Adevěrul, iunie 1929 (Anul 42, nr. 13936-13961)
1929-06-10 / nr. 13944
A RUSSE POLITICE... Un scandal Ziarele din Iaşi aduc amănuntele unui scandal fără margini, întâmplat la un internat de fete. Tineri elevi şi unii zişi studenţi au pătruns în dormitoarele fetelor şi s-au dedat la acte condamnabile. E mult de când in Iaşi fi petrec fapte adânc reprobabile. Caracterul lor grotesc-romanţios, cu scări de frînghie şi escaladări noaptea prin ferestre, nu schimbă fondul: tineretul de Iaşi, care a cunoscut o educaţie nenorocită şi o totală lipsă de supraveghere educativă, a trecut in ultimul timp la fapte adânc condamnabile.Cităm doar întâmplarea cu ocazia prezenţei în acel oraş a profesorului Labbé şi, acum, ticăloşia dela internatul de fete. S’ar părea că acest tineret, acrescut la şcoala scandalului şi având drept cultură întâmplările de pe ecranurile cinematografelor şi discursurile incendiare ale răspânditorilor de Ură, se socoate la Iaşi ca într’un sat fără câini. „ . „ Or, e timpul ca această ticăloasă stare de lucruri să ia sfârşit. Tineretul acesta, cu titlul pompos de elevi şi studenţi, trebue să înțeleagă, în fine, că impunitatea, asigurată odinioară scandalagiilor, nu mai există şi că oricine îşi permite a călca în picioare legile morale şi legile de ordine publică, este sancţionat, aspru sancţionat. Criza In clipa în care d. Vintilă Brătianu afirmă că politica d-sale economico-financiară s’a dovedit, pe cale de experimentare, admirabilă, asistăm la o teribilă dezlănţuire a crizei orăşăneşti. Falimentele şi moratoriile curg, nimeni nu plăteşte, criza se întinde. Singur d. Vintilă Brătianu vede bucurie acolo unde e jale generală. De fapt, ceia ce se întâmpla e fatal. Când clădeşti totul pe impozite şi scumpiri de tot felul, comerţul, care este în funcţie de producţie şi consumaţie, nu poate să nu ajungă unde a ajuns. Când comercianţii nu încasează cât le trebue pentru cheltuelile mărunte zilnice, de unde putinţa de a plăti chirii exorbitante, impozite care zugrumă şi dobânzi cari seacă ultima vlagă ? „ In zadar îşi închipue adevaratul vinovat că nu va fi tras la răspundere, fiindcă nu el ci cei cari conduc astăzi — şi care n au nici o vină în nenorocirea care s’a abătut asupra ţării, s_ poartă răspunderea momentană. Până atunci avem hecatombe de firme din cele mai vechi, o lume ruinată, familii sărăcite, iar d. Vintilă Brătianu îşi mai arogă dreptul să critice şi se pregăteşte de turneuri politice. Numai în România, aşa ceva e posibil* Sever AMOL 42. — Ho. 13944 « Luni 10 Inait 1929 Q pagini Adevărul FONDATORI: v BELMMAN tm-mr CONST. MILLE 1897—1928 750 lei pe un an ABONAMENTE : 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu LEI 3 BIROURILE: București, Strada Sărindar No. 7—9—11LEI 3 TELEFOANE: Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353/54. Provincia: 310/66. D. general Văleanu, fruntaşul averescan a spus In adunarea de la Slatina: „Nu este greu să vii la guvern. Greu este să te menţii“. ...Cine ar putea avea, In această privinţă, mai multă experienţă decât partidul „cărămizii“ ? Problema minorităţilor in faţa Consiliului Ligii Naţiunilor Problema principală, care figurează pe ordinea de zi a sesiunii de la Madrid a Consiliului Ligii Naţiunilor, este discutarea raportului subcomisiunii de trei In privinţa modificării procedurii privitoare la plângerile adresate de minorităţi Ligii