Adevěrul, august 1933 (Anul 47, nr. 15205-15230)

1933-08-01 / nr. 15205

PRESA ŞI ZIARIŞTI „Fiecare popor are presa ce o merită“ — De la corespondentul nostru din Paris — Zilele, acestea a avut loc la Vichy Congresul Ligii franceze pentru drepturile omului. La ordinea zilei a fost, între altele, chestia presei. Chestia a fost discutată sub toate aspectele. Unii delegaţi şi-au expri­mat mirarea că presa, a cărei mi­siune, —­ la naşterea ei, — a fost apărarea libertăţii de scris şi de gândire, a încăput în bună parte pe mâinile acelora cari urăsc această libertate şi vor s’o ucidă. Inocenţi şi simplişti, s’au întrebat cum s’a ajuns la atâta decădere. Ei nu înţe­leg. Nu sunt în stare să-şi explice dec© democraţia poate fi atacată şi răpusă prin mijloace democratice, cum sunt: votul universal, liberta­tea presei regimul parlamentar etc. Alţi delegaţi, pacifişti ideologi şi-au exprimat indignarea în contra presei naţionalist-şovine care, în lumea întreagă, propagă duşmănia între popoare şi împinge la război. Ei au amintit o­ vorbă a d-lui Pierre Cot care, înainte de a fi ministru al aviaţiei, a spus adversarilor lui din dreapta, cari î i înjurau pentru pacifismului lui că „venitele lor sunt făcute din oţelul cu care se fabrică tunurile“­. Era o aluzie la simpatiile ziariştilor de dreapta pentru ma­rile uzine de arme. CHESTIA CALOMNIEI Delegaţii n’au conchis însă decât prin moţiuni în cari se veştejesc i­­namicii libertăţilor şi prin rezoluţii în cari se exprimă dormit de vii­tor. Dorinţi într’un viitor mai bun, când presa, în loc să fie de partea stăpânirii şi a reacţiunii, va deveni, cum a fost la început, liberală, u­­manitară şi pacifistă. Unul din oratori, totuşi, a fost practic şi nu s’a pierdut in genera­lităţi. Este d. George Piocl. El a spus lucruri concrete. A stabilit că „fiecare vapor are presa pe care o merita“ — ceea ce, evident, este a­­devărat. Presa, o ştie oricine, reflectează ţara, mediul social în care funcţio­nează. Ea este ceea ce o face acest mediu. Are nivelul intelectual, mo­ral şi politic al acestuia. Mulţi, însă, vorbesc de presă ca şi cum­ ar fi ceva aparte, de sine stătătoare, pu­tând da orice fel de îndrumare şi face absolut orice vrea. Cei cari prezintă astfel lucrurile au anumite interese. Luaţi, de pildă, chestia calomniei prin ziare, atât de dezbătută la noi. Duşmanii presei o aduc în discu­ţie, ori de câte ori vor să restrângă libertatea scrisului. Dar adânciţi ni­­ţeluş chestia. Căutaţi să observaţi cine anume calomniază, cum se ca­lomniază şi, mai als, de ce se ca­lomniază. Cercetând, ceţi da ime­diat de strâmtimea vieţii noastre politice, de caracterul oligarhic al acesteia, de partide şi veţi vedea că presa nu traduce decât viaţa acea­sta redusă: trotuarul de la Canşa până la Palat şi bătaia dintre par­tide pentru putere. Calomnia este parcticata de partide, fiindcă sunt aşezate pe un teren cu un orizont mic şi fiindcă totul se petrece în­tre un număr mic de persoane, iar ziarele cari sunt în serviciul parti­delor exprimă, cum e firesc, tendin­ţele acestora. Nu presa ca atare calomniază, ci grupurile şi persoanele cari stau la spatele ei. Şi ceea ce spunem de chestia calomniei, se poate afirma despre oricare alta în legătură cu presa. UN PROGRAM DE VIR­TUŢI PENTRU ZIA­RIŞTI Dar de aci nu urmează că presa trebuie să reflecteze în mod orb mediul social şi politic in mijlocul căruia traeşte, nici că ziariştii să accepte orice rol. Nu avem o con­cepţie fatalistă în materie. Dacă, precum am zis, presa nu poate da orice fel de îndrumare ar vrea, poate, totuşi, da unele îndrumări, poate să facă un număr de paşi înainte. In zona liberă lăsată de stările politice şi culturale, date, zi­aristul de convingeri şi de idei poa­te face sau încerca de a face ceva. Oratorul menţionat mai sus, după constatarea reprodusă (,,fiecare po­por are presa ce merită“) s-a inte­resat mai ales de ziarişti. A lăudat pe cei din trecut cari luptau pentru idei, cari nu aveau gânduri de îm­bogăţire şi de trai fastuos, — cari nu voiau să aibă asemenea gânduri, — şi, deci, erau independenţi faţă de cei mari, cari puteau, fiind in­dependenţi, să critice liber. A de­finit virtuţile pe cari ar trebui să le aibă ziaristul. „Ii cer, a spus d. Pioch, să nu­­aibă in