Adevěrul, iunie 1930 (Anul 43, nr. 14241-14265)
1930-06-10 / nr. 14248
AHOL 43 - Ho. 14248 * Mar« 10 Iunia 1930 4 pagini Adeverii! FONDATORI * ^ TABELDfflAN 1888—1897 rumiAlUHI . const. MILLE 1897-1926 (750 lei pe un an ABONAMENTE? J 380 lei pe 6 luni *•200 Ia!oa 3 Iuni 200 lei pe 3 Iuni In străinătate dubla LEI 3 I BIROURILE: București, Str. Goust. Miliz (Sărindar) No. 7—9—11 TELEFOANE: Direcţia : 357/72. Administraţia : 367/69. Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353/54. Provincia : 310/66. „Universul“ spune: „Sunt atacuri care onorează“. ...De pildă, atacurile „Universului“! După sosirea prinţului Carol în ţară Adunarea Naţională va soluţiona azi problema constituţională.Guvernul Maniu a CAROL II In momentul când apar aceste rânduri, România Mare are un rege nou, tânăr, dar nu maturitatea vârstei sale. E inutil să subliniem importanţa faptului urcării pe tron a lui Carol II, întreaga ţară cunoaşte peripeţiile ei. Discuţiile la care a dat foc în consiliul de miniştri al guvernului Maniu, necesitatea ca acesta să demisioneze şi să se institue un alt guvern sub preşidenţia omului cumpănit şi plin de scrupule ce este d. Mironescu, subliniază dificultăţile ce a întâmpinat rezolvarea acelei probleme pe care unii oameni şi unele partide o credeau definitiv rezolvată prin actul de la 4 ianuarie. Vroim să considerăm aceste dificultăţi ca fiind de bun augur. Ele arată preocuparea ce a domnit în chemarea prinţului Carol la tronul României, de a satisface cerinţele constituţionale şi legale şi sforţările ce s’au făcut pentru a i se lua orice caracter de violenţă. Se vor găsi desigur printre cei cari refuză să abandoneze terenul pe care s’a elaborat actul dela patru Ianuarie, jurişti cari să puie la îndoială constituţionalitatea şi legalitatea abrogării sale. Noi credem la problema faţă de care a fost pusă ţara, deşi are desigur o parte juridică, este însă esenţialmente o problemă politică. E fără îndoială că opinia publică a socotit că întoarcerea prinţului Carol şi reintegrarea acestuia în drepturile sale, este o necesitate salutară. Dar chiar dacă s’ar contesta aceasta, întronarea prinţului este astăzi un fapt îndeplinit şi numai după rezultatele ce ea va da, istoria va putea pronunţa şi verdictul asupra ei. De aceia, în faţa faptului îndeplinit, am dori să avem şi noi o urare pentru noul rege. Noi n’am contribuit la îndepărtarea din ţară a prinţului Carol şi noi n’ara speculat asupra întoarcerei sale. Dar noi am fi fericiţi dacă ar deduce din propria sa experienţă, dacă din căile întortochiate pe care a fost silit să umble pentru a reintra în dreptul său, ar învăţa, cât este de periculos să se guverneze în afară de respectul Constituţiei şi legilor, şi la ce nefaste rezultate trebuie să ducă un regim autoritar, autocratic şi samavolnic. Am dori să-i repetăm urarea pe care marele Mihail Cogălniceanu a făcut-o primului Domn al Principatelor Unite, al României, in momentul când a fost ales pentru această înaltă demnitate de Camera Moldovei. Șaizeci de ani au trecut de atunci, timp în care din cele două principate mici, s’a născut o Românie Mare, iar locul Domnului suveran l-a luat Regele României, devenită mare în frontierele ei etnice naturale de la Nistru până la Tisa, — şi totuşi urarea de atunci, recomandările pe cari Cogălniceanu le făcea, sunt de o palpitantă actualitate. Să nu plece urechea sa linguşire! şi să fie bun şi blând cu poporul românesc bun şi blând, — iată un sfat vrednic de noul rege, care poartă şi el un nume care obligă, numele fondatoriului României