Adevěrul, septembrie 1913 (Anul 26, nr. 8610-8639)
1913-09-26 / nr. 8635
Anul al XXVI-lea No. &60* FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. -hada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI* [București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premiii 4« an .................................................... L.1 30..••• luni ............. an.« Trei luni...................................................... ae.«M Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala.................No. 1410 „ ....... 34/73 Provincia.................. 14/99 J Străinătatea . . . 12/40 «♦* Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «i+n 6 Bani Exemplarm Joi 26 Septembrie 1913. Lecția expediției din Bulgaria — Criticile aduse comandamentului, organizărei armatei și tratamentului soldaților — -------------—--------------- 1 Ascultînd frazeologia indignată a unei părți, din fericire redusă, a presei noastre, s’ar putea crede în adevăr că în țara aceasta păturile democratice și presa cea mai răspîndită nu au pic de patriotism și nici noțiune de ceea ce înseamnă în realitate interesele superioare ale țarei și ale apărărei naționale. S'ar părea că o sete bolnavă de scandal și nu dorința de îndreptare iină pe acei cari își permit a da pe față greșeli ale comandamentului militar, lipsuri ale intendentei și serviciului sanitar al armatei, tratamente inumane fată de soldați. Cel puțin așa ar voi să prezinte cîțiva politiciani erijați în apărători a tot ce e greșată,lipsă sau neomenie în armată, încercarea tuturor acelora cari înțeleg ca imperfecțiunile dovedite în expediția militară din Bulgaria să dispară pe viitor. D. general Averésen, șeful marelui stat major, e indignat că se critică comandamentul și lipsurile sanitare și de aprovizionament. Nu ne preocupă aci polemica dintre d-sa și șeful partidului liberal. Cel mult, pe aceasta o putem regreta, din punct de vedere al moravurilor și politice, și militare, cari tind a se apropia tot mai mult de cele ale... Perului — dar nici o indignare din lume nu va face pe un patriot luminat din zilele noastre să creadă că lipsurile și erorile în armată trebue să rămînă taine închise cu șoapte peceti. Sintem, din fericire, după o acțiune diplomatică și expediție militară cari ne dau răgazul de a ne face un cit mai larg examen de conștiință în chestiunile politice și sociale și a acorda apărărei naționale tot interesul pe „care îl merită. . Să fie adevărat că compromit armata și prestigiul țării acei cari : urmăresc ca o viitoare campanie să ne găsească, cu un serviciu sanitar al armatei complect pregătit.cu un serviciu de aprovizionare rațional și fundimînd fără greș, iar față de soldați cu un tratament care să mențină sus entuziasmul ■datoriei către patrie ? . S'o creadă cine o pofti; noi nu o putem crede. Noi avem conștiința că tot aceî ■cari azi recunosc greșelile și lipsurile campaniei militare din Bulgaria, tot ci au fost aceia cari cînd a fost vorba de a prepara această campanie au știut să trezească în massele active și de rezervă ale armatei spiritul admirabil cu care s'a primit mobilizarea și s’a intrat în campanie. De foarte, de sus nu ,s'a ascuns sfetnicilor tronului recunoașterea că avântul strălucit cu ■ care s’a răspuns decretului de mobilizare se datorește în bună parte ■atitudinei pe care a adoptat-o presa politică cea mai răspândită și clipului pe care l-a avut îndemnul ei în păturile știutoare de carte. Cine crede că presa democrată poate utiliza răspîndirea ei numai atunci cînd e vorba de a însufleți massele pentru apărarea țărei și a păstra tăcere cînd e vorba de constatat o sumă de rele ce sînt de îndreptat pe urma experimentărei armatei — acela nu știe să aprecieze forța și binefacerea acestui instrument care este presa. ! * í Se compromite apărarea și prestigiul tarei făcîndu-se critica relelor constatate intr'o campanie ? , Pe urma