Naţiunilor. Discutăunile se urmează intr’o atmosferă stânjenită, deoarece preşedintele acelei subcomisiuni şi inspiratorul direct al raportului, d. Chamberlain, nu mai reprezintă Anglia la Societatea Naţiunilor. De aceea reprezentanţii statelor cari au cerut in sesiunea trecută a Ligii, modificări, spre a obţine o intensificare a controlului pentru aplicarea tratatelor de protecţie a minorităţilor, au început o ofensivă viguroasă. Atât d. Schubert, cât şi reprezentantul Canadei, au declarat că raportul subcomisiunii dela Londra este insuficient şi că de aceia trebue neapărat amânată discutarea lui. Ei au afirmat că raportul subcomisiunii dela Londra tratează în mod negativ problema minorităţilor şi că, de aceea, raportul inspirat de d. Chamberlain, nu poate fi admis ca bază posibilă pentru discutarea problemei. Este posibil, prin urmare, ca discutarea meritorie a chestiunii să fie amânată pentru sesiunea de Septembrie a Ligii, la care va participa desigur și d. Arthur Henderson, noul ministru de externe al Angliei. Cei cari se luptă pentru intensificarea efectivă a controlului Ligii asupra aplicării tratatului de protecţie a minorităţilor, speră să găsească mai mult sprijin din partea noului guvern englez, decât au avut din partea d-lui Chamberlain. Nu cunoaştem încă precis atitudinea guvernului d-lui Macdonald faţă de problema minorităţilor etnice. Ştim insă că noul guvern englez va depune toate stăruinţele posibile pentru a consolida şi a asigura pacea pe continent, şi că prin urmare va purta o grijă deosebită ca să se elimine toate manifestările care ar putea să tulbure atmosfera, să învrăjbească din nou popoarele şi prin urmare să ameninţe, pacea. Un control efectiv al Ligii, care n’ar putea fi interpretat altfel decât ca o presiune asupra unora din guverne, pentru ca să se creeze privilegii unei anume categorii de cetăţeni, ar duce nu numai la o Înăsprire a raporturilor dintre minorităţi şi guvernele respective, ci în mod fatal şi la o încordare a relaţiilor dintre statele cu minorităţi şi cele cari au interes să provoace agitaţii în favoarea celor de o rasă, încăpuţi in cadrele altor state. Experienţa recentă a arătat că plângerile minoritare au fost exploatate, de pildă de guvernul maghiar, spre a crea o atmosferă odioasă statelor succesoare și a pregătit astfel terenul moral pentru marea campanie de revizuire a tratatului de la Trianon. Pe acest fond, pe care contele Bethlen l-a reliefat din nou și aproape brutal prin recentul său discurs iredentist, îndeplinirea cererilor formulate la Geneva şi la Madrid ar insemna o reală primejdie, nu numai pentru statele cu minorităţi, ci în genere pentru pacea europeană. Sperăm că noul guvern englez îşi va da seama de această situaţie şi de aceia aşteptăm cu încredere sesiunea de Septembrie a Ligii pentru ca să cunoaştem punctul ei definitiv de vedere faţă de această problemă primejdioasă. L. P. Nasta Carnetul nostru Ceva foarte prozaic Aţi băgat de seamă despre ce vorbesc birjarii când treceţi pe lângă o staţiune de birji ? Intotdeauna numai despre cai, rânji trăsuri. Tot astfel ofiţerii, de pilda, despre şef, chestii militare, parăzi, cazărmi, etc. La fel şoferii, inginerii, profesorii, preoţii, etc., când sunt numai între dânşii. Omul nu se oboseşte, nici nu se plictiseşte de a se ocupa de meseria lui. Dar poate nici un soi de inşi nu’s aşa de preocupaţi de ocupaţiile