Adevěrul, octombrie 1913 (Anul 26, nr. 8640-8670)
1913-10-27 / nr. 8666
Atml XICVI-Je, No. 8666 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA COTI CEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI:Pro. 11, București Strada Sărindar No. 11 Duminică 27 Octombrie 1913 " • DIRECTOR POLITIC CONSTVIlILE Abonamente cu premii. Pn »“.......................................................... Lei 20.. Șase luni.......................................... . 11.— Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala......................No. 14/10 ff 34/73 Provincia . . . . „ 14/99 Străinătatea . . . 12/40 ' Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenți E-g^țL «■ ♦ i* ---------------------------------------------------------.......................................................... ' -------------------------------------------- LA DACIA -------------------**-------------------- ' ’ * Miine, la orele 3 d. a Asociațiunea Generală a Presei Române a convocat pe cetățenii Capitalei, ca să protesteze împotriva atingerea libertăței presei de către autoritățile judecătorești militare cari pînă acum au și pronunțat diferite pedepse pentru delicte cari nu aparțin decit juraților ca să le judece. Cetățenii Capitalei au datoria a veni în ajutorul presei lovită de autoritățile militare și cari ar dori ca s-o încătușeze, s'o supună sub cenzura teroarei temnițelor militare. Cetățeni ai Capitalei, cu toții să fiți mimne la Dacia. • " Adeveriri nu se va modifica în sensul respectarea Constituției, de la care emană toate puterile, și toate legile trebue de alcătuit ,în vederile ei largi și democratice. " Începutul acestui eveniment în opinia publică îl va face întrunirea publică de mîine de la Dacia. CONST. MILLE larafis Urasa! Casația tramvaielor asasine, chemată fiind ca cel puțin ca și în chestia gheșeftului brătienist, și în afacerea sugrumărea presei de către tribunalele militare, să ia apărarea Constituției batjocorite. Casația s’a pronunțat, indirect, dar s’a pronunțat, în sensul că Constituția poate fi călcată și presa sugrumată. In cazul Netter - Comarnescu, chestia fiind adusă înaintea înaltei Curți, ea s'a pronunțat respingînd recursul, iar motivele de-abia de ori le cunoaștem, înalta Curte închide ușa tuturor celor ce vor fi loviți de autoritatea militară, în conformitate cu codul de justiție militară din 1894. — Pardon, zice înalta Curte, Partton, nu putem sta cu d-ta de vorbă, fiindcă după legea din 1894, ești reservist ori complecta?, ceea ce se Întimplă la gradele inferioare pînă la 40 de ani, pentru ofițeri pînă la 46, și fiind rezervist ori complecta? ești pasibil de codul penal militar și tot în conformitate cu dinsul, n’am recurs la Casație. Zadarnic recurentul protestează, zadarnicul arată că nu poate fi socotit ca militar, că tocmai motivul lui de recurs se bazează că legea din 1894 nu poate fi aplicată,fiindcă este contra Constituției, deoarece trată toate delictele de presă în competinia Cureî cu juri. Toate sînt zadarnic, zadarnic chiar și precedentul cu tramvaiele asasine, fiindcă acesta a fost un precedent tipic, un precedent politic, un preceident brătienist, era vorba de un partid care poate da înaintări și ialte avantagii, pe cînd ce pot da Casației, mă rog, simpli cetățeni, ca Netter-Comarnescu, Millian și alți pîrliți ?. • • 0 ■ Cu chipul acesta, un deputat, un senator, un ministru care în parlament ar critica actele unui superior, el aparținînd rezervei ori armei de complectare, poate fi tîrit înaintea instanțelor militare și arestat. Zadarnic cel dat judecatei ar protesta în numele Constituției, care proclamă imunitatea parlamentarilor, pentru toate discursurile lor. Judecata militară, după precedentele din urmă, îi va declara că Kjinsa îi judecă după codul militar, ca de fapt e o insultă a superiorului și așa fiind îl va osîndi iar Casația se va declara incompetentă fiindcă de el aparține încă rezervei și rezerviștii sînt, chiar pentru delicte, pentru care Constituția îi apără, supuși legilor militare. Cazul nu s'a