Adevěrul, mai 1934 (Anul 48, nr. 15431-15453)
1934-05-01 / nr. 15431
ANUL 48 - No. 15.431 & pagini Marţi 1 Mai 1934 ABONAMENTE J 3SC lei pe K ! In sSS'"to 13 LEI I BIROURILE: Bucureşti, Str. Const. MiileScrimuri Mo. 5-7—9 I ”"«1»“ 200 lei WP 3 Iuni I ! [străinătatea: 3-84-33. Viitorul anunţă „o guvernare constructivă“. Liberalii însă, nu sunt atât de pretenţioşi: ei se mulțumesc cu o guvernare... lungă! SKODA. Sâmbătă s’a închis sesiunea parlamentară. Ultima şedinţă a Camerei a fost ocupată de desbaterea afacerei Skoda. D. Virgil Madgearu, secretarul general al partidului national-tărănesc, anunţase de mai multă vreme o Interpelare, pe care a isbutit in sfârşit să o desvolte. Partidul national-tărănesc fine să clarifice chestia Skoda. Este dreptul și datoria lui. Este dreptul lui, pentru că a fost grav învinuit pe tema contractului de armament încheiat de statul nostru, sub guvernarea national-tărănistă, cu casa Skoda. Un partid nu poate rămâne sub o învinuire atât de gravă. Partidul national-țârănesc insă avea nu numai dreptul ci şi datoria de a clarifica această chestiune. Guvernul Vaida a trimis afacerea Skoda in cercetarea justiţiei militare. Justitia s’a pronunţat S’a spus atunci: „Nu este deajuns! Trebue o nouă cercetare”. Guvernul Vaida a demisionat acum cinci luni. Au venit la cârmă liberalii. Aceştia se angajaseră să facă lumină deplină în aia, cerea Skoda. Au trecut luni după luni şi guvernul liberal n’a intreprins nimic. Se părea că afacerea Skoda este definitiv Închisă. Dar aceasta era o uraşă pared d.in realitate, la fiecare alegere parţială, la fiecare desbatere din Cameră sau Senat partidul liberal ridica împotriva partidului naţional-ţărănesc învinuiri grele uneori, insinuări abile alte daţi, pe veşnic aceiaşi chestiune: „Skoda”. Jocul vechiu al politicianismului românesc opera in voe. Dosarul Skoda nu era nici închis, nici deschis. Era întredeschis. Partidul naţional-ţărănesc, prin glasul d-lui Madgearu, a deschis cu hotărâre acest dosar. Din desbaterea de Sâmbătă reiese un prim lucru: afacerea Skoda nu are proporțiile, pe care i le-a atribuit patima politică. Nu este vorba de comisioane de miliarde, fiindcă nici contractul întreg nu reprezintă o sumă care să poată îngădui asemenea comisioane. Este vorbă de câteva sume, care rămân să se cercetate. A doua concluzie a desbaterii din Cameră, sau citat câteva nume. Nu există, intre numele citate, nici un fruntaş politic din nici un partid. Amatorii de dictatură, adversarii ideii de partid care au speculat afacerea Skoda in favoarea temei lor, sunt dezamăsriţi. Cu toate acestea, ori cât de neînsemnate ar fi sumele care s’au citat Sâmbătă la Cameră, ori cât de neînsemnaţi ar fi oamenii ale căror nume au fost rostite dela tribuna parlamentului, in afacerea Skoda trebue să se facă deplină lumină. Din punctul de vedere al codului penal $i al moralei publice, n’are nici o importantă dacă s’a traficat cu sume mari sau cu sume mici, după cum n’are nici o importanţă dacă traficanţii sunt oameni de vază sau oameni de rând. Dacă există vinovaţi, aceştia trebue să-şi primească pedeapsa. Iar dacă nu există vinovaţi, atunci trebue să înceteze jocul ticălos al calomniei şi al insinuării. Camera a votat o anchetă parlamentară. Comisiunea de anchetă s’a si alcătuit. Stint, acolo, reprezentant! al tuturor partidelor. Se cuvine ca ancheta să inceapâ de indatâ. Nu încape nici un fel de amânare. S’a perdut destulă vreme: un an de zile. Afacerea Skoda a fost utilizată de toată lumea si in toate felurile. Partidele s’au declarat gata să meargă acum, până la capăt. Trebue să-şi ţină cuvântul. In cel mai scurt timp, vinovaţii trebue să-şi primească pedeapsa sau, dacă nu, sunt vinovaţi, afacerea Skoda trebue să fie închisă. A-t-t. ----i ______i..-----m. A U|f]llld puuiiwd (i?i^a|/ia mu ui acesta. Ad. NOTE D. DINU BRATIANU a făgăduit guvernului tot sprijinul. Dacă-l lăsa in pace — era mai bine.... GUVERNUL austriac va fi remaniat la 1 Mai. Ca un omagiu adus muncitorimii? ZIARELE se ocupă de problema: „Cum va fi alcătuit non buget”. . . Când mai interesant ar fi: cu ce va fi alcătuit? * S’AU descoperit la noi măsluitori de florini olandezi. ; Falsificarea manetelor românești nu mai rentează?. * UN ziar scrie: ,Jandarmii au început bătăile”. Adică... le continuă. -$* Glose politice... REALITATE E un an Şi mai bine de când opinia publică românească este frământată, pe chestia „Skoda”. Sentinţa judecătorească n’a rezolvat problema. A rămas in discuţie latura ei politică. Aceasta începe a fi lămurită pe cale de anchetă parlamentară instituită Sâmbătă seara.... dacă va fi cu adevărat o anchetă înclinăm a crede că da, fiindcă liberalii au tot interesul — ei ca-j re au acuzat in mod constant. — j să clarifice până şi cele măi ob- j scure laturi in legătură cu acea- j stă afacere. Naţional-ţărăniştii