lor, ca plugarii, mari şi mici. De aci vreau să trag o încheiere foarte importantă. Ne plângem de marea decadenţă a agriculturii noastre altă dată celebră şi prosperă. Ţăranii nu ştiu să cultive, nu ştiu să îngrijească de vite, nu ştiu să aleagă seminţe bune şi să le condiţioneze cum trebue. In fine, Îşi cunosc foarte prost meseria. Ce e de făcut ? Fără îndoială trebue instruiţi, şi aceasta cât se poate raai repede şi mai bine. Dar cum, prin ce mijloace ? Mă voi încerca să arăt aci unul din ele. 1- a luat obiceiul de a se face, prin ex operă culturală prin conferinţe diferite citiri. Se varsă bănet, nu glumă, pentru treaba asta şi atâţia Inşi străbat comunele rurale. Ce folos trage ţăranul din această activitate ? Mă tem că nici unul, fie că nu-l interesează ce i se spune, fie că nu înţelege, fie chiar că nici nu ascultă. Tot ce aude, când aude, i se pare o foarte plicticoasă limbă păsăreasca. Dar ia să i se vorbească, însă cu pricepere, dragoste şi talent, — altfel ar fi de prisos — despre arături, semănături, seminţe, recolte, vite, îngrăşăminte şi altele, care-l interesează în gradul cel mai înalt, şi despre care şi el vorbeşte, mereu, cum îl fac capul, întocmai ca şi categoriile arătate la începutul acestui articol. Ar căsca ochii şi urechile cu nesaţ. Niciodată nu se va sătura auzind şi ar alerga din răsputeri, singur, nesilit de cineva, la asemenea conferinţe. Greutatea n’ar fi de a se găsi public, ci de a se găsi conferenţiari pregătiţi, iar banii cheltuiţi cu o atare propagandă ar rodi înmiit. De contestat nimeni nu-mi va contesta spusele. Dar se va zice : Ce Dumnezeu, nici o activitate intelectuală pentru acest popor ? Numai materialism şi iar materialism ? In loc de literatură, îngrăşăminte, in loc de teatru, boi şi vaci, în loc de artă, grajduri şi pluguri ? Să nu ne iuţim, ci s-o luăm domol, foarte domol. Voiţi ca poporul să citească lucruri de seamă, să se încânte de artă şi muzică, să fie măcar cât de puţin la curent cu ştiinţa ? Perfect, cu toţii voim asta. Dar drumul la ele trece prin prosperitatea materială. In ziua când poporul va produce pâine multă şi-i va rămânea şi lui de ajuns, el va fi gata, de la sine, fără propagandişti speciali, să se subţie la suflet şi la minte. Tot de pe urma brazdei rodnice va răsări la ţară Homer, Shakespeare, Edison, Einstein, etc. Ştiţi care e bugetul anual pentru cărţi, ziare şi broşuri al ţăranului danez ? Numai lei treizeci de mii după valuta noastră de azi. Câţi intelectuali cheltuesc la noi aceiaşi sumă ? Danezului i s’a vorbit mai întâi de meseria lui, nu de Homer. De Homer a avut el singur grijă, mai târziu, după ce a rodit primul învăţământ. I. T. CHESTIA ZILEI D. Goga in trei ipostase IN FATA PALATULUI REGAL: I CĂTRE D. D. R. IOANITESCU : | IN FATA ALEGATORULUI: Cerem puterea, imediat ! | — Dă-ne o mână de ajutor, ca — Mă rog frumos, dă-ne votul, să ieşim măcar de-asupra libera- să avem și noi măcar unul de filor ! I leac ! Actualizarea „primejdiei“ comuniste Discursul d-lui Vaida Voevod Printr’o ciudată şi bizară întârziere a d-lui general Moşoiu, în marginea problemelor publice, s’a desfăşurat in şedinţa de ieri a Senatului, o discuţiune amplă asupra primejdiei comuniste din România. In adevăr, nimic nu justifica o examinare a pericolului comunist, exact în şedinţa de ieri a maturului corp. De luni de zile, avem pace şi linişte în ţară, siguranţa