vedere altceva, decât ade­vărul; să iubească libertatea; să nu caute să câştige mult; să refuze de a uza de presă pentru a parveni la demnităţi şi să nu accepte decora­tului“. L’a citat pe Proudhon care a zis: „Se cunoaşte un ziarist că a fost independent prin aceea că n’a putut fi decorat decât după moarte". In Franţa, legiunea de onoare joacă un rol mare şi cetăţeanul care însemnează ceva, când ajunge la ■40—45 de ani, începe să cugete că a venit momentul să obţie decora­ţia naţională. Cetăţenii ziarişti sunt ca şi ceilalţi. Programul de virtuţi al d-lui Georges Proch este, ca toate programele şi ca toate virtu­ţile, greu de aplicat. Proudhon a fost şi el exigent. Virtuţile reclamate de d. Pioch au fost potrivite pentru vremea în care înflorea presa de opiniune — cum e numită aci presa de idei —­­când se lupta pentru libertăţi şi când onoarea luptătorilor stătea în neatârnarea lor faţă de împărţitorii de bunuri şi de distincţiuni. Vremea aceasta a existat cândva, înainte de război, cu decenii înainte de 1914. Azi e o altă lume. Presa o­­glindește lumea aceasta. Nu însă toată. .. A­ctivitatea guvernului Deşi suntem in plină vacanţă po­litică, guvernul totuşi se află în pli­nă activitate. Guvernul a aşteptat rezultatul conferinţei mondiale de la Londra, unde se discutau atâtea chestiuni, cari aveau o legătură strânsă cu pro­blemele noastre interne. Odată conferinţa terminată s’a putut vedea cari sunt hotărîrile lua­te acolo­ şi cari sunt drumurile, pe cari-i urmează să­ mergem noi, „cu mijloacele noastre. Cu Întoarcerea d-lui Virgil Mad­­gearu in ţară, guvernul a putut fi in măsură să examineze situaţia în toată cunoştinţa de cauză şi să sta­bilească soluţiunile problemelor de actualitate. PROBLEMA MONETARA Astfel în ce priveşte problema monetară, guvernul a hotărît menţi­nerea şi apărarea stabilizării leului cu­ orice preţ. Guvernul a luat a­­ceastă măsură, socotind că de bine, de rău, cu starea actuală de lucruri o putem duce, — pe câtă vreme cu părăsirea stabilizărei ne-airi arunca iritr’o aventură. S'a mai stabilit in legătură cu problema monetară şi ci­ cea buge­tară, să menţinem regimul actual de restricţie a devizelor şi de contin­­gentarea importului. DATORIILE In ce priveşte problema credito­­rului, guvernul a hotărît in primul rând o aplicare riguroasă a legei pentru conversiunea datoriilor agri­cole. Aceasta pentru apărarea agri­cultorilor, spre a nu fi expuși să li se înstrăineze pământul. Dar, odată aranjată această che­stiune, guvernul a stabilit, la pro­punerea d-lui V. Madgearu, ca pen­tru a reda circulaţiei numerarul ascuns să se garanteze recuperarea sigură a sumelor împrumutate. Cu siguranţa menţinerea stabiliză­­rii leului şi cu un regim de asigu­rare a valabilităţii creanţelor, gu­vernul speră — şi credem că spe­ranţa este întemeiată —că se va redă circulației cele câteva miliar­de de lei ascunşi în stefuri, sau cel puţin o parte din ei. E de prisos să asistăm asupra binefacerilor ce s'ar resimţi în toate domeniile vieţii noastre reintrarea în circulaţie a unor importante su­me ce azi stau îngheţate. CEREALELE In ce priveşte valorificarea ce­realelor guvernul se arată optimist atât prin faptul că socoteşte asigu­rat exportul a marei cote de­ 75 la­ sută din grâul exportabil al recoltei anului acesta, cât şi prin faptul că dispune de cele 750 milioane lei, cu care să poată interveni spre a men­ţine preţul actual al grâului. In sprijinul menţinerei preţului grâului din recolta acestui an, mai intervine şi măsura luată la Londra de a se reduce însărmânţările de grâu, în ţările agricole pentru anul viitor. Se speră că exportatorii mondiali de grâu, cunoscând că la anul vom avea însâmânţări mai puţine şi scontând şi o eventuală secetă, vor face aprovizionări de stocuri de grâu din recolta anului acesta, încă un element clar, care va contribui la menţinerea preţului grâului la ni­velul actual. CUPONUL In ce priveşte cuponul nostru ex­tern­­. Madgearu a pus la Londra problema posibilităţilor noastre de plată, reduse evident, faţă de redu­cerea exportului nostru. Peste o lună chestiunea se va discuta la Paris şi sunt toate probabilităţile că se va realiza o reduce­re a acestui cupon. Această chestiune priveşte proble­ma echilibrării bugetului. Guvernul