acestei campanii îndrumată de o acțiune diplomatică eficace, prestigiul tarei a crescut si ■cu el prestigiul armatei. Să fie el atît de șubred nicit să nu poată suporta o analiză ? Și dacă cu toate relele, și lipsurile constatate ,■campania s'a făcut în condițiunile știute, oare atunci cînd aceste rele și lipsuri, vor dispare viitoarele campanii s'ar face în condițiuni inferioare ori superioare ? !... Adevărat să fie că numai Romînia oferă acest spectacol al criticelor aduse armatei ? In parlamentul și în presa germană nu se discută și nu se denunță rele din armată ? Dar oare Franța nu ne dă în chiar momentul de față cea mai elocventă dovadă de ce înseamnă grija de a avea o armată corespunzătoare sacrificiilor materiale, de timp și de singe, pe cari le face națiunea pentru apărarea patriei ? De îndată ce s’au terminat marile manevre de toamnă a început una din cele mai aprige critici a lipsurilor constatate. Senatorul Charles Humbert constată într-un articol din „Le Journal“ că e pentru dânsul „o satisfacție profundă și un puternic reconfort de „a vedea numărul și calitatea aliaților care i vin din toate părțile în „campania ce a întreprins ca să se „dea organizației militare a Franței o vigoare și o soliditate care ,„să justifice realmente încrederea „țărei“. Senatorul Humbert trecea și el printre „detractorii“ armatei, dar de șeapte ani de zile nu încetează a face criticile pe cari azi și le însușesc toți acei cari înțeleg ca cel puțin dacă s’a restabilit serviciul de trei ani, apoi și utilajul și instrucția militară și comandamentul să fie îmbunătățite. însuși președintele republicei, d. Poincaré, nu s’a sfiit să intercaleze în scrisoarea ce a adresat ministrului de război și după manevrele generale din zilele trecute, observatiunea că există „posibilitatea de „a ameliora încă instrucția trupelor“, ceea ce implică faptul că a găsit-o insuficientă — și,deși este Capul Statului, nu a văzut nici o micșorare a prestigiului Franței în constatarea unui neajuns și în scopul de a'l face să dispară. Iar senatorul Charles Humbert, relevînd observația președintelui republicei, ,scrie : ■ D- Poincaré a dat, de înțeles pe ..cît. putea de lămurit și trebue sil. ..mulțumim, că omul de trupă nu e „instruit cum ar trebui să fie. Voiîi ..adăuga că nici nu ar putea să fie ..mai bine orice ar face instructorii „săi ?i că fatalmente va fi și mai ..rău anul viitor dorít, anul acesta. ..Vom avea, ne-am înțeles, o armată mai numeroasă, dar vom avea și o armată din ce în ce mai puțin instruită. „Spre a instrui o armată trebue „mai întîit cadre proporționate cu „efectivele. Or. cadrele noastre nu „încetează de a slăbi și în număr și „în calitate, fiindcă s’a așteptat ani „de zile spre a băga de seamă că o„fițeri și subofițeri nu mai au mijloacele de traid , fiindcă chiar după „ce s'a recunoscut, această evidentă, „s’a ezitat de a se spori soldele „fiindcă în sfîrșit nu se voește a le „spori pentru gradele inferioare de „cit cu o parcimonie derizorie". Cit despre comandament, senatorul francez semnalînd obiecția făcută prin alt ziar — „Le Matin“ — că „manevrele au dovedit slăbiciunea unor anumiți generali“ a căror revocare s’a cerut întreabă pe guvern de ce a rămas simple veleități și literă moarta soluțiunea anunțată încă din iunie 1911 de ■ către ministrul de război și comisiei finanțelor din Senat, după care „criza înaltului comandament necesită prin gravitatea sa o soluție „repede și că legea va fi imediat aplicată la vreo 15 generali“? Iată cum parlamentarii francezi vorbesc cu guvernul prin presă și de la tribună despre apărarea națională. Și Franța nu e o lună după o expediție militară care a încoronat: o acțiune diplomatică de eficacitatea aceleia care a dat României situațiunea de azi, de patruzeci și doi de ani după Sedan și în fața aceleeași atmosfere de revanșă și de rivalitate cu învingătorul ei de atunci, Emil D. Fagure * Răscoala albaneză** Essad Pașa Essad Pașa, eroul de la Scutari, preocupă iar opinia publică europeană. S’a vorbit de el în timpul asediului cetăței pe care o apăra, a fost lăudat, și la predarea garnizoanei sale și a stîrnit o adevărată panică la răspîndirea zvonului că ar fi pornit cu armata sa să cucerească tronul Albaniei. Citeva luni nu s’a mai vorbit nimic de Essad Pașa. Părea că s’a înteles cu guvernul de la Valona și că a renunțat să pună piedici începuturilor noului stat albanez. In ultimul timp, însă, Essad Pașa, descendent al unei vechi familii albaneze, foarte bogat, proprietar a unor întinse domenii din Albania, dar lipsit de cultură, de experiență politică, de autoritate și de simpatie în noul stat, a pornit o campanie înverșunată în contra guvernului provizoriu. Este vădit că Essad Pașa nu a urmărit decit să răstoarne cabinetul bătrînului Ismail Kenia] ca să-l moștenească el, fostul pretendent la tron. Essad Pașa s-ar fi mulțumit să prezideze încoronarea viitorului domnitor și să găsească în aceasta o mingiere pentru pierderea tronului rîvnit și pe care, se afirma că emisari deaî regelui Nichita îi l-ar fi promis cu multă generozitate. Essad Pașa lansase și un program. Cerea permutarea capitalei, din Valona la Durazzo. Aceasta, fiindcă în sudul Albaniei Essad Pașa ar putea cu greu găsi vre-un partizan. De la izbucnirea răscoalei albaneze în Serbia nouă, în care nu are desigur nici un amestec, Essad Pașa pare a se fi hotărît să renunțe la acțiunea sa contra guvernului provizor. Țara este în pericol și eroul de la Scutari nu vrea să-și asume răspunderea unor tulburări interne în aceste momente de grea cumpănă. După ce situația normală se va fi restabilit. Essad Pașa va reîncepe desigur lupta contra lui Ismail Kemal, făuritorul Albaniei. M. S. ESSAD PAȘA NAZBA T11 Contagiunea Remaniere! Deși microbii și vibrionii Remaniere! nu sunt încă studiați nici de Koch nici de d-rul Babeș, subsemnatul e în măsură a afirma că Remanierea, e’o boală ultra-contagioasă, mai rea ca Holera și Ciuma. Dovadă că "a fost destul să se declare Remanierea in lotul takist, ca ea să cuprindă și lotul celalt din guvernul de colaborare. Se merge pînă într’acolo încît se anunța că d. Mitică Greceanu, acela care strigă mereu la Iași că trebue desfăcută colaborarea ar fi capabil să ia locul d-lui Costică Arion în guvernul de colaborare ! Nimic nu e mai natural decit să devii amicul colaborărei cu condiția ca să faci parte din ea ! Pac, grecia poate salva pacea** Situațiunea din nou devine periculoasă pentru orientul european, deaben eștt din attea grele încercări. Greșala Bulgariei de a se fi lăcomit prea mult la pradă, a adus al doilea războiu balcanic, a sfîșiat adinc regatul vecin și a dat turcilor o nouă bărbăție, grație căreea a recăpătat Adrianopolul și o parte a teritoriului cucerit de către bulgari. De abea pacea ,s’a încheiat între turci și vecinii lor — supuși regelui Ferdinand — și Troica complicatului se ivesc. De o parte Austria a aruncat pe albanezi împotriva sârbilor, de altă parte turcii, învingători ai bulgarilor, se pare că năzuesc, cu ajutorul acestora, ori cel puțin prin neutralitatea lor binevoitoare, să întoarcă armele și în contra grecilor. E vorba ca chestia insulelor, nerezolvată nici la Londra, nici la București, să fie repusă în discuțiune. Poarta pretinde că o parte, cel puțin, a insulelor pe cari Grecia le socotea ca aleeîe să-i revină înapoi. Dacă Grecia nu cedează, e războiu, și dacă este războiu, fără îndoială că vor sări și bulgarii să repare nedreptatea păcii dela București — și, cine știe, să pună mâna și pe Gavala și pe Salonic! Odată Grecia învinsă, Bulgaria se va ocupa de Macedonia bulgară luată de Serbia și — cu ajutorul Austriei — și Serbia poate fi silită la concesiuni.Ceea ce ar reaprinde focul în Orient și ar complica viesparul chestiunei balcanice. Învederat, că în toată această