n’a mai descoperit comploturi, jandarmeria n’a mai fost plimbată de ici colo sub comanda năprasnicilor strategi ai frontului, „anticomunist“, spre a provoca alarma şi ilaritatea cetăţenilor Am putea zice chiar, că, o mână nevăzută a stins dintr’odată candela roşie a frământării comuniste din România, gâtuind pe nesimţite pâlpâirii« ei Incendiare. Opinia publică s’a Îndreptat cu gândul şi cu preocupările ei spre clocotul vieţii sociale, unde se sbuciumă spumos necazurile şi grijile acestei ţări, şi unde va trebui să se cristalizeze mâine, conformaţia noului stat consolidat. Singur d. general Moşoiu, a râmas la comunism. Singur domnia sa a găsit că e momentul să spargă reţeaua infinitelor ocupaţiuni serioase, pentru a ridica drapelul de alarmă, al unei ridicole şi fanteziste primejdii. D. general Moşoiu, a interpelat guvernul pe chestiunea pericolului comunist. Mărturisim că i-am admirat curajul. Ca să inventezi un subiect atât de palpitant şi atât de complex şi pe deasupra să-l Înveleşti şi In aspect de seriozitate. 6 In adevăr o bravură, la care s’ar angaja anevoie chiar oameni cu mai generose dispoziţiuni spirituale, decât d. general Moşoiu... Totuşi, d-sa a făcut-o. Curajul nu i-a lipsit. Dimpotrivă, a avut atât de mult, Încât a putut suplini din belşugul lui, toate spărturile jalnice ale materialului documentar pe care l-a invocat. Dar nu vom tăgădui d-lui general Moşoiu un merit. Un mare merit. Acela de a fi prilejuit d-lui Vaida un răspuns atât de frumos şi atât de documentat. Încât şedinţa de ori a Senatului s’a ridicat la nivelul marilor manifestaţiuni ale parlamentarismului român. * D. Alexandru Vaida Voevod, a vorbit în adevăr cald, sincer şi convingător. A vorbit frumos. A vorbit în sfârşit ca omul care se găseşte pe un înalt piedestal moral şi care apără un punct de vedere loial şi cinstit. Nici o nuanţă de pasiune politică nu s’a strecurat în cuvântarea ministrului de interne. Şi nici o subliniere subiectivă nu şi-a proectat umbrele, asupra luminosului avânt cu care a vorbit. Emoţiunea cu care a apărat imaginea Basarabiei de insulta suspiciunii permanente, a mişcat profund auditorul. D. Vaida Voevod dădea o strălucită reparaţiune acestei provincii, îndelung ultragiată şi îndelung, flagdatu-i-ab' cele'mai s'spăimântătoare pretexte ale guvernanţilor lipsiţi de suflet. Ministrul de interne a putut face acest lucru, în virtutea documentării pe care şi-a putut-o câştiga personal, în exerciţiul funcţiunii sale. Cu drept cuvânt s-a întrebat d. Vaida : cum să existe comunism în Basarabia, când alegerile libere nu le-au dat comuniştilor nici măcar atâtea voturi, câte le-ar trebui ca să se poată glumi pe socoteala lor ? Cum să existe comunism în Basarabia, când mica proprietate adânc înfiptă în brazdă, respnge orice tentativă de socializare, ori de slăbire măcar a principiului proprietăţii... „Dacă undeva, pe pământ, nu există primejdie comunistă, — nu există în Basarabia“ — a spus ministrul de interne, cu o puternică şi emoţionantă convingere. Siguranţa şi poliţia nu mai descoperă comploturi, de când a venit guvernul actual la putere. De ce nu mai descoperă? Nu şi-o fi făcând datoria? Ori în trecut, a-şi face datoria, însemna să descopere la intervale fixe, comploturi... justificative ? — s’a întrebat apoi d. Vaida Voevod. Şi răspunzând acuzaţiunilor atât de des repetate, că guvernul actual slăbeşte