intenţionează să mai ia o serie de măsuri. D. V. Madgearu la Sinaia în aceste două zile, va pune la punct o serie de măsuri în legătură cu pla­nul economic şi financiar al gu­vernului pentru refacerea ţării. După cum se vede, guvernul se află în plină activitate şi crede că are motive să fie optimist. CHESTIUNI DE PARTID In afară, de aceste preocupări gu­vernul s’a ocupat şi de viaţa inter­nă a partidului naţional ţărănesc. Astfel, după câte ni se afirmă, conducerea partidului este hotărită să să reprime de aci înainte orice mişcare a oricărui membru al par­tidului care ar încerca să saboteze opera de guvernare, prin publicitate sau întruniri. Este vorba de o miş­care la fel ca cea „seceristă Conducerea partidului ni se spu­ne, este ferm decisă să reacţioneze cu toată hotărirea împotriva orică­rei tendinţe de a se creia bisericuţe in partid. Pe de altă parte, conducerea par­tidului naţional-ţărănesc şi condu­cerea guvernului au fost informate cât, dacă in unele părţi ale ţării a prins propaganda extremistă de dreapta sau de stânga, aceasta se datoreşte faptului că nici partiza­nii guvernului şi nici cei ai partide­lor de guvernământ nu se duc la sate. De aceia conducerea partidului a dat instrucţiuni şefilor de organiza­­ţii, ca toată lumea: deputaţi, sena­tori tineret să se ducă la ţară să facă operă de luminare a popula­ţiei. Este vorba atât de a populariza măsurile luate de guvern, cât şi de a se interesa de nevoile şi ches­tiunile cu caracter local. Evident, măsura este bună, căci, ştiut este că, pentru orice propa­gandă de idei, oricum­ ar fi ele, anti­dotul cel mai eficace este contra propagandă. Guvernul desfășurând această ac­tivitate crede că va domina eveni­mentele și că deschiderea sesiunei parlamentare îi este asigurată. Jubileul unei cărţi I. Şt. loachimescu: Ţărani şi târgoveţi , roman, ediţia lll-a Se cuvine să stăruim asupra roma­nului d-lui I. Şt. loa­chimescu. Popasul acesta e cerut de-a treia reeditare. A treia ediţie. Nu e un lucru prea banal, când obiceiul pământului este exalta­rea pe o zi a unei cărţi si aruncarea ei definitivă in vastele triaje ale uitării. Mai trebue adăugat un lucru preţios: romanul d-lui Ioachimescu n‘a avut, afară de blazonul editurii „Adeverul”, nici unul din heralzii cari anunţă Şi pregătesc marile succese: propaganda­­tăiii bălău. Vedem tocmai in înceată şi tăcuta penetraţie a acestui volum de la om la om; faima lui trecuta din vis in vis, prin osmoza unui cuvânt bun, nu priia metoda hipnozei colective a re­clamei organizate psihotehnic, garanţia unei superioare calităţi. Titlul romanului Ţărani şi Târgoveţi induce in eroare, sugerând un­ mediu rural şi provincial urban. In realitate povestirea d-lui Ioachimescu este cons­truită pe polarităţile ireductibile din­tre oraş şi sat, ţăran şi industriaş. In­tre acţiune şi­ contemplaţie, îmi amin­tesc că la prima lectură am tăiat în­­tâile foi cu silă, aşteptând să fiu inva­dat de sempiternelul mediu provincial. Când iată că in locul convenţionalului oraş de provincie, te, afli zvârlit intr’o fermecătoare acţiune, condusă de re­chini industriali, cu siluetele oamenilor decupate pe fondul alb, agitându-se şi gândind frenetic. Intr’adevăr, simetria bilaterală a ro­manului „Ţărani şi Târgoveţi“ cuprin­de, in prima parte, povestirea ascen­siunii unor cavaleri de industrie. A doua parte se desfăşoară şi se pierde în decor rural. Memorialistul (şi acest roman este scris la persoana întâia) povesteşte în­tâlnirea lui in tren cu fratele unui vechi cunoscut, cu Metodia Polcovnicii, în­tors din străinătate unde îşi dusese zilele in mediul revoluţionar. Prin ri­ces­ta reintră in contact , cu Aristide —» 1 ---------— Groaznicul accident de tren din Apachida-Cluj CLUJ. — Azi după amiază un groaznic accident de tren s’a pro­dus în­­staţia Apachida situată la zece kilometri de oraşul nostru. Elevul Laslo Silasyi dela şcoala de agricultură, sosind în ultimul moment în staţia Apachida spre a lua un tren spre Cluj şi cum tre­nul se afla în mişcare, Silasyi s’a repezit pe scara unui vagon, însă făcând o mişcare greşită s’a pră­buşit sub roatele trenului. In urma acestei groaznice neno­rociri, Silasyi s’a ales cu piciorul şi mâna dreaptă fracturate precum şi cu mai multe leziuni pe corp. Cu acelaş tren Silasul a fost transpor­tat până la gara Cluj de unde apoi cu o ambulanţă, a salvării a fost dus la clinica chirurgicală.