întîmplat dar s’ar putea întîmpla și poate de-abia atunci se va vedea enormitatea și a hotărîrilor tribunalelor militare și a deciziunilor Casației care crede că este o vrednicie și o bună împărțire a justiției, ca să apere Constituția, tipărind pe Cei trei frați in chestia tramvaielor asasine, iar față de simplii cetățeni să-și bată joc de această nenorocită Constituție. • o o Scăparea nu poate să ne vină decit din partea însăși a țării. Ea trebie să se agite, ea trebue să manifesteze, ea trebue să nu dezarmeze pînă cînd codul de justiție militar O rușine Pentru a doua oară in decurs de zece zile Teatrul National a primit ori după amează „ordin de sus" ca să scoată piesa „Manasse" de pe afiș, după ce publicul reținuse de mai înainte locurile pentru mai multe seri. Nu vom învinui direcția teatrelor. Ea a făcut totul spre ași putea menține hotărirea’n dreaptă și bărbătească, sprijinită de unanimitatea pressei, de glasurile cele mai autorizate ale scriitorilor și de întreaga opinie publică interesată a apăra libertatea de cugetare. Incapabili de a garanta această libertate s’au arătat însă cei de sus, chemați ași îndeplini datoria, dacă nu ași aplica convingerile. In fata unei duzini de gălăgioși au abdicat de la datorie și au dat libertatea de cugetare pradă unor tulburători de stradă. Onorabilul domn Dissescu a primit pe studenții gălăgioși și în loc de a le da drept pildă miile de studenți cari ’și caută de studii și nu se solidarizează cu ei, în loc de a le tine limurgiul unui ministru de instrucțiune publică sfătuindu’î a nu tulbura liniștea publică și a nu’l sili să întrebuințeze împotriva lor măsuri universitare, ia pus să facă petițiuni, iar în interviewul acordat s'a încercat să’sî păstreze și simpatiile bunei cutie și pe ale gălăgioșilor, dînd dreptate, în teorie, celei dinții si in practică, celor de al doilea. Căci ce înseamnă cînd un ministru al instrucției publice spune că „Comitetul teatral a hotărît reprezentarea piesei „Manasse" și ei" nu pot să mă opun"?... Adică ar voi, dar nu poate?! Pe de altă parte, ce înseamnă cînd un ministru al instrucției publice, solidar in guvern cu toți miniștrii, spune că pe el nu’l privește menținerea ordinei publice, mai cu seamă cînd acei care o amenință sînt studenți universitari? Adică ministrul instrucției nu are nici o autoritate asupra unor studenți universitari? Treaba poliției, să se frece cu ei pe cap?... Iar cînd poliția i-ar pune la ordine, ministrul instrucției să poată spune: nu știu, n’am văzut?! E o atitudine care va avea justa ei apreciere și în opinia publică și în câmpul gălăgioșilor. Dar, dacă nu ne înșelăm, în capul guvernului se află marele critic literar Titu Maiorescu, vechiul apărător al libertăței de cugetare. Nici d-sa nu a găsit cu cale să intervie spre a face ca această libertate să fie apărată de către cei în drept împotriva cîtorva gălăgioși? E o rușine, o mare rușine pentru acest guvern și începutul decăderei sale, căci se va ști că totul e permis sub acești neputincioși. Adt. Karl Marx și războiul Se spune că Marx s’a revoltat odată contra acelora cari voiau să fie mai marxiști decît dinsul! Se prea poate cînd te gîndești cum unii vor să facă din acest realist un doctrinar petrificat svsi»ura teoriilor sale, dincolo de cari nu admite nimic, ca și cînd viața nu ar fi atît de multiplă nicit să nu poată fi prinsă într’o singură teorie.... Acum, cu toată vorbăria unora, noi n’am fost și nu sîntem partizani ai războiului, deși nu credem că el poate fi înlăturat numai prin declamațiuni pacifiste și protestări platonice. August Bebel și Eduard Bernstein în calitate de executor al testamentului literar al lui Engels au publicat acum corespondența pe care au schimbat-o acești doi mari bărbați într’o amiciție semiseculară. Nu posed încă corespondența aceasta, dar iată ce citesc într’o recenziune a lui Bernstein, asupra ei: „Ei, (adică Marx și Engels) se țineau departe de toate conspirațiunile refugiaților, dar cu o atît mai încordată atențiune ei urmăresc toate fenomenele și