instituţiunile de pază ale statului, d. Vaida a adăugat: Nu siguranţa şi nu jandarmeria garantează siguranţa unei ţări. Această siguranţă e garantată în vreme de râsboi de armata compusă din noi, toţi fiii ţării, iar în vreme de pace de poporul întreg, prin spiritul lui admirabil de unitate şi de conştiinţă cetăţenească. Există o formulare mai frumoasă a situaţiunilor reale, decât aceasta, făcută de d. Vaida-Voevod ? Şi există o mai sinceră tălmăcire a adevărului, decât aceia exprimată de domnia-sa? Desigur, nu. Căci adevărul este unul singur, aşa cum l-a spus ministrul de interne şi aşa cum de mult nu l-am mai auzit de pe banca ministerială. Dacă un sistem de guvernare se bazează în mod sincer pe asemenea concepţiuni, ţara nu vă avea dCLlf Cui Uhous câştig. Un câştig aşteptat de mult şi la care are dreptul de mult. * A stăruit d. Vaida şi asupra marelui rău pe care-l fac ţării, acei cari afirmă mereu primejdia comunismului în România. D-sa a înfierat în cuvinte lapidare această nefericită stăruinţă a iubitorilor de atmosferă tulbure şi a ţinut să precizeze deja locul pe care-l ocupă, cu toată hotărârea, „ca să se audă peste mări şi ţări“, că : „în România nu există comunism, precum nu există averescanism şi precum nu există decât un rudimentar complect de cointeresare liberală". Impresionanta cuvântare a d-lui Vaida Voevod, constitue o frumoasă pagină de elocinţă, în frământarea recentă a vieţii noastre politice. Ea a mişcat şi convins Întreg auditoriul. Afară — bineînţeles — de d. general Moşoiu care s’a declarat „nemulţumit“ cu răspunsul d-lui ministru de interne... Ceiace era de demonstrat. Tiberiu Vornic NAZBATII REMINISCENŢE Oficiosul averescan scrie : „Căci, orice s’ar spune, activitatea de care dau dovadă partidele de opoziţie, tocmai in lunile de vacantă, constitue o orientare pentru viata noastră publică asupra unei mari schimbări ce nu poate şi nu trebue să întârzie“. ...Bieţii averescani — săracii — nu uită că faimoasa „cărămidă“ le-a căzut in plină vară, într’o... activitate de vacantă ! Kix Uciderea lui loan Vodă de SCARLAT CALLIMACHI Cum e povestită in cronica lui Carion Să vedem cum — după trădarea lui Ieremia Golia, zis Cernăuteanul, sau cum îi mai spun unele cronici Ieremia Zarnievich — loan Vodă se îndreptă fără teamă, rămânând acelaș dușman neîmpăcat al Turcilor, către sfârşitul său tragic, sângeros, sfârşit — pe care nu-l merita un ostaş atât de viteaz şi un voevod atât de iubitor de ţara lui. Să citim: Totuşi, voevodul ar putea să-i învingă fără multă greutate, ei neputând fi decât vreo cincisprezece mii. Voevodul încrezându-se prea uşor în acest raport, porni la drum cu Kazacii, pentru a ieşi întru întâmpinarea Turcilor. Aceia nebănuind nenorocirea, rugară pe voevod să chibzuiască bine, în timp ce ei, împreună cu şase mii de Moldoveni, se năspustiră in goană asupra şase mii de Înaintaşi Turci şi pe cari li puseră pe fugă şi aflară, de abia atunci că Zariievici Îşi trăda stăpânul. Armata turceasca număra aproape optzeci de mii de oameni. Aceea a voevodului, socotind şi Cazaci, vreo treizeci de mii de oameni, care fu împărţită in treizeci de escadroane, compuse din pedestraşi, în mare parte, înarmaţi cu coase, arcuri, iatagane. Ei aveau optzeci de tunuri cu două ţevi. Cu puţin Înainte de Începerea luptei, voevodul, aflându-se pe un deal, zări marea mulţime a duşmanilor şi-şi dete seama de fapta