­ Aici medicii ne afirmă că mai sunt puţine speranţe că va fi sal­vat şi aceasta din cauza puternicei hemoragii ce s’a produs. Nenorocirea din staţia Apachida, se cercetează in prezent de către regiunea de jandarmi Cluj judeţ. D. I.­­T. IOACHIMESCU Foreovtticu, bogătaş neurastenizat. Pre­­zenţa stenică a povestitorului il de­termină să se arunce in afaceri. Ur­mează o serie de lovituri strălucite, cari pun bazele unei formidabile averi şi influente. Trebue subliniat in această parte a romanului câteva merite esenţiale. In primul rând merită atenţiunea citito­rului, interesat de psihologia timpului sau descrierea mobilurilor sufleteşti, cari 11 aruncă cu atâta desnădejde pe Aristide Polcovnicii in marea beţie a afacerilor. Nevroza aceasta nu este nu­mai bine înfăţişată, dar subtil anali­zată de autor şi este o contribuţie vred­nică de luat in seamă pentru psiholo­gia omului de afaceri modern, aven­turierul desnădăjduit. In al doilea rând ne-a bucurat ochii colorata imagine a vieţii casnice a eroului asupra căruia am stăruit, o soţie, Domnica, „ţă­ranca” luată dintr’un sat şi, persecu­tată de mama şi sora lui, prea rafinate odrasle fanariote. Şi, în fine, nu trebue uitată trepidaţia, ritmul de avalanşă, in care se precipită acţiunea, specula­ţiile de bursă, conduse abil şi pasionat ca intr’un roman de Upton Sinclair. Intre timp intră in scenă celălalt e­­rou: Metodiu, bolşevicul. Mărturisim că este figura cea mai reuşită dar şi cea mai complexă din roman — şi, cel puţin sub cadrul problematicei încerca­te — una din cele mai interesante figuri ale ultimilor ani literari. Căci autorul descrie aci viaţa frenetică a unui fost agitator comunist, devenit de­odată un speculant genial, un mare psiholog şi conducător de oameni, injghebător de afaceri, apucat pe urmă brusc de re­­muşcări, târit până la crimă şi totul sub fascinaţia unei mocnitoare para­lizii generale. Cei doi fraţi (Memorialistul joacă numai un rol de figurant şi este, ca atare, cea mai ştearsă figură a roma­nului) — montează afaceri, dar amân­doi sfârşesc prin crimă. Ajunşi aci lichidează şi se retrag la ţară (Metodiu mai făcuse un stagiu în Ospiciu). Aci izbucneşte conflictul care a dat şi titlul romanului Conflictul dintre Domnica şi rudele­ ei ajunge la paroxism şi ea fuge la părinţi. In faţa vieţii sale redusă la orizontul strâmt al conacului, fraţii Polcovnicu simt toată tragedia vieţii. Mai cu seamă A­­ristide care dorea contemplaţia şi a avut parte numai de acţiune furtu­noasă, care dorea viaţa originară, lim­pede de la ţară şi acum i se frâng toate visele, pierzând pe Domnica şi pier­zând moşia, revendicată de ţăranii răs­culaţi. La moşie el se întâlneşte cu Arghir, prietenul din copilărie, dar şi maestru in fabricele fraţilor Polcov­nicu, instrumentul lor docil­ pentru do­minarea muncitorilor. Faţă in faţă cu iubirea lui tainică, el se hotărăşte să redevie revoluţionar, înscenează o re­beliune, asediază conacul. Dar Dom­nica­, se spânzură. Arghir îşi înjunghie patronul­ şi rivalul şi se sinucide. Un ochi critic atent va deosebi o u­­şoară descumpănire a celor două pla­nuri. Pe de-o parte este mediul admi­rabil a­l vieţii de mare industriaş, ac­ţiune bine condusă, psihologie cu a­­dânci revelanţe, tratate direct, prin gesturi, autoanalize sau caracteristici şi mediul ţărănesc tratat numai indi­rect. Ar fî fost pentru economia şi si­metria­ romanului, necesară o aprofun­dare a lui Arghir şi a Domnicăi car­e trăesc — admirabili ca prezentare — dar numai in exterior. Astfel ar fi re­­uşit şi mai mult tensiunea intre cele două polarităţi pe care este construit romanul. Dar fără această uşoară re­zervă, romanul acesta este o povestire bogată de acţiune şi înţelegere ome­nească din care cel puţin chipul lui Vincenţiu va rămâne cu siguranţă in mintea cititorului, cu acel nimb fos­forescent care-l au unele fiinţe de ro­man, trăitoare prin propria lor lu­mină. Lucian Boz ADEVÉRÜL CADAVRUL COMUNISTULUI MAUR ENCSEL A FOST DEZGROPAT ERI DIMINEAŢĂ TIMIŞOARA, 29.