Adevěrul, iulie 1914 (Anul 28, nr. 8906-9836)
1914-07-22 / nr. 9827
jjlUl XXIV-lea No. 9827 POioioR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATI« CONCEDATA EXCLUSIV Agential de Publicitate CAROL SCHULDER A Corni». •tob Karagearaevici, No. 9 CL L— Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI No. 11, București Strada Sărindar No. 11 6 Bani Exemplarul Slavii 22 iulie ,114 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii Su.?ani" *••*••••••••• W JjAeNI **•* % Pentru străinătate prețul este Infîeft. " TELEFONI Capitala ..... No. 1410 »» •••••■ 84/78 Provincia . . . . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 ________________ ___* / «e» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «♦» Nu știm dacă atunci cînd vor oare aceste rinduri, ele vor mai fi de actualitate și dacă evenimentele cari se precipitează la fiecare clipă, nu se vor precipita și în ceea ce ne privește pe noi. O hotărîre însă trebue de luat, într-un sens ori altul, findcă dacă Belgia, Olanda și Sintera au luat o deciziune, cu atît mai vîrtos noi, care avem altă importanță politică și altă putere armată, decit cele trei mici state apusene. • • • Un consiliu de coroană are loc astăzi, la care vor lua parte și fruntașii opozițiunei. Nu putem anticipa asupra celor ce se vor hotărî în acest consiliu, fiindcă nu cunoaștem punctul de vedere al partidelor noastre și nici nu știm dacă regele este cu hotărîre înclinat spre o colaborare armată cu Austro-Ungaria. Ceea ce știm, ceea ce simțim este sentimentul datoriei care ne face să rostim astfel cum ne spune condința și simțul realităței. Ori aceasta ne spune că nu putem eși din neutralitatea armată față deoată lumea, zicem armată, pentru a vi ne apăra teritoriul și repetăm armată, fiindcă la momentul oportun să ne spunem și noi cuvîntul.Altă cale duce la aventură și la primejdii de tot soiul. In alegerea cu cine să mergem sînt două cestiuni. Prima este cine îți oferă mai multe avantagii și în al doilea rînd dacă cel ce ți le oferă este în măsură să ți le dea... Cine însă poate prooroci care va fi soarta armelor? Se pot face pronosticuri, dar toate acestea nu au nici o valoare cînd este chestiunea de războiu, unde— nu numai forța reală, dar și întîmplarea și norocul joacă un rol costișitor? • • • Din acest punct de vedere fie suveranul, fie un partid politic—respectiv cel de la guvern, fie toate partidele politice la uin joc, toți fruntașii țăreî, pot dînșii oare să-și ia răspunderea celor ce se vor întîmpla în viitor? Singura chestiune este dacă putem să rămînem neutri? In această privință credința ne este că da. Nici una din cele două constelații politice, orîcît ar dori să fim cu ele, nu va căuta să ne violenteze, fiindcă astfel procedînd ne aruncă fatalmente și cu siguranță în brațele dușmanului. De altfel întreita înțelegere nu ne cere decit neutralitatea. In ceea ce privește Austro- Ungaria, presupunînd că ar dori mai mult, în ziua cînd ne-ar amenința, dînsa știe bine, că vom fi siliți, să dăm mina vrăjmașului. In asemenea condițiuni, avem tot avantagiul să nu ne precipităm, să nu dăm totul pe o carte și aceasta foarte nesigură fiindcă repetăm, ce poate fi mai nesigur, decit șansele unui războiu? • • • Dar dacă vom rămîne neutri, în uriașa conflagrație care poate schimba fața Europei, în afară de orișice simpatie ori antipatie, datoria noastră este să fim gata, dar absolut gata pentru orice eventualitate. Singurul argument de care se va ține seamă în acest moment, este puterea armată, forța brutală. Pe acest singur argument peremptoriu trebue să ne întemeiem politica noastră și nici o jertfă