Adevěrul, mai 1930 (Anul 43, nr. 14217-14240)
1930-05-01 / nr. 14217
.r^giiSUAU* TELEFOANE: AHOL 43 Mo. - 14217 - * Maia 1930 €5 pagini V Ji^ClAŢtUNfr» Adevărul rnwnATnPT • ^ 7. BELDIMAN 1884—1897 FONDATORI . CONST. MILLE 1897—1928 750 lei pe an an ABONAMENTE: 380 lei pe 0 Inni 200 lei pe 3 luni , Direcţia: 357/72. , , I Administrația : 367/69. Centrala: 306/67, 321/73, 316/79, 353/51. ^ Provincia : 310/66. Prefectul de Cernăuţi, fost prefect liberal, continuă samavolniciile în potriva candidatului independent d. Em. Socor. ...Şi, în felul acesta, omul izbuteşte să mulţumească şi partidul liberal, din care a plecat şi partidul naţional-ţărănesc, în care a intrat! Congresul liberal Mâine se deschide congresul naţional-liberal. Conducerea partidului I-a imaginat ca o mare manifestaţie politică. In acest scop a elaborat pentru lucrările congresului, o vastă şi cuprinzătoare ordine de zi şi a pregătit un şir intreg de propuneri şi proecte, cari arată că această manifestaţiune va avea două aspecte : unul privind politica generală a ţării, celalt privind o nouă îndrumare a partidului. In ce priveşte politica generală a ţării, congresul va lua o atitudine critică; în ce priveşte atitudinea viitoare a partidului, el va incerca o acţiune constructivă. Atitudinea critică e imaginată, probabil ca încoronarea campaniei pe care conducerea partidului liberal, a inteles s’o ducă de aproape un an de zile, contra actualului guvern. Această campanie a atins in ultimul timp un grad de violenţă, care cu greu mai poate fi depășit. Căci nu există manevră, nu există ultragiu, nu există insinuare, nu există calomnie, de care presa liberală să nu fi uzat. Se poate căuta mult in istoria luptelor politice din România, pentru a se găsi un moment, în care, o asemănătoare tensiune intre partidele de guvernământ, să fi existat. Şi se poate spune că dacă exemplul pe care-l dă partidul liberal în opoziţie, s’ar perpetua, apoi viaţa politică ar deveni un infern, in care nici o activitate de guvern rodnică şi progresivă, nu ar mai fi posibilă. De aceea trebue conchis că congresul liberal care se deschide mâine, dacă e vorba să fie cu adevărat o manifestaţie politică importantă şi demnă de partidul naţional-liberal, in care şi cei mai vajnici critici ai săi, recunosc o forţă politică reală şi eficace, va trebui să scoboare diapazonul şi să facă loc acelei moderaţiuni de limbagiu, care a fost întotdeauna simptomul esenţial al unei puteri conştiente. Şi de ce ar avea nevoie congresul liberal să menţie sau să accentueze violenţele verbale, când greşelile guvernării naţional-ţărăniste i-au înlesnit atât de mult situaţia, încât nu mai puţin de doi ani, uitate apar enormele greşeli pe care partidul liberal le-a săvârşit in zece ani de guvernare atotputernică şi nelimitată în posibilităţile ei ? Acum un an şi jumătate a plecat de la putere auzind lămurit oftatul de uşurare al ţării întregi, epuizată materialiceşte şi moraliceşte şi salutând cu o încredere infinită advenirea regimului democratic pe care-l aştepta de la partidul naţional-ţărănesc, — şi azi partidul liberal poate întoarce iarăşi faţa spre naţiunea deziluzionată, care geme sub povara crizei economice şi financiare, moştenire a guvernării liberale, dar accentuată prin fiscalismul excesiv şi prin absenţa soluţiilor economice, fără ca cel puţin regimul de legalitate şi de libertate mult aşteptat să se fi realizat! E drept, opinia publică nu a putut să se convingă că regimul liberal de sub semnul concepţiilor d-lui Vintilă Brătianu a fost bun. Dar nu numai că nu s’a putut convinge că regimul actual e mai bun, ci a început să creadă că e tot atât de puţin bun, că schimbarea nu a fost decât de persoane, că metodele nu s’au schimbat mult, ca să nu zicem că nu s’au