Adevěrul, august 1924 (Anul 37, nr. 12426-12458)
1924-08-01 / nr. 12426
VAGINA « libertăţei, a dreptăţei şi dacă această naţiune e ameninţată într’o zi de brutalitatea unei puteri străine, energiile ei se vor converti prin ele chiar în acte militare indispensabile apărărei naţionale. Cei ce conduc popoarele nu artrebui să uite niciodată cugetarea profundă a lui Jaurés cu privire la violenţă. Din acelaş popor, Scria Jaurés, răsar după vântul care bate şi violenţele revoluţiunei şi violenţele reacţiunei şi aceiaşi mare furioasă, sfărâmând navele care se luptau, a împăcat de multe ori în adâncime sfărâmăturile lor. Jaurés nu era numai evocatorul forţei ţărănimei, marea şarpantă a unei ţări, a strămoşilor săi cari au muncit, au sperat şi au suferit înaintea lui sau cântăreţul tronului barbar şi eroic al muncei produs dezgomotul maşinelor din fabrici, ci era şi un mare artist. Arta, spunea el într’un discurs finit la Aihi, face să se scoboare şi să răsune cele mai înalte inspiraţiuni în fondul chiar al existenţei de toate zilele, după cum stejarul transmite adâncimei pământului prin rădăcinile sale curentele cu care întregul spaţiu e plin. In conferinţa sa asupra „artei şi socialismului“ el spune artiştilor: Artişti, nu aveţi nici o frică de noi, noi vom chema înaintea operelor voastre nu o parte ,din umanitatea divizată, nu o elită sătulă şi blazată, urmată de o mulţime oarbă, dar o umanitate înfrăţită şi liberă. Noi vompreia pentru întâia oară arta on linea sea, pentru că nu au fost până acum decât bucăţi de artă omenească, pentru că până acum n’au fost decât fâşii de umanitate ! „Orice pasiune este realizatoare“ şi pasiunea lui pentru umanitate a transformat-o în opere practice, dovadă sticlăriile de la Albi. Clauzei închină pentru activitatea lui Jaurès un imn intitulat : „Auz Vertiers d’Albi“, al cărui sfârșit e următorul: „Sons savons quel génié en vos tâche excele, llîumer la íournaise oü le Droit étin celle, Öjstiller le Sublime en vos creusets diverts, Öans vos di au des vapeurs dissoudre rinutile. Assouplir ndéal comme un crisral ductile, faurés est le premier verriet de VUnivers!" De altmintrelea când i se spune că socialismul de Stat e nebunie sau crimă el răspunde. Dar ne este asistenţa publică decât socialism de Statul Ce este casa şcoalelor care hrăneşte şi îmbracă copii pe socoteala comunei ? Ce sunt casele de retragere a muncitorilor ? Şi Jauros a lucrat în direcţiunea aceasa. După zece ani de la moarte oficialitatea îşi face datoria faţă de Jaurés. Rămăşiţele sale vor fi duse la Panthéon cu toate onorurile cuvenite. După cum Jaurés găsia chiar în Viaţă un refugiu contra dezgustului de viațâ când era obositt de platitudinile şi meschinăriile ce întâlnea în cale, tot aşa aprofundând opera lui Jaurés urmaşii vor găsi un reconfort puternic în lupta pe care trebue s’o ducă pentru înălţarea culturală şi materială a masselor, pentru o umanitate mai bună și mai dreantă. G. L. Trancu-Iaşi Sinuciderea unui student BRAILA, #t. — Studentul Miu Constantin de fel din Brașov şi-a pus capăt zilelor aruncându-se înaintea unui tren de persoane ce trecea prin gara Silistraru de lângă Brăila. Eioifliiti TEATRUL OTETELEȘANU. — Merge strună! TEATRUL CĂRĂBUŞ. — Ce-are ^ fO.C6 1 TEATRUL BREZEANU. _ Avarul. TEATRUL LIEBLICH. — Cârciuma pustie. TEATRUL CENTRAL.