mici, despre care istoria va spune cu siguranţă că a fost înţelept. Şi mai este de adăugat ceva. Vremurile s’au schimbat totuşi. Trăim într’o lume nouă, ieşită dintr’un război formidabil, in care ispita de a dispreţui libertăţile cu greu cucerite şi cea de a guverna cu mana tare împotriva legii şi a dreptului, este mare. Regele Carol al II-a ar trebui să reziste acestei ispite. El va trebui să asigure respectul legilor, fiind că legea nu e numai scutul cetăţeanului, ci şi al Suveranului. Dacă se va ţine de calea aceasta, atunci actul ce s’a îndeplinit astăzi, va rămâne o dată memorabilă in istoria ţării româneşti şi a poporului român. Şi nimeni nu va putea invoca cu succes, meritul că în ceasul acesta solemn, a protestat şi a prevenit.Ad. Sosirea neaşteptată a prinţului Carol a stârnit un spontan entuziasm în rândurile populaţiei. Prinţul a sosit în Capitală Vineri seara la ora 10,10, cu un aeroplan Potez, pilotat de d. căpitan Opriş. Sosirea prinţului era cunoscută autorităţilor militare, care au făcut toate pregătirile ca prinţul să ateriseze în Capitală fără nici un incident. PAŞAPORTUL PRINŢULUI Prinţul Carol a intrat in ţară sub un nume străin: Eugen Nicolas. Aceasta, fiindcă d. căpitan Pop, din misiunea aeronautică română la Paris, a întâmpinat dificultăţi la legaţiunea română pentru scoaterea unui paşaport pe numele prinţului Carol. Pentru a obţine totuş un paşaport, Sborul a decurs normal fără vreun accident important. Au fost însă şi clipe de emoţie, avionul având de luptat în unele părţi cu vânturi puternice. Pilotul însă a fost tot timpul stăpân pe volan. Avionul aducând pe prinţul Carol a intrat în ţară pe la Oradia. Imediat ce a ajuns deasupra teritoriului românesc, pilotul a aterisat, deoarece terminase uleiul. O oră după ce avionul aterisase şi-a făcut apariţia un aeroplan pilotat de căpitanul Cristescu, care a aterisat cu mare greutate lângă avionul prinţului, din cauza terenului impropriu. Avionul in care venia prinţul a fost alimentat cu ulei şi şi-a luat sborul spre Cluj. Căpitanul Cristescu venise cu un avion de luptă în întâmpinarea prinţului, deoarece, după cum d. căpitan Popa a recurs la o stratagemă, a scos un paşaport pentru d. Eugen Nicolas, şoferul ataşatului militar român din Paris. Apoi a înlocuit pe paşaport fotografia şoferului cu aceia a principelui Carol. Vizele la consulatele şi legaţiunile străine au fost obţinute tot pe numele şoferului. Până la München principele Carol a călătorit cu trenul. In capitala Bavariei îl aştepta un avion „Farman", închiriat pentru suma de 44.000 franci francezi de la casa „Sier Service“. Pe avionul „Farman" şi sub numele de Nicolas Eugene, principele Carol a zburat din München spre I Bucureşti, urmând ruta: Viena, Cehoslovacia, Budapesta, Oradia, Cluj, Bucureşti, am spus mai sus, — autorităţile militare, erau informate despre sosirea prinţului. PRINŢUL ERA AŞTEPTAT La aerodromul Someşului, al grupului II de aviaţie, s-au făcut din timp pregătiri pentru primirea acestuia. Colonelul Dahinten şi lt.colonelul Frecup au luat măsurile de rigoare. Au consemnat trupa şi au pregătit avioanele grupului de sbor, sub motivul unei inspecţii. Sosirea prinţului era anunţată de o telegramă cifrată din München, adresată lt.