schimbat deloc. In asemenea condiţii, nu e de văzut de ce ar fi nevoie ca congresul liberal să-şi diminueze importanţa, continuând cu violenţele de limbaj şi cu acuzaţiunile cari trecând peste ţintă, reduc valoarea lor. In schimb opinia publică ar înţelege foarte bine, dacă acest congres s’ar manifesta ca o linie de demarcaţie între trecut şi viitor, dacă el ar arăta printr’o nouă îndrumare a politicei partidului liberal-naţional, că acesta a inţeles greşelile enorme, fatale pentru ţară, pe care le-a comis in cei zece ani ai atotputerniciei sale guvernamentale şi rupând hotărît cu acest trecut, ar căuta noui linii de orientare, noui puncte de reper, pentru politica sa în viitor. Nu ştim întrucât va face aceasta, nu ştim intrucât mai e în stare s’o facă. Nu ştim intrucât preponderează încă in rândurile sale, mentalitatea anachronică a ultimilor ani ai activităţii sale politice şi guvernamentale. Ceia ce ştim insă este că în tradiţia sa liberală, pe care a criticat-o, ar putea găsi puncte de legătură, pentru a reveni la ideologia aceia, care i-a pus altă dată temelia unei ţări, din care mai trăeşte şi astăzi, după atâtea enorme şi fatale greşeli Scriem acestea, dar avem în faţa noastră presa liberală, oamenii cari încă sunt in conducerea partidului factorii decisivi şi ne dăm seamă, că ce ar fi natural, logic, probabil că nu e posibil şi că partidul liberal va fi ce va fi şi după acest congres, mult prin greşelile adversarilor decât prin meritele sale proprii, c cât prin opintirea spre o revizuire a concepţiei, metodelor şi — cuvântul ein actualele împrejurări la locul lui — a apucăturilor sale politice. B. Brănişteanu NOTE „ÎNDREPTAREA" a găsit definiţia votuUui iMlVersaE El este imn orb inconştient, dus de braţ..." ...Si totuşi, partidul poporului aşteaptă salvarea din partea „masselor" care vor manifesta la congresul averescan!... ★ IN schimb, „Viitorul" a izbutit să facă o constatare filosofică, lat-o: „Țara știe să despartă grâul de neghină!..." Bietul d. Tancred Constantinescu trebue să fie foarte putin încântat de aluziile oficiosului liberal ! ★ TERIBILA trebue să fie obsesia ideii de continuitate in politică! „Îndreptarea" se arată, cu drept cuvânt, uluită că actualul regim s’a bucurat, desigur între alte nepreţuite favoruri! — de „libertatea de a dărâma şi făuri legi şi regulamente!" ,îndreptarea i" ar fi înţeles o guvernare national ţărănistă asemuitoare celor averescane, care să fi introdus o eră nouă în viata politică a tării, modificând pe ici pe colo legile și regulamentele, ...fără să schimbe insă nimic!... GLOSE POLITICE... LEGIFERARE Seziunea corpurilor legiuitoare a fost prelungită până la 31 Mai. Dacă nu intervine o nouă prelungire, ar urma ca in acest interval de timp să se voteze marele număr de proecte de legi anunțate. Si cu toate acestea se observă, atât din partea membrilor guvernului, cât şi din partea parlamentarilor, o indiferentă exasperantă. Şedinţele nu se deschid decât la orele 4 jumătate ~ 5 fără un sfert. Miniştri foarte puţini. Parlamentari la fel. De ce această atitudine? Sunt deputaţi — nu din cei retraşi — cari n’au mai dat pe la Cameră de multe luni. Uşierii au început să nu-i mai cunoască. Işi dau seama membrii partidului naţional-ţărănesc ce înseamnă o asemenea purtare din partea unui partid pretins democrat? Şi ca şi cum atâta nu este suficient, la sfârşitul sesiunii vom vedea din nou tabloul nedemn al unei lupte nebune pentru votarea la vapour a tuturor proectelor nu numai nestudiate, dar nici măcar citite. Din moment ce programul de activitate este atât de încărcat pentru luna Mai — în ţările din Apus un astfel de program ar fi suficient pentru o legislatură întreagă — de ce nu se salvează măcar aparentele şi de ce nu se curează cu