­ Astăzi, in zorii zilei s’a făcut deshumarea cada­vrului comunistului Mauriciu Encsel de faţă fiind primul procuror Eu­gen Munteanu, judecătorul de in­strucţie Cihoschi, medicii Vascan Todan, Pintea şi Wachsman precum şi Geza Encsel, fratele decedatului Acesta din urmă ceruse deshuma­rea, întrucât avea bănueli că moar­tea nu s’ar datora unei sinucideri, ci maltratărilor suferite la chestura poliţiei. Rezultatul autopsiei a fost nega­tiv. S’a stabilit ca moartea lui Mau­riciu Encsel a provenit numai din strangulare. Al doilea comunist arestat odată cu Mauriciu Encsel se găseşte in­ternat în spital, în urma­ bolii con­tractate în arestul chestunii de po­liţie din localitate. ESCADRILA BALBO ŞI-A AMÂNAT ZBORUL SHOAL HARBOUR, 29. (Rador). Deoarece condiţiile atmosferice continuă să fie defavorabile, ge­neralul Balbo, care trebuia să plece dis de dimineaţă, a luat hotărârea să amâne încă odată plecarea escadrilei sale spre Valen­­tia (Irlanda). Totodată, generalul Balbo a ordonat ca echipagiul să aşeze aparatele în aşa fel încât să poată decola la primul semnal. * ROMA, 29. (Rador). — Ziarul „Messagero” publică un inter­view al generalului Balbo. Co­mandantul escadrilei italiene de­clară în acest interview că nu are intenţia, în cursul călătoriei sale către patrie, să viziteze prin­cipalele capitale europene, pen­tru a scuti pe aviatori de obose­lile recepţiilor. Parcursul escadrilei va fi prin Valentia (Irlanda), Marsilia şi având ca punct final lacul Berre- Ostia. Adunarea generală a „Reşiţei“ Acţionarii au protestat contra vitregiei statului În dimineaţă, la ora 11 sa ţinut a­­dunarea generală a soc. „Reşiţa d­in pa­latul Camerii de comerţ din Bucu­reşti. A prezidat d. general adjutant Er­nest Ballif, preşedintele societăţii, asi­stat de d. Ioan Boambă, vice­preşedin­­te şi de d-nii Max Auşnit şi N. Malaxa, administratori delegaţi. Dintre membrii consilului de admi­nistraţie, au luat parte d-nii: Alex. Lapedatu, fost ministru, ing. Const. Buşilă, ing. N. P. ştefănescu, vice­preşedintele consiliului de administra­ţie al Băncii Româneşti, Gr. Carp, N. R. Căpităneanu. Ministerul industriei şi comerţului a fost reprezentat prin d-nii: loan A­­gârbiceanu şi prof. Mihail Ralea. Printre acţionari am remarcat pe d-nii: Arnold Hramadka, Atlas, art. Secară, Andriescu, Ioachimescu, av. Tenebaum, etc. DESCHIDEREA ADUNĂRII D. preşedinte, general Ernest Ballif, constatând indeplinirea tuturor forma­lităţilor cerute de lege şi statutele so­cietăţii pentru a doua convocare a a­­dunării generale, a dispus cetirea dării de seamă a consiliului de administraţie, de către d. Max Auşnit, administrator delegat. CE CUPRINDE DAREA DE SEAMA A CONSILIULUI Raportul consiliului către adunarea generală, relevă efectele crizei repercu­tată asupra întregei lumi, apoi subli­niază situaţia actuală a societăţii, prin următoarea frază: „Dacă in actualele împrejurări rele, nu numai că am pu­tut evita pierderi, dar am realizat chiar un beneficiu in­­ exploatările noa­stre, aceasta a fost posibil exclusiv gra­ţie măsurilor luate de noi în ultimii 3 ani privitoare la reducerea cheltueli­­lor generale şi a preţului de cost al produselor noastre". Se arată apoi, că valoarea vânzări­lor „Reşiţei" in 1932 a fost de lei, 929.559.810, faţă de 1.281.198.916 lei in 1931, adică, cu 27 la sută mai puţin. Faţă de 1928 insă, când volumul de a­­faceri al societăţii a atins 2.200 mi­lioane lei, reducerea cifrei de afaceri e de 60 la sută. Interesantă e, apoi, cifra livrărilor executate Statului; astfel in 1931 s-au livrat acestuia fabricate în valoare de 870 milioane lei, iar in 1932 numai de 454 milioane lei. Un raport, după cât se vede, aproape dezastruos, cu 48 la sută mai puţin. Raportul consiliului relevă chiar fap­tul foarte grav, că nu s-au putut obţine comenzile Ministerului Armatei, deşi comanda a fost aprobată printrun jur­nal al consiliului de miniştri incă din 1931. Raportul arată apoi, că deşi preţul de vânzare a fierului a scăzut cu circa 30 la sută, sa realizat in urma măsurilor luate, o reducere a cheltuelilor de pro­ducţie la uzine de 40 la sută. Totuşi, pentru atenuarea­ şomajului s-a intro­dus lucrul prin rotaţie, fără de care cheltuelile ar fi fost cu mult mai re­duse. Cheltuelile generale ale administra­ţiei centrale au fost reduse cu 74 la sută faţă de ultimii cinci ani. Lucrăto­rilor şi personalului