Adevěrul, iunie 1930 (Anul 43, nr. 14241-14265)

1930-06-10 / nr. 14248

AHOL 43 - Ho. 14248 * Mar« 10 Iunia 1930 4 pagini Adeverii! FONDATORI * ^ TA­BELDfflAN 1888—1897 rumiAlUHI . const. MILLE 1897-1926 (750 lei pe un an ABONAMENTE? J 380 lei pe 6 luni *•200 Ia!­oa 3 Iuni 200 lei pe 3 Iuni In străinătate dubla LEI 3 I BIROURILE: București, Str. Goust. Miliz (Sărindar) No. 7—9—11 TELEFOANE: Direcţia : 357/72. Administraţia : 367/69. Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353/54. Provincia : 310/66. „Universul“ spune: „Sunt atacuri care onorează“. ...De pildă, atacurile „Universului“! După sosirea prinţului Carol în ţară Adunarea Naţională va soluţiona azi problema constituţională.­Guvernul Maniu a CAROL II In momentul când apar a­­ceste rânduri, România Mare are un rege nou, tânăr, dar nu maturitatea vârstei sale. E inutil să subliniem impor­tanţa faptului urcării pe tron a lui Carol II, întreaga ţară cunoaşte peripeţiile ei. Discu­ţiile la care a dat foc în con­siliul de miniştri al guvernu­lui Maniu, necesitatea ca a­­cesta să demisioneze şi să se institue un alt guvern sub preşidenţia omului cumpănit şi plin de scrupule ce este d. Mironescu, subliniază dificul­tăţile ce a întâmpinat rezol­varea acelei probleme pe care unii oameni şi unele partide o credeau definitiv rezolvată prin actul de la 4 ianuarie. Vroim să considerăm aces­te dificultăţi ca fiind de bun augur. Ele arată preocuparea ce a domnit în chemarea prin­ţului Carol la tronul Româ­niei, de a satisface cerinţele constituţionale şi legale şi sforţările ce s’au făcut pentru a i se lua orice caracter de vio­lenţă. Se vor găsi desigur printre cei cari refuză să abandoneze terenul pe care s’a elaborat actul dela patru Ianuarie, ju­rişti cari să puie la îndoială constituţionalitatea şi legali­tatea abrogării sale. Noi cre­dem la problema faţă de care a fost pusă ţara, deşi are de­sigur o parte juridică, este însă esenţialmente o problemă politică. E fără îndoială că o­­pinia publică a socotit că în­toarcerea prinţului Carol şi reintegrarea acestuia în drep­turile sale, este o necesitate salutară. Dar chiar dacă s’ar contesta aceasta,­­ întrona­rea prinţului este astăzi un fapt îndeplinit şi numai după rezultatele ce ea va da, istoria va putea pronunţa şi verdic­tul asupra ei. De aceia, în faţa faptului în­deplinit, am dori să avem şi noi o urare pentru noul rege. Noi n’am contribuit la înde­părtarea din ţară a prinţului Carol şi noi n’ara speculat a­­supra întoarcerei sale. Dar noi am fi fericiţi dacă ar de­duce din propria sa experien­ţă, dacă din căile întortochia­­te pe care a fost silit să umble pentru a reintra în dreptul său, ar învăţa, cât este de pe­riculos să se guverneze în a­­fară de respectul Constituţiei şi legilor, şi la ce nefaste re­zultate trebuie să ducă un regim autoritar, autocratic şi samavolnic. Am dori să-i repetăm urarea pe care marele Miha­il Cogăl­­niceanu a făcut-o primului Domn al Principatelor Unite, al României, in momentul când a fost ales pentru acea­stă înaltă demnitate de Came­ra Moldovei. Șaizeci de ani au trecut de atunci, timp în care din cele două principate mici, s’a născut o Românie Mare, iar locul Domnului suveran l-a luat Regele României, de­venită mare în frontierele ei etnice naturale de la Nistru până la Tisa, — şi totuşi ura­rea de atunci, recomandările pe cari Cogălniceanu le făcea, sunt de o palpitantă actuali­tate. Să nu plece urechea sa linguşire! şi să fie bun şi blând cu poporul românesc bun şi blând, — iată un sfat vrednic de noul rege, care poartă şi el un nume care obligă, numele fondatoriului României