asiduitate de pe acum, pentru ca să nu avem în ultimele zile ale lui Mai reeditarea scenelor penibile de la sfârşitul lui iulie anul trecut? SOVIETISM „Viitorul" excesiv de impresionat de proectul de lege cu privire la monopolul gazului metan, califică acest proect ca fiind sovietic. Mărturisim că, in momentul când scrim aceste rânduri, n’am avut încă putinţă să cercetăm proectul in chestiune. Nu ştim dar, dacă calificarea este justă sau nu. Nu ştim dacă bazele juridice contravin intradevăr principiilor de drept care trebue să stea la temelia unei legiferări normale. Nu ştim de asemenea dacă, din punctul de vedere economic, proectul acesta loveşte în interese generale sau in interese particulare, fără garanţiile de drept necesare. Ştim insă un lucru. Anume că, dacă proectul acesta prezintă intradevăr un caracter sovietic, d. Madgearu a avut dela cine să ia lecţii. Fireşte, asta nu e o scuză, dar o constatare este, intr'adevăr, ce dovadă mai puternică de legiferare sovietică decât legea autotractoarelor cu care d. Vintilă Brătianu a hărăzit ţara românească? Prin acea lege s’a introdus sistemul retroactiv in ce priveşte drepturile terţilor. Cu alte cuvinte, ceiace s’a încheiat bonafide de tertii pe baza legilor votate de parlamentul român, a fost anulat de către d. Vintilă Brătianu fără nici o consideratiune pentru aceste drepturi ale terţilor. Şi n’a fost numai sovietism. A fost şi o acţiune antinaţională, fiindcă legea a făcut cel mai mare rău posibil, creditului românesc. Ne-am amintit de aceste lucruri când am văzut că „Viitorul" întrebuinţează calificativul de proect sovietic, când e vorba de gazul metan atât de scump liberalilor , Sever. România şi reparaţiile orientale După semnarea acordurilor de la Paris Abia astăzi putem spune că a fost înmormântată în sfârşit pentru totdeauna plictisitoarea chestiune a optanţilor maghiari. După trei luni de tratative şi de discuţiuni zilnice s’au semnat la Paris acordurile interpretative ale înţelegerii principiale, cu care a fost încheiată a doua conferinţă de la Haga. Discuţiunile au fost foarte îndelungate şi de multe ori s’a crezut că nu se va putea ajunge la un acord pe cale amicală, ci că va fi nevoe de arbitrajul marilor puteri, pentru ca soluţia definitivă să fie impusă celor interesaţi. Ca în toate împrejurările d. Nicolae Titulescu a dat dovadă şi de astă dată de talentul şi de priceperea sa, asigurând ţării noastre soluţia cea mai favorabilă, pe care o puteam dobândi în împrejurările de astăzi. Oraţie activităţii energice şi înţelepte a d-lor Mironescu şi Titulescu, Lugojanu, România a obţinut la Haga recunoaşterea internaţională, a principiului formulat de ani de zile de către d. Titulescu, că despăgubirea optanţilor maghiari nu se poate face în mod echitabil, decât în cadrul problemei reparaţiilor orientale. Problema optanţilor s-a născut din aplicarea tratatului de la Trianon şi prin urmare soluţionarea ei trebuia legată de soluţionarea tuturor celorlalte chestiuni financiare şi economice care decurg din acest tratat. Lupta a fost foarte grea şi prin urmare cu atât mai mari sunt meritele celor cari au dobândit acest succes. In conferinţa dela Haga, precum se ştie, s’au fixat numai principiile acordurilor, cari urmau să cuprindă modalităţile de rezolvare definitivă a reparaţiilor orientale. Dificultatea esenţială, din cauza căreia au şi întârziat tratativele timp de trei luni, a fost o neînţelegere între Cehoslovacia şi Ungaria în privinţa interpretării unui pasagiu din acordul al doilea semnat la Haga. In Cehoslovacia reforma agrară nu este încă terminată, ci se găseşte în curs de executare. De aceia a fost pusa ilîdlScrtif ifîne soarta a 240.000 de hectare de pământ expropriat, care se găsea însă în folosinţa vechilor