urâtă a lui Zariievici, pe care puse să-l cheme. Dar, trădătorul răspunse că nu poate veni, căci se pregăteşte să îmfrunte cu îndârjire pe Turci. Goarnele sună, dar Zariievici, în loc să se lupte, făptui o a treia trădare, care nenoroci cu desăvârşire pe voevod, căci, după cum se înţelesese cu Paşii, el porunci celor treisprezece mii de Moldoveni, în fruntea cărora se afla, să încline steagurile, să pue „pălăriile“ în vârfurile suliţelor şi spadelor, să le ridice în sus şi să plece capetele. Turcii văzând aceasta, înălţară lăncile şi iataganele, făcându-le semn să treacă de partea lor, ceea ce se şi Întâmplă. Voevodul aflând de această răzvrătire, nu se înfricoşă şi porni, cu hotărâre, la luptă. * Turcii înaintară şi ei, dar dându-şi seama că tunurile voevodului ar putea ucide pe mulţi de-ai lor, silesc pe cei treisprezece mii de Moldoveni răzvrătiţi să meargă în capul oştirei, ucigând pe cei cari se dădeau înapoi. Voevodul supărat de fapta acestor trădători, dete poruncă ca tunurile să fie îndreptate împotriva lor şi astfel pieriră cei mai mulţi. Turcii trecând peste leşuri începură lupta cu Cazacii, care se purtară atât de, vitejeşte încât puseră, pe fugă, avangarda, făcând un groaznic măcel. Sângele curgea în toate părţile. După ce respinseseră încă un atac al Turcilor, Cazacii se retraseră aproape de unde era voevodul, care, la rândul său, după ce pusese ca tunurile să fie, iarăşi încărcate, le îndreptă împotriva oastei turceşti semănând moartea în tot locul. In sfârșit, cele două armate se despart. Tot atunci, începe să cadă o ploae deasă, care pricinui un mare rău artileriei voevodului și o făcu zadarnică. De aceea, el fu învins. Căci, douăzeci de mii de Turci începură noui atacuri, când ploaia încetă, dar ostașii voevodului le respinseră cu îndărătnicie. Dar un alt batalion de Turci şi de Tătari odihniţi atacă şi pune pe fugă pe Moldoveni şi pe Valachi. Cazacii, după ce-şi făcuseră pe deplin datoria, descălecară şi se uniră cu pedestraşii, împreună cu care recuceriră şaizeci de tunuri, ce fuseseră luate de Turci. Din pricină, însă că tunurile erau greu de tras, le lăsară încărcate. In câmp, Turcii vrând să se folosească de ele, tunurile făcură explozie descărcându-se. Iată acum chipul neomenos în care a fost ucis voevodul loan. Cităm dela paginile 435—436. Intre timp, voevodul se retrăsese cu ostaşii, cari li mai rămăseseră, în număr de douăzeci de mii, alegându-şi, însă, un loc foarte nepotrivit pentru a-şi întinde şi a-şi întări tabăra, fiind departe de orice apă, încât soldaţii lui muriau de sete. In a zecea zi a lui Iunie, Turcii înconjurară, tabăra, din toate părţile, spre a-i împiedica să fugă. A doua zi, începură să bombardeze, fără prea mare reuşită, căci asediaţii,in câteva întâlniri, uciseră mulţi Turci. Paşii văzând că nu pot cuceri tabăra voevodului, fără ca să mai piardă încă atâţia oameni, sau chiar mai mulţi, trimet vorbă, voevodului, să se predea. Acesta dete ascultare cererii şi spuse că ar împlini-o, cu condiţia ca Paşii să-i tăgăduiască şi să jure de şapte ori, că vor îndeplini următoarele trei dorinţi: să lase pe Kazaci să plece nesupăraţi, cu caii, armele şi bagajele lor; să-l predea viu în mâinile lui Selim; să nu facă nici un rău Moldovenilor şi Valachilor din oastea sa. Cazacii socotiau că voevodul, împreună cu ei şi cu ostaşii săi, ar trebui să-şi croiască un drum printre soldaţii