorga bombardat deputat, iarăși Independent, al colegiului al doilea la Prahova. — Adică al... Nababului. ' Sintem dar In fata unui parlament, numit. In care corpul electoral n‘a Intervenit decit doar pentru A salva forma, a da comediei parlamentare, dacă nu înfățișarea serioasă, pentru că aceasta nu se poate, dar cel puțin aparenta exterioară, a ceea ce Constitutia pretinde că trebue să fie.9« • In asemenea condifiuni, mai dezastruoase decit oricind, a vnele politice, debutează noul parlament. In această adunare nu figurează nici un reprezentant real, ori măcar de carnaval, al ţărănime!. In programul d-lui lake lonescu — deşi nu se vorbea de votul universal, dar se asigură pentru săteni, o reală reprezentare. Desigur că faptul conlucrărei şi dificultatea împărţirea scaunelor, au făcut ca şeful democraţilor să-şi uite aşa de repede făgăduinţa — şi ţărănimea să nu fie de loc reprezentată, dar de loc, totuşi, acest parlament, va avea, cine ştie, menirea ca să trimită la rǎzboiu — la moarte, pe aceiaşi ţărani, cărora li se neagă dreptul de viaţă politică. Din sinul acestei adunări reprezentative — cică — va porni poate o viaţă nouă, se va croi o altă soartă, mai bună ori mai rea, pentru tară, iar ţara, cele şapte milioane de săteni, vor fi In realitate străini, de tot ce se va hotărî relativ Ia soarta lor — căci tara, n’o fi doară, cele citeva zeci de mii de albaştri, şefi de partide şi şefi de judeţe, cu întreaga lor clientelă mercenară. 99 9 Fără de rădăcini In masa electorală si In popor, fără altă voinţă de cit aceea a guvernului, grade căruia există, parlamentul care se deschide, menit poate să aibă aparenta că a făcut opere mari, nu poate inspira decît milă, dezgust și oroare Răspunderea faptelor o are el moralmente, dar adevărata responsabilitate, atît meritul, cît și demeritul, la caz de nereuşită, II vor avea tot aceiaşi factori -- regele In prima linie şi miniştrii în a zecea — cari ne vor conduce barca printre stîncile colţuroase ale unei situaţiunî grele şi primejdioase, şi aceasta dună ordinele venite dela Viena şi dela Berlin. Parlamentul dar mi-a decit ceea ce era în tragediile antice corul, fără de acţiune şi fără de alt folos decît acela de a impresiona. Şi încă nici acest scop nu este atins! CONST. MILLE JM.iMtafri&m mi - „Perioada militară“ în care ar trebui să intrăm noi acum, după părerea lui „Roumanie“, trebuie să preocupe pe toţî oamenii ingnjaţi de viitorul ţăreî noastre. Intr’adevăr nopina acum nu ne putem plinge de lipsă de militarism. In bugetul nostru armata figurează cu 80 milioane lei, fără a socoti cheltuielile altor departamente, ca ,de exemplu al lucrărilor publice, sunt în parte necesitate de trebuinţele militare. Şi cu toate acestea, cu toată această sarcină financiară care apasă asupra acestei ţări, nici măcar actualul militarism nu se poate susţine complect, dovadă că ne-a trebuit aproape 120 milioane pentru complectarea armamentului In ziua cind am crezut că vom avea nevoie de militarismul nostrupentru alte scopuri, decît pentru părăzî. Atunci întrebăm: la ce sacrificii trebuie să ne mai ducă militarismul, dacă e vorba ca de acum încolo aita, el să devie pirghia politicei noastre? Este partea îngrozitoare a războiului modern că el nu stinge numai viaţa a zeci de mii de oameni ■şi distruge nepreţuite valori culturale, dar că el naşte pe deasupra noui curente militariste, sporirea pina la limita extremă a armatelor şi a cheltuelilor militare După războiul franco-german din 1870, a urmat in Europa perioada de militarism al cărui martori sîntem şi sub povara căruia abia maî răsuflă naţiunile civilizate. Fără a mai vorbi că militarismul acesta, un organ nou creat, cere să îndeplinească funcţiunea sa naturală, devine deci o permamentă primejdie de război