Adevěrul, ianuarie 1926 (Anul 39, nr. 12900-12922)
1926-01-03 / nr. 12900
inul 39 — Nr. 12900.ABONAMENTE 1 9 9 9 Duminică 3 ianuarie 1926 *yy w 1 JU* v- BEIDJBBAN 188* FONDATORI J CONST. MILLS 1897- AL. V. BELDEMAN 188»—1897 -1920 300 Iei pe 0 Inr.L ISO lei pe 3 lunL 600 lei pe na an. BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9—11 TELEFOANE: Centrala 8/87. Direcția 87/72 » 24/73« Ad-sitatia 7/89„ 48/70. Provincia 16/68 Oficiosul guvernului a publicat de anul nou discurs la budget al d-lui Iintilă Brătianu. „.Nu se poate zice ci, de ziua darurilor, ministrul finanţe n’a ştiut să fie darnic cu ţara! După consiliul ch C. V 1 1 Consiliul da coroană, puternic şi dureros episod dramatic, a hotărî!, în desfăşurarea-i vertiginoasă, de soarta unui om şi de interesul superior al ăriL Prea puţini au fost, printre simpii muritori, aceia cari, ştiind măcar in parte, frământarea dîn culise, au putut, treptat, să-şi limpezească judecata, şi astfel, să-şi gradeze emoţiunea. Marea mulţime a aflat în aceeaş clipă de iubea, cu o bruscheţe catastrofică, a unei întâmplări extraordinare, şi de deznodământul, radical şi eroic, ea i s’a dat, rămânând să se întrebe, de aci în solo, cu o legitimă pasiune, despre elementele de bază ale întâmplării, învăluite încă de misterul cel mai îndărătnic. Pentru moment, însă, cu informaţiile de care dispunem, „cazul“, oricât de important şi de impresionant, nu comportă comentarii prea multe şi prea lungi, înainte de toate, este omenesc să ne îndreptăm gândul către regele-părinte, acela care a convocat consiliul de coroană şi a cerut cu hotărîre să se primească renunţarea la tron a fiului său. Ţinând seama de sentimentul lui patern şi de concepţia ei despre sfinţenia sistemului monarchic, aşa cum era aşezat, înţelegem şi marea durere pe care şi-a înfrânt-o şi imensa Jertfă pe care, în sufletul şi în conştiinţa lui, a lăsat-o. Dar, implicit, mai înţelegem un lucru: dacă omul şi regele s’a hotărît pentru o dublă jertfă, atât de mare, de sigur că numai această soluţie eta cu putinţă şi se impunea cu imperioasă urgenţă. Deşi Suli,fiind vorba nu numai de un incident în familia suveranului ci şi de o schimbare foarte importantă pentru ţară, opinia publică ar avea dreptul să ştie tot ce s’a petrecut şi tot ce se petrece. Diplomaţia secretă nu se mai potriveşte timpurilor de azi nici în politica externă, necum în chestiunile interne. Dar practica rămânând pururea în urma ideilor, trebue să suportăm încă moravurile învechite. Şi in situaţia dată, ne spunem, in mod logic, că dacă s’ar fi putut altfel, regele nu şi-ar fi impus, în mod inutil, nici această lovitură pe care a dat-o propriilor sale sentimente de fată, nici această ştirbire, oricât de puţin gravă, adusă fără îndoială sanctităţii şi Integrităţii sistemului monarchic. E de prisos să mai spunem că nu credem câtuş de puţin nici în posibilitatea unei „lucrături” a d-lui Brătianu care ar fi precedat. In această chestiune, ca într’o simplă alegere dela Vaslui ori dela Mizi. Chestiunea principelui Carol este în afară de chestiile politice de partid. Fără îndoială, opinia publică e tulburată de cele petrecute în chip atât de neaşteptat. In diferite cercuri sentimentele vor fi împărţite, în sensul că oamenii vor simţi mai mult pentru unul sau pentru altul dintre eroii dramei. Dar, în asemenea chestiuni, ceea ce trebue să predomine este Judecata rece, care să poată desluşi adevăratul interes al ţării. Cum nici măcar în toate statele atât de înaintate ale apusului, necum la noi, n'a venit încă vremea formei de guvernământ republicane, ne trebue, fireşte, un monarch