-colonelului Precup. Telegrama era redactată astfel: „Sosesc cu întreaga familie. CICA” De la Oradia avionul care transporta pe prinţul Carol şi avionul de luptă pilotat la căpitanul Cristescu, ce-au îndreptat spre Cluj, demisionat, d. Kronescu a constituit noul guvern Eugene Nicolas Zborul spre ţară să se anuleze actul dela 4 Ianuarie. S’a obiectat însă că în acest caz toate legiuirile făcute în cei din unii miniştri au propus formula desfiinţării actului dela 4 Ianuarie, aşa încât toate legiuirile făc urmă 4 ani, ar fi şi ele as{cute până azi să rămână notate de drept. De aceea,valabile, al cui l’a aparat când toţi erau împotriva lui. Vechiul prinţ Carol să învie ! De altul nu voim să ne aducem aminte... N. IORGA" CE SPUNE D. DR. LUPU D. dr. N. Lupu a venit la Cameră, la ora 11 juni, direct dela palat. D-sa ne-a declarat că prinţul Carol se simte obosit, în urma călătoriei şi că principele i-a spus : — Eu nu sunt contra nimănui şi vreau să lucrez cu toată lumea. ATITUDINEA SOCIALIŞTILOR In Adunare Naţională, socialiştii vor citi o declaraţie, în care vor arăta că, indiferent de schimbările de persoane, pe ei îi interesează păzirea instituţiilor democratice. Dacă se va da un vot cu bile el nu vor lua parte lavot. O DECLARAŢIE A D-LUI MANOILESCU In legătură cu acest eveniment, d. Manoilescu —al cărui rol în această chestiune se cunoaşte — ne-a declarat următoarele: „Ceia ce se întâmplă astăzi, este nu numai un fapt de logică politică şi nu numai un fapt de împlinire a unui destin istoric. Azi se confirmă un înalt principiu moral fără de care viaţa popoarelor n’ar avea nici un înţeles. Se confirmă că nici o nedreptate nu poate dura şi nici o anormalitate nu poate înfrunta cursul vremii. Pentru poporul nostru, care- nainte de orice—credem dreptate— ziua de astăzi înseamnă o adâncire a misticei naţionale. Şi ceia ce începe atât de frumos nu poate să nu fie aducător de cele mai fericite desfăşurări pentru ţară. România nouă începe de astăzi“. Dezbaterea costiiului de miniştri întreaga după masă de eri, consiliul de miniştri a deliberat asupra situaţiunii. Intr’adevăr, d. Iuliu Maniu s’a înapoiat la ora 2 dela Cotroceni, unde a avut o lungă explicaţiune cu principele Carol în ce priveşte soluţia pe care o reclamă acesta: intrarea în regenţă sau rege. In cele din urmă, prinţul Carol a cerut consiliului de miniştri să ia o hotărire. Asupra acestei hotăriri, urma să se pronunţe consiliul de miniştri. Cum am spus, discuţia a fost extrem de lungă şi de furtunoasă. Consiliul de miniştri s’a împărţit în două : de o parte d-nii Maniu, Madgearu, Vaida, cari susţineau că guvernul actual, — care a jurat credinţă regelui Mihai, — nu trebue să convie la proclamarea principelui Carol ca rege. Restul consiliului a fost de părere contrară. La ora 5 jumătate, discuţia a luat sfârşit, iar d. Maniu a plecat să ia contact cu principele Carol principele Nicolae şi patriarhul, pentru a expune rezultatul consiliului. Acest rezultat este următorul: Dacă principele Carol, convine să intre numai în regenţă, atunci consiliul de miniştri întreg îi stă la dispoziţie, pentru ca astăzi la ora 11 adunările naţionale să-l proclame regent în locul d-lui C. Sărăţeanu demisionat. Dacă principele insă ţine negreşit să fie rege, atunciS. Iuliu Maniu demisionează şi — în acelaş timp — recomandă o personalitate din partidul naţional-țărănesc, — precizând d. Iunian, d. Mihalache sau d. Mironescu — care să formeze un guvern sprijinit de actualele Camere şi care eventual să poată proclama pe principele Carol rege. Este interesant de subliniat (şi in privinţa aceasta, pare să nu existe nici o îndoială) că :prinţul Carol ţine (Citiţi continuarea in pag. Il-a) v . i* Prinţul Carol în uniforma de general de aviaţie, cu care şi-a făcut apariţia în Capitală NOTE VORBIND la club despre evenimentele la ordinea zilei, d. Vintilă Brătianu, foarte optimist, și-a exprimat convingerea că tot d-sa va esi învingător deoarece partidul liberal e deprins să aibă totdeauna izbânda finală. Propriu zis, era deprins să aibă izbânda finală, dar pe vremea aceea partidul nu era condus de d. Vintilă Brătianu.