— Dacă nu Birge... pică ! CINEMA PATHE-PALACE. — Sublimul sacrificiu al unui tată. CINEMA VLAICU. — Blestemul păcatului. CINEMA FRANKLIN (Griviţa). _ Băeţaşul Bunicii, cu Harold. Lloyd (El) şi iluzionistul Dalmed. In jurul problemei minoritare In vremea din urmă, chestiunea imocratic, care stă în lupta pentru regimului minoritar fiind pusă la I libertate, nu puteau fi decât demoordinea zilei, s’au ridicat glasuri pe cratice şi în slujba libertăţii, şi aruici pe colo din partea celor cari a cât m’ar jena complimentele de veau ceva de spus în materie. Presa la Budapesta pe cari nu le-am ciindependentă, a ţinut să-şi spună tu dar le înţeleg prea bine şi le refuz categoric şi cari precum se vede nu fac decât să strice cauzei minoritare — voi continua să le afirm ca şi până acum. E un accesoriu fatal precum se vede, la noi în România , trădarea, care se aruncă uşor în spatele oricui îndrăsneşte să fie de altă părere, şi poate tocmai pentru asta s-a banalizat acest cuvânt cu grozave înţelesuri altădată. Să se gândească însă sentinelele neînduplecate ale românismului, că în vremea ungurească s-a găsit un Iaszi— şi câţiva în jurul lui — cari făceau politica cuminte a libertăţii şi despre cari nu se poate spune, că erau în solda noastră, ci doar în slujba opiniilor pe cari le aveau. Şi ce mângâiere erau pentru noi, foiletoanele din ziarul său „Világ“ din care se răspândeau nădejdi de mai bine. Rău fac gazetele din Budapesta, că abuzează, exploatează şi intervertesc lucrurile. E dovada unei lipse de seriozitate şi a complectei absenţe a realităţii. Dar tot aşa de rău ■fac ziarele noastre, cari lungesc pe coloane întregi cleiul unor comentarii, înainte de a fi citit in original ceiace s’a scris. Iar măsura patriotismului nu vom cerca să o măsurăm cu cotul sgârcit al antreprenorilor acestei „calităţi“ şi ne socotim în nota cea mai perfectă chiar atunci, când în ţara noastră, alături de noi, afirmăm drepturile de existenţă aleneamurilor de oameni hărăziţi de istorie să fie părtaşii bucuriilor şi necazurilor noastre. Din asta nu ne vor clinti nici aberaţiile de la Budapesta, nici mustrările îngrijorate ale fraţilor noştri, cuvântul şi de data asta, ca întotdeauna când a fost vorba de instituirea unui regim de drept public şi scriitorul acestor rânduri, îndrituit de faptul că, fiind ardelean e mai aproape de fondul Chestiunii , a publicat câteva articole în „Adevărul". Cu surprindere citesc într’o bună zi, mai întâi în „înfrăţirea“ de la Cluj, apoi în „Santinela de la Vest“ din Oradia Mare, că anumite ziare de la Budapesta au publicat în întregime articolele de cari am pomenit ■şi concomitent cu asta au mai scris acele ziare şi despre atitudinea d-lui Cicio Pop faţă cu ungurii de la noi, precum şi despre o broşură a d-lui Ciato în care tratează problema minoritară în acelaşi spirit. Cele două ziare româneşti, sesizate de atenţia specială a ziarelor budapestane şi de comentariile lor asupra noastră, a celor trei „vânduţi“ scriu pe glas de adâncă amărăciune, că iată cum românii stau în solda intereselor streine, făcând bezele Budapestei, ba „Santinela de la Vest“ comentează pe două coloane faptul, sub sugestivul titlu de „Românii în propaganda maghiară de la Euforesia“. Şi pentru ca să nu lipsească nimic din avântul patriotic al zeloşilor naţionalişti de la Oradea, presa din Sărindar e pomenită şi ea în rândul trădătorilor de neam şi ţară, pentru simplul motiv, că n-a ţinut seamă de eventualele comentarii de la Budapesta şi Oradea. Departe de fine ideia disculpării. Pentru ceea ce am scris şi ce voi mai scrie iau liniştit răspunderea, precum sunt convins că d-nii Cicio Pop şi Ciato vor face la fele Concepţiile ■susţinute în coloanele unui ziar de TÎBERIU VORNIC lă să fie periclitată şi cu ea să fie periclitat întreg neamul românesc”. Şi mai departe, discutând cu d. Ghibănescu care ceruse scoaterea Învăţământului religios din şcoală, d. dr. Angelescu a spus: „D. Ghibănescu nu avea decât să-şi arunce privirile dincolo peste