şi.... Nu ne-am mira deci dacă după războiul balcanic, am vedea inaugurîndu-se o eră de militarism acut la micile state din jurul nostru şi că prin repercusiune să trebuiască să le urmăm şi noi. Dar în acest caz va fi nevoie să ne decidem le o complectă schimbare a sistemului nostru militar. * Noi nu putem să ne permitem luxul Germaniei sau Franţei, ţări bogate, ci să mergem cu militarismul la extrem. Noi trebue in primul rînd să aducem pe locuitorii acestei ţări la conştiinţa de ţară şi neam, a cărei bază e conştiinţa de tine însuţi. Trebue deci să ducem lumina în toate colibele cum au făcut bulgarii. Apoi mai trebue să recurgem la un sistem militar care permitindune ca la vreme de nevoie, să punem in linie cel mai mare număr posibil * de fapticorî, şi ne impun totdeodată cele mai mici sacrificii, pentru ca să putem prevedea progresul economic şi cultural. Un asemenea sistem este numai cel al naţiunei înarmate după modelul elveţian. Ştim că se vor găsi oameni, mai ales de carieră, cari să primească cu un zîmbet dispreţuitor propunerea noastră. Dar cel mai militarist suveran din Europa, Wilhelm II. a avut ocaziunea să se convingă că soldatul elveţian, e la înălţimea oricărui din Europa, şi că sistemul miliţiilor permite Elveţiei să aibă la o populaţie de 3 milioane 700 mii de locuitori, o armată de 21.567, ceea ce însemnează că noi ar trebui să avem una de aproape o jumătate de milion de soldaţi, iar Germania una de trei milioane şi bunătate de soldaţi gata în orice moment de a intra în foc. Chestiunea e insă prea importantă pentru ca să nu revenim asupra ei. • , Ad. A A -A Vizita d-lui Daneff Scopul şi importanţa ei întors la Sofia de la cartierul general din Ceatalgoa, d-lul Daneff va sosi mîine. Luni după amiazi, în Bucureşti, spre a vizita pe regele Carol şi a avea un schimb de vederi cu oamenii noştri politici in chestia războiului balcanic. După informaţiile noastre, d-rul Daneff, in afară de rege, va vizita pe d-nii Titu Maiorescu, Take Ionescu şi Ionel Brătianu. Putem afirma că primirea ce se va face distinsului bărbat de stat bulgar va fi din cele mai călduroase, iar Umbagiul ce li se va tine va fi din cele mai deschise şi mai reale. In cercurile noastre politice se apreciază în mod deosebit faptul vizitei drutul Daneff care vine ca un trimes personal al regelui Ferdinand al Bulgariei şi din iniţiativa acestuia. Acest fapt îmbucurător se comentează de către lumea noastră politică în sensul că vecinii noştri bulgari n’ai uitat nici sacrificiile făcute de Romînia pentru infăptuirea Bulgariei de azi, nici recunoştinţa ce se cuvine statului român pentru atitudinea sa din ultimul timp, care a profitat atît de mult celor patru state balcanice dela data declarărei războiului cu Turcia. Ca om de stat modern si ca luminat patriot bulgar, misiunea ce s’a încredințat d-nuluî Daneff este din cele mai importante, întru cît sintem în măsură de a putea afirma cum că această vizită nu are in vedere numai stabilirea rectificăreî de frontieră ce se cuvine Romîniei pentru atitudinea sa înţeleaptă faţă cu desfăşurarea ultimelor evenimente din Balcani, ci şi punerea bazelor unei sincere prietenii romîno-bulgare. Reuşind d-rul Daneff în delicata şi importanta sa misiune vom fi printre cei dintîni a recunoaşte meritele sale ca întemeietor al acestei opere mari. I. Rwa dliStrudbirnîll NAZPITII Vino „Ţara"! Incepind de astrase arg. hotelierii bucureşteni şi.. ajutoarele lor sînt în culmea bucuriei ! Vine „Ţara“, cîici mîine se deschide în Dealul Metropoliei marele Cinema „La diurna naţională“. De astădată „Ţara“ vine să stea de vorbă cu Europa. Fiecare deputat ori senator are în geamantanul său un program în politica externă şi o listă ,de „compensatiuni“. Numai dacă compensaţiunile...., locale nu vor face pe mulţi să renunţe la cele de la frontieră !