complicațiune, un ateut puternic,pentru toti, pentru ori contra, azi și i Romînia. Se pune însă întrebarea : dacă noi vom interveni și în ce sens și pe ce caile ? Răspunsul este cu atât mai greu de dat în ipoteza unui conflict turco-grec. * ■Ni se pare că salvarea păcii balcanice stă, în prima linie, în mîinile Greciei. Ea are tot interesul de a tine pe bulgari în eșec și aceasta nu o poate face decît întelegînduse în chip onorabil cu turcii. Dacă aceștia din urmă devin aliații ei, deci împotriva Bulgariei, aceasta nu se va putea mișca nici împotriva ei, nici împotriva Serbiei. In chipul acesta pacea poate fi asigurată, fiindcă prieit ar fi de perfide intrigile Austriei, revolta albaneză nu va putea să reziste armatei regulate sîrbești și grecești. Astfel, Serbia ocupată cu albanezii, nu va putea sări în ajutorul Greciei atacată de turci și de bulgari — și nici grecii nu vor putea să coopereze alăturea de aliații lor. împotriva intrigilor austriace. Dacă politica regelui Constantin, față de chestia insulelor, va fi intransigentă, totul pare periclitat și, putem să zicem că suntem în ajunul unui al treilea războiuv balcanic, în care din nou, roata sorții se va întoarce, și învingătorii de ei pot fi învinși. E învederat că Grecia are marele noroc de a avea în capul ei pe Venizellos, dar acest bărbat politic nu-i singur, ci mai trebue de comptat și pe noul rege, care, din ■ceea ce a făcut în Germania, față de Franța, s-a dovedit că nu-i o inteligență prea vastă... Grecia — dacă va fi în măsură— poate salva de asta-data pacea balcanică. Va da ea insă această dovadă de cumințenie și de sacrificiu ?. H. O. ’ O dispariție misterioasă Inventatorul Și marele fabricant dr. Diesel a dispărut în împrejurări misterioase, pe cînd călătorea spre Manchester spre a lua parte, la o adunare generală a acționarilor săi. Pînă acum nu se știe nimic precis asupra dispariției marelui inventator. Dr. W. DIESEL Consiliul de eri Nici una din chestiile.... iritante interne nu tulburat ședința de ori a consiliului de miniștri, deoarece nici una nu fost adusă in discuție, nici remaniarea, nici raporturile,... cordiale dintre colaboratori. Prin urmare chestiile interne, de partid, rămîn încă pe tapet și nu vor fi rezolvate de cit după concediul d-lui Maiorescu care nu va dura decât cel mult 15 zile. Deocamdată două chestiuni importante preocupă guvernul și anume contractarea împrumutului și nouăle evenimente din Balcani. Aceste două chestiuni au făcut ori obiectul unei discuțiuni de patru ore în consiliul de la d. Maiorescu, încercarea de a ne apropia în chestiile financiare de Franța, nu a reușit, împrumutul trebue să se facă tot la Berlin, finanța germană oferind condițiuni mai bune. Evenimentele cari se desfășoară acum în Balcani obligă guvernul nostru să întreprindă o nouă acțiune diplomatică spre a impune statelor balcanice respectarea tratatului de la București. Intervențiunî in acest sens s’au și făcut și d. Maiorescu a relatat în ce mod s’aă tăcut. Urmează alte interveniuni cari se vor decide în consiliul de azi de la palat. A. Rusia intervine pe lingă Grecia "Ambasadorul rus din Constantinopol și ministrul rus la Atena au primit instrucțiuni de la ministerul de externe rus să sfătuiască guvernul grecesc, în mod amical și nu oficial, să fie mai conciliant. Aceste sfaturi vor fi sprijinite și de celelalte puteri. La Petersburg se speră că acest demers va avea succes. Cu toate acestea, situația e considerată tot ca serioasă mai cu seamă în urma mobilizării parțiale a Turciei. ♦ Adeveruri __ O idee „Conservatorul" emite aseară ideea de a se numi în Cadrilater prefecți inamovibili, administratori — model cari să serve apoi de pildă și în țara cea veche. E o idee. Poate că organizînd Cadrilaterul, să ne organizăm în urmă și pe noi ? Ce ziceți ? ! împrumutul Pare stabilit că ne vom împrumuta tot la Berlin. ....Cînd începi prin a împrumuta un