Nistru, să vadă ce se petrece acolo, unde religia a fost alungată din şcoală şi din toate părţile. D. Ghibănescu, care a citit atâtea hrisoave, trebuia să vadă ce s’a petrecut cu popoarele cari, şi-au pierdut credinţa.1’ D. dr. Angelescu n’ar fi trebuit să-l trimeată pe d. Ghibănescu peste Nistru pentru a vedea „ce se petrece acolo unde religia a fost alungată din şcoală şi din toate părţile”. D-sa, care ţine aşa de mult, să citeze Franţa ca exemplu, n’avea decât să arate ce au făcut francezii în direcţia învăţământului religios, combătând la pevoe politica lor. Dar, a cita Rusia care a laicizat şcoala abia de câţiva Ani şî a au menţiona Franţa care a introdus reforma aceasta de câteva decenii, însemnează,, cum am spus la început, a reprezenta lucrurile iate’e lumină aparte. Evident, într’o lumină falsă. Poporul rusesc nu este singurul care şi-a pierdut credinţa, cum a arătat d. dr. Angelescu. Cel francez a procedat de mult pe calea aceasta. Despărţirea bisericei de stat datează în Franţa de pe vremea ministerului Combes, adică de aproape douăzeci de ani, iar d. Herriot n’a apucat bine să se instaleze la putere că s’a şi grăbit să declare că va desfiinţa ambasada franceză de pe lângă Vatican, reinstaurată abia acum trei ani. Sistemul burselor In Franţa O ultimă observaţie. D. d-l. Angelescu a spus la începutul discursului său: „Copiii cari nu vor fi ajutaţi de inteligenţă sau cari vor fi lipsiţi de mijloace materiale vor rămâne in învăţământul de la sat unde vor face încă trei ani un învăţământ practic utilitar”. Sublinierea e a noastră. Nu ştiu în mod precis care este sistemul burselor la noi în ţară. Dar ştiu că aci în Franţa se dă de către partidele din stânga o luptă mare ca TOŢI copiii lipsiţi de mijloace materiale, dar dotaţi să poată obţine burse pentru a intra în liceu şi a continua studiile. Partidele acestea combat cu cea mai mare energie „privilegiul bogăţiei", cum îl numesc ele, care face ca elevii mediocri sau inferiori, dar bogaţi, să poată să urmeze cursurile secundare şi univeristare, pe când copilul inteligent, doh sărac să fie silit să rămâe cu şcoala primară. Sistemul burselor în favoarea copiilor săraci şi silitori e foarte desvoltat în Franţa, dar încă nu deajuns după placul grupărilor înaintate. Unul din cei mai înverşunaţi adversari ai privilegiului bogăţiei în materie de şcoală este d. Herriot care, cu drept cuvânt, consideră problema aceasta ca una din cele mai mari ale Franţei. N’ar fi stricat, ca ministrul nostru de instrucţie publcă să fi spus câteva cuvinte în această chestie, pentru a nu ne fi lăsat sub reaua impresie a unei asimilări nenorocite între „copilul neajutat de inteligenţă” cu „copilul lipsit de mijloace materiale”. Pilda Franţei ar fi trebuit să-l în- Aanic io aceasta- i Cums din Galaţi a produs ciocnirea. — Pagubele.Ancheta GALAŢI, 31. — O groaznică ciocnire de vapoare s’a întâmplat în rada portului Galaţi. Vaporul Niki sub pavilion elen s’a ciocnit cu vasul Lemnos sub acelaş pavilion. Ciocnirea a fost foarte i puternică. Ambele vase au suferit avarii. EVITAREA UNEI CIOCNIRI Vaporul Niki sub pavilion elen părăsise portul Brăila, pentru a ancora în docurile Galaţi. Erau ora 10 juni. noapteacând vasul — din cauza puternicului curent al apei — naviga cu o iuţeală neobicinuită. Pe bord se afla pilotul comisiunei europene a Dunărei, care pilota vasul. In momentul când vasul era deacurmezişul Dunărei, comandantul a observat prora unui vas, care se afla la o distanţă de o sută de metri de vaporul său. Din indicaţiunile date de pilot, vasul era sub pavilion francez purtând numele de„Francona“. Pentru a evita o ciocnire, comandantul a ordonat