nu va fi de prisos, căci este cumpăna cea mai mare prin care trecem și prin care trece întreaga Europă. Pe lângă toate acestea o datorie a fiecăruia din noi este să ne întărim sufletul, să fim gata pentru orice, să ne așteptăm la toate, dar cu singe rece și fără a ne pierde capul. Dar încă odată, cine poate ști dacă cele ce scrie nu sînt în zadar, și dacă în clipa cînd aceste rînduri vor vedea lumina, sorții nu vor fi aruncați ? Const. Miile sa NEUTRALITATEA ROMÂNIEI .Neutralitatea Romîniei Ceasul hotărîrei a sunat Sinaia, 20 Iulie 1914 Nebunia războiului e dezlănțuită și iată că Romînia trebue să hotărască ce are mai bun de făcut spre a rămînea cuminte și a-și păstra situațiunea cîștigată și aspirațiile ei în viitor. Regele se va sfătui miine și în zilele următoare cu guvernul său, cu bătrînii țârei și cu toți acei cari au avut și mai pot avea o răspundere în asigurarea destinelor Romîniei. De cînd există națiune și stat romînesc ceasul nu a fost mai greu și sfatul nu a avut nevoe să fie luminat de o mai sănătoasă cunoaștere și cumpănire a realităței, ca și de o pătrundere mai ageră a viitorului. Dar nu numai chibzuială și prevedere, ci și multă bărbăție se cere sfătuitorilor Coroanei spre a spune în acest ceas al hotărîrei tot ce patriotismul răscolește în mintele și inimic lor. * * * Cele două cîmpuri europene, cari tin azi sub arme fiecare cel puțin cite șapte milioane de suflete, vor să știe ce va face mica, brava și înțeleaptă Romînie, care s’a dovedit în 1913 a fi mare prin avîntul ei. Demn, ce ea face dînsa atîrnă poate ceva din soarta armelor celor mari, dar atîrnă înainte de toate propria ei soartă. De ea ,și numai de ea are a se ocupa Romînia. Tripla alianța, nu deosebire prin glasul monarhiei austro-ungare, revenind la sentimente mai bune, declară că o atitudine de expectativă a Romîniei cu deviza intangibilității avantajelor cîștigate prin tratatul de bucurești ar fi de natură să satisfacă pe Austro-Ungaria, Germania și Italia. La păstratul o asemenea atitudine, Romînia și-ar cîștiga dreptul la compensațiuni, fie în cazul localizărea, fie în cazul generalizăriei războiului. Tripla înțelegere, bănuind că Austro - Ungaria ar urmări din partea Romîniei o cooperare militară, declară că asemenea idee ca asemenea idee e departe de ea și că ceea ce ar satisface-o pe deplin e o declarațiune de neutralitate sau chiar de expectativă a Romîniei — ceea ce i-ar asigura, în fața unui congres european un loc la regularea socotelilor. * Aflat,AV>se între două îndemnase*! de expectativă sau neastralitate, ar putea oare Romînia să aleagă altă atitudine față de conflagrația europeană ? Iată problema ce i se pune și care va fi examinată în sfaturile Coroanei. Desigur că alăturea de această problemă se pune și aceea a unor eventuale mișcări în Balcani, față de care, bine-înțeles, hotărîrea Romîniei e de mai înainte indicată prin existența tratatului de București. Dar marea problemă rămîne a atitudine! noastre față de dezlănțuirea războiului european. Directorul Adevărului a arătat pentru ce. exnertativa ni compunemn această privință Am fericirea să constat aci că atît în sînul cabinetului actual cit și în rîndurile celorlalte partide ideea neutralităței Romîniei are partizani convinși, cari, să sperăm vor fi și tot atît de hotărîți. Și am sentimentul că adoptarea neutralităței ar fi salutată de Națiune cu calmul și înțelepciunea de cari avem azi nevoe mai mult ca oricînd. Emil D. Fagure Două poItiii tradiționale - Intr’un interview apărut în ziarul „Utro“, ministrul de finanțe bulgari Tenceff a făcut destăinuirea „că Rusia obținuse deja guvernul Danefi Portul Kavala și că numai în urma acestui fapt împăratul Wilhelm stăruit ca portul în chestiune să fie a dat Greciei.