proprietari. Înţelegerea s-a realizat pe bază de compromis, despre care atât Cehoslovacia cât şi Ungaria au declarat că sunt mulţumite. După declaraţiile directorului general al Casei Centrale de reformă agrară din Cehoslovacia, statul cehoslovac nu va restitui nimic din întinderile expropriate dela proprietarii maghiari şi programul de muncă al acestei case nu va suferi nici un fel de reducere sau de restricţiune. In schimb s’a ţinut seama de dorinţa Ungariei şi s’a creat un fond special de rezervă al fondului agrar, care serveşte pentru despăgubirea optanţilor. Acest fond este destinat pentru despăgubirea acelor proprietari maghiari, cari vor deschide acţiuni de acest gen mai târziu. Acest fond de rezervă va fi însă creat din sume noi pe care marile puteri au declarat că le vor pune la dispoziţia fondului agrar, în dorinţa lor ca acordul asupra reparaţiilor orientale să poată fi realizat cât mai curând. In ce priveşte Rmânia d. Titulescu a precizat în declaraţiile făcute agenţiei Rador că, la Paris s’a menţinut şi consolidat situaţia dobândită la Haga, obţinându-se chiar şi unele avantagii suplimentare. In rezumat în ce priveşte procesele optanţilor, tribunalul arbitral de la Paris nu are cădere de a interpreta articolul 250 al tratatului din Trianon, adică reforma agrară de la noi nu va fi discutată în nici un fel şi sub nici un aspect. România nu va contribui la fondul agrar, decât curentele de expropriere ce li se cuvin foştilor proprietari maghiari exproprieri, pe baza sentinţelor tribunalelor româneşti. Amortizarea acestor rente va începe cu anul 1944. Un rezultat foarte avantagios a fost obţinut de către d. ministru Titulescu în ce priveşte achitarea dobânzilor la aceste rente de expropriere. Rentele de expropriere poartă o dobândă de 5 la sută, iar delegaţiunea maghiară a pretins ca aceste cupoane să fie plătite imediat, în numerar, calculându-se de la data de emisiune a rentelor. Conform art. 1, din acordul respectiv, România nu va avea de plătit decât o anuitate de aproximativ 17 milioane de lei cu începere de la 1931. Suma aceasta este o sumă forfetară şi nu va putea suferi nici o sporire, chiar dacă numărul optanţilor îndreptăţiţi la despăgubiriar creşte. De la 1944 până la 1966 anuitatea ce urmează s’o plătească România va fi de 27 de milioane lei, sumă din care se va scădea rentele de expropriere, cari se găsesc deja în posesia unora din reclamaţii unguri. Alt succes important, obţinut de către d. Titulescu la Paris, este precizarea că după 20 Ianuarie 1930 ,toate acţiunile intentate au fost de-clarate inadmisibile. Iată rezultatele de ordin financiar, obţinute la Haga şi la Paris. La acestea trebue să adăugăm şi rezultatele politice foarte importante, cari rezultă din desfiinţarea definitivă a unor litigii, cari prejudiciau în mod serios creditul ţării noastre în străinătate. De acum se cunoaşte în mod exact ce anume are de plătit România în străinătate şi se ştie că problema reparaţiilor nu mai este pentru noi un motiv de îngrijorare, întrucât balanţa acestor datorii de război şi de după război a rămas pentru România în orice caz cu un sold creditor. Iar din punct de vedere politic soluţionarea chestiunei şi a celorlalte chestiuni de ordin financiar dintre România şi Ungaria, înlesneşte o normalizare a raporturilor dintre Bucureşti şi Budapesta, răpind guvernului maghiar platforma principală de agitaţie contra ţării noastre. Semnarea de către Ungaria a aranjamentului provizoriu de la Haga şi a acordurilor definitive de la Paris însemnează în fond o nouă recunoaştere cu caracter internaţional a tratatului de la Trianon şi prin urmare a situaţiei creată prin acel tratat. Din punct de vedere moral de azi încolo guvernele din Budapesta nu vor mai putea să agite