• S’A DOVEDIT încă odată că Geneva e un oraş cu ghinion pentru miniştrii muncii. După d. Trancu-Iaşi, a păţit-o şi d. Raducanu: s’a dus la Geneva ca ministru al Muncii şi se va înapoia ca simplu particular! OLOSE POLITICE... CREDITUL AGRICOL Ştiţi vâlva stârnită de presa li-' zrală în jurul hotărîrii Curţii de isafie, prin care se declarau iticonstituţionale anume article din legea creditului agricol In această privinţă, Dreptatea oficiosul partidului naţional- Irănesc, publică nota de mains:„Un ziar de dimineaţă da amaantul suav, că d. Dinu Brătiln, care asista joi la procesul reditului Rural, la Casaţie, nua putut stăpâni emoţia, după procurorul general şi-a termint pledoaria , care adopta teza iridică a recurentului şi i-a plâns mâna cu efuziune. „Atâta expansivitate din paria unui membru al familiei Braanu, care se hotărăşte să dea zoa — fie chiar numai mâna — stupefiat şi pe membrii Casaţiei şi pe publicul prezent. „Cel ce, insă, a fost desigur reat şi umilit, a trebuit să fie neinovata victimă a acestei geneoase expansivităţi“. Treime să recunoaşteţi că şi apoi înserat de Dreptatea şi comentariul făcut au o particulară moare. SAMBATA DE SUS Este căminul unde, în fiecare vară, un număr — foarte restrâns, de altfel — de actori, de ziarişti şi de scriitori săraci, îşi puteau petrece, fără cheltuială, vacanţa. Întreţinerea acestui cămin nu costa cine ştie cât! Câteva sute de mii de lei pe an. Anul acesta, nu s-au mai găsit fondurile necesare. Oricât am fi partizanii economiilor bugetare, va conveni şi d. ministru de finanţe că nu cu cele câteva sute de mii de lei se va ajunge la mult visata echilibrare bugetară. Iată de ce credem că — deşi destul de târziu — căminul de odihnă de la Sâmbăta va funcţiona şi in vara aceasta, ca in trecut. Int. NAZBATI ! RECORD! S’a constituit un guvern care ice se va trăi o singură zi. Este un record de viteză ! U ! * 5 fix. O aterizare forţată Dar abia se aflau aeroplanele de un sfert de oră în zbor, când avionul ce transporta pe prinț trebui să ateriseze din nou, din cauză că se terminase benzina. De data aceasta aeroplanul „Farman“ a aterisat lângă Vadul Crişului. Căpitanul Cristescu crezând că e devansat de aeroplanul „Farman" şi-a continuat sborul, şi a sosit la Cluj. Aci când a aterisat pe aerodrom a constatat că prinţul nu sosise. Imediat a pornit din nou spre Oradea, în căutarea „Farman-ului“. Căpitanul Cristescu a găsit aeroplanul prinţului, a aterisat lângă el şi l-a luat pe prinţul Carol in aparatul său „Potez“. Avionul „Potez“ aducând pe prinţul Carol a aterisat la Cluj pe aerodromul grupului II de aviaţie la ora 7.15. Prinţul a fost întâmpinat de coloneii Dahinten şi Precup. Prinţul, care era îmbrăcat în haine civile, şi-a schimbat aci îmbrăcămintea, punându-şi uniforma de general de aviaţie, cu decoraţiile pe piept. Apoi s-a urcat într’un avion Potez, dinainte pregătit, pilotat de căpitanul Opriş. La ora 7.25, avionul prinţului, însoţit de o patrulă de două avioane „Potez“, şi-a luat sborul spre Bucureşti. Sosirea în Capitală In Capitală avionul aducând pe prinţul Carol a ajuns la ora 10 şi a descins la 10.60 pe aerodromul „Dioina“ de lanăneasa. De la aerodrom, însoţit de maiorul Cantacuzino- Paşcanis, prinţul s-a dus cu un automobil la cazărmile regimentelor 9 şi 2 vânători, unde a făcut câte