“ I. Reținem din destăinuirea ministrului bulgar constatarea că Rusia a urmărit anul trecut să pună un picior pe coasta mărei Egee. Ea este încă o dovadă a faptului, asupra căruia noi am stăruit întotdeauna, anume că marile puteri, atunci cînd , se amestecă în Balcani, n’o fac decit pentru a-șî satisface interesele lor proprii, în dauna statelor balcanice. Rusia ca și Austria au interese considerabile în sud-estul european și toate frămîntările cari s’au produs în ultimul timp în acest colț al continentului nu sunt decit repercusiunea ciocnirea acestor interese. Pentru imperiul țarist politica de expansiune balcanică și de întindere spre Dardanele este o politică tradițională. Petru cel Mare, prin faimosul său testament, călăuzește încă și azi sforțările diplomației rusești- Realizarea lui parțială prin ocuparea Crimeei de către Potemkin a făcut pe Caterina II să creadă că, ajungînd la Marea Neagră, Rusia a pornit pe drumul Bizanțului. Și în direcția aceasta au privit necontenit conducătorii politicei rusești. Marea Neagră, odinioară „mare interioară“ turcească, este de mult privită la Petersburg ca „mare interioară” rusească. Dar cheia acestei mări o formează Constantinopole și Dardanelee. De aci visul diplomaților ruși: să aibă în mină cheia mărei „lor“, să poată deschide bună voie strîmtorile atunci cînd vor voi să invadeze cu flota in marea Egee și în Mediterana, și să se închidă oricînd, unei flote care ar veni să-i amenințe. Pe timpul primului războiu balcanic s-a vorbit de existența unei convenții secrete între Rusia și Bulgaria, pe baza căreia Bulgaria trebuia să se întindă numai pînă la Adrianopole, rezervînd Rusiei teritoriul aflat la răsărit de acest oraș. Cînd Rusia se amestecă, prin urmare, în Balcani, ea n’o face de_ cit în vederea intereselor ei proprii, neurmărind decît folosul ei proprii. Sprijinul pe care-l dă acuma Serbiei nu-l dă în vederea Serbiei înseși, ci pentru a ridica o stavilă în calea altei politici, care-i contracarează interesele ei în calea politicei de expansiune balcanică a AAMir Încă de la 1866 de cînd a fost esclusă din afacerile germanice, Austria sub inspirația contelui Beust și mai tîrziu sub impulsiunea lui Andrassy, și-a îndreptat privirile spre Orient. Bismarck n’a făcut decît să încurajeze Austria în această politică de Drang nach Osten. Prin aceasta pe de o parte da o compensație Austriei învinse și-și asigura concursul eî, iar pe de alta parte servea și interesele germanice asigurînd industriei germane uu debușcă și putința de scurgere spre Orient. Ținta politicei de Drang nach Osten spre care și astăzi era Salonicul, se îndreaptă tendințele de expansiune balcanică ale Austriei. A fost un moment cînd, în chestiunea balcanică Rusia a mers mină în mînă cu Austria. La 1877 Austria a permis Rusiei să facă războiul numai în schimbul ocupărei Bosniei și Hertegovinei. Congresul de la Berlin a respectat această ocupațiune, dar a distrus Bulgaria mare prin care Rusia urmărea să-și ajungă planurile. Astăzi Rusia sprijinind Serbia, caută să bareze ea drumul Austriei, care prin zdrobirea Serbiei voește să-și redeschidă calea spre Salonic. Două politici, prin urmare, se ciocnesc astăzi. Se bat două împărății pentru a vedea care din ele va avea dreptul să subjuge economicește și politicește statele balcanice. In fata acestei situații noi ne menținem convingerea de atîtea ori exprimată, că singura soluție pentru salvgardarea statelor balcanice este constituirea unui bloc sau unei