chestiunea revizuirii tratatului de la Trianon, sau cel puţin nu vor mai putea să găsească sprijin în opinia publică sau în cercurile conducătoare din Occident. Cu alte cuvinte bilanţul străduinţelor de trei luni ale d-lui Titulescu la Paris este avantagios pentru România şi se poate spune că ministrul nostru la Londra şi-a câştigat un nou şi mare titlu la recunoştinţa ţării. Liviu P. Nasta „Sforărie politicianistă“ „Sforăria politicianistă", care slăbeşte, demoralizează şi face să se abată din drumul drept orice organizaţie pusă pe temelii la început solide şi curate, orice înjghebare alcătuită în vederea apărării unor interese legitime, a atingerii unor scopuri oneste şi vrednice, prin urmare, de a fi susţinute. De această otravă a „sforăriei politicianiste", care a pătruns în sânul „Asociaţiei" lor, minându-i tăria şi unitatea, s’au plâns şi profesorii secundari, întruniţi în congresul general dela Turnu-Severin, întemeiată de mult şi întemeiată pentru realizarea de scopuri cât mai legitime, „Asociaţia“ profesorilor secundari, n’a putut totuşi da tot ce membrii ei erau îndreptăţiţi să se aştepte să dea. Ori de câte ori a vrut să ia o atitudine mai fermă şi mai susţinută, au intervenit şovăeli, s’au produs defecţuni, au izbucnit disensiuni, provocate chiar de unii membri, că-to.t o astfel de! , .Jit idine -.aridity lor anumite situaţii personale sau era de natură să producă neplăceri şefilor şi patronilor lor politici. Citind darea de seamă a dezbaterilor congresului de la Turnu-Severin, vedem nu numai că nu s’a ridicat vreun glas de protest, ci, dimpotrivă, a fost subliniată de aplauze declaraţia unui profesor congresist, care a constatat „o abatere morală în Asociaţie". De asemenea, a fost întâmpinată cu un sentiment de aprobare destăinuirea altui congresist, care a spus textual: „Cauza dezorganizării noastre e sforăria politicianistă, care, lipsită de moralitate, aduce dezagregarea". Influenţa nefastă a politicanismului în cazul de faţă este cu atât mai întristătoare, cu cât ea se exercită asupra unui organism social care prin înalta valoare intelectuală a membrilor ce-l compun, prin atât de importanta misiune ce sunt chemaţi să îndeplinească, este mai indicat să rămână ferit de influenţa „sforăriei politicianiste” şi a nenorocitelor ei urmări. Totuşi, ispita e mai puternică decât alte considerente şi se afitrr biruitoare. Se afirmă în chestiuni in cari sunt în joc interese din cele mai întemeiate şi mai incontestabile ale profesorilor, sau menţinerea neştirbită a demnităţii lor. Un exemplu. Potrivit unei legi, care a îmbrăcat de mult toate formele cerute, membrilor corpului didactic de toate categoriile urma ca, începând dela 1 ianuarie 1928, să li se aplice la salarii un nou coeficient de gradaţii. Aceasta în vederea îmbunătăţirii — ce-i drept, într’o proporţie foarte modestă — a puţin plăcutei lor situaţii materiale. Au trecut însă de atunci aproape doi ani şi jumătate şi ei n’au putut obţine acest drept despre a cărui perfectă legalitate nu poate exista nici un fel de controversă. De asemenea, profesorii n’au reacţionat de loc sau au reacţionat doar prin unele glasuri izolate şi lipsite de ecou în faţa unor măsuri cari loveau în drepturile lor, ca şi în sentimentul demnităţii lor. De pildă, au fost şi continuă să fie avansări nedrepte, numiri în situaţii, cari după tot dreptul şi după toate dispoziţiunile legale se cuveneau altora, favorizări la salarizare, la acordarea de locuri de directori sau de catedre în localităţi mai convenabile. In toate cazurile acestea — şi ele nu sunt puţine la număr, fiindcă se practică oarecum curent — „sforăria politicianistă", continuându-şi opera de dezagregare morală, a zădărnicit protestele şi a împiedicat o reacţiune mai energică şi mai