—Pac. Conflictul greco-turc lA^INA, Capitala Epirului pe care grecii n’au putut-o cuceri şi graţie căreia ei refuză pînă acum cel puţin, să semneze armistiţiul. Raporturile cu grecii D. Venizelos a fost mai diplomat ca predecesorii săî şi a răspuns aşa fel la cererea guvernului român, cu privire la atrocităţile greceşti contra aromînilor, încit nu a pricinuit o rupere a relaţiunilor între Rominia şi Grecia.. Măcelurile şi crimele rămîn însă măceluri şi crime şi opinia publică românească nu poate trece la ordinea zilei asupra lor. Cunoaştem uşurinţa cu care grecii se decid la ruperea relaţiilor cu Romînia şi nu ne îndoim că vor preferi şi de astădată să rupă relaţiile de cît cît s’o rupă cu sistemul masacrelor şi al bandelor. Vina însă va fi a noastră, dacă nici de astădată guvernul român nu va face pe guvernul din Atena să simtă bine ce înseamnă a rupe relaţiiiele cu Romînia. Sunt destui greci în ţară ca guvernul din Atena să ţină socoteală şi de interesele lor. Dar pentru ca să se vadă aceasta la Atena se cere ca guvernul din Bucureşti să ştie să fie drastic. Numai polittică de represalii nu are obiceiul să facă Romînia. Dar la asemenea repedte provocatiuni, trebue să răspundă aşa fel ca să le treacă pentru multă vreme pofta de provocatiuni tuturor acelora cari abuzează de spiritul de ordine şi civilizaţiune al statului romin. ✓ ' P. O. După alegeri Poliţa şi votul. — Ultima transformare a biletului de banca. — Candidaţii retelii! — Conservatorii dela Roman. Se mai povestesc multe asupra celor petrecute in alegerile generale de acum. Nababii au jucat mare rol de astădatâ. Aproape în fiecare judeţ s’a găsit cîte un bogătaş care şi-a permis luxul să dea lupta cu cei mai abili ţişetori şi ca un semn al vremeiJulfui a învins în multe centre. • Cîteva pilde. Intr’un judeţ dunărean un bogătaş, candidat liberal, făcînd un pariu la centru pe 10.000 lei că va triumfa, a adoptat următorul sistem: a dat bani pe poliţe cu termen de cîteva zile, dela 300 pînă la 1000 Iei şi cu obligaţia că dacă va fi ales va restitui poliţele, dacă nu, va urmări pe alegătorii creditori. Ormî-poliţă a fost ales. * In alt judeţ odinioară se tăia în două biletul de bancă dîndu-se jumătate alegătorului cu promisiunea că dacă triumfă candidatul va primi cealaltă jumătate. Sistemul acesta nu era practic fiindcă se putea încasa dela Banca Naţională şi cu jumătate de bilet. Acum s’a modificat sistemul: nu se mai taie biletul în două, ci numai partea de la mijloc, aşa că toate numerile de pe bilet să rămînă la candidat. După triumful candidatului, alegătorul primeşte partea biletului care indică numerile. * Un prefect, tot al unui judeţ dunărean, voind să arate candidaţilor cum alegătorii cred toate braşoavele, s’a dus într’o comună, împreună cu vre-o patru candidaţi şi in faţa unui grup de vreo 10 alegători i-a recomandat astfel: — Vă prezint candidaţii M. S. Regelui. Acestui judeţ î s’a rezervat o cinste specială: regele însuşi a desemnat candidaţii. Se va găsi oare unul care să nu-î voteze? * Conservatorii din Roman nu s’au supus colaborărei şi au luptat contra candidaţilor oficiali fixînd şi ei candidaturii încurajaţi bine înţeles de circulara d-lui Take Ionescu că alegerile vor fi absolut libere. Pe lingă această asigurare conservatorii romaşcani au contat şi ■ de concursul moral şi în special material al prinţului Şerban Cantacuzino. Dar spre marea lor mirare anunţul nici n’a venit la vot. Cu toate acestea conservatorii romasca ni se laudă că deşi Ti s’a conestat existenţa, ca grimare conservatoare, totuşi au obţinut un succes electoral. D. Tacu, fostul “refect, care a candidat la colegiul de senat a obtinut 58 voturi din 163 votabii romascani. De aci concluzia