evenimentele științifice și politice, care indică ivirea de nouă crize. Astfel războul din Crimeea care s-a dezvoltat în 1853—1854 le-a fost un fenomen binevenit, deoarece zguduirea pe care o aducea politicei externe a statelor europene, trebuia în mod fatal să influențeze și politica internă. Aceasta, precum și concepția lor despre rolul țarismului în Europa, i-a adus într’o opoziție crasă față de agitațiunea pacifistă a radicalilor liber schimbiști englezi, cărora le imputau lipsă de simt istoric și în baza acestei lipse, incapacitate de a conduce trebile unui stat modern”. Mai departe : „Atitudinea lui Liebknecht la izbucnirea războiului din 1870 a întîmpinat critica lor (a lui Marx și Engels) dezaprobatoare. Marx a lăudat ce î drept motivarea lui Bebel și Liebknecht cu ocazia împrumutului de război, pentru abținerea lor de la vot, ca o dovadă de curaj. Dară din aceasta, scrie el la 17 August 1870 lui Engels, un rezultat că momentul în care o asemenea atitudine e la locul ei, durează încă și rezultă și mai puțin că atitudinea, proletariatului german într-un război devenit național să se rezume în antipatia lui Liebknecht contra prusacilor”. E destul de lămurit aceasta ! B lasa deTcoale In fiecare an, în epoca deschiderea școalelor, se pune problema lipsei de locuri atît în învătămîntul primar cit și în cel secundar. Zeci de mii de copii rămîn pe dinafară, și dacă la orașe cei esclușî mai pot nădăjdui să găsească locuri în învățămîntul particular, cei de la țară sînt de abmelea înlăturați dela binefacerile învățăturei. Așa, în 1909, după recensămîntul oficial, au fost în tara un număr de 900.000 de copii în vîrstă de școală. Din aceștia însă nu s’au înscris decît jumătate și n’am urmat decît o treime. Cauza principală a micului număr de copii înscriși, este lipsa de școale și de învățători. In 1909 am avut in comunele rurale abia 4475 de școale, în loc de zece mii cîte ar fi trebuit să avem în raport cu numărul copiilor în vîrstă de școală. Statul însuși, prin nenorocita lui politică școlară, înlătură de la învățătură jumătate din copiii cari ar putea urma. Și totuși, de jumătate veac trăim sub regimul obligativității învățămîntului primar! I. N. Noul rege al Bavariei Se știe că de un număr îndelungat de ani, Bavaria era guvernată de un regent din cauza tristei boale care ține departe de tron pe regele Otton, succesorul lui Ludovic al II-lea. Prințul de Bavaria, regentul de pînă acum, a fost proclamat rege al Bavariei, sub numele de Ludovic al III-lea. LuDoVIC AL BAVARIEI NAZBATII CE MAI POT FACE „STUDENȚII“! In urma scoaterea pentru a doua oară de pe afiș a piesei „Manasse“ fiindcă așa au poruncit cei 50 de studenti veterani, aceștia au cucerit o serie de alte drepturi. De acum le este permis: să alcătuiască ei repertoriul Teatrului național, să hotărască el de veniturile și cheltuelile Teatrului, să se aboneze ei la Teatru și nu numai atît. Dacă au putut porunci ei ca guvernul să ordone scoaterea piesei de pe afiș, atunci de ce nu și-ar permite tot ei, să se urce îa Foișorul de foc și să facă pipi în capul guvernului? Ar fi și singura răsplată meritată pentru un guvern atît de solid! Pac. Turburărilor din Mexico Generalul Felix Diaz, fost președinte al republicei Mexico, care conduce mișcarea revoluționară Împotriva noului președinte ales Huerta. GENERALUL DIAZ Adeverim m> D ALE D-LUI DISSESCU D. Dissescu a demisionat, dar stă pînă la 1 Decembrie In minister, e pentru reprezentarea lui „Manasse", dar contra menținere pe afiș, pentru remaniare, dar contra schimbărei miniștrilor și, în fine, pentru revizuirea Constituției, cu condiție să nu se schimbe nimic! Așa sunt spiritele juridice!! _JMAI PRESUS! D. Popescu-Mehedinți a declarat bravilor săi studenți că „nici nu a citit, nici nu discută pe „Manasse“!! Un profesor universitar ca d-sa e mai presus de așa ceva ! ! __CONTRADICȚII. După Mihalache Blagomirescu „Martasse“ e o operă genială și totuși nevrednică de Teatrul Național. Are dreptate. Și dumnealui e Blagomirescu și totuși e profesor universitar ! Rigoletto Libertatea Cuvântului Mi se aduce la cunoștință că cîțiva muncitori, vor încerca mîine, la Dacia, să mă întrerupă sub cuvînt că ei, „provocînd“ și încurajînd războiul cu Bulgaria, am încurajat militarismul acut, grație căruia ziariștii sînt acum urmăriți și închiși în prevenție. Nu știu dacă informațiunea este adevărată, dar ca să nu dau degeaba de lucru acelora cari ar voi să mă întrerupă, le-o iau înainte. Contest că am încurajat războiul, dar chiar așa să fie, se pune întrebarea: dacă pentru o părere a mea, bună ori rea, dreaptă ori nu, țara trebue să lase ca libertatea presei să fie desființată? Dacă nu, atunci desigur, cu toții avem interesul să punem o stavilă puternică acestor încercări. De altfel de ce de pe urma părerilor mele, ca director de ziar, fie redactori de la Adevărul și Dimineața, fie redactorii altor ziare, nu ar fi apărați de toată lumea, de întreaga țară și cu dînșii apărîndu-se și Constituția ? Dacă domnii cu pricina, cred că e bine ca și ultima libertate constituțională să fie desființată, s’o spue lămurit ca s'o știm. De altfel dacă eu —vorba vine — am dat avînt militarilor, cu atît mai mult azi tot eu am dreptul să mă ridic împotriva acelora, cari au abuzat de avîntul țării și au făcut ca armata romînă să se întorcă de pe cîmpiile bulgare în halul moral in care a fost și este și acum. Ar fi în tot cazul curios, ca tocmai aceia cari invocă și ad nevoie mai mult de libertatea gîndirei și a cuvîntului, tocmai dînșii să se încerce a le pune stavilă. Dar s’o vedem și pe aceasta . G. M. «« CHESTIA ZILEIM O declarație universitară! Popescu Mehedinți (către „studenți“): Nu am citit, nici,nu discut piesa „Manasse“, dar opriți reprezentarea ei Libertatea presei și jurisdicția militară Urmăririle judecătorești militare, contra ziariștilor și publiciștilor, care au dat în vileag neajunsurile din ultima acțiune militară, au indignat — și cu drept cuvînt —toate păturile sociale, (afară bine înțeles de cele nu militare ci cazone). Și indignarea nu se mărginește numai la chemarea în judecată a celor presupuși insultători ai unor superiori din armată, și care n’au alt păcat decît acela de a fi dat în vileag o parte numai din adevărurile crude a căror martori oculari, auriculari și corporali, din nefericire au fost, dar indignarea publică s’a manifestat cu deosebire asupra flagrantei călcări a Constituției — în special art. 24 și 125 din pactul nostru fundamental de către autoritățile judiciare militare. Acestea, sprijinindu-se pe o lege inconstituțională, au deschis acțiune publică, și au operat arestări preventive în persoana ziariștilor și publiciștilor, care au denunțat prin presă unele abuzuri de putere comise, tocmai de acea în mina cărora este încredințată averea, viața și onoarea cetățenilor dintr’un stat organizat. PROCESUL NETTER COMARNESCU Am asistat astfel la prima înscenare contra d-lui avocat Netter Comarnescu care, a fost arestat în condițiunele cunoscute din cele publicate de gazete și ținut la secret, mai bine de două săptămîni, iar în urma presiunei opiniunii publice pus în libertatea provizorie, pînă la judecarea procesului, care proces n’a avut încă loc pînă în momentul cînd scrim aceste rînduri. Astfel că nu putem cunoaște care va va fi atitudinea, pornirea, și judecata militară în ce privește pe d. Netter Comarnescu: , CAZUL G. MILLIAN In cazul acestui ziarist avem de acumaficiată, si atitudinea, și pornirea, si judecata militară. Consiliul de război al corpului V de armată s’a declarat competent de-a judeca pe ziaristul proregătit la o viață de dureri și ne așteptăm la lupte gigantice în contra imposibilului. In loc de aceasta, poetul ne primbă printre 22 sionist G. Millian, pentru presupusele insulte aduse prin ziarul „Dimineața“ unui*„superior“ în grad militar, un plutonier, ignorant, probabil și ca cultură și ca om de societate și de bun simt ori vre-un ofițer care și-a perdut însușirile de om. Acest consiliu de război, nu numai că n’a luat în considerație, justele susțineri ale apărărei că legea, în