confederații care să facă o politică independentă, de apărare a intereselor proprii. Nestor* MAZBITII O BUCURIE SIGURA Mulți vor fi blestemînd războiul, multe mame pling, multe familii sînt în doliu. Europa devine o mare de sînge, viitorul nu se știe ce ne rezervă nouă, toată lumea este alarmată și tristă, numai un singur om este vesel. E excelentul nostru amic Manolache Chiologlu-Casino de Paris, care de astă-dată speră să se aleagă deputat al Capitalei. Cînd satul arde, cine să se intereseze de alegeri parțiale și cine să se mire că în locul alegătorilor vor vota gardiștii, agenții comunali, de-aî de onorabilii» Catifea, Dricaru și alți Cîrpă în Nas ? Tot folosește la ceva războiul 1 Conflagrația S’a hotărît. Europa nu mai poate fi cruțată de cea mai teribilă catastrofă, împăratul Germaniei a declarat războiu Rusiei; Franța mobilizează iar Italia este hotărît credincioasă aliatelor ei. Din Anglia n’a mai pornit nici o propunere de pace și nici vești de dispoziție belicoasă n’au venit. Și Muntenegrul a declarat războiu Austriei... Pretutindeni se iau măsuri de prevedere internă alături de acelea cari au în vedere operațiunile de războiu Ocîrmuirile cari s’au decis să purceadă ostile unele contra altora, s’au gîndit și la eventualitatea tulburărilor din năuntru, cari ar putea zădărnici socotelile în afară. In Germania s’au luat măsuri pentru menținerea netulburată a ordinei, tot așa ca în Austria și ca și în Rusia unde s’au luat măsuri excepționale pentru Finlanda. In această privință, nu sunt excluse surprize cari ar aduce o nouă tulburare în socotelile părților în războiu. Este și va rămîne caracteristică procedarea Germaniei în conflictul de acum. Celeritatea cu care a lucrat împărăția Kaiser-ului a surprins. După propunerea de pace a lui Sir Grey, Germania a opinat că tratativele directe între cabinetele europene ar putea duce mai curînd la o înțelegere. Iată însă că acest fel de tratative a dus drept la țintă, la o înțelegere cu totul alta decît cea dorită de iubitorii păcei. Tratativele directe au dus la discursul cancelarului care a vorbit de pumnii Germaniei, ca să sfîrșească cu mobilizarea și cu războiul. Despre desfășurarea războiului austro-sîrb nu se mai știe de cit foarte puțin. Războiul acesta care a fost preludiul conflagrației nu mai interesează de cît atît cît permit marele evenimente europene gîndul la altceva. M. S. Mobilizarea Franței GENERALUL JOFFRE șeful suprem al armatei franceze © [UNK] Adeveruri Mine flotante ...Austria ne dă zor cu dragostea... Pînă să ne obțină alianța, ne trimite pe Dunăre, mine plutitoare. Cică ele sînt contra sîrbilor. Dar unde se trimiți și unde fac explozie, asta-î altă socoteală... închiderea burselor Cică guvernul a luat hotărîrea ca să se închidă toate bursele din țară. E desigur o măsură contra speculatorilor cari îți zic „La bourse ou la Vie“. Protest inutil D. Passici a protestat contra austriacilor cari bombardează Belgradul și omoară copii și femei cari nu se pot apăra. Copil mai este și d. Passici! Ce pare că nemții sunt neuni să se bată cu soldați și cu oan ml înarmați cu puști și tunuri! Rigoletto Jauris pacifist In groaza veștilor ce vin de pretutindeni asupra războirei generale, știrea despre asasinarea lui Jaurès a produs consternarea pe care o provoacă furtuna prevestitoare de uragan. Pacifist, Jean Jaurès mai mult ca oricînd, ar fi putut pune acum în slujba culturei și propășirea, toată dragostea lui de oameni și toată puterea străduinței lui spre mai bine. Nu este decît un an de cînd în Berna s’au adunat parlamentari din Franța și Germania ca să chibzuiască asupra strîngerea