ca mvaşinele să fie puse în mişcare cu toată iuţeala, înainte. In felul acesta vasul „Francona“ a fost salvat de înec. CIOCNIREA CU UN ALT VAPOR Dar evitarea acesteiciocniri a costat mult pe comandantul vasului „Niki“, care, în întunericul nopţii, s’a ciocnit cu vaporul „Lemnos“ ancorat în faţa Docurilor. Ciocnirea a fost puternică. ALARMA MARINARILOR Docurile au răsunat de strigătele de ajutor ale marinarilor de pe cele două vase. S’au lansat bărcile de salvare. Grănicerii au înştiinţat pe agenţii dela căpitănie, crezând că vasele se îneacă. PAGUBELE Vaporul „Niki“ a suferit avarii cari ating cifra de un milion de lei. De asemenea vaporul „Lemnos“ a suferit avarii cari ating suma de peste jumătate milion de lei, despăgubiri pe motivul că vasul naviga fără să aibă lumini de ancoraj, așa cum prevăd regulile de navigaţie. Totodată comandantul pretinde despăgubiri şi de la agenţia vasului „Lemnos“. Căpitănia portului a deschis o anchetă. A DEVERal.I In plină câmpie, Lugojul e unul din puţinele noastre oraşe cari n’a rămas robul supus al aşezării sale geografice. Praful aici nu te înăbură şi nici n’ai ocazia să faci cunoştinţă cu mirosurile gunoaielor. Cum ai pătruns în el, îi prinzi caracterul de oraş liniştit cu viaţă patriarhală, atât după casele vechi cu grădini umbroase, cât şi după gospodarii lui. Simţul de curăţenie, de estetică şi de higiena socială te strămută cu gândul la unul din burgurile liniştite ale Olandei sau Danemarcei. • Cu toate acestea Lugojul, nu este certat nici cu modernismul. Ţi-o spun aceasta clădirile noui, restaurantele, parcul cu locuri pentru lawn-tennis şi bulevardele bine întreţinute, atât prin străduinţa particularilor cât şi prin acea a edililor oraşului. Liceul „Caius Brediceanu“, tribunalul, administraţia financiară, pot sta alături de cele mai de seamă clădiri din ţară, atât ca estetică cât şi ca confort, iar un spital cacel din Lugoj cu instalaţii şi instrumente din cele mai moderne şi mai perfecţionate nu găseşti multe în România. In ceea ce priveşte comerţul, pretutindeni firme româneşti. Magazine, hoteluri, cofetării, evocă nume din Banat şi Oltenia, printre cari se rătăceşte şi câte unul străin, aducând aminte vizitatorului de legătura cu Occidentul. Aşa e spre pildă Hotelul Simplon, ce deabia se distinge din verdeaţa ce-l îmbracă. « Târg de gospodari înstăriţi, Lugojul e şi o însemnată aşezare industrială, înainte de a ghici măcar oraşul, ascuns în verdeaţă, fie că vii dinspre Timişoara, fie că vii dinspre Ilia, te întâmpină turnurile mari ale fabricilor de la periferie. Şi nu fără oarecare mândrie îţi va spune lugojanul că ori se află cea mai mare filatură de mătase din întreaga ţară. Vegetaţia luxuriantă, Timişul care curge domol, despărţind oraşul în două, îi dau un farmec deosebit, adăogând Lugojului şi o notă romantică. ÎNSTRĂINARE CULTURALĂ. — LIPSA CĂRŢILOR ROMÂNEŞTI Intr’un oraş unde românii au început să-şi afirme un loc de frunte şi în viaţa financiară şi economică, din nefericire poţi consta, astăzi că viaţa culturală e mai puţin libbrăriilor, nu scapă ochiului nici aici. Şi desigur nu poţi să nu rămâi mirat când nici în vitrina „Librăriei diecezene“ nu există expusă o carte românească, nicidecum una bisericească, care să justifice măcar titulatura librăriei. In schimb cărţile franţuzeşti, care deabia au văzut lumina tiparului deo lună sau două, ocupă loc de cinste, chemându-te deja distanţă cu copertele lor proaspete, galbene şi roşii. La alte librării vei găsi loc şi pentru cărţile româneşti însă şi acelea aproape toate traduceri cu coperte şi titluri bătătoare la ochi ca: Prostituata şi Băetana lui Margueritte, Nana lui