Adevěrul, octombrie 1913 (Anul 26, nr. 8640-8670)

1913-10-27 / nr. 8666

Atml XICVI-Je, No. 8666 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CO­TI CEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI:­­Pro. 11, București Strada Sărindar No. 11 Duminică 27 Octombrie 1913 " • DIRECTOR POLITIC CONST­­­VIlILE Abonamente cu premii. Pn »“.......................................................... Lei 20.­. Șase luni.......................................... . 11.— Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala......................No. 14/10 ff 34/73 Provincia . . . . „ 14/99 Străinătatea . . . 12/40 ' Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenți E-g^țL «■ ♦ i* ---------------------------------------------------------.......................................................... ' ---------------------------------­-----------­ LA DACIA -------------------**--------------------­ ' ’ * Miine, la orele 3 d. a Asociațiunea Generală a Presei Române a convocat pe cetățenii Capitalei, ca să protesteze împotriva atingerea libertăței presei de către autoritățile­­ judecătorești militare cari pînă acum au­ și pronunțat diferite pedepse pentru delicte cari nu aparțin decit juraților ca să le judece. Cetățenii Capitalei au­ datoria a veni în ajutorul presei lovită de autoritățile militare și cari ar dori ca s-o încătușeze, s'o supună sub cenzura teroarei tem­nițelor militare. Cetățeni ai Capitalei, cu toții să fiți mimne la Dacia. • " Adeveriri nu se va modifica în sensul respec­tarea Constituției, de la care emană toate puterile, și toate legile trebue de alcătuit ,în vederile ei largi și democratice. " Începutul acestui eveniment în o­­pinia publică îl va face întrunirea publică de mîine de la Dacia. CONST. MILLE larafis Urasa! Casația tramvaielor asasine, che­mată fiind ca cel puțin ca și în chestia gheșeftului brătienist, și în­­ afacerea sugrumărea presei de că­tre tribunalele militare, să ia apă­rarea Constituției batjocorite. Ca­sația s’a­ pronunțat, indirect, dar s’a pronunțat, în sensul că Constituția poate fi călcată și presa sugrumată. In cazul Netter - Comarnescu, chestia fiind adusă înaintea înaltei Curți, ea s'a pronunțat respingînd recursul, iar motivele de-abia de ori le cunoaștem, înalta Curte în­chide ușa tuturor celor ce vor fi loviți de autoritatea militară, în conformitate cu codul de justiție militară din 1894. — Pardon, zice înalta Curte, Par­tton, nu putem sta cu d-ta de vorbă, fiindcă după legea din 1894, ești re­servist ori complecta?, ceea ce se Întimplă la gradele inferioare pînă la 40 de ani, pentru ofițeri pînă la 46, și fiind rezervist ori complec­ta? ești pasibil de codul penal mili­tar și tot în conformitate cu dinsul, n’am recurs la Casație. Zadarnic recurentul protestează, zadarnic­ul arată că nu poate fi so­cotit ca militar, că tocmai motivul lui de recurs se bazează că legea­­ din 1894 nu poate fi aplicată,fiindcă este contra Constituției, deoarece tra­tă toate delictele de presă în­­ competinia Cur­eî cu juri. Toate sînt zadarnic, zadarnic chiar și pre­cedentul cu tramvaiele asasine, fi­indcă acesta a fost un precedent ti­pic, un precedent politic, un prece­­ident brătienist, era vorba de un partid care poate da înaintări și ialte avantagii, pe cînd ce pot da Ca­sației, mă rog, simpli cetățeni, ca Netter-Comarnescu, Millian și alți pîrliți ?. • • 0 ■ Cu chipul acesta, un deputat, un senator, un ministru care în parla­ment ar critica actele unui supe­rior, el aparținînd rezervei ori ar­mei de