Turci, căutând să moară vitejeşte, cu arma în mână, mai bine decât să se predea unor oameni fără credinţă. Dar voevodului fiindu-i milă de oastea lui chinuită de sete, hotărî să aleagă cealaltă cale. Paşii făgăduiră să-i îndeplinească cele trei dorinţi şi jurară fie şapte ori. Voevodul se îndreptă, apoi, spre tabăra turcească, după ce-şi luase rămas bun de la Cazaci, cărora le făcuse incă câteva daruri, dându-le iataganul şi pumnalul său; iar după aceia dela ostaşii, cari îl întovărăşiseră. Şi apăru, în faţa Paşilor, însoţit de un Leş şi fără arme. Grăind prea mult cu unii Turci, un paşă, numit Capace, mâniat de această purtare, scoase iataganul din teacă şi se repezi In spre voevod şi ii despică ţeasta, mai intâiu, iar apoi, îl lovi în burtă. Numaidecât, ienicerii îi retezară capul, şi legară trupul de picioarele a două cămile, care îl rupseră in bucăţi. Capul, astfel ciopârţit in bucăţele, fu pus în vârful unei suliţe, trupul, sdrenţuit şi el, fu împărţit intre cei de seamă, cari luară fiecare o parte. Iataganele lor fură înroşite cu sângele încă cald, iar caii adăpaţi cu el, ca să fie mai sălbateci în lupte. Iar acela, care şi-a călcat jurământul odată şi-l poate călca şi de şapte ori. Turcii se repeziră într’o suflare, în tabăra voevodului ucigând fără milă pe ostaşii lipsiţi de căpitanul lor, cari erau ca şi morţi fără el. Cazacii văzând că nu se puteau înapoia în Polonia şi că toate jurămintele erau călcate, se adunară şi cu un dispreţ desăvârşit pentru moarte se năpustiră asupra Turcilor. Şi, obosiţi de măcel, au murit cu armele în mână, afară de câţiva, cari căzură prizonieri, în număr de doisprezece. Printre ei era şi Suiercev, conducătorul lor. Ei îşi răscumpărară mai târziu, viaţa dând bani mulţi, bani trimişi de câţiva nobili de seamă (CONTINUAREA IN PAGI1“* d-a) Tribulaţiile averescanilor I,îndreptarea", oficiosul averescan, încearcă — foarte timid şi fără nici un succes — să conteste afirmaţia d-lui D. R. Ioanitescu cu privire la aranjamentul, la mica „dichiseală“ a urnei propusă de averescani — guvernului, in ajunul alegerii parţiale de la Vlaşca. Faptul rămâne, deci, In picioare. In ajun de alegere, fruntaşi autorizat! al averescanilor s’au prezintat d-lui D. R. Ioaniţescu şi i-au solicitat să măsluiască urnele aşa încât el — averescanii — să iasă în runtea partidelor de opoziţie. Cu ce scop? Cu scopul de a solicita, pe acest temei, succesiunea la guvern Înaintea liberalilor. Averescanii recunosc deci, că formele parlamentarismului constituțional trebuesc împlinite, își dau seama că, fără aceste forme, nu pot solicita guvernul. Dar — în acelaș timp — pentru împlinirea lor, nu se dau îndărăt de la falsificarea urnei. Se poate un mai sinistru caraghioslâc ? Parlamentarism constituţional, dar cu... urne aranjate între patru ochi! In aceasta stă întreaga concepţie averescană asupra legalităţii... D. general Averescu ar vrea să prezideze „Opoziţia M. S. Regelui“ ca să întrebuinţăm formula engleză. Ar vrea să solicite succesiunea la guvern pe baza acestui drept îşi dă seama că nu mai poate cere puterea , ca în trecut, când Ionel Brătianu „îi trecea mâna“ pentru un scurt intermezzo. Neputând obţine însă, din partea corpului electoral indicaţia fără de care nu poate veni la cârmă, fără de care factorul constituţional nu-l poate chema. — d. general Averescu încearcă să dea aparenţele că... a obţinut