conservatorilor romascani că dacă democrații uniți cu liberalii au avut numai 105 alegători, asta înseamnă că există și la Roman partid conservator. Dar,,, audiatur ei altera pars.! Ro. „Orezonul“ funebru al lui Rică Ventureanu Comicul personaj care se cramponează de preşedinţia sindicatului ziariştilor In capul căruia nimeni n’ar putea justifica pentru ce a ajuns, vorbim de interpusul antreprenorilor „Independentei“ d. Procopiu, n’a perdut met trista ocazie a Inmormîntăreî marelui Caragiale fără a se face de rts. Dacă ar fi vorbit trn numele săil personal, t» numele antreprizei dela „Independența", chiar In numele clubului dela Roşiorii de Vede pe care-1 prezidează, nici nu ne-am ocupa de acest caraghios. Dar Procopiu se bagă pretutindeni In numele ziariştilor, cu cari n'are absolut nimic comun, nici ca scriitor, „căci e un analfabet, nici ca om politic, căci este o patentă nulitate. E dar de datoria tuturor adevăraţilor ziarişti să-l scuture bine ori de ctte ori apare In public In numele presei. La înmormintaren il'istiului • Caragiale a întrecut pe Ricfi Ventureanu. Procopiu, In „prezonul" său funebru, vorbind de operile lui Caragiale a spus • ,J\’u vuia mai încerca aici, după alttea al(ii, de-a analiza opera lui Caragiale. Să-mi fie permis numai să arăt că Caragiale, etc. SS-I fie ruşine că ca preşedinte al sindicatului ziariştilor şi-a permis fără o analiză prealabilă să dea drumul la o asemenea cacofonie. * Dar dacă n'a făcut o analiză a operelor lui Caragiale — modestie pentru care ar nflerita încă o moţiune de încredere din partea comitetului sindicatului — vom pune noi in evidenţă perlele din ultimul orezont funebru al lui Rică Procopiu Ascultaţi cum era legat Caragiale de ţara lui „prin fibrele cele mai infime ale sensibilitătei sale !" Este un „jurnalist" care vinde publicaţii socialiste, căruia lumea 1i zice Nae Metafizic«. Omul acesta are fraza ceva mai tngrijită ctund face propagandă prin berării şi cafenete. Punctul culminant al „«rezonului" funebru rostit alaltăerî de Procopiu este acel pasaj prin care anunţă că vorbeşte in numele sindicatului. „Am onoare a adresa cu un adine respect şi cu un sentiment de admiraţie. In numele sindicatului ziariştilor, un ultim adio •" Şi după acest adio mai urmeaza fraza aceasta: Dar Caragiale nu a biciuit cu verva lui nemiloasă abuzurile, ridiculele (pentru ce „ridicurile"?) şi vioiurile timpurilor noastre numai in nuvelele şi piesele sale, el a fost şi un distins jurnalist". Noroc că d. Rică Procopsiu nu a analizat şi jurnalistica lui Caragiale căci ne ar fi plesnit de ruşine toate „fibrele cele mai intime ale sensibilităţei". Să sperăm însă că, in viitor, va pieriglasul acestui cioclu care ţine cu orice preţ să se bocească la mormintele celor mari. Nae Metafizica VuiajaftOndj Să se repare nedreptatea faţă de episcopul de Roman ! Moartea episcopului de Rîmnic redeschide din nou afacerea episcopului de Roman, căci atîta vreme cît ea nu va fi rezolvită, ori de cîte ori se va ivi o vacanţă episcopală întreaga opinie publică şi toţi oamenii drepţi vor fi de acord că episcopatul român are datoria morală de a reintegra în drepturile sale pe episcopul Gherasim al Romanului. Nu se uită asemenea flagrante călcări a drepturilor unui om curat şi întreg. In zadar ministrul cultelor a profitat de evenimentele externe spre a le da drept pretext în Sinod şi a înlătura astfel încă odată de la ordinea zilei afacerea episcopului de Roman. Moartea episcopului de Rimnic vine să-i arate încă odată că ruperea nedreptăţilor se poate amîna cu expediente, nu se poate însă înlătura. Voim să sperăm că însuşi ministrul cultelor nu -şi va mai ascunde de astădată necesitatea de a privi în iaţă cu hotărîre dreptatea episcopului de Roman şi va lucra în