o scurtă vizită. A fost întâmpinat de comandanţii respectivi d-nii colonel Ionescu-munte şi colonel Gabriel Ilarinescu. După ce s’a întreţinut câteva minute cu comandanţii, prinţul s’a îndreptat spre palatul Cotroceni, unde a ajuns la ora II noaptea. Aci era aşteptat de prinţul Nicolae. Trupele concentrate în curtea palatului i-au dat onorurile. ÎNTREVEDEREA prinţul caROL MANIU Prinţul Carol s’a odihnit puţin, apoi a telefonat d-lui Maniu ere s’a prezentat imediat la Cotroceni. La sosirea primului ministru la palat, prinţul Carol l-a primit imediat şi a avut loc următoarea convorbire : — Domnule Maniu, eu am venit. — Bine ai venit Alteţă. — Am crezut că dacă stau departe de ţară, fac un mare rău. Din cauza chestiei închise, s’a provocat şi alarmă şi discredit economic. E mai bine să fiu aci înăuntru. Autorităţile poliţieneşti şi militare au luat, în cursul nopţii, măsurile ce se impun pentru asigurarea ordinei. Miniştrii s-au întrunit în cursul nopţii, în consiliu, la preşidenţie. Consiliului la care au participat şi d-nii Gr. Iunian, Mihai Popovici şi M. Manoilescu, a durat până la ora 4 dimineaţa, când desbaterile au fost suspendate pentru a fi reluate la ora 9 dimineaţa. Audienţele de la Cotroceni Prinţul Carol a petrecut cea mai mare parte din noapte, convorbind cu prinţul regent Nicolae. In zorii zilei prinţul a chemat la palat, spre a consulta, pe d-nii general Prezan, general Averescu şi dr. N. Lupu. Generalul Averescu, însoţit de d. Octavian Goga, a fost primit în audienţă la ora 3 noaptea. La ora 5 dimineaţa a fost invitat la palatul regal d. general Prezan, a cărui audienţă a durat trei sferturi de oră. La ora 6 juni, a sosit d. DR. LUPU, şeful partidului ţărănesc, care a fost reţinut 40 de minute. La aceste audienţe a asistat şi prinţul Nicolae. REVENIREA ASUPRA ACTULUI DELA 4 IANUARIE In consiliul de miniştri, care s’a ţinut în cursul nopţii de Vineri spre Sâmbătă, şi în consiliul de ori dimineaţă, s’a discutat asupra formulei juridice pentru revenirea prințului Carol. Unii au fost de părere Eri dimineaţă, la Cameră Deputaţii s’au adunat eri dimineaţă la Cameră, unde urma să se ţină şedinţă obişnuită. Şedinţa insă nu s’a deschis. Miniştrii şi preşedinţii corpurilor legiuitoare erau întruniţi în consfătuire la preşidenţia de consiliu. Incinta Camerei era foarte animată. Erau prezenți și numeroși senatori. Atitudinea d-lui N. Iorga D. Iorga a sosit la ora 10. D-sa a avut convorbiri cu unii membri ai majorităţii. Din atitudinea d-sale reese că e surprins de evenimente. D-sa declară că a fost Incunoşfiinţat de sosirea principelui Carol abia la ora 5 dimineaţa. Deputaţilor, cari s’au adunat in jurul d-sale, în incintă, d. Iorga pe un ton mâhnit le-a spus: Am un trecut de care s’a uitat şi o experienţă, de care n’are nevoe nimeni. Mă uit cu durere la greşelile pe cari le face {ara. Văd posibilitatea ca principele Carol să fie regent. Rege, însă nu. La ora 11 fără un sfert a sosit la Cameră d. Grigore Iunian. D-sa a avut o întrevedere cu d. Nicolae Iorga. Şeful partidului naţional i-a spus fruntaşului naţionalo ţârănist: — Eu nu-mi dau adeziunea la situaţie de fapt. Problema trebue examinată într-o situaţie de ansamblu. ARTICOLUL DIN „NEAMUL ROMÂNESC“ „Neamul Românesc“ publică sub Semnătura d-lui profesor N. Iorga următoarele: „Tatăl regelui e în Bucureşti. A uzat de dreptul oricărui român de a fi acasă la el, lângă ai lui. Nu putem decât să-i dorim să se inspire din încercările lui şi din durerile ţării pentru a fi de ajutor in zilele acestea de îndoială, neîncredere şi