mici, despre care istoria va spune cu siguranţă că a fost înţe­lept. Şi mai este de adăugat ceva. Vremurile s’au schimbat to­tuşi. Trăim într’o lume nouă, ieşită dintr’un război formida­bil, in care ispita de a dis­preţui libertăţile cu greu cu­cerite şi cea de a guverna cu mana tare împotriva legii şi a dreptului, este mare. Regele Carol al II-a ar trebui să reziste acestei ispite. El va trebui să asigure respectul legilor, fiind că legea nu e numai scutul ce­tăţeanului, ci şi al Suveranu­lui. Dacă se va ţine de calea a­­ceasta, atunci actul ce s’a în­deplinit astăzi, va rămâne o dată memorabilă in istoria ţă­rii româneşti şi a poporului român. Şi nimeni nu va putea invoca cu succes, meritul că în ceasul acesta solemn, a protestat şi a prevenit.Ad. Sosirea neaşteptată a prinţului Ca­rol a stârnit un spontan entuziasm în rândurile populaţiei. Prinţul a sosit în Capitală Vineri seara la ora 10,10, cu un aeroplan Potez, pilotat de d. căpitan Opriş. Sosirea prinţului era cunoscută autorităţilor militare, care au făcut toate pregătirile ca prinţul să ate­­riseze în Capitală fără nici un in­cident. PAŞAPORTUL PRINŢULUI Prinţul Carol a intrat in ţară sub un nume străin: Eugen Nicolas. A­­ceasta, fiindcă d. căpitan Pop, din misiunea aeronautică română la Pa­ris, a întâmpinat dificultăţi la lega­­ţiunea română pentru scoaterea unui paşaport pe numele prinţului Carol. Pentru a obţine totuş un paşaport, Sborul a decurs normal fără vreun accident important. Au fost însă şi clipe de emoţie, avionul având de luptat în unele părţi cu vânturi pu­ternice. Pilotul însă a fost tot tim­pul stăpân pe volan. Avionul aducând pe prinţul Carol a intrat în ţară pe la Oradia. Imediat ce a ajuns deasupra teritoriului ro­mânesc, pilotul a aterisat, de­oarece terminase uleiul. O oră după ce avionul aterisase şi-a făcut apariţia un aeroplan pi­lotat de căpitanul Cristescu, care a aterisat cu ma­re greutate lângă a­­vionul prinţului, din cauza terenului impropriu. Avionul in care venia prinţul a fost alimentat cu ulei şi şi-a luat sborul spre Cluj. Căpitanul Cristescu venise cu un avion de luptă în întâmpinarea prinţului, de­oarece,­­ după cu­m d. căpitan Popa a recurs la o stra­tagemă, a scos un paşaport pentru d. Eugen Nicolas, şoferul ataşatului militar român din Paris. Apoi a în­locuit pe paşaport fotografia şofe­­­rului cu aceia a principelui Carol. Vizele la consulatele şi legaţiuni­­le străine au fost obţinute tot pe numele şofe­rului. Până la München principele Ca­rol a călătorit cu trenul. In capitala Bavariei îl aştepta un avion „Far­­man", închiriat pentru suma de 44.000 franci francezi de la casa „Sier Service“. Pe avionul „Farman" şi sub nu­mele de Nicolas Eugene, principele Carol a zburat din München spre I Bucureşti, urmând ruta: Viena, Ce­hoslovacia, Budapesta, Oradia, Cluj, Bucureşti,­­ am spus mai sus, — autorităţile mi­litare, erau informate despre sosi­rea prinţului. PRINŢUL ERA AŞTEPTAT La aerodromul Someşului, al gru­pului II de aviaţie, s-au făcut din timp pregătiri pentru primirea a­­cestuia. Colonelul Dahinten şi lt.­­colonelul Frecup au luat măsurile de rigoare. Au consemnat trupa şi au pregătit avioanele grupului de sbor, sub motivul unei inspecţii. Sosirea prinţului era anunţată de o telegramă cifrată din München, a­­dresată lt.