cu salarii fix­­i sau plăti 334.445.721 lei, faţă de lei 575.739.823 plătiţi in 1931. Impozitele, fructele şi sarcinile socia­le, faţă de cari consiliul de adminis­traţie al societăţii nu a putut­­avea nici o influenţă, reprezintă o sumă consi­derabilă: 72.064.115 lei, drept contri­­buţiuni legale şi reglementare pentru scopuri de ocrotire sociale, iar drept impozite şi taxe către stat, judeţ şi co­­­mune,­ împreună cu impozitele plătite de angajaţii şi acţionarii societăţii, su­ma, de 72.169.725 lei. Afară de aceasta, taxele de transport plătite administra­ţiei C. F. R., ţinându-se seamă şi de cele achitate de clienţi, se urcă la 107 milioane lei. E de reţinut, deci, că faţă de un de­ver anual de circa 930 milioane lei, 22 la sută din această sumă, adică 209 milioane lei, au fost Încasate de stat sub diferite forme, pe când totalul co­menzilor statului, In cursul anului tre­cut, n’au fost decât de 454 milioane lei. Amortizările efetcuate in cursul anu­lui trecut, 50 milioane lei, depăşesc cu mult investiţiile noui, cari se urcă la 28.700.000 lei. Se relevă apoi cum s-a ajuns la raţio­nalizarea producţiei şi desfacerii produ­selor. ds fer in raport cu concurenţa străină: cooperarea cu uzinele Titan, Nadrag, Calan şi David Goldenberg, stabilindu-se pentru fiecare uzină un program de lucru­ri un anume câmp de desfacere, evitându-se astfel o con­curenţă economică şi neraţională. „Totuşi — se­­ remarcă in darea de seamă — deşi in străinătate preţurile la fer sau urcat in ultimul timp cu 30 la sută, in ţara noastră s’a resimţit o urcare foarte modestă a preţului pro­duselor de fer, şi aceasta in urma urcă­­rei considerabile a impozitului pe ci­fra de afaceri şi a sarcinelor sociale! Se relevă sprijinul obţinut anul tre­cut de societate de la B. N. R. de la So­cietatea Naţională de Credit Industrial, dela Banca Românească şi dela Banca de Credit Român. Beneficiul net realizat de societatea „Reşiţa” anul trecut se ridică la lei 29.814.737, distribuindu-se acţionarilor un dividend de 4 la sută. DISCUŢIILE D. preşedinte general adj. Ernest Balif a desemnat ca scrutători pe cei mai mari acţionari prezenţi, d-nii Ar­nold Hramadka şi Atlas, iar ca secre­tari pe d. maior Gali, după care au ur­mat discuţiile. D. arh. Secară a relevat faptul bizar, că se hotărise a se da comenzi „Reşi­­ţei­‘, din partea armatei, in valoare de peste 500 milioane lei, totuşi, ele nu s au efectuat. NU cumva — se întreabă d-sa — aceste comenzi au trecut pes­te fruntarii, in loc să se execute in­ ţară? D. Secară întreabă apoi, cum se ex­plică faptul că „Reşiţa", instituţie e­­minamente naţională, a trebuit să se împrumute în afară cu 34 milioane fr.? Nu s’a găsit credit in ţară? Nu s’au fă­cut îndeajuns demersurile necesare? A cerut, in sfârşit, unele explicaţiuni la bilanţ şi a adus mulţumiri, in nu­mele acţionarilor, personalului inferior şi superior al uzinelor, cum şi perso­nalului central, pentru munca ce-o de­pun in folosul societăţei. D. Andriescu a ţinut să observe, că nu conducerea societăţei n'a fost la înălţimea vremurilor de azi, ci legiui­rile existente, cari au dus la paralizia generală a vieţei noastre economice. Statul, impins de politicianism, n'a a­­cordat atenţiunea trebuincioasă între­prinderilor de bază cele mai­­sănătoase ale economiei ţărei. Relevă, apoi, opera socială întreprinsă de societate pentru îndulcirea vieţei lucrătorului şomer şi şi-a exprimat nădejdea intr’o apropia­tă prefacere a mentalităţei conducăto­rilor Statului faţă de instituţiile indus­triale ale ţărei. D. loachimescu se întreabă: de ce Statul nu dă comenzi la „Reşiţa"­? — Nu cumva, fiindcă această societate nu dă comisioane? Protestează vehe­ment împotriva acestui ostracism ve­nal şi cere întreaga atenţiune a Statu­lui faţă de „Reşiţa". D. K. K. Braesky a relevat noua sta­re de lucruri la „Reşiţa", de când în fruntea ei se află d. general Ernest. Ba­lif. Administraţia, respectivă e bine gos­­podărită, cheltuelile fiind reduse, faţa de trecut, cu 74 la sută. D. Neicu cere lămuriri cu privire la proectul de construire a liniei ferate Caransebeş-Reşita. Cine va da bani pentru construcţia liniei? D. Max Auşnit, administrator dele­,­gat, a explicat că B. N. R. n’a putut veni in sprijinul „Reşiţei” prin