consecinţă. Aşteptăm. A. B. «• Acov-fufI e* Mesagiul d-luî Carp După mesagiul regelui, se zice că va urma la Cameră Mesagiu! d-lui Carp, care va fi un adio și un răspuns la Mesagiu] regelui în politica externă Poate că va fi mai interesant, decît mesagiul regal ! m _CttvintuI decisiv Foaia franceză a Celor trei frati crede că „în anumite împrejurări" opoziţia liberală din Cameră va putea spune „cuvîntul decisiv“. De pildă, cind ar interpela d-nul Fleva în chestia.... tramvaielor ! ____ O ideie Marele duce Nicolae Mihailovici e un pasionat colecţionar de miniaturi. Dacă voim să ne urmiem bine cu Rusia să i-l facem cadoul pe....d-nul Pompișcă Eliada ~ Risolelle. Familia lui Carageale O fericită întîmplare ne-a făcut să punem mina pe fotografia lui Luca Caragiale din Ploeşti şi a soţiei sale, părinţii ilustrului scriitor . Puşti, tunuri si inimă! Reflexii asupra înfrîngerii turcilor , _ ■■ - —' "■* Faptul că armatele turcești afi suferit infiingeri, a făcut ca reorganizatorul armatei otomane, von der Goltz, să fie făcut răspunzător de consecinţele actualului război— răspunzător moralmente. — ca unul ce stat 12 ani în Turcia trimes de Germania. Faptul acesta ar trece fără mare importanţă, deoarece un om, străin de naţiunea turcă, nu poate fi făcut răspunzător de nişte stări de lucruri ce în Turcia retrogradată şi ruginită nu puteau fi altfel. Nu numai instrucţiunea, germană a fost introdusă în Turcia, dar şi materialul artileristic a jucat mare rol în actualul război, cum au fost muniţiunea şî tunurile Krupp. Cum că armata turcă, instruită de germani, a suferit înfrîngeri, şi materialul de artilerie a fost inferior, se răsfrînge ceva şi asupra armatei germane. Acest fapt a îndemnat pe francezi să jubileze. De aci, francezii, deduc că educațiunea militară germană e inferioară acelei franceze — pe teren militar, — iar materialul de artilerie german cu totul inferior materialului de artilerie francez. întreaga presă franceză, unanim, recunoaşte acest fapt, deoarece instrucţiunea ofiţerilor francezi şi introducerea materialului francez, la armatele bulgară, sirba, greacă, s’a fi găsit superioare în întreaga campanie. In ultima vreme, a apărut chiar 0 lucoare: Artileries allemande et francaise de It.-colonel Beyei, lucrare împărţită in 2 părţi, în partea 1 se face comparaţia între materialii celor 2 artilerii, în partea 1l se compară ideile relative la întrebânţarea artileriei în luptă în ambele armate. Generalul Rohne spune, între altele, despre acest studiu: „Nu tot ceea ce spune autorul mi se pare just. Astfel se susţine superioritatea frîneî pneumatice asupra frîneî germane, cind ştiut este că bulgarii au cerut expres (după încercări făcute) înlocuirea acestei frîne cu frîne cu resorturi...“ Precum vedem, că, de unde polemica urmată între cele 2 armate— franceză și germană,—nu a putut da nici un rezultat pe teren teoretic, în timp de pace, de astă dată, războiul actual confirmă care din cele două materiale de artilerie și care din cele două feluri de instrucții culeg victorii. Precum se vede, armata franceză, — material şi instructori,— au dobîndit superioritate, de fapt, faţă de armata germană. Ca să ilustrăm aceasta, iată ce a spus generalul Ratco Dimitrief, corespondentului ziarului Le Temps: „Vedeţi, trupele noastre au un elan şi o îndîrjire nemaipomenită. Cu astfel de soldaţi se poate face totul în lume. Sînt fericit, sâ aziste francezi la lupta noastră de căpetenie (Kirk-Kilisse), căci noi sintem elevii voştri: noi am fost nutriti de lecfiunile unui Bonnal, unui Langoi's, şi acest razboiu este dovada valoarei teoriilor franceze". ii Din punctul de vedere artileristic, proporţia tunurilor pentru un batalion de infanterie este : La armata bulgară, pentru diviziile active , proporţia este 2.25 