-colonelului Precup. Tele­grama era redactată astfel: „Sosesc cu întreaga familie. CICA” De la Oradia avionul care trans­porta pe prinţul Carol şi avionul de luptă pilotat l­­a căpitanul Cristescu, ce-au îndreptat spre Cluj, demisionat, d. K­ronescu a constituit noul guvern Eugene Nicolas Zborul spre ţară să se anuleze actul dela 4 Ianuarie. S’a obiectat în­să că în acest caz toate le­giuirile făcute în cei din unii miniştri au propus formula desfiinţării ac­tului dela 4 Ianuarie, aşa încât toate legiuirile făc urmă 4 ani, ar fi şi ele as{cute până azi să rămână notate de drept. De aceea,­­valabile, al cui l’a aparat când toţi erau îm­potriva lui. Vechiul prinţ Carol să învie ! De altul nu voim să ne aducem amin­te... N. IORGA" CE SPUNE D. DR. LUPU D. dr. N. Lupu a venit la Came­ră, la ora 11 juni, direct dela palat. D-sa ne-a declarat că prinţul Ca­rol se simte obosit, în urma călăto­riei şi că principele i-a spus : — Eu nu sunt contra nimănui şi vreau să lucrez cu toată lumea. ATITUDINEA SOCIALIŞTILOR In Adunare Naţională, socialiştii vor citi o declaraţie, în care vor a­­răta că, indiferent de schimbările de persoane, pe ei îi interesează păzirea instituţiilor democratice. Dacă se va da un vot cu bile el nu vor lua parte la­­vot. O DECLARAŢIE A D-LUI MANOI­LESCU In legătură cu acest eveniment, d. Manoilescu —al cărui rol în această chestiune se cunoaşte — ne-a decla­rat următoarele: „Ceia ce se întâmplă astăzi, este nu numai un fapt de logică politică şi nu numai un fapt d­e împlinire a unui destin istoric. Azi se confirmă un înalt principiu moral fără de care viaţa popoarelor n’ar avea nici un înţeles. Se confirmă că nici o nedreptate nu poate dura şi nici o anormali­tate nu poate înfrunta cursul vre­mii. Pentru poporul nostru, care­­- nainte de orice—crede­m­ dreptate— ziua de astăzi înseamnă o adâncire a misticei naţionale. Şi ceia ce înce­pe atât de frumos nu poate să nu fie aducător de cele mai fericite desfăşurări pentru ţară. România nouă începe de astăzi“. Dezbaterea costiiului de miniştri întreaga după masă de eri, consi­liul de miniştri a deliberat asupra situaţiunii. Intr’adevăr, d. Iuliu Maniu s’a înapoiat la ora 2 dela Cotroceni, unde a avut o lungă explicaţiune cu principele Carol în ce priveşte soluţia pe care o reclamă acesta: intrarea în regenţă sau rege. In cele din urmă, prinţul Carol a cerut consiliului de miniştri să ia o hotărire. Asupra acestei hotăriri, urma să se pronunţe consiliul de miniştri. Cum am spus, discuţia a fost ex­trem de lungă şi de furtunoasă. Consiliul de miniştri s’a împărţit în două : de o parte d-nii Maniu, Mad­­gearu, Vaida, cari susţineau că gu­vernul actual, — care a jurat cre­dinţă regelui Mihai, — nu trebue să convie la proclamarea principelui Carol ca rege. Restul consiliului a fost de părere contrară. La ora 5 ju­mătate, discuţia a luat sfârşit, iar d. Maniu a plecat să ia contact cu principele Carol principele Nicolae şi patriarhul, pentru a expune rezul­tatul consiliului. Acest rezultat este următorul: Dacă principele Carol, convine să intre numai în regenţă, atunci con­siliul de miniştri întreg îi stă la dis­poziţie, pentru ca astăzi la ora 11 a­­dunările naţionale să-l proclame re­gent în locul d-lui C. Sărăţeanu de­misionat. Dacă principele insă ţine negreşit să fie rege, atunci­­S. Iuliu Maniu demisionează şi — în acelaş timp — recomandă o personalitate din par­tidul naţional-țărănesc, — precizând d. Iunian, d. Mihalache sau d. Mi­­ronescu — care să formeze un gu­vern sprijinit de actualele Camere şi care eventual să poată proclama pe principele Carol rege. Este interesant de subliniat (şi in privinţa aceasta, pare să nu existe nici o îndoială) că :prinţul Carol ţine (Citiţi continuarea in pag. Il-a) v . i*­­ Prinţul Carol în uniforma de general de aviaţie, cu care şi-a făcut apariţia în Capitală NOTE VORBIND la club despre eve­nimentele la ordinea zilei, d. Vin­­tilă Brătianu, foarte optimist, și-a exprimat convingerea că tot d-sa va esi învingător de­oarece partidul liberal e deprins să aibă totdeauna izbânda finală. Propriu zis, era deprins să aibă izbânda finală, dar pe vre­mea aceea partidul nu era condus de d. Vintilă Brătianu.