sfâşieri. Deocamdată un lucru e sigur: va întâlni, pe lângă aclamaţiile amatorilor de lucruri nouă, devotamentul celor cari i-au făcut mai mult rău. Dar şi sfatul bun, uneori neplăcut. (Citiţi continuarea in pag. II-a) PETITS FOURS de F. DIftfA PATRIOT SAU TRĂDĂTOR ? Nu există cuceritor, aventurier, carierist sau şarlatan, de la Alexandru şi Atila până la Napoleon şi Wilhelm, care să nu se fi învăluit în mantia sacră a patriotismului în scopul de a-şi realiza mai uşor ambiţiile. N’o să găsiţi în istoria omenirii nici un scelerat care a jucat un rol în arena politică şi care să declare verde că, în acţiunea lui, a fost mânat de alte intenţii decât... patriotice. După prăbuşirea armatei evangheliste, m’a vizitat, în redacţia unui ziar din Constantinopol, faimosul general rus Kaulbars — supranumit călăul Odessei pentru cruzimea sa — ca să-mi propue colaborarea lui „în schimbul unui salariu cât de mic“. Figura și uniforma răvășită a bătrânului general, m’au împiedicat de la singurul răspuns meritat: să sun albanezul ca să-l arunce pe scări. I-am ripostat: — Vase Prevoschoditeistwo, trecutul dv. vă împiedică să colaboraţi la un ziar democrat... Generalul a luat cu mâna tremurândă cele trei lire, rupte din sărăcia mea, şi a plecat gemând : — Am fost patriot... In redacţia unui ziar basarabean din Bucureşti, am avut onoarea să primesc vizita unui alt erou — o figură incomparabil mai tristă — şi anume pe Machno. Acesta venise să mă roage, umil şi laş, să nu-l atac, căci el s’a jertfit pentru binele Ucrainei. M’am uitat în ochii spălăciţi ai lepădăturii degenerate şi oloage şi l-am întrebat: — Câţi copii ai masacrat pentru patrie ?... S’a jurat pe toţi sfinţii ucrainieni că nevinovăţia lui e albă ca zăpada. „Spaima Ucrainei“ era atât de lamentabil, că m’am bucurat că am scăpat de schelălăelile lui. Nimic mai desgustător decât un satrap decăzut! Cu toate acestea, opinia publică nu este — şi nici nu poate fi — unanimă cu privire la aceste două figuri întrucâtva istorice. Unul îl consideră patriot pe Kaulbars, alţii pe Machno, iar alţii îi consideră pe amândoi criminali şi trădători. Aceasta depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile. Timpul şi legenda au calitatea de-a transforma pe trădători în patrioţi şi invers... E şi foarte greu să distingi pe un adevărat patriot de unul fals. Am citit dăunăzi o scrisoare inedită a lui Dostoievski, pe care socialiştii ruşi îl consideră şi azi ca „trădător“. În scrisoarea sa, marele scriitor rus îl numește pe colegul său olimpean, Turgheniev, „trădător“, fiindcă i-a răspuns — într’o dispută ce a avut loc la Leipzig, — că nu Europa e putredă, ci Rusia... Ar fi de prisos să discutăm care din cei doi scriitori monumentali ai Rusiei era mai mare patriot! Dar iată un caz şi mai instructiv: Ungurii, discută de zeci de ani dacă Arthur Görgei, comandantul armatelor revoluţionare şi amicul intim al lui Ludovig Kossuth, a procedat ca patriot sau ca trădător, când s’a predat Ruşilor, la Világos, în 1849, salvând, astfel viaţa la zeci de mii de oameni. Chestiunea a devenit iarăşi actuală la Budapesta, pentru că s’a cerut primarului să boteze o piaţă cu numele lui Görgei. S’a găsit, fireşte, imediat un suprapatriot care să protesteze şi să propună să se ceară, în prealabil, avizul Academiei de ştiinţe şi al Societăţii istorice, dacă Görgei trebue considerat patriot sau trădător ? Primarul a acceptat propunerea. In curând vom şti rezultatul... Cum vedeţi, e foarte greu să distingi... Trădător sau patriot, ori uite popa nu e popa, e cam acelaşi joc... jp.1