constituţional şi democrat, respectuos de legi, obiectiv faţă de partide, primitor de progres, îngăduitor faţă de ideile şi curentele în necontenită desfăşurare şi primenire, adept al procedărilor celor mai blânde, adversar al apucăturilor despotice şi tiranice, exemplu de cumpătare şi bună gospodărie în viaţa particulară ca şi în cea publică, — în sfârşit regele, indiferent de însuşirile cu cari s’a născut, trebue să desfăşoare tabilâ ţl ■ «ue&jc cari să-l pue în rândul întâi printre oamenii distinşi. Este o obligaţie „profesională*", dacă vreţi, care face ca „slujba” de rege să nu fie de loc o sinecură, deşi, în regimul constituţional atât de multe dintre sarcinile şi răspunderile monarhului au fost înlăturate. Ţara doreşte, desigur, ca educaţia noului moştenitor al tronului să fie îndreptată astfel ca, la timp, să corespundă misiunii atât de grele ce i se hărăzeşte. Ad. Slose politic© Istoria se repetă La congresul liberal de la Timișoara d. I. G. Duca a suferit un regretabil accident. D-sa, foartepatetic, s’a adresat congresiștilor, pi întrebarea:— Cine Va trimes pe dv. la acest congres ? . Răspunsul a fost prompt : —JANDARMII!! D. Daca se- aștepta la alt răspuns. De pildă: „Ne-a trimes aci ,tot poporul, conştient că norocul şi fericirea ţării vin numai deja aberali !“ Istoria se repetă. Cititorii mai bătrâni îşi amintesc cazul celebrului elector din Moldova, Sanda Răşcanu, care fiind la putere, a avut trista inspiraţie ca, la o întrunire publică, să arunce opoziţiei următoarea sfidare : — Adversarii noştri ne acuză că ne servim de bătăuşi. E o infamie ! Unde, mă rog, sânt bătăuşii ? — Aici sântem, coane Sandule ! au răsunat îndată câteva glasuri dintr’un colţ al sălii. O jalnică ilaritate a răsplătit mărturisirea naivă a „bieţilor" bătăuşi cari n'au înţeles subtilitatea electorului. 83. Baren Un ziar de dimineaţă îl indică pe i. Const. Barmn ca port-drapel al tinerilor liberali, nemulţumiţi de cele ce se petrec în partid. Informaţia voi se pare exagerată, întrucât nu-l credem pe d. Banu om de acţiune. Nemulţumiri, da d. Banu este un nemulţumit. Sunt dealtfel, în partidul liberal, şi alte elemente de valoare, cari cugetă şi sufăr de pe urma celor ce se petrec. Nimeni nu trece însă la acţiune. D. Banu crede în nevoia reorganizării partidului; d-sa simte necesitatea unei purificări, este convins că, în opoziție, partidul va trebui să se regenereze. Dar numai atât! Şi, mai cu seamă ,nu o acţiune, aicum, când liberalii sunt la vuteze ! ' — ' Cucul şi soarele A fost nostimă discuţia asupra stilului nou între patriarh şi un simplu ţăran din Basarabia. La argumentul foarte nimerit şi practic al patriarhului că după cum atunci când am schimbat cotul pe metru n’am modificat nici stofele, aici îmbrăcămintea, care au rămas la fel ca mai înainte, tot aşa schimbând o aşezare a sărbătorii"* 1- A"~o mai dreaptă observare soarelui nu le modifică sfinţenia, ţăranul a răsp şi pasările din stilul veci cucul nu mai cântă din Petru cum era altă dat pe cât timp la Sf. Petru el continuă a cânta. Patriarhul putea prea ta că asta n’are de-a faiia stilului, ci cu crugul oarece cucul se conformi lui de a cânta şi pe timităţii, când nu era încă nici un Sf. Petru. E drept însă că e grei tat cu oamenii ignoranţi, tus un argument pe care l-a întrebuinţat până al nostru, şi care ar putea ces. Obiecţiei de căpete dincioşilor pe stilul veci, se săvârşeşte un păcat mn zilele fixate sfinţilor din moşi, i s’ar putea cu term de . Deoarece ziua nu e ceasuri exact, ci cu ceva neţinându-se seama de mică diferenţă, se mută din veac cu câte 24 de ore dinttru început aşezată per mirea fiecărui sfânt, astfel păcat e, păcatul e al acel păstrând nemodificată ziua de ore exact, cu vremea , mută în urmă aniversările Noul stil are, între altele, tocmai de a fixa de izmos cea adevărată dintru încep curma astfel păcatul. Sfânti dela anul 400 e sărbătorit dul acesta în 1926, prin sit exact în ziua în care era 400, ceea ce stilul vechi strigar, încă odată, ce te faci ciorania care opune cucule şi ştiiiţii astronomice ?, • ....