­­• S’A DOVEDIT încă odată că Geneva e un oraş cu ghinion pen­tru miniştrii muncii. După d. Trancu-Iaşi, a păţit-o şi d. Radu­­canu: s’a dus la Geneva ca minis­tru al Muncii şi se va înapoia ca simplu particular! OLOSE POLITICE... CREDITUL AGRICOL Ştiţi vâlva stârnită de presa li-' zrală în jurul hotărîrii Curţii de isafie, prin care se declarau iticonstituţionale anume arti­cle din legea creditului agricol In această privinţă, Dreptatea oficiosul partidului naţional- Irănesc, publică nota de mai­ns:„Un ziar de dimineaţă da ama­­antul suav, că d. Dinu Brătil­­n, care asista joi la procesul reditului Rural, la Casaţie, nu­­a putut stăpâni emoţia, după­­ procurorul general şi-a t­er­mi­nt pledoaria , care adopta teza iridică a recurentului şi i-a plâns mâna cu efuziune. „Atâta expansivitate din par­ia unui membru al familiei Bra­­anu, care se hotărăşte să dea zoa — fie chiar numai mâna — stupefiat şi pe membrii Casaţiei­­ şi pe publicul prezent. „Cel ce, insă, a fost desigur re­­at şi umilit, a trebuit să fie ne­­inovata victimă a acestei gene­­oase expansivităţi“. Treime să recunoaşteţi că şi apoi înserat de Dreptatea şi co­­mentariul făcut au o particulară moare. SAMBATA DE SUS Este căminul un­de, în fiecare vară, un număr — foarte re­strâns, de altfel — de actori, de ziarişti şi de scriitori săraci, îşi puteau petrece, fără cheltuială, vacanţa. Întreţinerea acestui cămin nu costa cine ştie cât! Câteva sute de mii de lei pe an. Anul acesta, nu s-au mai găsit fondurile necesare. Oricât am fi partizanii economiilor bugetare, va conveni şi d. ministru de fi­nanţe că nu cu cele câteva sute de mii de lei se va ajunge la mult visata echilibrare bugetară. Iată de ce credem că — deşi des­tul de târziu — căminul de o­­­dihn­ă de la Sâmbăta va funcţiona şi in vara aceasta, ca in trecut. Int. NAZBATI ! RECORD! S’a constituit un guvern care ice se­­ va trăi o singură zi. Este un record de viteză ! U ! * 5 fix. O aterizare forţată Dar abia se aflau aeroplanele de un sfert de oră în zbor, când avionul ce transporta pe prinț trebui să ate­­riseze din nou, din cauză că se ter­minase benzina. De data aceasta aeroplanul „Far­man“ a aterisat lângă Vadul Crişu­­lui. Căpitanul Cristescu crezând că e devansat de aeroplanul „Farman" şi-a continuat sborul, şi a sosit la Cluj. Aci când a aterisat pe aero­drom a constatat că prinţul nu so­sise. Imediat a pornit din nou spre Oradea, în căutarea „Farman-ului“. Căpitanul Cristescu a găsit aero­planul prinţului, a aterisat lângă el şi l-a luat pe prinţul Carol in apara­tul său „Potez“. Avionul „Potez“ aducând pe prin­ţul Carol a aterisat la Cluj pe aero­dromul grupului II de aviaţie la ora 7.15. Prinţul a fost întâmpinat de coloneii Dahinten şi Precup. Prinţul, care era îmbrăcat în hai­ne civile, şi-a schimbat aci îmbrăcă­mintea, punându-şi uniforma de ge­neral de aviaţie, cu decoraţiile pe piept. Apoi s-a urcat într’un avion Potez, dinainte pregătit, pilotat de căpitanul Opriş. La ora 7.25, avionul prinţului, în­soţit de o patrulă de două avioane „Potez“, şi-a luat sborul spre Bucu­reşti. Sosirea în Capitală In Capitală avionul adu­când pe prinţul Carol a a­­juns la ora 10 şi a descins la 10.60 pe aerodromul „Dioina“ de la­năneasa. De la aerodrom, însoţit de maiorul Cantacuzino- Paşcanis, prinţul s-a dus cu un automobil la cazăr­mile regimentelor 9 şi 2 vânători, unde