complectare, poate fi tîrit înaintea instanțelor militare și a­­­restat. Zadarnic cel dat judecatei ar protesta în numele Constituției, ca­re proclamă imunitatea parlamen­­­tarilor, pentru toate discursurile lor. Judecata militară, după prece­dentele din urmă, îi va declara că K­jinsa îi judecă după codul militar, ca de fapt e o insultă a superioru­lui și așa fiind îl va osîndi iar Ca­sația se va declara incompetentă fiindcă de­ el aparține încă rezer­vei și rezerviștii sînt, chiar pentru­­ delicte, pentru care Constituția îi apără, supuși legilor militare. Ca­zul nu s'a întîmplat dar s’ar putea întîmpla și poate de-abia atunci se va vedea enormitatea și a hotărîri­­lor tribunalelor militare și a decizi­­unilor Casației care­ crede că este o vrednicie și o bună împărțire a justiției, ca să apere Constituția, ti­părind pe Cei trei frați in chestia tramvaielor asasine, iar față de simplii cetățeni să-și bată joc de a­­­ceastă nenorocită Constituție. • o o Scăparea nu poate să ne vină de­cit din partea însăși a țării. Ea tre­bie să se agite, ea trebue să mani­festeze, ea trebue să nu dezarmeze pînă cînd codul de justiție militar O rușine Pentru a doua oară in decurs de zece zile Teatrul National a primit ori după amează „ordin de sus" ca să scoată piesa „Manasse" de pe afiș, după ce publicul reținuse de mai înainte locurile pentru mai multe seri. Nu vom învinui direcția teatre­lor. Ea a făcut totul spre ași putea menține hotărirea’n dreaptă și băr­bătească, sprijinită de unanimitatea pressei, de glasurile cele mai au­torizate ale scriitorilor și de întrea­ga opinie publică interesată a apăra libertatea de cugetare. Incapabili de a garanta această libertate s’au­ arătat însă cei de sus, chemați ași îndeplini datoria, dacă nu ași aplica convingerile. In fata unei duzini de gălăgioși au abdicat de la datorie și au­ dat li­bertatea de cugetare pradă unor tulburători de stradă. Onorabilul domn Dissescu a pri­mit pe studenții gălăgioși și în loc de a le da drept pildă miile de stu­denți cari ’și caută de studii și nu se solidarizează cu ei, în loc de a le tine limurgiul unui ministru de instrucțiune publică sfătuindu’î a nu tulbura liniștea publică și a nu’l sili să întrebuințeze împotriva lor mă­­­suri universitare, i­a pus să facă petițiuni, iar în interview­ul acordat s'a încercat să’sî păstreze și simpa­tiile bunei cutie și pe ale gălăgioși­lor, dînd dreptate, în teorie, celei dinții si in practică, celor de al doi­lea. Căci ce înseamnă cînd un mi­nistru al instrucției publice spune că „Comitetul teatral a hotărît re­prezentarea piesei „Manasse" și ei" nu pot să mă opun"?... Adică ar voi, dar nu poate?! Pe de altă parte, ce înseamnă cînd un ministru al instrucției publice, solidar in guvern cu toți miniștrii, spune că pe el nu’l privește menți­nerea ordinei publice, mai cu sea­mă cînd acei care o amenință sînt studenți universitari? Adică ministrul instrucției nu are nici o autoritate asupra unor stu­denți universitari? Treaba poliției, să se frece cu ei pe cap?... Iar cînd poliția i-ar pune la ordine, ministrul instrucției să poată spune: nu știu, n’am văzut?! E o atitudine care va avea justa ei apreciere și în opinia publică și în câmpul gălăgioșilor. Dar, dacă nu ne înșelăm, în capul guvernului se află marele critic li­terar Titu Maiorescu, vechiul apă­rător al libertăței de cugetare. Nici d-sa nu a găsit cu cale să in­­tervie spre a face ca această li­bertate să fie apărată de către cei în drept împotriva cîtorva gălă­gioși? E o rușine, o mare