* ' ,i . Acceptarea actului de renunţare a principelui Carol la prerogativele conferite prin Constituţia ţării, au pus în discuţie o sumă de probleme, din cele mai importante, neprevăzute nici în legile noastre, nici în statutul familiei regale. Intriadevăr, leghe şi statutul nu spun nimic în privinţa situaţiei ce se creiază de pe urma unei atari renunţări. Cazul fiind nou, guvernul este mult preocupat de chestiunile cari cer negreşit o imediată soluţionare. In cursul dimineţei de eri, deşi sărbătoare, ministre! Justiţiei a desfăşurat o activitate febrilă — chestiunile fiind toate de resortul d-sale — iar la ora 3 d. a. a avut o lungă conferinţă cu primul ministru, revenit pri ln Capitală. Consiliul de miniştri de astăzi va avea să statueze definitiv in privinţa soluţiilor propuse. ROLUL REPREZENTANTEI NATIONALE Prima chestiune este cea privitoare la rolul reprezentanţei naţionale. Vor lucra Camerele, în această ocazie, separat, sau întrunite împreună şi cu caracter de congres naţional ? Problema se pune pentru prima oară la noi, fiindcă acceptarea renunţării nu poate fi numai un atribut al regelui. Principele Carol nu a primit drepturile constitutional© din învestirea ce i-a dat-o regele. Calitatea de moştenitor al tronului i-a revenit din expresia votatei naţiunii, cuprinsă în pactul fundamental, pe baza calităţii sale de fiu al regelui Ferdinand, ca prim născut şi fruct al unei căsătorii legitime. Nu regele i-a stat calitatea de moştenitor şi deci nu regele are a primi demiterea. Naţiunea prin reprezentaţiunea ei, are a se pronunţa asupra acestei renunţări şi eventual a o primi. Aşa fiind, este probabil că se va uhcide o lucrare comună a Cumerei Senatului, cari se vor promii— în această privinţă nu există loială — pentru acceptare. După aceia, pe cale de lege, va proclamat principele Mihai, ca ostenitor al tronului. Necesitatea unor legi speciale Camerele vor mai trebui să staie, pe cale de legi, în privinţa cătoarelor importante chestiuni: PROBLEMA NUMELUI rincipele Carol cere regelui, actul de renunţare, să-i sepe un nume, sub care să poată de acum încolo. ”, statutul regal nu pomeneşte în această privinţă, iar actul tare civilă al prinţului nu poate himbat fără o lege anume. DOMICILIUL FORŢAT în actul său de renunţare, Ipete Carol se obligă să nu vieră timp de zece ani şi, chiar această epocă, să nu treacă ca fără consîmţănântul suveii şi al guvernului român. Cum se vede un angajament. Dar dacă el nu este rest?itarea actuală a legiuirii noaii există nimic stabilit in prldreptului regelui de a exila sun membru al familiei regale s a-i fixa un domiciliu forţat rege de asemenea na— excepţională ca şi ile ultime întâmplava fi propusă, după e asigură, reprezenţii naţionale. FIA PRINCIPESEI ELENA jesa mamă , mulat principe moştenitor, se află într’o situaţie din cele mai bizare, din punctul de vedere al raportului drept, faţă de soţ şi fiu. De drept, domiciliul ei trebue să fie acolo unde este şi domiciliul soţului. Altfel există um motiv incontestabil de divorţ. Pe de altă parte, principesa-mamă fiind membră a familiei regale — deşi soţul ei numed este — domiciiul nu poate fi decât acolo unde