a făcut câ­te o scurtă vizită. A fost întâmpinat de comandan­ţii respectivi d-nii colonel Ionescu-munte şi colonel Gabriel Ilarinescu. După ce s’a întreţinut câteva minute cu comandanţii, prinţul s’a îndreptat spre palatul Cotroceni, unde a ajuns la ora II noaptea. Aci era aşteptat de prin­ţul Nicolae. Trupele concentrate în curtea palatului i-au dat onorurile. ÎNTREVEDEREA prinţul ca­­ROL­ MANIU Prinţul Carol s’a odihnit puţin, a­­poi a telefonat d-lui Maniu ere s’a prezentat imediat la Cotroceni. La sosirea primului ministru la palat, prinţul Carol l-a primit ime­diat şi a avut loc următoarea con­vorbire : — Domnule Maniu, eu am venit. — Bine ai venit Alteţă. — Am crezut că dacă stau departe de ţară, fac un mare rău. Din cauza chestiei închise, s’a provocat şi a­­larmă şi discredit economic. E mai bine să fiu aci înăuntru. Autorităţile poliţieneşti şi militare au luat, în cursul nopţii, măsurile ce se impun pentru asigurarea ordinei. Miniştrii s-au întrunit în cursul nopţii, în consiliu, la preşidenţie. Consiliului la care au participat şi d-nii Gr. Iunian, Mihai Popovici şi M. Manoilescu, a durat până la ora 4 dimineaţa, când desbaterile au fost suspendate pentru a fi reluate la ora 9 dimineaţa. Audienţele de la Cotroceni Prinţul Carol a petrecut cea mai mare parte din noapte, convorbind cu prinţul regent Nicolae. In zorii zilei prinţul a chemat la palat, spre a consulta, pe d-nii ge­neral Prezan, general Averescu şi dr. N. Lupu. Generalul Averescu, însoţit de d. Octavian Goga, a fost primit în au­dienţă la ora 3 noaptea. La ora 5 dimineaţa a fost invitat la palatul regal d. general Prezan, a cărui audienţă a durat trei sfer­turi de oră. La ora 6 juni, a sosit d. DR. LUPU, şeful partidului ţărănesc, care a fost reţinut 40 de minute. La aceste audienţe a asistat şi prinţul Nicolae. REVENIREA ASUPRA ACTULUI DELA 4 IANUARIE In consiliul de miniştri, care s’a ţinut în cursul nop­ţii de Vineri spre Sâmbă­tă, şi în consiliul de ori di­mineaţă, s’a discutat asu­pra formulei juridice pen­tru revenirea prințului Carol. Unii au fost de părere Eri dimineaţă, la Cameră Deputaţii s’au adunat eri dimi­neaţă la Cameră, unde urma să se ţină şedinţă obişnuită. Şedinţa insă nu s’a deschis. Mi­niştrii şi preşedinţii corpurilor le­giuitoare erau întruniţi în consfă­tuire la preşidenţia de consiliu. Incinta Camerei era foarte ani­mată. Erau prezenți și numeroși senatori. Atitudinea d-lui N. Iorga D. Iorga a sosit la ora 10. D-sa a avut convorbiri cu unii membri ai majorităţii. Din atitudinea d-sale reese că e surprins de evenimente. D-sa declară că a fost Incunoş­­fiinţat de sosirea principelui Carol abia la ora 5 dimineaţa. Deputaţilor, cari s’au adunat in jurul d-sale, în incintă, d. Iorga pe un ton mâhnit le-a spus: Am un trecut de care s’a uitat şi o experienţă, de care n’are nevoe nimeni. Mă uit cu durere la greşelile pe cari le face {ara. Văd posibilitatea ca principele Carol să fie regent. Rege, însă nu. La ora 11 fără un sfert a sosit la Cameră d. Grigore Iunian. D-sa a avut o întrevedere cu d. Nicolae Iorga. Şeful partidului naţional i-a spus fruntaşului naţionalo ţârănist: — Eu nu-mi dau adeziunea la si­tuaţie de fapt. Problema trebue e­­xaminată într-o situaţie de ansam­blu. ARTICOLUL DIN „NEAMUL RO­MÂNESC“ „Neamul Românesc“ publică sub Semnătura d-lui profesor N. Iorga următoarele: „Tatăl regelui e în Bucureşti. A uzat de dreptul oricărui ro­mân de a fi acasă la el, lângă ai lui. Nu putem decât să-i dorim să se inspire din încercările lui şi din du­rerile ţării pentru a fi de ajutor in zilele acestea de îndoială, neîncre­dere şi