eficace. Rezultatul? E o depresiune morală, care se infiltrează tot mai adânc în organismul nostru social şi face ca meritele reale, ca munca, energia, cinstea şi probitatea să fie mai degrabă defecte şi slăbiciuni. Cine le are şi nu se poate desbăra de alege onrudit o ni suporte pe socoteala sa neplăcutele a lr consecinţe. Recunoaştem, e o constatare dureros de tristă. Din nenorocire, insă, este adevărată. N. Bmtzaria NAZRATI I LA CERNĂUŢI D. Neamţu, prefectul de Cernăuţi, luptă cu înverşunare împotriva d-lui Em. Socor, candidatul independent. Lucrul e explicabil: d. Neamţu nu poate înţelege independenţa, decât aşa cum o practică d-sa: ieri prefect liberal, azi prefect naţional-ţărănist! KIX BANCA INTERNAŢIONALA D. PIERRE OUESNAY Director al Băncii Franţei a fost numit directorul Băncii Internaționale . Puncte de vedere Volumul de esseuri al d-lui D. I. Suchianu Credem că nici nu se putea găsi pentru un volum de esseuri, un titlu mai fericit decât acel ales fie d. D. I. Suchianu: „Puncte de vedere“. In fond, un esseu nu-i altceva decât un punct de vedere neapărat nou, destul de îndrăzneţ, adică prea îndrăzneţ pentru a fi tratat altfel decât printr’o simplă „încercare“. „Essen“ înseamnă a „încerca“, a sonda opinia publică, a întinde o antenă, totodată cutezătoare şi timidă, pentru a vedea cum va fi primită cutare atitudine nouă într’o chestie veche, unde atitudinea era şi este deocamdată alta, diferită. „Eseu" înseamnă, aşadar, etihiologic eşte, o sondare a massei cetitorilor, pentru a vedea dacă e dispusă să-şi schimbe „punctele de vedere“. In această privinţă, d. D. I. Suchiaftu este esseistul ideal. Mintea d-sale ageră şi totdeauna bine informată stă parcă la răspântia tuturor schimbărilor de curent. Spiritul filozofic al acestui scriitor este instinctiv împins spre noutate, spre paradox. Nu ştim dacă totdeauna are dreptate. Ştim însă că rareori se întâmplă să nu ne convingă. Dispune, pentru aceasta, de două arme infailibile: o logică de fier şi o formulă totdeauna pitorească, spirituală şi amuzantă. Fără îndoială, contribuţia cea mai importantă din acest volum este studiul despre proşti, unic în literatura română şi, pe cât ştim, şi în cea străină. Niciodată prostul n’a fost cercetat mai serios decât aci. După d. Suchianu, prostia nu-i atât un deficit de inteligenţă, cât mai ales un alt mod de a înţelege, lucrurile. Prostul ne exasperează şi ne indignează pentru că ne păcăleşte. El începe prin a merge cu noi. Ne urmăreşte, cuminte, pe când noi argumentăm şi facem uz de logică şi raţionamente. Şi, deodată, pe nesimţite, fără să ştim cum şi de ce, prostul ne părăseşte, pentru a se refugia în „panteonul închis“ al ideilor prestabilite ,al prejudecăţilor şi formulelor gata-făcute, al imperativelor sociale care îşi râd de logică, argumentare şi alte asemenea năzbâtii. Pe omul obtuz, care gândeşte numai prin societate şi prin opinia publică, îl dispreţuim, îl ignorăm. Intr’un cuvânt, ne ferim de el. Pe când prostul, cum spuneam, la început, merge cu noi. Şi, când ne părăseşte, rămânem caraghioşi, neputincioşi şi spumegând de indignare. Prostia nu-i cusurul prostului, ci farsa făcută deşteptului. Prostia, după d. Suchianu, are o curbă de evoluţie foarte curioasă. Gândul, prostului începe prin a porni rectiliniu şi ascendent, pe calea deducţiunilor progresive ale logicei. Şi pe urmă, deodată, linia se incovoae şi se închide în cerc. Iar mintea, atunci, se învârteşte în loc, la nesfârşit. Este ★ CHESTIA ZILEI SCOPUL Congresul liberal va revizui şi programul partidului. ZIARELE PARTIZANUL. La ce ne mai trebuie şi program? ŞEFUL. — Asta-mi place ! Dar ce să călcăm şi noi, acum, la vreme de opoziţie?! Importanţa partidelor în viaţa de stat Parlament politic ori parlament profesional ? Pentru a ne putea mai uşor lămuri asupra acestei importante probleme, care este parlamentarismul, metoda cea mai potrivită de urmat este metoda comparativă. Mai ales, că este vorba despre instituţii cari îşi au originea în alte ţări, şi pe cari le-am adoptat şi noi. Fără îndoială, nu pretutindeni funcţionează în mod ireproşabil acest mecanism constituţional. Răul însă nu rezidă în principiu cum obişnuit auzim din partea adversarilor repetându-se, ci în altceva, — ceia ce vom vedea. De bună seamă, nu mă gândesc la un studiu savant în această materie, — neavând competinţa necesară, — ci voi încerca numai în mod simplu de a indica principiile mari ale democraţiei representative, principii care au asigurat regimului parlamentar o durabilitate solidă şi — am putea spune—o universalitate. Dealtfel nici caracterul acestei publicaţii nu se pretează la un studiu complect, compus din articole interminabil de lungi. Cititorii vor avea posibilitatea să tragă şi ei concluziile pe care le vor socoti mai nimerite pentru asigurarea unui guvern de serioasă stabilitate, care să se poată consacra exclusiv realizării operelor de progres. Căci toată problema se reduce aci: găsirea unei posibilități de guvernare, asigurând maximul de eficacitate și stabilitate. De asemenea ne vom putea convinge, că dacă formulele lansate în mod imprudent în atmosfera politică de la noi pot fi seducătoare, ele nu sunt de loc, în mod practic, realizabile. Dar ne avem și noi arbitrii eleganței noastre, ca orice popor. Lui Petronius, în veacul nostru, i-a succedat snobismul. * Socot, că dintre toate regimurile parlamentare actualmente existente în lume, cele mai importante sunt regimul din Anglia şi cel din Franţa, aceste laboratoare constituţionale ale Europei, iar ca leagăn al formulei de după război , reprezentanta profesionala. — Germania, de aceia voi insista aproape excluisiv asupra regimurilor acestor atate*) încercând a arăta punctele ce le despart, cauzele lipsei de identitate, imposibilitatea creiărei unui parlament profesional, cât și tendințele regimului democratic român. Iar dacă cineva va conchide din aceas *) Am utilizat studiile următoare: Robert Redslob: Le régime parlementaire (études sur les institutions d’Angleterre, de Belgique, de Hongrie, de Suéde, de France, de Tchéco- Slovaqtíie, de l’Émpire Allemand, de Prrisse, de Baviére, d’Autriche) Félix Morau: Pour le régime parlementaire. Léon Duguit:' Traité du Droit Constitutionnel. (Voi.- II. La Théorie générale de l’Etat). 1. Barthélcmy: L.’Introduction du régime parlementaire en France (Sous Louis XVIII et Charles X). Emile Cazalis: Syndicalisme ouvrier et évolution sociale. C Lautaud et A. Poudenx: La Repräsentation Professionnelle (Les Conseils Economiques en Europe et en France). Marcel Prelot: la Representation Professionnelle dans l’Allemagne . Contemporaine. Gabriel Carriere: La Représentation des Interéts et I’Importance des elements professionnels dans l’évolutiont et le gouvernement des peuples. André Furgeaud: La Rationalisation: Etats-Unis-Allemagne. (Citiţi continuarea in pag. II-a) (Citiţi continuarea în pag. II-a) un fel de închisoare circulară, ca în cazul nebuniei. Prostia, de altfel, e şi ea un fel de nebunie, în sensul că este o hipertrofie a simţului realităţii, (după cum psihoza e o hypotrofie). Căci prostul e mai complect armat pentru lupta cu realităţile decât bietul, simplul om deştept... ★ Esseul cel mai scurt din volum se chiamă: „Pozitivistul român“, şi este o satiră a mandarinului român, care, sub pretext că face „operă constructivă“, gospodăreşte tot soiul de materiale şi avantaje, în timp ce activitatea propriu-zisă cărturărească e desemnată cu epitetul pejorativ de „critică“ dizolvantă, distructivă... D. D. I. SUCHIANU