tunuri de batalion, pentru brigăzile mixte de rezervă revine 4,5 tunuri de batalion. Ceea ce însumează, în total, 3.15 tunuri de batalion. La armata turcă, proporţia este 3,6 guri de foc pentru un batalion. Această proporţie creste, tininduse seamă de artileria de murire. * Dacă este vreunul care să fi suferit atîtea deziluzii, de partea turcilor, în tîmpul acestui război, este mareşalul von der Holtz. Eî a fost ace care a prezis victoria turcilor, in [npohtarua, tot el a dat ca sigur triumful turcilor în Balcani. El a fost acel care a contribuit la vic«u7 cUMl,?rI asupra «recilor If 1897. Soldatul turc a fost acel care, pe uscat și pe mare, a fost spaima europei atîtea secole. In 1877 armata lui Osman paşa a infrint trufia rusească, iar la Plevna, bravura osmanilor a atras admiraţia lumei întregi. . Si astăzi. In citeva săptămini, armata turcă a suferit infringeri peste tot: fără intendenţă, fără serviciu sanitar, aproape fără şei, părăsită pina chiar şi de Dumnezeu ! Armata aceasta pare a fi mai mult o hoardă. Tunurile lor nu au de cine să fie ticinuite; proectilele nu au efect; armele zac la pămint fără luptători, căci luptătorii fug fug mereu, înspăimîntatî. Iată tabloul înfăţişat, prin citirea dărilor de seamă dela luptele dela Kumanova, Kirkilisse, Lule Burgas.... Unde este faima trecutului turcesc? Rămîi uimit şi nu,poţi sâ-ţi explici dezastrul de astăzi! Vechea armată turcească’ cuprindea un număr de ofiţeri, fără nici o şcoală militară,, ci eşiţi deadreptul din rîndurile soldaţilor, cu meştesugul armelor ştiut, care duceau oamenii în foc fără carte şi fără ştiinţă. Influenţa germană a avut darul să înlăture pe ofiţerii eşiti de la front, inlocuindu-i prin ofiţerii formaţi de academia militară. Rolul sergentlor fu redus. Şefii superioriofiţerii, cunoşteau din ce în ce mai puţin pe soldaţi. Intre 1909 şi 1911 s au îndepărtat din armată aproape 2.000 ofiţeri eşiţi de la front. Iar ceilalţi ofiţeri rămaşi, erau fără vocaţie ostăşească. Anul 1908, căzu ca o adevărată pacoste deasupra armatei. .. .Ofiţerii încep să se ocupe de politică, iar îndatoririle militare cad pe planul al II-lea. Intriga, pîra, spionajul, clevetirea, deschid larg porţile instituţiunii nouei armate turceşti. Ce folos cu noile tunuri de tragere repede Krupp ? Ce folos noile arme perfecţionate ?.. Nimănui nu-i plînge inima de starea asta nenorocită în care se desvoltă armata. Printre şefii de astăzi, Abdulah paşa, comandantul armatei de E. este preşedintele ligeî militare. Zelpaşa, care comanda armata de la Uskib, era pe lingă Mahmut Şefke’ paşa, preşedintele revoluţiunei de la Salonic, care au venit la San Stefano ca să dea ajutor parlamentului să detroneze pe Abdul Hamid. Patru ani a trebuit numai ca sa desăvîrşeasca dezastrul de astăzi Ofiţerii erau notari pentru călităţile lor politice, nu pentru cele militare. Soldaţii, părăsiţi de ofiţerii lor, ce puteau învăţa în timp de pace ? ce puteau da în timp de război ? Nimic, nimic. I -tamn lumea militară, orice se poate împrumuta: instrucţie,—dacă se face cu temei serios.—material, tunuri, puşti, orice există ca materie de război, numai inimă nu se poate împrumuta nici dela nemţi, nici dela franţuzi, nici de la japonezi. Către inimă trebue îndreptată grija de căpetenie a instrucţiunei de război a unei oştiri naţionale, către inimă se îndreaptă nădejdea naţiunei întregi în timp de război. Deci, inima, mai întîi, trebue perfecţionată şi apoi, materialul de război. O amintire: Un general, comandant al unei divizii române, astăzî pensionar, adună corpul ofițeresc în jurul unei baterii — sint acum citîva ani — spre a se explica de către un meritos ofițer de artilerie noul tun cu tragere repede. J.'eri tosul ofiţer a făcut o expunere savată. Toţi am rămas inciflaţi de