Hohenzollern, împrumuți și restul dela Berlin ! ! Congresul La 6 Octombrie se va ține congresul liberal. La 15 Octombrie va fi uitat că s’a ținut ! Rigoletto CHESTIA ZILEI Circul european (după „Jugendi") Al cui e acum rindul ?! egrete nostime Teatro rommeso Se pare că cei cari priveau neîncrezători și sceptici posibilitatea unui împrumut român în Franța, au avut dreptate. Ultimele telegrame din străinătate și știrile cari au transpirat pînă acum din cercurile oficiale, lasă să se întrevadă destul de străveziu că împrumutul de trei sau cinci sute de milioane nu se va mai încheia pe piața franceză, ci că vom fi siliți încă odată să ne închinăm băncilor germane și să adăugăm o nouă verigă la greul lanț de robie economică întins între picioarele și mîinele noastre și lăzile de fier din Berlin. Inregistrînd faptul aproape împlinit nu putem să nu arătăm îndeajuns tristeța speranțelor așa de dulce mîngîiate și așa de repede risipite, și nu putem îndestul regreta curioasa atitudine a politicei franceze care pentru a doua oară avînd putința să se apropie de noi, se depărtează și pare că ne împinge într’adins în brațele nemților. Afacerea Halder nu e uitată încă. Ne aducem cu toții aminte cum atunci sora noastră latină a încercat să ne umilească și să ne nedreptățească. Astăzi, profiting de curentul obștesc de la noi, ostil triplei alianțe. Franța ar fi putut ușor să repare greșeala de odinioară și să ne întindă în condiții mai bune mîna de ajutor cu care Germania s’a grăbit s’apuce mîna noastră. Și e cu atît mai ciudată politica Franței cu cit dacă băncile de la Berlin ne-au putut ușura condițiile împrumutului, e pentru că ele ne împrumută tot cu bani franțuzești. Iițăleagă cine poate socoteala aceasta, Germania împrumutând banii economiei franceze, cu 3, cu 3 jum. sau cu 4 la sută, și trecindu-ni-i nouă cu 4 jum. și 5 la sută, Germania asigurîndu-și mai departe dominația ei financiară asupra Romîniei, cu banii francezi, pe cînd Franța preferă mai bine să aibă relații cu noi numai prin intermediul Germaniei, decît să ne facă concesiile ușoare pe cari le-a făcut de mult acesteia din urmă. Admirînd o asemenea politică, a emt o singură mîngîiere. De data asta cel puțin nu se va putea spune că e vina noastră și că n’am făcut tot ce ne stătea în putință ca să ne apropiem de Franța. Dacă n’am reușit nu va fi, în nici un caz, vina noastrră. N. L. Sîmbita 28 Septembre reapare Herul „Rampa“ în Ungaria , — Ciucureasca și Iancu Brezeanu la Alba-Iulia — Grație unei concesiuni obținute cu’ multă trudă din partea guvernului maghiar, artistul Victor Antonescul cu trupa sa pleacă mîine, Joi, în Ardeal pentru 52 de reprezentatiuni teatrale ce urmează să dea publicului romînesc din Ungaria, atît de dornic și de setos de adevărata artă românească. Desigur, acest eveniment artistic este așteptat cu o nespusă bucurie de frații noștri de dincolo, cam de aproape 20 de ani, exceptînd apostolatul din ultimii ani al d-nei și d-lui Zaharia Bîrsan, ambii originari din părțile Brașovului, nu au mai avut putința, din cauza prigonirilor dictate de șovinismul unguresc, să asculte o trupă de teatru din regaltul Romîniei. * De la Pascali, Mike și Petculescu, nici un artist, supus român, n’a mai putut desmorți sufletul romînesc de peste Carpați căci așa era ordin de la Budapesta ! A trebuit să vină lar cîrma statului vecin teribilul conte Tisza István, pentru ca tot propovăduind și afișînd dorința de a se împăca cu romînii, să dea el cel puțin proba unui spirit mai tolerant, acordînd artistului nostru Victor Antonescu dreptul de a da în fiecare an un număr de reprezentațiuni teatrale în diferite orașe romînești din Ungaria. Este lucru netăgăduit că acest început de toleranță din partea guvernului unguresc pentru cultura rominească, a făcut o bună impresie în toate cercurile romînești, lăsînd chiar să se creadă că odată cîștigat acest început greu, frații