Emile Zolla sau un roman sentimental de Rădulescu Niger. N’am văzut o singură broşură din acele care sa răspândească adevărata cultură în popor sau să popularizeze ştiinţa. Te întrebi, cine e vinovat de această desconsiderare a cărţii bune româneşti? Librarul care nu-şi bate capul să răspândească cartea românească, ori publicul cititor? Şi unul şi coalt, dar desigur mult mai vinovat e acesta din urmă, căci negustorul aduce ceia ce i se cere şi vinde, ceia ce-i aduce câştig. CINE SUNT VINOVAfi DE ACEASTĂ STARE DE LUCRURI ? fără îndoială viaţa pe care o duce „lumea subţire“, acei pseudo-intelectuali şi pseudo-intelectuale, care după o masă copioasă găsesc cel mai bun mijloc de recreaţie în citirea ultimului roman de senzaţie venit de la Paris, nu contribuie puţin la înstrăinarea culturei româneşti în multe din oraşele noastre de provincie. Şi e trist, foarte trist că această constatare o poţi face intr’un oraş situat în mijlocul unui mediu aşa de patriarhal românesc cum e acel de unde a pornit vidu cu Ana lugojana lui. * Ceia ce remarci din vitrine poţi constata şi dacă cauţi să pătrunzi mai de aproape viaţa srîtiifră a lugojenilor. Cu mâhnire şi nu fără oarecare ruşine îmi spunea un adevărat intelectual de aici, cât de puţin sprijin au găsit în localitate trupele de teatru româneşti cshjvţjinţjin când în când să dea câte-o reprezentaţie. Există însă cinematografe foarte frecventate şi e foarte natural să găsim acolo în afară de mahalaua doritoare de senzaţie şi acea „lume subţire“ care preferă culturei româneşti, romanele lui Margueritte şi exibiţiile coreografice de pe filmele cinematografice. Din fericire de greşala pe care o face Lugojul nu s’au molipsit atâtea sate şi orăşele din judeţul Caraş Severin, cel mai mare din ţară. In ele pulsează adevărata viaţă naţională şi şcoala a făcut progrese uimitoare printre populaţia sătească, îndreptând învăţătura ei şi pe calea realizărilor practice. Dar de aceasta ne vom ocupa într’un articol uitor. Dorian Scrisori bănăţene Lugojul Un oraş liniştit cu viaţă patriarhală şi taurii administraţie Un ţap ispăşitor Procesul librarului Şaraga din Iaşi Am relatat informaţiunea despre condamnarea la cinci zile închisoare a cunoscutului librar Şaraga, din Iaşi, pentru că a vândut o carte, în loc de 5 lei, cu 6 lei!... Din informaţiunile ce avem cartea vândută este editată de „Imprimeria Statului“, care, după cum ni se afirmă, nu oferă rabat revânzătorilor; — librarul Şaraga a vândut cartea cu 6 lei fixându-şi astfel, pentru transport, speze, impozite, chirii, personal, etc., 1 leu câştig, — şi conştient că n’a comis nici o călcare de lege s’a dus în faţa judecătorului singur, neasistat de nici un avocat, deşi în baroul de Iaşi, are numeroşi admiratori sinceri pentru marea operă culturală ce a făcut-o în executarea comerţului său, de librar editor. In faţa judecătorului învestit de legiuitor cu atâtea puteri, bătrânul librar, şi-a spus păsul cinstit, degajat, cu credinţa sigură că justiţia va înfiera tocmai pe acel ce se plângea că a fost speculat cu un leu şi va respinge acţiunea cu dojană pentru acel ce a înţeles să piardă vremea scumpă a justiţiei şi să tăiască un brav cetăţean la bara penală. Dar optimismul aceluia care a editat pentru întâia oară în ţară colecţia autorilor români, ca Eminescu, Vlahuţă, Caragiale, Xenopol, Iorga, Delavrancea, Maiorescu, etc., etc., care a bătut toate medaliile naţionale ale ţării, aceluia care şi-a jertfit toată averea şi munca încordată editând aproape toate cărţile literare şi didactice pe vremea când editura în ţara noastră, era un risc, a fost zadarnic, căci severul magistrat de Căpitanul vasului „Niki“ pretinde la Iaşi l-a condamnat spre“stupefacde la agenţia vasului „Francona“‘ţia opiniei publice şi l’a condamnat la cea mai mare pedeapsă, „cinci zile de închisoare“. încercatul editor, care a fost distins pentru măreaţa sa operă cu decoraţiuni şi adrese de omagii de la „Academia Română” şi de marii români V. Kogâlniceanu, I. Negrutzi şi de mai toate instituţiunile de cultură din ţară, a primit cu resemnare „severul verdict” — cu nimic justificat, cu încredere în justiţie, că dreptatea se va face, făcând apel. Acestea fiind spuse, ne întrebăm, de ce a fost ales tocmai acest bravi cetăţean, să ispăşească păcatul speculaţiunei continue de care suferă ţara deja un capăt la altul. De ce nu văd acei chemaţi să dreseze procese verbale de speculaţiune, jaful care continuă de ani de zile, jaf care e zilnic adus la cunoştinţa autorităţilor de toată presa fără deosebire de culoare politică? Sau condamnând pe bătrânul librar Şaraga, pentru că a încasat an leu problema e rezolvată, autorităţile şi-au făcut datoria? N’avem destule cuvinte de admiraţie pentru felul cum a fost soluţionată chestia speculei la Iaşi din oraşul d-lui Cuza şi al d-lui Mârzescu. MILITARE! Comandamentul divinei IX-a roagă Pe ofiţerii de rezervă, mai jos notari, accenuri ca de Urgenţă adresele, spre a li se putea trimite diferite decoraţii, ce li s’au conferit în timpul războiului: Farmacist căpitani Drăgănescu Alexandru, medic locotenent Rapcea Horia, farmacist sublocotenent Jurcă, sublocotenent rezervă Barandă Matei, medic aspirant de rezervă Pârvulescu Alexandru. Ofiţerii de rezervă mai jos potaţi sunt rugaţi a raporta de urgenţă regimentului 26 infanterie ,ultimul domiciliu : Căpitanii: Rozner Frederik, Mihăilescu Ilie, Marinescu Matei, Patica Grigore, Feier Eugeniu, administrator căpitan Florescu M. Const, locotenenții: Ioachimescu Ioan, Stroescu Ioan,Dumitrescu Traian, Pleşcaru Simion, Dumitrescu Anton, Popescu N. Nicolae, Berindei Mihail, Nicolae loan, Dinculescu M. Ioan, Tulubier Leonida, Guţu Ioan, Schmidt Artur, Enkel Hardt Alexandru, Szas Adelheid, Feher Adolf, Beer Walter, Olinger Carol, Havas Aladar, Bordian Vasile, Milata Maximilian, Zimerman Maximilian, Hening Toma, Pelcser Wilhelm, Mahr Rudolf, Pomahaci Ilie, Lerch Iosif, Cismadia Hius, Kneisel Francisc, Nicoara Octavian, Karuc Enric, Berches Iosef, Anderman Herman, Montag Leopold, Keerth Ioan; sublocot.: Haltrik Iosif, Weber Recardt, Haltrik Walter, Erina loan, Bădescu G. Ghiorghe, Popescu Ilie, Rădulescu Alexandru, Benicaro V. Petre, Plugaru Simion, Vasiliu Alexandru, Găescu Dumitru, Popescu Ioan, Beniamin Leibovici, Maurere Andrei, Ghișa Simion Rosim- Jaera Iosif, Jak Peliian. Din Brăila se anunţă că Miercuri la orele 6 d. a., un obuz de 75 mm., încărcat, a explodat în centrul oraşului. Explozia s-a produs la depozitul de fier vechiu Daniel Lifou din str. Regală 162. Au fost aruncaţi în aer doi copii, anume Ionel S. Leoco, în etate de Î2 ani şi Nicolae N. Costescu, de 13 ani. Victimele au fost prefăcute în bucăţele de carne, cari au fost aduitate şi predate familiilor. Obuzul care a produs nenorocirea, a fost cumpărat de Lifcit împreună cu altă ferărie veche. Crezându-l descărcat, l-a aruncat în curtea depozitului unde a stat luni de zile. Lifci, îngrozit, a dispărut imediat după explozie. El este căutat de poliție. Altă pădure In flacări GALAŢI, 31. — Din Pauleşti sosesc ştiri că pădurea Pariul Cristian, proprietatea obşte! Pauleşti, este în flăcări. Numeroşi săteni din Pauleşti au plecat la faţa locului pentru localizarea focului. Din celelalte sate s’au trimis ajutoare. Din cercetările făcute de jandarmi reese că incendiul a luat naștere din