rușine pentru acest guvern și începutul decăderei sale, căci se va ști că totul e permis sub acești neputincioși. Adt. Karl Marx și războiul Se spune că Marx s’a revoltat odată contra acelora cari voiau să fie mai marxiști decît dinsul! Se prea poate cînd te gîndești cum unii vor să facă din acest realist un doctrinar petrificat svsi»ura teo­riilor sale, dincolo de cari nu ad­mite nimic, ca și cînd viața nu ar fi atît de multiplă nicit să nu poa­tă fi prinsă într’o singură teorie.... Acum, cu toată vorbăria unora, noi n’am fost și nu sîntem parti­zani ai războiului, deși nu credem că el poate fi înlăturat numai prin declamațiuni pacifiste și protestări platonice. August Bebel și Eduard Bern­stein în calitate de executor­ al testamentului literar al lui Engels au publicat acum corespondența pe care au schimbat-o acești doi mari bărbați într’o amiciție semi­­seculară. Nu posed încă corespon­dența aceasta, dar iată ce citesc într’o recenziune a lui Bernstein, asupra ei: „Ei, (adică Marx și Engels) se țineau departe de toate conspira­­țiunile refugiaților, dar cu o atît mai încordată atențiune ei urmă­resc toate fenomenele și evenimen­tele științifice și politice, care in­dică ivirea de nouă crize.­­ Astfel războul din Crimeea care s-a dez­voltat în 1853—1854 le-a fost un fenomen binevenit, deoarece zgu­duirea pe care o aducea politicei externe a statelor europene, tre­buia în mod fatal să influențeze și politica internă. Aceasta, precum și concepția lor despre rolul țaris­mului în Europa, i-a adus într’o opoziție crasă față de agitațiunea pacifistă a radicalilor liber schim­­biști englezi, cărora le imputau lipsă de simt istoric și în baza a­­cestei lipse, incapacitate de a con­duce trebile unui stat modern”. Mai departe : „Atitudinea lui Liebknecht la iz­bucnirea războiului din 1870 a în­­tîmpinat critica lor (a lui Marx și Engels) dezaprobatoare. Marx a lăudat ce­ î drept motivarea lui­ Be­bel și Liebknecht cu ocazia împru­mutului de război, pentru abține­rea lor de la vot, ca o dovadă de curaj. Dară din aceasta, scrie el la 17 August 1870 lui Engels, un re­­­zultat că­ momentul în care o ase­menea atitudine e la locul ei, du­rează încă și rezultă și mai puțin că atitudinea, proletariatului ger­man într-un război devenit națio­nal să se rezume în antipatia lui Liebknecht contra prusacilor”. E destul de lămurit aceasta ! B­ lasa deTcoale In fiecare an, în epoca deschide­rea școalelor, se pune problema lip­sei de locuri atît în învătămîntul primar cit și în cel secundar. Zeci de mii de copii rămîn pe dinafară, și dacă la orașe cei esclușî mai pot nădăjdui să găsească locuri în în­vățămîntul particular, cei de la țară sînt de abm­elea înlăturați dela bine­facerile învățăturei. Așa, în 1909, după recensămîntul oficial, au­ fost în tara un număr de 900.000 de copii în vîrstă­ de școală. Din aceștia însă nu s’au în­scris decît jumătate și n’am urmat decît o treime. Cauza principală a micului număr de copii înscriși, este lipsa de școa­le și de învățători. In 1909 am avut in comunele rurale abia 4475 de școale, în loc de zece mii cîte ar fi trebuit să avem în raport cu numă­rul copiilor în vîrstă de școală. Statul însuși, prin nenorocita lui politică școlară, înlătură de la învă­țătură jumătate din copiii cari ar putea urma. Și totuși, de jumătate veac trăim sub regimul obligativității învăță­­mîntului primar! I. N. Noul rege al Bavariei Se știe că de un număr îndelungat de ani, Bavaria era guvernată de un regent din cauza tristei boale ca­re ține