noștri de dincolo vor mai obține și alte concesiuni pe domeniul culturei lor naționale. Vom trăi și vom vedea la ce grad s’a urcat, în urma ultimelor evenimente din Balcani, cumințenia bărbaților politici din Ungaria ! . Cum am spus mai sus, publicul romînesc din Ardeal și Ungaria așteaptă cu o vie emoție și bucurie sosirea trupei de artiști a d-lui V. Antonescu, care își va începe seria de reprezentațiuni Sîmbăta viitoare la Alba-Iulia cu Năpasta regretatului, maestru Caragiale. Astfel se va îndeplini un mare și îndelung așteptat vis al fraților noștri : acela de ai auzi și cunoaște: comorile artistice ale poporului nostru din gura celor mai reputați artiști ai Teatrului N’ațional din București. Cînd s’au hotărît să ia parte la acest pelerinaj artistic temperamente și talente extraordinare ca d-na Maria Ciucurescu și Iancu Brezeanu, nerăbdarea și emoția de cari sînt, cuprinși frații, noștri, sunt ușor de explicat. In general, de altfel, trupa, care se compune din 12 artiști, prose dă elemente foarte bune și sub direcția înțeleaptă a d-lui V. Antonescu, nu ne îndoim că ea va merge din triumf în triumf. Va fi triumful artei și al graiului romînesc. In ce privește pe artiștii cari participă la această mare operă culturală, sîntem convinși că pe lîngă laurii cu cari își vor acoperi frunțile, vor aduce în inimile lor ridicate impresii atît de puternice despre ne NOTE DIN CONSTA NT1N0P0L După pacea cu bulgarii de ARGENTINA D. C.—MONTEORU -------------**------------ După pacea de la București, după iscălirea la Constantinopol, a preliminărilor păcei cu bulgarii, în Balcani, cel puțin în Turcia, satisfăcută că a reocupat ceea ce credea pierdut, ai crede că simți efectele liniștei. Peste sărăcia ce a fost gata să deslănțuiască și o răscoală, a venit succesul împrumutului de 500 milioane. Tot motive să vezi mulțumire în popor, activitate cuminte prin ministerele încărcate de atîta program de reforme, de datoria de a repara atîtea spărturi și făgașe croite în viața și gospodăria țărei de ghiulelele și roțile de tun. Prima speranță ce dă încheierea unei păci, e că se vor înlătura planurile, cît de glorioase, și orice aparat soldățesc, căci mîndrie războinlică, amsieala de iombițe ș i terbe, sînt desigur sărbătoare pentru sufletul unui popor, însă sărbătoarea prea lungă, și mai ales sărbătoarea fără rost în calendarul judecatei, obosește națiunea care mai are și corp fizic, cu toate exigențele stomacului, mai insubordonabile decît orice ideal. In loc de a răsufla de ușurare în urma atîtor tratate și iscălituri, cu grijă se întreabă toți ce scop urmărește recrutarea pe capete ce dă loc la desfășurare de poliție, la vînnători pînă pe acoperișurile caselor și face pe de altă parte averea celor care închid ochii la îmbarcări de familii întregi, expatriate subit, smulse din loc cu toate firile intereselor rupte, numai ca să-și scape un membru, dar, de siguranța groaznică de a nu se mai întoarce acasă odată puși în camaraderie cu fioroșii kurzi, în bătaia de pușcă a fanteziștilor bașibuzuci, căror atât de mult se iartă și mai mult se asvîrle în spinare, cînd fannaltismul trupelor, neînfrînat de ofițeri, dă desmințire frumoaselor proclamațiuni constituționale, la care anatoliții își rezervă să aplice ștampila lor specială, fie în front de luptă, la primele împușcături de la Mustafa-Pașa și Kirkilise, fie în marșul de reocupare, pe drumul Adrianopolului, în desăvîrșirea celor ce-ai început bulgarii. .. * * Amintirea fierului ce-a produs aci vestea de prin Octombrie trecut, despre căderea pe cîmpul de războiț, fără excepție,a creștinilor purtând uniforma otomană, onorată de gloanțe turcești mai înaintea celor bulgare, explică cu prisos lașitatea de care e cuprinsă acum massa, veșnic străină, chemată săși servească o patrie care i zugrăvește cu un mormînt sigur, iară epitaf consolator, și cu răsplata pusă în ignobila numire de „civie". Cei