vreun împrumut, din cauză că statutele insti­tutului nostru naţional de emisiune o­­presc asemenea operaţiuni „Reşiţa” se bucură, totuşi, de un reescent la B. N. R. care a fost în întregime eguizat. Dacă la Creditul Industrial n’a putut face apel, aceasta se datoreşte faptu­lui că „Reşiţa” a găsit, credit pe pie­ţele străine cu o dobândă cu mult mai mică şi pe timp mai îndelungat, trei ani in loc de un an. In ce priveşte explicarea cifrei amor­tizărilor, ea­ nu se putea face amănunţit, într’un bilanţ. Acţionarii le pot afla din registrele societăţei. D. general adj. Ernest Balif, preşe­dintele societăţei, a răspuns că linia Reşiţa-Caransebeş se va construi de „Reşiţa" din sumele ce aceasta are de primit de la C. F. R. * Adunarea a votat apoi ordinea de zi şi a reales pe membrii din consiliu ie­şiţi la sorţi, declarând vacant numai locul d-lui d­r. Ion Fopp. Consiliul de cenzori a rămas acelaş. Pagina 3 Noui acte de provocaţie germană în Austria --- __­­ PARIS, 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Havas“ din Viena anun­ţă: Astăzi la ora II, două escadrile compuse, una din patru şi alta din trei avioane germane, au sbu­­rat deasupra oraşului Salzburg. Avioanele au lansat o proclamaţie prin care invită populaţia să refuze plata impozitelor. Guvernul austriac a îna­intat un nou protest pe lângă guvernul german împotriva acestor raiduri de propagandă. CONDUCĂTORUL NAZILOR AU­STRIACI LICENŢIAT DIN SER­VICIU VIENA, 29. (Rador). — Fostul conducător al naţional-socialişti­­lor austriaci, Proksch, care se află actualmente refugiat in Ba­varia, a fost astăzi licenţiat din serviciul p­e care îl ocupa în admini­strația căilor ferate federale. Ex­cluderea lui Proksch nu-i dă dreptul la pensie. ATENTAT CU BOMBE LA KLAGENFURTH VIENA, 29 (Rador). — Se co­ munică din Klagenfurth că la ti­pografia „Karintia”, unde se tipă­rea ziarul local al partidului gu­vernamental, s’a produs astăzi un atentat cu bombe. Atentatul n'a reușit, iar atentatorii au reu­șit să dispară. -------- njfr ».' ii •.........v Manifestaţii politice la Graz S’AU ARUNCAT BOfcfBB LACRIMOGENE. — 20 DE RĂNIŢI VIENA, 29. (Rador). — Se cotmnnuă din Graz că naţîonal-socialiştii au fă­cut erî o manifestaţie vio­lentă împotriva ministru­lui Fey, care se afla în lo­calitate, fiind într’un tur­neu de întruniri politice. Intervenind, poliţia, a făcut uz de bombe cu ga­ze lacrimogene. Au fost 20 rănite, dintre cari cinci în stare gravă. înmormântarea inspectorului Mingopol Eri după amiază, la orele 6, a a­­vut loc la cimitirul Bellu ceremonia înmormântării fostului inspector de poliţie Al. Mingopol erou al dra­mei conjugale din str. Aurel Vlaicu. A venit să asiste la această tristă ceremonie întregul personal poli­ţienesc: chestori, şefi de servicii, comisari-şefi etc. în frunte cu d. colonel Marinescu Gabriel, prefectul poliţiei. De asemeni d-nii: Ignat Mircea senator; Eugen Cristescu, director in Siguranţa Statului; N. Porumbaru, mare industriaş; Tul­­ceanu, inspector la c. f. r.; N. Dia­­mandescu, M. Capeleanu şi Dumitru Negrescu, foşti inspectori de poli­ţie, Bădău, Trestianu, foşti comisari­­şefi etc. In faţa capelei cimitirului se a­­fla înşiruită o companie de jan­darmi publici cu muzică şi drapel sub comanda d-lor colonei Mladin şi Dimiu procuror şi un escadron pe jos din reg. 4 roşiori. 7. Au depus coroane: Prefectura po­liţiei Capitalei; Siguranţa Capitalei; Poliţia socială, al cărui şef a fost defunctul; Personalul administra­tiv al prefecturii etc. după cum au fost aduse de asemeni numeroase jerbe de flori. La orele 6 s-a început serviciul di­vin oficiat de către preotul Inocen­­ţiu ştefănescu, confesorul garnizoa­nei asistat de alţi doi preoţi, răs­punsurile religioase fiind date de cor. După terminarea slujbei divine sicriul a fost luat pe umeri de că­tre comisarii-şefi din Siguranţa Ca­pitalei şi comisarii-şefi de circum­scripţii poliţieneşti şi dus până la lăcaşul de veşnică odihnă. Aci, d. George Botez, chestorul sectorului III (Albastru) a rostit o cuvântare în care a arătat meri­tele dispărutului. De asemeni a mai vorbit — re­levând meritele celui dispărut, — şi d. Ionescu, preşedintele soc. „De­mobilizaţilor” din care făcea parte şi defunctul în calitate de ofiţer de rezervă. Apoi