sfâşieri. Deocamdată un lucru e sigur: va întâlni, pe lângă aclamaţiile amato­rilor de lucruri nouă, devotamentul celor cari i-au făcut mai mult rău. Dar şi sfatul bun, uneori neplăcut. (Citiţi continuarea in pag. II-a) PETITS FOURS de F. DIftfA PATRIOT SAU TRĂ­DĂTOR ? Nu există cuceritor, aventurier, carierist sau şarlatan, de la Alexan­dru şi Atila până la Napoleon şi Wil­helm, care să nu se fi învăluit în mantia sacră a patriotismului în scopul de a-şi realiza mai uşor am­biţiile. N’o să găsiţi în istoria omenirii nici un scelerat care a jucat un rol în arena politică şi care să declare verde că, în acţiunea lui, a fost mâ­nat de alte intenţii decât... patrio­tice. După prăbuşirea armatei evan­­gheliste, m’a vizitat, în redacţia u­­nui ziar din Constantinopol, faimo­sul general rus Kaulbars — supra­numit călăul Odessei pentru cruzi­mea sa — ca să-mi propue colabo­rarea lui „în schimbul unui salariu cât de mic“. Figura și uniforma răvășită a bă­trânului general, m’au împiedicat de la singurul răspuns meritat: să sun albanezul ca să-l arunce pe scări. I-am ripostat: — Vase Prevoschoditeistwo, tre­cutul dv. vă împiedică să colabo­raţi la un ziar democrat... Generalul a luat cu mâna tremu­­rândă cele trei lire, rupte din sără­cia mea, şi a plecat gemând : — Am fost patriot... In redacţia unui ziar basarabean din Bucureşti, am avut onoarea să primesc vizita unui alt erou — o fi­gură incomparabil mai tristă — şi a­­nume pe Machno. Acesta venise să mă roage, umil şi laş, să nu-l atac, căci el s’a jertfit pentru binele U­­crainei. M’am uitat în ochii spălăciţi ai le­pădăturii degenerate şi oloage şi l-am întrebat: — Câţi copii ai masacrat pentru patrie ?... S’a jurat pe toţi sfinţii ucrainieni că nevinovăţia lui e albă ca zăpada. „Spaima Ucrainei“ era atât de la­mentabil, că m’am bucurat că am scăpat de schelălăelile lui. Nimic mai desgustător decât un satrap decăzut! Cu toate acestea, opinia publică nu este — şi nici nu poate fi — una­nimă cu privire la aceste două fi­guri întrucâtva istorice. Unul îl con­sideră patriot pe Kaulbars, alţii pe Machno, iar alţii îi consideră pe a­­mândoi criminali şi trădători. Acea­sta depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile. Timpul şi legenda au calitatea de-a transforma pe tră­dători în patrioţi şi invers... E şi foarte greu să distingi pe un adevărat patriot de unul fals. Am citit dăunăzi o scrisoare ine­dită a lui Dostoievski, pe care socia­liştii ruşi îl consideră şi azi ca „tră­dător“. În scrisoarea sa, marele scriitor rus îl numește pe colegul său olimpean, Turgheniev, „trădă­tor“, fiindcă i-a răspuns — într’o dispută ce a avut loc la Leipzig, — că nu Europa e putredă, ci­ Rusia... Ar fi de prisos să discutăm care din cei doi scriitori monumentali ai Rusiei era mai mare patriot! Dar iată un caz şi mai instructiv: Ungurii, discută de zeci de ani dacă Arthur Görgei, comandantul armatelor revoluţionare şi amicul intim al lui Ludovig Kossuth, a pro­cedat ca patriot sau ca trădător, când s’a predat Ruşilor, la Világos, în 1849, salvând, astfel viaţa la zeci de mii de oameni. Chestiunea a de­venit iarăşi actuală la Budapesta, pentru că s’a cerut primarului să bo­teze o piaţă cu numele lui Görgei. S’a găsit, fireşte, imediat un supra­­patriot care să protesteze şi să propună să se ceară, în prealabil, a­­vizul Academiei de ştiinţe şi al So­cietăţii istorice, dacă Görgei trebue considerat patriot sau trădător ? Primarul a acceptat propunerea. In curând vom şti rezultatul... Cum vedeţi, e foarte greu să dis­tingi... Trădător sau patriot, ori uite popa nu e popa, e cam acelaşi joc... jp.1

Next