este curtea regală. O lege specială va avea să decidă şi în această chestiune. TUTELA PRINCIPELUI MOŞTENITOR MIHAI întrucât total noului principe moştenitor este ma®nfit să trăiască de acum uncole», un număr de ani sau pentru totdeauna din străinătate, iar principele Mihai este minor, o tutelă legală — nu regenţă — se impune, chiar dacă nu intervine divorţul intre soţi. Astfel se pune o problemă nouă — dar care totuş trebue soluţionată — a unei tutele, deşi părinţii sunt în viaţă şi nu sunt, eventual, divorţaţi. GESTIUNEA DE AFACERI In fine este problema administraţiei averii principelui Carol, aflătoare în ţară, întrucât principele va sta de acum în străinătate, o lege specială va trebui să stabilească normele şi cine anume va face gestiunea de afaceri în numele principelui Carol. Complicaţiile actului de renunţare a principelui Carol Va fi nevoe de o serie de legi care să legitimeze situaţia excepţională creată PRINCIPELE MIHAI PRINCIPESA-MAMA ELENA 3 V Cârtîţiîe panamantarisnmlui » «- I in........ . - I Viaţa politică a României de azi oferă spectatorului avizat o curioasă analogie cu cele ce se petreceau în Anglia la începutul veacului trecut. Silinţele de a înfăptui la noi regimul parlamentar întâmpină aceleaşi împotriviri înverşunate ca cele din Anglia de acum un veac. Să notăm totuşi o deosebire : în Anglia împotrivirea pornea dela regalitatea ameninţată în privilegiile ei, întrucât regimul parlamentar unna să ia aproape toată puterea din mâna regelui şi să o încredinţeze guvernului, care nu era decât o emanaţie a parlamentului , pe când la noi împotrivirea porneşte dela un partid politic, de la partidul liberal, care vede în instaurarea parlamentarismului o primejdie pentru poziţia lui preponderentă în politica ţării. Se ştie cum s’a sfârşit lupta în Anglia. Ministrul conservator Peel, în urma unor alegeri în care conservatorii căzuseră în minoritate, a refuzat dizolvarea oferită de rege şi a părăsit puterea, formulând astfel, el, şeful conservatorilor practica regimului parlamentar. Să aşteptăm oare şi noi ca un guvern să fie pus în minoritate de corpul electoral, pentru ca să ne hotărîm în sfârşit să facem o realitate din sistemul parlamentar, singurul compatibil cu cerinţele adevăratei democraţii ? Fapt e că regimul parlamentar, pe care l-am adoptat fonna de multă vreme, e sabotat la noi în chipul cel mai laborios de partidul liberal, beneficiarul exclusiv al minciunei solemne de astăzi. Iată, de pilda, maşinaţiunile ce se pun la cale cu privire la succesiunea guvernului. Privită la lumina teoriei parlamentarismului pur, problema e cât se poate de simplă. Alegerile agricole cum şi alegerile parţiale pentru parlament au dat indicaţiuni mai mult decât suficiente în privinţa succesiunei. E limpede astăzi, pentru toată lumea, că spiritul public desemnează ca succesoare pe cele două partide din opoziţie cari, văzând deschisă calea puterii n’ar întârzia să se înţeleagă pentru formarea guvernului. Dar soluţia aceasta nu convine şefului partidului liberal. De aci uneltirile de tot soiul, de aci opera subpământeană a cârtiţelor, de aci combinaţiile-surprize, de aci soluţiile cele mai hibride, menite toate să înlăture singura soluţie impusă de aplicarea cinstită a regimului parlamentar. Dacă o asemenea combinaţie, care ar împiedica normalizarea vieţei noastre politice, ar reuşi graţie uneltirilor d-lui Brătianu, şeful liberalilor şi-ar asigura tutela asupra guvernului alcătuit în asemenea condiţiuni. Alarma, însă, s’a dat. E datoria partidelor din opoziţie să-şi mobilizeze forţele împotriva loviturii pe care o plănuesc în taină ,liberalii. Precum s’a văzut din interviewul d-lui Grigore Filipescu acordat „Adeverului“, partidul naţional este hotărît să lupte împotriva unei asemenea combinaţiuni lăturalnice, în care vede o tentativă de a prelungi „starea de miniciună de astăzi“. Iar ziarul „România“, oficiosul partidului naţional, declară că acest partid nu se va preta niciodată la o intrigă de acest fel pe care şeful liberalilor ar încerca-o pe lângă Coroană. O combinaţie în afară de partidele organizate, oricare ar fi ea, trebue respinsă ca dăunătoare vieţei noastre politice. Pentru normalizarea vieţei de stat e neapărat nevoe de o înfăptuire cinstită a regimului parlamentar, singurul care poate realiza postulatul democratic al conducerii naţiei prin ea însăşi. Experienţa popoarelor n’a furnizat până astăzi un sistem de guvernare superior regimului parlamentar. Nu e nici o mirare deci că toate forţele conştiente ale vieţei noastre politice tind spre înfăptuirea şi sincera lui aplicare. Aceste forţe trebuesc mobilizate, pentru a dejuca opera ocultă a cârtiţelor şi combinaţiile lăturalnice. Iosif Nădejdi Carnaţii nostre Victoria spiritului Miguel de Unamuno, cunoscutul profesor de la universitatea din Salamanca» a fost exilat din Spania Indat, după instalarea directoratului militar. Forţei brutale a lui Primo de Rivera, scriitorul şi savantul spaniol li opusese o falangă, de idei. Lupta dintre dictatura de la Madrid şi intelectualitatea spaniolă a luat proporţii din ce în ce mai mari. Alături de Unamuno s’au rânduit şi alţi scriitori. Aceştia au trecut graniţele, până unde se întinde dictatura lui Primo da Rivera, şi din Paris s’au adresat lumii civilizate. Spiritul liber al lui Miguel de Unamuno, încălzit de o credinţă fierbinte, pasionat de iubirea de oameni, animat de o largă toleranţă, a dat lovituri după lovituri nu numai şefului dictaturii spaniole, şi regimului său marţial, ci tuturor instituţiilor bazate pe o concepţie învechită, încrederea lui Ur '’no în timpul Libertăţii dă un ti '«rs articolelor sale, elfe, scrise într’o form ginalitate. Procesul Spar în faţa opiniei pu* mulţumită printre .uno. Dar cine a pui iotismul acestui m cărui ideal este înti in sufletul concei ’ ctarea patriotismulu ,u purtarea unei lu impotriva doctrinalui. Din această Primo de Rive .. Miguel de Unanim , ob tipar carte după na după alta—izbea iri de caExemphi este impresionant ectual de rasă care -a batjocorită, a rei ă şi la viaţa comod a plecat în lume, ca - •edice adeO astfel menită dintr’un su iuțea să nu * BS» tapultă. vărul. învingă. MOTE UN ZIAR comunică, subt titlul , Justiţia în familie", că la Huşi o familie de magistraţi a pus stăpânire pe două instanţe : judecătorie şi tribunl. Astfel un cumnat dă o hotărîre la judecătorie, şi alţi doi cumnaţi i-o controlează în apel latribunal. Ziarul cu pricina se revoltă. Alarma lui e exagerată. Doar nu-i toată justiţia în familia magistraţilor de la Huşi. Justiţiabilii nedreptăţiţi pot apela la Curtea de Apel din Galaţi şi la înalta Curte de Casaţie... Apoi de ce ziarul îşi închipuie numaidecât că cumnaţii trăesc bine? Poate că ei nici nu se pot suferi.... Dar atunci dreptatea-i de partea lui: justiţia în familie trebue desfiinţată, dar din cauza animozităţilor membrilor ei.... nu a prea marei dragoste familiale! * * * DIN PRICINA lipsei de călători pe linia Buzău-Feteşti, direcţia căilor ferate a desfiinţat câteva trenuri. Aceiaşi direcţie, având în vedere aglomeraţia pe alte Unii: oameni pe scări, pe tampoane şi acoperiş, — oare ţiar putea împrumuta trenurile desfiinţate altor Unii.... până la accelerarea circulaţiei între