cari nu pot pleca — orașul a rămas pustiu de tineretul muncitor și nevoiaș — își pun pielea în sarămtură și plătesc cele patruzeci lire, compromis acordat de Turcia fiilor cari se lipsesc să-i cunoască cazărmile sau gloria, să-și dea viața pentru dînsa sub cuțitul unui, așa zis, frate. De aci svonul că lipsit de finanțe— milioanele nu urmează așa repede iscăliturilor de la Paris — guvernul a găsit un bancher mai la îndemînă în ghiaurii chemați sub arme. Presupunerea unei eventuale demobilizări, urmînd păcei definitive cu Bulgaria, înlocuirea soldaților obosiți cu încorporarea contingentelor norii, e spulberată de încărcarea vapoarelor cu trupele acestea și plecarea lor pentru destinații necunoscute; de misterul cu care se învâlnește o mișcare ce nu scapă totuși vederea; de manifestațiunile ostile Greciei: întreruperea convorbirilor ce au mers de minune, pînă la un timp, și acum contramandarea voiagiului diplomatic al lui Reșid pașa la Atena; de bănuiala că zvonul unirea Serbiei, Muntenegrului și Greciei cu Rorumia, dă mași pe din afară. Și cînd se vorbește de autonomia Salonicului și Cavaler, prin atotputernicia turco-bulgară, de neliniștea Albaniei și de adevăratul războiu ce-au încins arnăuții cu vecinii, de felul, cum balcanicii se potolesc tot mîrîind și arătîndu-șî colții, se agită imaginea celor cari dela distanță nemulțumiți de rezultat, atîtă mereu cu pietricele zvîrlite pe furiș în rănile pieilor hartanite a proștilor, cari se fac jocul.. . a. A . * Dacă bulgarii au plecat, fruntea atît de lesne la exigențele Turciei, numai și numai s’o îndulcească și să’și poată face din ea un aliat contra Greciei, nu poți găsi în diplomația de la Sofia decit surplusul iscusinței luat din necesarul guvernului turc, care s’ar preta la acțiunea ca să rămînă... cu degetele fripte scoțînd castanele pentru Bulgaria. * Dacă aceasta reușește, sub îmboldiți dela nord, să ia porturile din mîinile anglo-franco-grecilor, uită .’Ct fost și CSIC ■ drumul Austriei la mare, jalonat de mult cu colonia comercială stabilită acolo? Dacă albanezii ocupă Tuzi, trec granițele sîrbe,măcelăresc, jefuesc, încingînd al treilea incendiu, și se ceartă pe propria lor guvernare, nu văd, ei, pacificatorii, cari i-au învrăjbit de după ușă, bucuroși să le intre în casă cu mină de ajutor ca să împartă nuca judecătorește, într’o țară proaspătă, neorganizată, cu granițe încă informe ? Nu al treilea războiu balcanic s’a aprins, nici ultimul se va stinge. Atît cît cei din jurul nenorociților cari se sfîșie, nu se vor sătura1 cu îmbucătura ce-au. ochii, toate păcile, toate tratatele vor fi acte de comedie ridiculă, în comedia deplorabilă a înțelegerilor europene. Descurajarea e mare printre acei cari așteptau ceva de la ultimele iscălituri din Constantinopol, fie în interesul lor personal, fie în interesul general al țarei. . De altfel intrigile interne schițează de pe acum reluarea luptelor de partid a celor cari au depus armele cu prilejul Adrianopolului, ca să reînceapă cu mai mulți invicșunare cînd închiderea teatrului liric al naționalismului și onoarei militare va permite ridicarea cortinei pe scena dramatică a marșurilor și păruelilor familiale. „Nu da, Doamne, omului cît poate să rabde!“ și e desigur strigătul ■ produs de uimirea dureroasă de a nu găsi în suferință, după fiece urcuș de muncel, culmea după care să se întindă platoul de odihnă. Balcanicii sînt încă șî mereu în suișul greu al piscului, în vîrfuri. cărui se opintesc umbrele uriașilor, prăvălindu-se în cale stîncile și mînîndu-le potecile! Cu decepția ce’ți dă o opera ne- ‘ reușită, atunci azi la o parte cu ironie îmbucurătoarea pace, și privind spre orizontul din nou întunecat de fum, de fulgere și de scîntei primejdioase, turcește ghemuit la pămînt, simți cerul de Plumb apăsîndu-te pe umeri cu tot nenorocul soartei implacabile a orientului fatalist. Argentina D. C.-Mșni teoriî 1