departe de tron pe regele Ot­ton, succesorul lui Ludovic al II-lea. Prințul de Bavaria, regentul de pînă acum, a fost proclamat rege al Ba­variei, sub numele de Ludovic al III-lea. LuDoVIC AL BAVARIEI NAZBATII CE MAI POT FACE „STUDENȚII“! In urma scoaterea pentru a doua oară de pe afiș a piesei „Manasse“ fiindcă așa au­ poruncit cei 50 de stu­denti veterani, aceștia au cucerit o serie de alte drepturi. De acum le este permis­: să alcă­tuiască ei repertoriul Teatrului na­țional, să hotărască el de veniturile și cheltuelile Teatrului, să se abone­ze ei la Teatru și­ nu numai atît. Dacă au­ putut porunci ei ca guver­nul să ordone scoaterea piesei de pe afiș, atunci de ce nu și-ar permite tot ei, să se urce îa Foișorul de foc și să facă­­ pipi în capul guvernului? Ar fi și singura răsplată meritată pentru un guvern atît de solid! Pac. Turburărilor din Mexico Generalul Felix Diaz, fost preșe­dinte al republicei Mexico, care con­duce mișcarea revoluționară Împo­triva noului președinte ales Huerta. GENERALUL DIAZ Adeverim m>­ D ALE D-LUI DISSESCU D. Dissescu a demisionat, dar stă pînă la 1 Decembrie In minister, e pentru reprezentarea lui „Manasse", dar contra menținere­ pe afiș, pen­tru remaniare, dar contra schimbă­­rei miniștrilor și, în fine, pentru re­vizuirea Constituției, cu condiție să nu se schimbe nimic! Așa sunt spiritele juridice!! _JMAI PRESUS! D. Popescu-Mehedinți a declarat bravilor săi studenți că „nici nu a ci­tit, nici nu discută pe „Manasse“!! Un profesor universitar ca d-sa e mai presus de așa ceva ! ! __CONTRADICȚII. După­­ Mihalache Blagomirescu „Martasse“ e o operă genială și to­tuși nevrednică de Teatrul Național. A­re dreptate. Și dumnealui e Bla­gomirescu și totuși e profesor uni­versitar ! Rigoletto Libertatea Cuvântului Mi se aduce la cunoștință că cîți­­va muncitori, vor încerca mîine, la Dacia, să mă întrerupă sub cuvînt că ei, „provocînd“ și încurajînd răz­boiul cu Bulgaria, am încurajat mi­litarismul acut, grație căruia zia­riștii sînt acum urmăriți și închiși în prevenție. Nu știu dacă informațiunea este adevărată, dar ca să nu dau de­gea­ba de lucru acelora cari ar voi să mă întrerupă, le-o iau înainte. Contest că am încurajat războiul, dar chiar așa să fie, se pune între­barea: dacă pentru o părere a mea, bună ori rea, dreaptă ori nu, țara trebue să lase ca libertatea presei să fie desființată? Dacă nu, atunci desigur, cu toții avem interesul să punem o stavilă puternică acestor încercări. De altfel de ce de pe urma păre­rilor mele, ca director de ziar, fie redactori de la Adevărul și Diminea­ța, fie redactorii altor ziare, nu ar fi apărați de toată lumea, de întreaga țară și cu dînșii apărîndu-se și Con­stituția ? Dacă domnii cu pricina, cred că e bine ca și ultima libertate consti­tuțională să fie desființată, s’o spue lămurit ca s'o știm. De altfel dacă eu —­­vorba vine — am dat avînt militarilor, cu atît mai mult azi tot eu am dreptul să mă ridic împotriva acelora, cari au abu­zat de avîntul țării și au­ făcut ca ar­mata romînă să se întorcă de pe cîmpiile bulgare în halul moral in care a­­ fost și este și acum. Ar fi în tot cazul curios, ca toc­mai aceia cari invocă și ad nevoie mai mult de libertatea gîndirei și a cuvîntului, tocmai dînșii să se în­cerce a­ le pune stavilă. Dar s’o vedem și pe aceasta . G. M. «« CHESTIA ZILEIM O declarație universitară! Popescu Mehedinți (către „studenți“): Nu am citit, nici,nu discut piesa „Manasse“, dar opriți reprezentarea ei Libertatea presei și jurisdicția militară Urmăririle