relațiunilor dintre cele două țări învrăjbite. Jaurès a fost printre aceia cari, cei dinții, au pus toată căldura inimei și tăria convingerea în lupta împotriva vrajbei de decenii care desparte cele două popoare de dincolo și dincoace de Rin. Lui Jaurès îi se datorește în bună parte mersul înainte al activității ale cărei baze au fost puse în conferințele interparlamentare franco-germane din Berna și Basel Zidului de ură dintre cele două popoare, Jean Jaurès i-a dat adesea lovituri de acelea ale căror ecou pătrunde departe, tot mai departe. Dar în vreme ce acest zid se ridică iarăși, ca să nu fie trecut de cît de oști pornite să învrăjbească și mai mult două neamuri cari stau în fruntea civilizației de azi. Jean Jaurès, pacifistul, a fost asasinat. Jean Jaurès a fost pacifist convins considered propovăduirea pacei pentru toți ca o consecință firească a idealului de înfrățire și egalitate omenească. Jaurès a fost pacifist fiindcă în adîncul sufletului lui mare, ura nu și-a făcut loc nici odată și fiindcă în mintea lui limpede și profundă a știut să adîncească altfel rostul și menirea vieții. Z. Războiul ruso-german O ȘARJA A CAZACILOR Mobilizarea în Rusia Trupe rusești lângă Ungheni Trotuarul Parisului de MATEI RUSII ‘ ) PROCESUL CAILLAUX ------------------- , a Impresii personale — (Ultima zi) " Acum, cind știu ce a fost ziua de ori, pot să spun c’aș fi dat unon din viață ca să iau parte la evenimentele acestei zile înfrigurate. , Zile de acestea, nu cred să fie dese în viata unui om, fie el cît de sensibil și cît de entuziast. Și toate senzațiile scenei sînt palide alături de zguduirea pe care noi, oamenii 1 cu simțire—și titlul acesta îl revendic—am purtat-o în suflet, astăzi de la douăsprezece și pînă la nouă seara. Publicul, astăzi, a fost nu numai mult mai numeros, dar mai nerăbdător. Avocați au venit la opt dimineața, ca să ocupe un loc bun. Numărul femeilor a devenit așa de mare, că pălăriile lor se zăresc pretutindeni. Dar bag de seamă că „cucoanele“ sunt mai cu seamă din „partea“ lui Calmette, căci în procesul acesta sunt două „părți" cu ideea preconcepută a achitării sau a osîndirei. Eu, cedînd locul meu obișnuit, sînt în rîndul al doilea, înconjurat de un grup de cucoane din lumea reacționară, și dacă în procesul acesta am văzut multe lucruri triste și murdare, astăzi am avut neplăcerea să constat faptul ' cel mai odios și mai trist. Și eu, care întotdeauna am fost un aprins , feminist, m’am gîndit astăzi cu simpatie la unele pagini de ale lui Schopenhauer... Nimic nu poate fi comparat mai bine unei vipere decît limba unei femei răutăcioase. In jurul meu, o zi întreagă, viperele s’au agitat, au șuerat și au cercat să muște. Nici un prilej n’a fost pierdut pentru ele. La stiigă mea se află o femee destul de tînără, inimoasă și distinsă, îmbrăcată cu un simț delicat și sobru; ea însăș, discretă și amabilă, pare a fi bună. Imobilizată pe scaunul ei, flămîndă și arsă de sete, ea nu se gîndește decît la șoferii ’ care, bietul, stă aproape de palat,ei ’ în loc să fie liber. Femeia aceasta , care, în viața de toate zilele, o fi o ființă de elită, n’a încetat să spue enormitățile cele mai crude. N’auzeai în jurul meu decît: „Uită-te, ma chére, ce are“. E vorba mutră impertinentă de d-na Caillaux. Mă uit la ea: trăsăturile feței sunt șterse, obrazul e ca de ceară, ochii stinși. E o ființă ostenită la trup și la suflet, o ființă deznădăjduită, care nu mai are nici măcar puterea de a lupta. Apoi se încep săgețile la adresa bărbatului. Și fiecare adaogă cîte un cuvînt „amabil“ la adresa nenorocitului care trece prin neliniștea cea mai