neglijența unor ciobani cari au aprins un foc prea mare în pădure, pentru a fierbe mâncare. Până acum au ars 8 hectare. Alte amănunte lipsesc. ABONAMENTE . ISO pe 3 luni. n 60 pe 1 lună. Lei 650 pe un an. 350 pe 6 luni. In jurul atentatului 0 chestiune de drept ridicată de cererea de extrădare Arbitrajul corpului diplomatic miânească decât în trecut sub asuprirea străină. Nu fără oarecare surprindere ,poţi constata în primul rând lipsa aproape totală a cărţilor româneşti. Dar, înstrăinarea culturală ce o prinzi ca deoarece s a apelat ia în Capitala noastră din vitrina li concursul poliţiei engleze, ministerul de externe englez n’a acceptat cererea guvernului român ca studentul român învinuit de a fi atentat împotriva consulului român, in localul legaţiunei române la 9 Septembrie, să fie extrădat şi judecat in România. Deoarece guvernul român, după cum se crede, este hotărât să apere principiul exteritorialității de care se bucură legaţiunea, se examinează Londra, 30. (Radar). — Mail“ află propunerea de a apela la corpul diplomatic din Lonndra pentru tranşarea acestei chestiuni. 0 librii la Mra prin nlciea »liniită PARIS, 30. — „LTnformation“ anunţă că, din ordinul d-lui Herriot, o comisiune de experţi sub conducerea d-lui Seydoux s’a constituit la Londra pentru a studia reluarea relaţiilor diplomatice şi comerciale între Franţa şi Rusia. Comisiunea va lua avizul creditorilor particulari şi industriaşilor britanici, ale căror întreprinderi au fost naţionalizate sau confiscate în Rusia. Noul guvern democrat din Iugoslavia Declaraţia ministrului de externe In primul rând, succesul cauzei democratice BELGRAD, 30 (Radorl — Noul ministru de externe al Jugoslaviei, d. Voislav Marincovici a trimis presei următorul comunicat: Liniile principale şi scopurile politicei noastre externe sunt determinate prin situaţia geografică şi internaţională a ţării noastre, precum şi prin faptul participării la războiul şi pacea mondială. Menţinerea intangibilităţii tratatelor şi desvoltarea situaţiei internaţionale în sensul prescris de tratat, au fost şi rămân preocuparea oricărui guvern iugoslav. Politica noastră externă nu poate să fie modificată în fond printr-o schimbare de guvern. Modificări pot avea loc numai în ce priveşte modalităţile şi metodele. Guvernul şi ministrul de externe actual pot numai să urmărească o legătură mai strânsă intre scopurile politicei noastre naţionale şi succesul cauzei democratice în Europa. Pe timpul când statul nostru era mic şi nu întrunea în limitele sale pe toţi sârbii, croaţii şi slovenii, statul nostru a fost chiar de la început şampionul principiului democratic în această parte a lumii, cu toate că pe atunci acest lucru ar fi putut să-i fie dăunător. Astăzi statul nostru mărit şi puternic este decis să urmărească aceiaşi linie de conduită şi să reclame cu bună dreptate, acest titlu scump şi dobândit prin muncă. ine formează noul cabinet — ....... 7' BELGRAD, 80. — Toate Ziarele, sârbeşti salută cu entuziasm consti.tuirea noului guvern, care insem nează întronarea legalităţii ret*pectarea Constitufiei in Iugoslavia. Acest guvern pune capăt tiraniei dezlănţuite de d. Pasid. i) Din noul cabinet prezidat de DL Davidovici fac parte 2 membri ai partidului catolic sloven, 3 membrii ai partidului mahomedan, rădică# dizident. Au mai rămas câteva fotoliicu cânte, ai căror titulari vor fi numite ulterior, întrucât d. Davidovici lucrează acum pentru introducerea fla cului guvernamental al țărănişti dri croaţi. ■ Preşedintele consiliului, d. Davudovici doreşte ca în noul cabinet să fie reprezentate toate provinciile alipite şi toate organizaţiile poliţiei cari formau