judecătorești militare, contra ziariștilor și publiciștilor, care au dat în vileag neajunsurile din ultima acțiune militară, au­ in­dignat — și cu drept cuvînt —­toa­te păturile sociale, (afară bine înțe­les de cele nu militare ci cazone). Și indignarea nu se mărginește numai la chemarea în judecată a celor presupuși insultători ai unor superiori din armată, și care n’au alt păcat decît acela de a fi dat în vileag o parte numai din adevăru­rile crude a căror martori ocu­lari, auriculari și corporali, din ne­fericire au fost, dar indignarea pu­blică s’a manifestat cu deosebire a­­supra flagrantei călcări a Consti­tuției — în special art. 24 și 125 din pactul nostru fundamental de către autoritățile judiciare mili­tare. Acestea, sprijinindu-se pe o lege inconstituțională, au deschis acțiune publică, și au operat ares­tări preventive în persoana ziariș­tilor și publiciștilor, care au­ denun­țat prin presă unele abuzuri de pu­tere comise, tocmai de acea în mi­na cărora este încredințată averea, viața și onoarea cetățenilor dintr’un stat organizat. PROCESUL NETTER COMAR­NESCU Am asistat astfel la prima însce­nare contra d-lui avocat Netter­ Comarnescu care, a fost arestat în condițiunele cunoscute din cele pu­blicate de gazete și ținut la secret, mai bine de două săptămîni, iar în urma presiunei opiniunii publice pus în libertatea provizorie, pînă la judecarea procesului, care pro­ces n’a avut încă loc pînă în mo­mentul cînd scrim aceste rînduri. Astfel că nu putem cunoaște care va va fi atitudinea, pornirea, și judeca­ta militară în ce privește pe d. Net­ter Comarnescu: , CAZUL G. MILLIAN In cazul acestui ziarist avem de acuma­ficiată, si atitudinea, și por­nirea, si judecata militară. Consiliul de război­ al corpului V de armată s’a declarat compe­tent de-a judeca pe ziaristul prore­gătit­ la o viață de dureri și ne așteptăm la lupte gigantice în con­tra imposibilului. In loc de aceas­ta, poetul ne primb­ă printre 22 sionist G. Millian, pentru presupu­sele insulte aduse prin ziarul „Di­mineața“ unui*„superior“ în grad militar, un plutonier, ignorant, pro­babil și ca cultură și ca om de so­cietate și de bun simt ori vre-un o­­fițer care și-a perdut însușirile de om. Acest consiliu de război, nu nu­mai că n’a luat în considerație, jus­tele susțineri ale apărărei că legea, în virtutea căreia, Millian­ e tradus înaintea acestei instanțe de jude­cată, este inconstituțională, — art. 24 din Constituție fiind formată și categoric — dar acest consiliu a condamnat pe ziaristul Millian la închisoare în urma citirei dată de către comisarul regal, a unui ar­ticol apărut în ziarul :.Epoca“ în ziua de 19 Oct. — adică tocmai în ziua cînd se judeca procesul lui Millian. Acel articol conținea fragmente dintr’un discurs al d-lui Al. Marghi­loman, rostit în ședința Camerei deputaților din 21 Martie 1894, cînd s’a discutat modificările aduse co­dului de justiție militară, așa cum este astăzi în vigoare, și anume la art. 53 al. 3 prin care se deferă ju­­decăței consiliilor de război a „o­­fițerilor de rezervă și gradelor infe­rioare din concediu [UNK] și rezervă cînd nu sînt sub arme, însă numai pen­tru crimele și delictele prevăzute la art. 211, 214, 216 și 217 c. I. m.", iar pentru a face atmosferă și pen­tru a atenua grava și flagranta căl­care a­ Constituției, făptuită prin art. 217 c.