Buzău şi Feteşti ?, 1 99 REGELE BULGARIEI a ţinut un discurs, în care a subliniat „nevoia de a se ajunge la o împăcare generală în ’Ulteriorul ţării". El a declarat că ,apreciază sforţările guvernului" „pentru a-şi ridica patrii, din ce în ce mai sus". Lucrurile într’adevăr se prezintă astfel, — cu o precizare numai : dacă patria-i echivalentă ca membrii opoziţiei, pe care guvernul i-a ridicat sus, sub de tot — în spânzurătoare... V STr. A, r* * D. AL. VAIDA, fostul prim-ministru, a păţit o straşnică ruşine: din ceea ce oficiosul „Viitorul" îl înălţase la rangul de trădător de, astăzi acelaşi oficios îl retrogradează la rangmetul de regionalist cu II. Este o neomenie fără seamăn să nue seama de drepturile câștigate. II sfătuim pe d. Vaida să se adreseze contenciosului administrativ împotriva acestui abuz al guvernului. INTER. P Bucurie neîmpuşită Prin oficiosul său, guvernul se grăbeşte să anunţe cu bucurie că Încasările statului până la finele lui Noembrie prevestesc un excedent de trei miliarde la bugetul la 1923- Ne pare foarte râu că, noi, cei din marea massă a contribuabililor, nu putem Împărtăşi bucuria tutorilor actuali ai statului In vreme ce statului, anul nou iraduce un cadou de trei miliarde, populaţia este gratificată cu o lungă listă de nouă sarcini fiscale şi tarifa sporite. Căile ferate, poşta, casele de timbru, taxele pe succesiuni, iaspazitele comunale, toata sporesc, iar câştigurile sa comprimă sub apăsarea lipsei de afaceri. Nu e vina contribuabililor că nu sa pot bucura de prosperitatea statului — şi ea, de altfel, discutabilă — atunci când mizeria îşi întinde ghiarele peste mal toate straturile sociale. Stat bogat in ţară săracă este o anomalie pe care a reuşit s’o creeze politica financiară şi fiscală a actualului guvern, care n’a ştiut, până acum, să înveţe din experienţa noastră şi a altora, că prosperitatea locuitorilor este condiţiunea primordială a prosperităţii reale a statului« Un stat cu finanţe realmente sănătoase şi on aşezăminte publica funcţionând normal, trebue să sa comporte faţă de ţară, întocmai ca organe sănătoase intriun corp menesc; acesta nici să nu simt le are. Altfel sa creiază o stat permanentă adversitate, care poate fi folositoare bunului şi progresului general, clădit tot pe o colaborare armonioasă a taior.t. NAZBATI ! A întoarce pagina Oficiosul francez al guvernul publicat de revelion un articol titulat: „Tournons la page“, ac ,,sâ întoarcem pagina“. E o figură de stil care vom spună că... a început an an, sunt liberalii de anul nou, şi simbolişti Cred, însă, că titlul nu e aşa de potrivit în împrejurări] îî* "TAusbl S& iriUIOL, toarce el guvernul pagina, dar facă bine s'o şteargă mai refiindcă altfel, ţara... „întoarce ia“. Şi când tara „întoarce la ea nu mai are alt mijloc de es mare decât un picior la... coi pagină. Aşa că s’o lase mai uşor guve cu întorsul paginei... olemică n în ,,Arhiva“ un studiu despre civ-' izaţia românească. In ,,Adev&u‘ » n’am ocupat de acest stuAU- D-sa ni-a răspuns, acum îl r^Piind şi eu. Şi este o deosebit Plăcere de a 0 putea face. C*-1 Pattal sunt acei carj_ca d. -cotar Rădăceanu —să fie vre-'ptel de discuţie contradictorie, D-sa este un gânditor cinstit şi un lucrător harnic. Dacă polemizează, o face numai în interesul luminării ideilor în care crede. Şi toată lumea ştie că aceasta constitue o excepţiune. Dar nu este de ajuns. Nu-i de ajuns probitatea discutătorilor. Trebue, pentru ca discuţia să merite a fi continuată, ca adversarul, el însuşi, şi personal, să reprezinte un tip interesant de umanitate, să oglindească trăsături generale simptomatice. Altfel, combaţi