această indicaţie. Cum ? Foarte simplu : măsluind urna ! Şi d-sa e foarte modest: nu cere să fie ales candidatul d-sale, cere numai ca acest candidat să de in fruntea candidaţilor opoziţiei! Dar, din Întâmplarea istorisită de d. D. R. Ioaniţescu, creese încă ceva: că averescanii care au propus liberalilor şi au realizat cu el exct aceleaşi aranjamente Împotriva naţional-ţărăniştilor, vreme de zece ani, — acum, când liberalii sunt slabi şi naţional-ţărăniştii sunt rar! — aceiaşi averescani propun aceleaşi aranjamente naţional-ţărăniştilor Împotriva liberalilor. Eri, coadă de topor a liberalilor împotriva naţional - ţărăniştilor, — azi averescanii îşi oferă „graţiosul lor concurs" naţional - ţărăniştilor contra liberalilor! De altfel, nu pentru prima oară se dovedeşte că averescanii nu sunt nici măcar real! faţă de liberalii cari i-au creiat, cari i-au menţinut în viaţa politică ! Un partid care îşi dă seama că nu poate trăi decât din mila celui mai tare... T. L. NOTE VORBIND despre ultimele întruniri averescane, îndreptarea spuneţi : . „Pretutindeni contactul nostru cu massele a fost făcut fără zgomot şi fără manifestaţiuni turbulente’’. Precum vedeţi, averescanii se felicită că —ducându-se la sate— n’au dat loc la „manifestaţiuni turbulente", — adică — in bună limbă românească — n’au mâncat bătaie ! ★ „REGIM de loterii...” -- este caracterizarea pe care oficiosul liberal o aplică guvernului actual. ...Loterii la care liberalii in orice caz nu au nimic de câștigat. „Absturditetsa Europei actuale“ Ce cred d-nii Herriot şi Wells DELA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN PARIS Ne vom permite, în cele ce ur dela marele scriitor englez H. G. mează, să grupăm citate cam, deşi Wells, provenind dela autori diferiţii -------------------------------------------- . * de comun între ele acelaș gen de preocupări. Reproducerile sunt scoase din articolele apărute în „Ere Nouvelle" și în „Volonté" (de la 30 Mai). Articolul din ,JEre Nouvelle este datorit d-lui Herriot și are titlul ca In articolul menționat, d. Herriot comentează discursul pe care l-a ţinut acum câteva zile la Zürich despre „Apropierea franco-germană". După ce aminteşte că la Zürich a explicat între altele necesitatea federării statelor europene, d. Herriot spune : „Europa trebue organizată. Trebue ca partidul radical (francez) să aibă un program constructiv mai eficace decât acela al Internaţionalelor. Program indispensabil nu numai pentruace, ci şi pentru buna întocmire economică a vechiului continent. Din toate părţile ne vin sfaturi prin cari se arată că sarcina aceasta este urgentă. „...Fapt remarcabil al timpului de faţă — continuă d. Herriot — naţionalismul devine o primejdie şi o stupiditate atât pentru capitalistul conservator cât şi pentru proletarul consumator. Capitalismul inteligent Începe să-şi dea seama de aceasta. D. Le Trocquer (fost ministru pe vremea Blocului Naţional. Nota noastră pune degetul pe rană. In faţa Statelor Unite arată dânsul, unde, pe un teritoriu de 7.837.000 klm. pătraţi, toate mărfurile circulă liber şi fără a plăti taxe vamale, Europa reprezintă, in total 5 milioane de klm. D. HERRIOTracteristic, pe care l’am adoptat şi noi: „Absurditatea Europei actuale", iar acela din „Volonté" se datorează unor redactori ai ziarului, cari au reuşit să obţie declaratiuni CAPITALISM INTELIGENT (Citiţi continuarea în pagina)