­­ m. aliniatul 3, articolul din „Epoca" citat mai sus închee cu următoarele: „De altfel, prin articolul 131 (No. 10) Constituția prevede o codifica­re specială asupra justiției militare“ S’ar fi dat cu alte cuvinte oamerilor ordinare dreptul de­ a legifera con­tra Constituției. Ei bine, aice e o curată mistifi­care, întrebuințată în interesul ca­uzei. Căci din exemplele citate de d. Marghiloman în acel discurs, reese evident că nu e vorba de delic­tele de presă ca fiind date în com­petența instanțelor militare , și ca dovadă cităm, atît din „Epoca“ cît și din desbaterile 1336, "Camerei pag.1 „Admiteți că un ofițer d­e rezervă pedepsit în timpul serviciului, să a­­tace a doua zi pe acel care l-a pe­­­depsit sau să-i scrie o scrisoare de Injurii și superiorul să fie nevoit să se ducă la judecătorul de pace, să se judece cu inferiorul sau în rînd c­u toate jupînesele (? nota noastră), cu toți ace­­storî au avut certuri prin mahalale“. Și numai după aceste espticoițhini date de d. ministru Marghiloman, art. 53 al 3 a fost votat în cuprinde­rea lui actuală, care deferă juris­dicției militare pe ofițerii de re­zervă etc. etc. Cum vedem, nici pomeneala de insulte sau calomnii aduse superio­rilor prin presă, fie de către mili­tari în activitate — cari prin­ acea­stă însușire nu -și perd calitatea de­ cetățeni cari se bucură de toate garanțiile constituționale — fie de către cei din rezervă. ART. 217 NECONSTITUȚIONAL1! Cînd discuția a ajuns în camera deputaților la modificarea art. 217, prin introducerea cuvintelor ,"și ori­ ce fel de scrieri" s’a ridicat un va­loros jurisconsult — defunctul M­­­olnov fost ministru de justiție — al cărui discurs l’am dat în extenso și a combătut vehement și docu­mentat această călcare fățișă a art. 24 și 105 din Constituție.. Dacă însă acest art. 217 s’a vo­­­tat și promulgat așa cum este azi în lege, nu trebue să ne mire de Ioc." Cunoscut fiind că se votează în­de­­obște tot ce voește guvernul și nu­mai astfel se explică, că nu s’a ți­nut seamă de prescripția catego­rică din art. 24 din Constituție, care după ce în aliniatul 1 garantează tuturora libertatea de-a comunica și a publica ideile prin scris și prin presă“, adaogă prin al. 2 că: „Nici o lege escepțională nu se va putea înființa în această materie’“. Prin urmare, clar și­ categoric, din care reese de ase­menea clar și categoric cum că sfârșitul articolul­­ui din „Epoca“ citat mai sus — cel cu art. 131 No. 10 este o pură mistificare. Prohibirea legilor es­t­netti Roman recunoaște, ce e drept, că poema nu e gata încă și cînd el se mîngîie cu ideea că Pîrful care'n munte s'asvirle de pe stîncă Nu cată drumul neted în cursu­l furtunos îi vom aminti ca pîrîile ce nu ajung a-și regula cursul sînt me­nite a seca la o mică distanță de obîrșia lor. Imaginațiunea are și ea legile ci și tub­ulatul tipei­­ ce artă. împărtășește soarta popoare­­or fără disciplină, el devine prada dezordinei și anarhiei. P. Carp ’ P. P. Carp despre Rowean ---------------*-------------­ Sub titlul de mai jos, d. P. P.inne 1878) următoarea notiță critică care a publicat în „Convorbiri­li­ cu prilejul poemului „Radu“ de Ap­­erare”, anul al XX-lea (No. din Iu­­­netti-Roman, autorul lui Manasse. O nouă poemă și un nou poet“ v D-nul Ronetti Roman închină, „ființelor plăpînde cu inimi simți­toare ce după idealuri zadarnic au umblat­ o poemă întreagă în care se descriu în versuri armonioase suferințele unui june a cărui inimă s’a rupt subt povara unor decep­­tiunî atît de misterioase, incit ele­­ rămîn o taină chiar după citirea cea mai singurtetre. Poema este scrisă cu o mare u­­șurință de formă și cu un talent, necontestat, deși unele părți, și nu cele mai rele, sunt