direct ideile, fără a face să intervină persoanele. Or, în cazul nostru, contradictorul meu este tocmai din acel ce împlinesc asemenea condiţiuni. El învederează cât este de greu, cu toată sincera sa bună-voinţă, de a se întrebuinţa, în România, „punctul de vedere ştiinţific“ în cugetarea lucrurilor. Dar iată care e discuţii mea. Scriam că, înainte de a spune că civilizaţia noastră capitalistă este anormală faţă de capitalismul apusean, luat ca tip normal, trebue să ne asigurăm că acesta din urmă este, într’adevăr, tipul normal şi termenul legitim de comparare. Şi, o asemenea operaţiune încă nu a fost făcută. Or, d. Lotar Rădăceanu o socoate de „importanţă fictivă“. De ce ? Pentru că, scrie d-sa, eu nu „aş avea dreptate decât dacă pe de o parte s’ar cere în Istoria economică şi socială noţiuni absolute ca în metafizică, şi dacă, pe de altă parte, varietatea fenomenelor economice din diversele ţări s’ar putea reduce totdeauna printr’o simplă operaţie de abstracţiune logică la acele noţiuni abstracte şi neschimbătoare“. Ei bine, da. Cuvântul „ştiinţă" e sinonim cu acele noţiunii ideale (pe care nu ştiu de ce d. R. le numeşte pejorativ „metafizice“). Toate conceptele fundamentale ale ştiinţei sunt noţiuni absolute, în care relativismul experienţei reale se înserează ca într’un invariabil cadru. Cum să nu uzăm de aceste şabloane, când întreaga ştiinţă nu-i decât bună ştiinţa? Şi în ce s’ar mai osebi ea de simţul comun, care e orientat spre căutarea adevlui, dar prin alte metode ? Şi sociologia se deosebeşte de „este istorizantă", este pentru că ea trage din curgerea lucrurilor au „faptele de repetiţie"—cum ar fte Xenopol—pentru ca din cond sarea lor să obţină un conc ideal, ireal, dar constituind o exentă armă pentru o mai adânc cunoaştere a realului. Istoricii ds rizanţi se ocupă numai cu „fapte de succesiune“, acele cari se tâmplă odată, în toată veşnic Este dreptul şi meritul lor. Dar dreptul şi meritul sociologului de se ocupa de celelalte, şi de a copune cu ele noţiuni. Iar nofiun, acestea, în sociologie poartă un nue special. Se chiamă tipuri de voluție culturală (economică, potică, juridică, religioasă, etc.). Dacă d. Rădăceanu ar vorbi numele istoriografilor ortodoxi, apăra un punct de vedere legii și necesar. Dar d-sa se reclamă la Marx, care e tocmai unul c inauguratorii metodei celeilalte, tata numai că dela Marx au trec ani, că între timp noţiunile eiatrate de el s’au perfecţionat neîtrerupt, şi că e preferabil să rservim de acestea din urmă, chiar, dacă se poate, de alteie în şi mai bune pe cari eventual a putea contribui să le alcătuim c aci înainte. Ce rămâne însă nealtrat, e „punctul de vedere“. E preocuparea de „a fabrica concepte ireale cari ne slujesc în chipul e mai sigur la priceperea realului. Aceasta-i toată „ştiinţa“. Şi d. Rădăceanu, dintr’un sentiment de necondiţionată fidelitate pentru Marx — sentiment care e* dacă ne uităm bine, contrar adevărratei învăţături a lui Marx — socoate punctul de vedere de care vorbeam ca fiind de o „importanţă fictivă“. Şi, aceasta, o repet, ctt cele mai sincere intenţiuni de a face bine. I In istoria de toate zilele nu există o formă ideală de capitalism. In laboratoarele ştiinţei însă, o asemenea unealtă, este Indispensabilă1. Metrul și kilogramul nu există în lumea fizică. Le traducem, simbolic prin particule materiale, după cum în sociologie traducem capitalist (Citit continuarea tp pag. fia). *5 de D. I. SUCHii D. Lotar Rădăceanu a publicat Jf’^^area lor cât mai perfecți - ta! Cine zice că aceste calapt există tales-quales în realita Dar dacă ar exista, la.ee ar m