virtutea căreia, Millian e tradus înaintea acestei instanțe de judecată, este inconstituțională, — art. 24 din Constituție fiind formată și categoric — dar acest consiliu a condamnat pe ziaristul Millian la închisoare în urma citirei dată de către comisarul regal, a unui articol apărut în ziarul :.Epoca“ în ziua de 19 Oct. — adică tocmai în ziua cînd se judeca procesul lui Millian. Acel articol conținea fragmente dintr’un discurs al d-lui Al. Marghiloman, rostit în ședința Camerei deputaților din 21 Martie 1894, cînd s’a discutat modificările aduse codului de justiție militară, așa cum este astăzi în vigoare, și anume la art. 53 al. 3 prin care se deferă judecăței consiliilor de război a „ofițerilor de rezervă și gradelor inferioare din concediu [UNK] și rezervă cînd nu sînt sub arme, însă numai pentru crimele și delictele prevăzute la art. 211, 214, 216 și 217 c. I. m.", iar pentru a face atmosferă și pentru a atenua grava și flagranta călcare a Constituției, făptuită prin art. 217 c. m. aliniatul 3, articolul din „Epoca" citat mai sus închee cu următoarele: „De altfel, prin articolul 131 (No. 10) Constituția prevede o codificare specială asupra justiției militare“ S’ar fi dat cu alte cuvinte oamerilor ordinare dreptul de a legifera contra Constituției. Ei bine, aice e o curată mistificare, întrebuințată în interesul cauzei. Căci din exemplele citate de d. Marghiloman în acel discurs, reese evident că nu e vorba de delictele de presă ca fiind date în competența instanțelor militare , și ca dovadă cităm, atît din „Epoca“ cît și din desbaterile 1336, "Camerei pag.1 „Admiteți că un ofițer de rezervă pedepsit în timpul serviciului, să atace a doua zi pe acel care l-a pedepsit sau să-i scrie o scrisoare de Injurii și superiorul să fie nevoit să se ducă la judecătorul de pace, să se judece cu inferiorul sau în rînd cu toate jupînesele (? nota noastră), cu toți acestorî au avut certuri prin mahalale“. Și numai după aceste espticoițhini date de d. ministru Marghiloman, art. 53 al 3 a fost votat în cuprinderea lui actuală, care deferă jurisdicției militare pe ofițerii de rezervă etc. etc. Cum vedem, nici pomeneala de insulte sau calomnii aduse superiorilor prin presă, fie de către militari în activitate — cari prin această însușire nu -și perd calitatea de cetățeni cari se bucură de toate garanțiile constituționale — fie de către cei din rezervă. ART. 217 NECONSTITUȚIONAL1! Cînd discuția a ajuns în camera deputaților la modificarea art. 217, prin introducerea cuvintelor ,"și ori ce fel de scrieri" s’a ridicat un valoros jurisconsult — defunctul Molnov fost ministru de justiție — al cărui discurs l’am dat în extenso și a combătut vehement și documentat această călcare fățișă a art. 24 și 105 din Constituție.. Dacă însă acest art. 217 s’a votat și promulgat așa cum este azi în lege, nu trebue să ne mire de Ioc." Cunoscut fiind că se votează îndeobște tot ce voește guvernul și numai astfel se explică, că nu s’a ținut seamă de prescripția categorică din art. 24 din Constituție, care după ce în aliniatul 1 garantează tuturora libertatea de-a comunica și a publica ideile prin scris și prin presă“, adaogă prin al. 2 că: „Nici o lege escepțională nu se va putea înființa în această materie’“. Prin urmare, clar și categoric, din care reese de asemenea clar și categoric cum că sfârșitul articolului din „Epoca“ citat mai sus — cel cu art. 131 No. 10 este o pură mistificare. Prohibirea legilor estnetti Roman recunoaște, ce e drept, că poema nu e gata încă și cînd el se mîngîie cu ideea că Pîrful care'n munte s'asvirle de pe stîncă Nu cată drumul neted în cursul furtunos îi vom aminti ca pîrîile ce nu ajung a-și regula cursul sînt menite a seca la o mică distanță de obîrșia lor. Imaginațiunea are și ea legile ci și tubulatul tipei ce artă. împărtășește soarta popoareor fără disciplină, el devine prada dezordinei și anarhiei. P. Carp ’ P. P. Carp despre Rowean ---------------*------------- Sub titlul de mai jos, d. P. P.inne 1878) următoarea notiță critică care a publicat