grozavă a vieții. Pentru ele, e grețos, odios, insolent, mîrșav și „machere, acuș o să crăpe, de roș ce e“. Mă întorc, și-l văd pe fostul prim ministru, într’o bancă, alăturea de alți cetățeni, simplu, cu fața congestionată de încordare, cu ochii vii, aprinși, chinuiți, cu gîtul întins ca un om care se înneacă și caută aer. Și atunci omul acesta care nu-mi place, îmi devine extrem de simpatic și din tot sufletul îi doresc binele. Și în jurul meu viperele sueră mereu. Cînd acuzata, ostenită și mișcată, cade în nesimțire, cucoanele aceste delicate nu găsesc împrejurările destul de mișcătoare și pentru ele „ea joacă foarte bine comedia“. Ce sluțenie face din noi ura de clasă și ideea preconcepută. Femeile acestea, cari știți că d-na Caillaux nu face parte din partidra lor, sînt oarbe și otrăvite de ură. Orbirea lor e atît de mare încît, cu tot simțul lor artistic, eles în stare să găsească în Chemi fel de fel de calități, iar despre Labori una din ele spune cu glas pițigăiat: „Vai, machére, ia uitați-vă ce cap * răutăcios și molie“. Atunci nu mă mai pot reține și, întorcîndu-mă, îi spun frumoasei mele vecine: „Doamnă, n’am să vă fac insultă să cred! că apreciarea aceasta e sinceră. In* jtre Chenu și Labori orice om alt simț artistic îl va alege pe Labor! care are o față nobilă, blîndă și măreață“. [j Și în timpul acesta, pledoariile continuă. ] Avocatul Seligman, cu capul rotund ca o sferă, cu mustățile groase și încîrligate în jos, amintind ca,fpul lui Egdar-Poe, vorbește phn-•pede, silabizînd, dar rece și monoton. Fraza lui e simplă, fără imaginii, fără izbucniri de simțiminte și fără scînteeri de idei. Uneori, foarte rar, cîte o reflecție ascuțită cai; o lamă, dar monotonia reîncepe, și apărarea memoriei lui Calmette a’ slabă. Toată lumea așteaptă cu nerăbdare pledoaria lui Chenu. Și Chenu vorbește. Slut, roșcovan, cu falca de jos puternică, cu ochii împunsătorî ca două cue, cai mustața impertinentă, chel, rîzîndit cu un fel de rînjit satiric dar plin de o inteligență vie, pătrunzătoare, spirituală, avocatul Chenu e într’o zi bună. Talentul luî, parizian, hîtru, sarcastic, răsună în glasul lui acru, limpede și strident. Fraza ei plină, strînsă, logică, uneori paradoxală; cuvintele sînt tari, îndrăznețe, mișcătoare și inflexiunile vocei sînt acelea ale unui artist care, cunoaște tainele artei oratorice. E o pledoarie strălucită, în care intei V. HERBAUX procuror general ligența, spiritul și răutatea vibrează mereu. Cînd simte că un argument poate fi aruncat împotriva tezei sale, Chenu îl apucă cu o minănervoasă, îl apucă cu ghiarele atacului și la rîndul său se servește de el și-l zvîrle adversarului său. Pledoaria lui e puternică, mișcătoare, frumoasă mai ales ca o operă de arcă, dar răutatea care merei îi o scaldă, îi micșorează meritele. El atacă pe toți fără măsură, demnitate, cu ură și se simte fără ei că îi pledează împotrivă unor oameni care-s adversarii lui politici. Cît îl privește pe procurorul general Herbaux, e un rechizitoriu oficial. Herbaux e fără personalitate pronunțată, și rechizitoriul lui, după pledoaria usturătoare a lui Cher nu, e ascultat cu puțină atenție. Dealminteri că, se vede că e încurcat . Conștiința îi zice să ceară circumstanțe atenuante, și nu prea îndrăznește să o facă, deoarece presaț í^eÖ Pilar a spus că e cumpărat de Caillaux, așa că rechizitoriul a făcut cu șovăială. Dar iată-l pe Labori, atletul acesta fizic și moral, cu gesturi de împărat, cu glas de taur înalt, cu părul argintiu, cu ochii blînzî, cu fața căm palidă, de la început Fernand Labori se impune prin ceas maî Dietio Maisa calitate suițftij