blocul opoziţiei. > Informaţiuni Inginerii şi conductorii de lucrări publice, cari au ocupat funcţiuni ce le-ar fi dat dreptul să fie admişi în corpul tehnic îr înainte de a li se recunoaşte calitatea de cetăţean român, vor putea solicita o singură dată ministerului lucrărilor publice rectificarea gradului sau vechimei lor in corpul tehnic, se va tine seamă de timpul servit innainte de a fi înscrişi in corp. Cererile se vor adresa de acum până in 6 luni, sub sancţiunea pierderii dreptului. Ele vor trece prin dezbaterile consiliului innaintărilor din corpul tehnic şi se vor, aproba prin decret regal. D. general Nicoleanu plecând în concediu pentru o lună, delegaţia de secretar general al ministerului de interne va trece asupra d-lui Al. Fălcoianu, directorul general al „Monitorului Oficial“. In zilele de 1, 2, 3 şi 9 August direcţiunea generală C. F. R. a aprobat formarea în două părţi a trenurilor de persoane U1—U2 şi 432—432 pe distanţa Goleşti-Cămpulung. Aceasta în vederea aglomeraţiei de călători cu ocazia bâlciului anual. Taxele de barieră—rohatcele— ce se percepeau pe şoselele şi podurile din Bucovina au fost desfiinţate. Un termen de 6 luni s-a acordat celor cu drepturi câştigate ca să-şi valorifice drepturile înaintea instanţelor judecătoreşti. Lucrătorii Regiei se oferă ca prin mună gratuită să refacă pagubele Pagubele cauzate de incendiul de la manufactura „Belvedere”, au fost până acum evaluate la două milioane jumătate. Au rămas încă neevaluate o parte din produsele avariate care se crede că și acestea vor atinge o cifră similară, așa căm paguba totală va reprezenta circa cinci milioane lei. lucrAtor: CONTRIBUE la REFACEREA PAGUBELOR ID. Teodor Szalk, reprezentantul Sindicatului naţional muncitoresc din Sibiu, a făcut lucrătorilor şi lucrătoarelor de la manufactura „Belvedere” o frumoasă propunere, pentru a cărei discutare au fost convocaţi aseară în sala de mese a manufacture!, La fatal d-lui general Nicoleanu, pre-Acum zece ani, pe când Capitala trăia agitată în așteptarea evenimentelor diplomatice cari n'au putut S “ - ÎÎUÂ Mittel Capitalei și a diecțiunei TsS unei crime, carele peHecS II" o„ țn „lin centrul ei I cră*ori «I lucrătoare m urma propusese în pun centrul ei. I rU făcute au hotărât să lucreze iară Victima acestei crime a fost administratorul delegat al loteriei de stat, Hugo Baumgarten, fost director al Băncei de Credit Român, un om care mulţumită bunătăţei sale, inimei deschise ce era, generozităţei sale, amabilităţei şi blândeţei sale, îşi făcuse numai prieteni Totuşi el a căzut jertfă unei nesocotite răzbunări! Acum la a zecea aniversare a morţei sale, numeroşii prieteni cari T-au supravieţuit, ne roagă să evocăm memoria lui, pentru toţi cei cari T-au cunoscut şi apreciat, ■— ceia ce facem cu atât mai mult, cu cât şi printre noi mai sunt câţiva cari l-au cunoscut şi cari au apreciat tot farmecul personalităţei sale Până la reîntoarcerea d-luî iVinXtilă Brătianji, s’a hotărât la d. ing. Alexandresm să gireze afacerile directiunei generale R. M. S., lat d. ing. Claudia Mitehi, a fost laX sarcinat, iin medi provizoriu, cu conducerea manufacturei de tutuni „Belvedere“. Această schimbare s’a produs în urma decedării fostului director general al Rl M. S., I. Teodora. Incendiul EVALUAREA PAGUBELOR PRICINUITE Plată, timp de două luni, câte o oră pe zi pentru refacerea pagubelor cauzate de incendiu. # După calculele făcute, se crede că produsul muncii gratuite, oferită de lucrători, va realiza suma de 250.000 lei pe zi sau 12 milioane jumătate lei în timp de două luni. Gestul lucrătorilor a făcut o bună impresie în cercurile oficiale. Citîti Adevărul Literar“