mai mult asimi­­­lațiuni decît inspirațiuni. Scena de interior cu care începe poema ne­­ pare de ex. o reminiscență din A­­­lexandri și pasajurile asupra mor­­­ței ne-au amintit unele din ultimele­­ poezii ale lui Heine. Fiind însă că nu cunoaștem un singur poet ce-ar fi fost în stare de a se sustrage de la început, puternicei înrâuriri a idealelor­ sale literare, avem con­vingerea că odată cu maturitatea își va găsi și d. Ronetti Roman ca­lea sa proprie și va deveni un poet or­igin­al, adică un adevărat poet. Convingere* no**tri • cw *tri m** tatemektl, c* cht­opîlosu­l foemei ce se ocupă, documente**# un spi­rit critic ce-ar fi necredincios meni­rii sale dacă și-ar îndrepta privirile numai asupra altora iar nu și asu­pra autorului însuși. Este drept că d. Ronetti Roman tratează critica en grand seigneur resfățat. Nu-î pasă mult de ea precum declară cu oareșicare elegantă, dar aceste sînt cochetării de poet și recitindu-se, d-sa va găsi dimpreună cu no­ că sumbră- nu este un cuvînt român și nu are nici o calificațiune pentru observările noastre ar fi nedem­ne însă de talentul d-lui Ronetti- Roman dacă ele s’ar mărgini nu­mai în scoaterea la iveală a unor mici incorecțiuni de formă. Cu cît un talent e mai serios, cu atît și critica trebue să fie mai serioasă în asprimea ei și d. Ronetti Roman nu se va plînge dacă ne vom în­cerca a-1 trata altfel decît cum am trata pe un membru al Academiei Romane. Poemul d-lui Ronetti Roman în­cepe cu o expunere frumoasă în care do! orfan! neștiutor! de pără­sirea ce-o așteaptă ascultă cu sim­­țimentele fratede­­lor vîrste o bas­ma ce le «pane bunica. Basma în­săși aruncă umbrtl* «nor negre SrevestirT »apr* Tiitor*l«i­­erouluî ostr*. E* n# »oreetate de viața «*kT c­oMmI «Arm *r»ț**r*î* î­ ftr «tatot k *«#f»r*. Și. iuieasca mâine fi nemărginit Pe fata cet. mai frum­easă din lume Ce nu există nici n­are nume B­eși ir dește o viață senină de flori țesută și de lumină. Și l’am­ condamnat astfel a fi pra­da idealurilor ce nu iad nici odată o formă și nu pot a fi prin urmare nici odată atinse. Sîntem decă pre­ Ca să revenim acum la d. Ro­netti Roman, concepțiunea eroului său este antică, fatalitatea îl apa­să și-l ucide, execuțiunea însă era să fie modernă, adică era să ve­dem pe tînărul Radu în luptă cu soarta, dacă autorul nu i s’ar fi substituit la fiecare pas, puindu-i în gură ideile sale asupra virtuții femeiești, asupra politicei, asupra zeilor antici și moderni, asupra vieței și a morții, și asupra nu știu mai ce încă. Ideile sînt adesea poetice și frumoase; a­ le aduna însă fără nici o legătură și a nu se prezenta astfel sub formă­­ de poe­mă, aceasta ne dovedește ori că d. Ronetti Roman nu s’a gîndit îndes­tul la soiul de poezie ce-a întreprins ori nu stăpînește încă bine arta de a compune. La fiecare pas dăm­ pes­te începuturi ce nu­­ corec»i»d cu »fir si­tul lor, c* si cum tm instinct sigur *r fi rodicat adevlratta e*­e, de la care tastă lipsa de putere a silit pe poet să se abată. Ni se oferă o istorie și nu ni se dau de­cit declamațiuni; ni se promite o poemă și nu primim decit un șir de aforisme lirice, ni se anunță lupte dureroase și emoțiunea noa­stră desamagita și răcită caută în zadar cauza atîtor plîngeri. D. R.­ D. P. P. CARP a dobîndi dreptul de împămînteni­­re,­că desperare nu poate rima cu fiară, pic­­tare cu tură-RONETTI ROMAN »agim de suspinărî și de împre­­catiunî poetice în­­ care ni se zice în treacăt că iubita lui Radu­ a murit... "v­ Ci x £ é> pe 1814 Al ziarelor verului Dim­ine(*

Next