în „Convorbirili cu prilejul poemului „Radu“ de Aperare”, anul al XX-lea (No. din Iunetti-Roman, autorul lui Manasse. O nouă poemă și un nou poet“ v D-nul Ronetti Roman închină, „ființelor plăpînde cu inimi simțitoare ce după idealuri zadarnic au umblat o poemă întreagă în care se descriu în versuri armonioase suferințele unui june a cărui inimă s’a rupt subt povara unor deceptiunî atît de misterioase, incit ele rămîn o taină chiar după citirea cea mai singurtetre. Poema este scrisă cu o mare ușurință de formă și cu un talent, necontestat, deși unele părți, și nu cele mai rele, sunt mai mult asimilațiuni decît inspirațiuni. Scena de interior cu care începe poema ne pare de ex. o reminiscență din Alexandri și pasajurile asupra morței ne-au amintit unele din ultimele poezii ale lui Heine. Fiind însă că nu cunoaștem un singur poet ce-ar fi fost în stare de a se sustrage de la început, puternicei înrâuriri a idealelor sale literare, avem convingerea că odată cu maturitatea își va găsi și d. Ronetti Roman calea sa proprie și va deveni un poet original, adică un adevărat poet. Convingere* no**tri • cw *tri m** tatemektl, c* chtopîlosul foemei ce se ocupă, documente**# un spirit critic ce-ar fi necredincios menirii sale dacă și-ar îndrepta privirile numai asupra altora iar nu și asupra autorului însuși. Este drept că d. Ronetti Roman tratează critica en grand seigneur resfățat. Nu-î pasă mult de ea precum declară cu oareșicare elegantă, dar aceste sînt cochetării de poet și recitindu-se, d-sa va găsi dimpreună cu no că sumbră- nu este un cuvînt român și nu are nici o calificațiune pentru observările noastre ar fi nedemne însă de talentul d-lui Ronetti- Roman dacă ele s’ar mărgini numai în scoaterea la iveală a unor mici incorecțiuni de formă. Cu cît un talent e mai serios, cu atît și critica trebue să fie mai serioasă în asprimea ei și d. Ronetti Roman nu se va plînge dacă ne vom încerca a-1 trata altfel decît cum am trata pe un membru al Academiei Romane. Poemul d-lui Ronetti Roman începe cu o expunere frumoasă în care do! orfan! neștiutor! de părăsirea ce-o așteaptă ascultă cu simțimentele fratedelor vîrste o basma ce le «pane bunica. Basma însăși aruncă umbrtl* «nor negre SrevestirT »apr* Tiitor*l«ierouluî ostr*. E* n# »oreetate de viața «*kT coMmI «Arm *r»ț**r*î* î ftr «tatot k *«#f»r*. Și. iuieasca mâine fi nemărginit Pe fata cet. mai frumeasă din lume Ce nu există nici nare nume Beși ir dește o viață senină de flori țesută și de lumină. Și l’am condamnat astfel a fi prada idealurilor ce nu iad nici odată o formă și nu pot a fi prin urmare nici odată atinse. Sîntem decă pre Ca să revenim acum la d. Ronetti Roman, concepțiunea eroului său este antică, fatalitatea îl apasă și-l ucide, execuțiunea însă era să fie modernă, adică era să vedem pe tînărul Radu în luptă cu soarta, dacă autorul nu i s’ar fi substituit la fiecare pas, puindu-i în gură ideile sale asupra virtuții femeiești, asupra politicei, asupra zeilor antici și moderni, asupra vieței și a morții, și asupra nu știu mai ce încă. Ideile sînt adesea poetice și frumoase; a le aduna însă fără nici o legătură și a nu se prezenta astfel sub formă de poemă, aceasta ne dovedește ori că d. Ronetti Roman nu s’a gîndit îndestul la soiul de poezie ce-a întreprins ori nu stăpînește încă bine arta de a compune. La fiecare pas dăm peste începuturi ce nu corec»i»d cu »fir situl lor, c* si cum tm instinct sigur *r fi rodicat adevlratta e*e, de la care tastă lipsa de putere a silit pe poet să se abată. Ni se oferă o istorie și nu ni se dau decit declamațiuni; ni se promite o poemă și nu primim decit un șir de aforisme lirice, ni se anunță lupte dureroase și emoțiunea noastră desamagita și răcită caută în zadar cauza atîtor plîngeri. D. R. D. P. P. CARP a dobîndi dreptul de împămîntenire,că desperare nu poate rima cu fiară, pictare cu tură-RONETTI ROMAN »agim de suspinărî și de împrecatiunî poetice în care ni se zice în treacăt că iubita lui Radu a murit... "v Ci x £ é> pe 1814 Al ziarelor verului Dimine(*