sicriul cu corpul neînsufle­ţit al lui Alex. Mingopol, a fost a­­şezat in cavoul familiei,­­ trista ceremonie luând sfârşit la orele 7 seara. Incinerarea corpului Ib­isei Mingopol Tot ori după amiază, la orele 4, a avut loc la Crematoriul din calea Şerban Vodă, încenuşarea rămăşi­ţelor pământeşti ale Irinei Mingo­pol, în prezenţa celor doi fii ai ei, a d-lui chestor Vasile Daschievici şi a unei mare mulţimi de curioşi. . . DE LA UNIUNEA OFIŢERILOR DE REZERVA Primim: La raportul către Maiestatea Sa Regele, privitor la Federalizarea A­­sociaţiilor: Uniunea ofiţerilor de re­zervă, Cercul militar al subofiţerilor de rezervă, Asociaţia cerceta­şilor de război 1916—19. Asociaţia volunta­rilor de rezboiu din vechiul regat, Societatea „Mărăşeşti” şi Asociaţia surorilor de caritate de războiu, U­­niunea ofiţerilor de rezervă a pri­mit următoarea adresă: Am onoare a vă informa că am supus Majestăţii Sale Regelui ra­portul d-voastră No. 444 din 6 cu­rent. Majestatea Sa a binevoit a mă autoriza să vă exprim mulţumirile Sale, împreună cu cele mai bune urări ca această faimoasă iniţiativă să poată, continua şi să cuprindă un viitor toate celelalte Asociaţiuni. Primiţi vă rog, domnule general încredinţarea prea deosebitei mele consider­aţiuni. Secretar particular al M. S.­­ Regelui rss) C. Dimitrescu In ziua de 6 August se va săr­bători strălucita victorie de la Mără­şeşti. Ofiţerii de rezervă membri ai U­­niuniii sunt rugaţi a lua parte. Secţiile Ploeşti, Buzău, R.­Sărat, Bacău, Tecuci şi Bârlad nu trebue să lipsească. Plecarea din Bucureşti Sâmbătă 5 August ora 9,30 seara. Reducere de 75 la sută. Ţinuta cu bereta. Membrii din Capitală care doresc a participa sunt rugaţi a se scrie cât mai urgent la Sediul Uniunii din strada Brezoianu 25. Descoperirea unui complot la Budapesta Se urmărea suprimarea lui Goenhoes PARIS, 29 (Rador). — Cores­­pondentul agenţiei „Havas” din Budapesta comunică: După informaţii culese din cercuri bine informate, poliţia a descoperit un complot care ur­mărea să săvârşească un atentat împotriva primului ministru Go­­emboes, in momentul intoarcerei sale de la Roma. Politia a operat şease arestări. Principalul instigator al complo­tului ar fi şeful asociaţiei foştilor luptători. După planurile complotiştilor, preşedintele de consiliu trebuia să fie ucis cu focuri de revolver. Din fericire poliţia a descoperit complotul încă de acum doua zi­le, dar a păstrat tăcere. •#­BUDAPESTA, 29. (Rador). — Agenţia telegrafică ungară comu­nică: Poliţia a publicat astăzi urmă­toarele: Biroul central al poliţiei capi­talei a primit astăzi un denunţ, cu privire la un pretins proect de atentat şi asupra unei cons­piraţi care ar fi fost creiat in scopul de a pune în executare a­­cest atentat. Poliţia a deschis imediat o an­chetă şi a arestat conform pri­melor rezultate, mai mulţi indi­vizi, pe cari i-au înaintat procu­rorului. Trei dintre aceştia se află încă arestaţi. Cercetările ulterioare vor avea să descopere detaliile crimei şi împrejurările. De asemenea, ei vor permit­e autorităţilor să stabileas­­că dacă se găsesc în adevăr in faţa unui complot serios, sau to­tul nu este decât o înscenare lip­sită de orice seriozitate. S­i­0 lei Călătorie la Paris 17—30 August Concediul de August, cu „Realitatea Ilustrată“ prin 4 ţări Nici o noapte petrecută în tren în drum spre Paris. Itinerariul: BUCUREŞTI-TURNU­­SEVERIN (cu vaporul până la Bel­grad prin regiunea cea mai pito­rească a Dunării) — BELGRAD-ZA­­GREB-MILANO - PARIS -VENEZIA­­BUCUREŞTI. întreţinere complectă în toate o­­raşele de poposire, cu vizitări şi cir­cuite în autocare. Program bogat de vizitări la Pa­ris. Excursie la Versailles. Plimbare pe Sena până la St. Cloud şi vizita­rea celebrului oraş. Doritorii de a rămâne 21 ZILE LA PARIS, până la 13 Septembrie cu program amplificat şi întreţinere absolut complectă vor plăti o dife­renţă de 6009 lei. LONDRA. In timpul celor 21 zile şedere la Paris se organizează o ex­cursie de cinci zile la Londra, cu program bogat de vizitări. Preţul: 3.500 lei. Se primesc înscrieri şi numai pen­tru călătorie, fără întreţinere sau numai voiajul parţial. Conducerea: Octavian Moşescu. Ultimele înscrieri la „Realitatea Ilustrată“, Secţia Tu­rism, str. Const. Mille­r. Tel. 3.59.99.

Next