au şi ei interesul unei clarificări, pentru ca să ia sfârşit calomnia sau dacă există vinovaţi, aceştia să fie pedepsiţi şi vr'^tidul naţional^ţărănesc epurat. Aşadar să aşteptăm desfăşu-. rările anchetei. Până atunci este interesant de, menţionat că, în legătură cu unul din cele mai senzaţionale capitole ale acestei mari afaceri— ,JPalaelibus” — d. Mirto a dat texte, nume şi cifre. Şi, din ceiace a fost odinioară , „sute de milioane lei” a rămas acum 27 de milioane, dintre care nelămurite sunt numai 11 mili-oane. * La aceasta se reduce faimosul capitol pentru care s’au ţinut atâtea discursuri violente şi s’a cheltuit atâta cerneală. ACUZARE D. Madgearu şi-a desvoltat Sâmbătă interpelarea in chestia Skoda Documentarea a fost foarte bogată, D. Madgearu a crezut că poate da cheia întregei maşinaţiuni in chestia Skoda. In acelaş timp, d-sa a formulat împotriva unor organe de stat acuzaţia că, fără ştiinţa guvernului, au trecut la acte cu văditul scop de a compromite unele personalităţi politice din cele mai marcante. Gravitatea acuzaţiilor nu va scăpa nimănui. Nu ne putem închipui că ele nu vor duce la consecinţe. Să ne aşteptăm dar, din acest punct de vedere, la complicaţiuni! Sever N A Z B A T I I ÎNTREBARE Oficiosul liberal declară că.guvernarea actuală „va da ţării linişte şi puteri de refacere". ...Vorba e: ce va da partidului? Rîx DREPTURILE COPILULUI de prof. ION ZAMFIRESCU Reformele şcolare sunt astăzi la ordinea zilei. In atmosfera generală, în lumea ştiinţifică, în programele guvernelor, în presă, în opinia publică, peste tot, pulsează această preocupare, în care suntem îndreptăţiţi să vedem un semn şi o nevoe hotărâtoare a vremei. Problematica societăţii contemporane Împinge şcoala pe un plan principal al preocupărilor noastre. In starea de depresiune morală şi în haosul care stăpâneşte întreaga activitate a timpului nostru, societatea aşteaptă o redresare şi un echilibru spiritual, prin mijlocul şcoalei. In special acest proces se evidenţiază în societatea noastră. Până acum, şcoala românească a avut o finalitate in totul subordonată intereselor sociale imediate. Ea a trebuit să creeze clasele şi nota de cultură a unui regim de viaţă, burghez; pe de altă parte, prin viaţa şi tonul ei sufletesc, ea trebue să ţină spiritele într’o tensiune omogenă, necesară înfăptuirilor naţionale, cerute de sensul firesc al Istoriei noastre. Rosturile actuale ale societăţii noastre impun, însă, şcoalei, o nouă orientare. De astădată, nu se mai pune problema Înfăptuirilor politice, ci a consolidărilor culturale şi morale. Misiunea, din ceasul de faţă, a şcoalei româneşti, este de a promova o cultură naţională, de a statornici o hegemonie morală a personalităţilor, de a integra o atmosferă de înţelegere şi de respect, pentru valoarea şi acţiunea omenească. Alături de sensul strict social şi naţional, şcoala românească trebuie să păşească la o înţelegere mai adâncă şi la o valorificare pozitivă a omului, ca agent suprem al vieţii, ca mijloc creator al realităţilor superioare. _ .1 Chipul în care se infăptuesc actualele reforme şcolare ne lasă, în ce priveşte aceste realizări, nenumărate îndoeli. Ne este teamă că modificările la care se lucrează de zor, nu vor aduce nimic nou peste ceea ce s’a făcut până acum. Siguranţa acestei afirmaţii ne-o dă faptul că niciunul dintre executorii de bază ai reformei n’a pus, în mod energic și lămuritor, problema de fundadament, problema copilului. Dimpotrivă, temele care au trezit desbateri prelungite, au fost cu totul, de altă natură: numărul orelor, sporirea capitolelor de studiu, technica specializării, etc.... Un egoism , de specialitate, exclusivist şi apăsător, a dominat atmosfera acestor discuţiuni. Tema generală a preocupărilor a fost înscrierea în programe a unui material enciclopedic cât mai, bogat, material în care spiritul obtuz al multora dintre culturalii noştri vede forma unică a instrucţiei şi a pregătirii pentru viaţă. In mod surd, suntem stăpâniţi de tendinţa de a da elevului, in şcoala secundară, toată ştiinţa pământului. Privim rostul şcoalei prin prisma specialitâ-a prins încă să vedem o realitate fundamentală, aceea că un copil are personalitatea lui, cu facultatea de a reacţiona categoric, oridecâte ori l-o constrângem în forme streine sau artificiale. Nu ne-am obişnuitsă privim copilul aşa cum ni-i dă alcătuirea lui psiho-fizică, ca o entitate in sine, peste ale cărei condiţiuni, etapele evoluţiei lui n’ar putea să treacă, decât cu riscul unui desechilibru intim, de care ar trebui să se resimtă apoi, tot restul vieţii. Trebue să recunoaştem, că, la fel ca în celelalte manifestări ale vieţii, facem adesea în şcoală, din copil, o platformă şi un mijloc al slăbiciunilor sau al intereselor noastre. De multe ori, ii înscriem în programe ştiinţa pe care o auzim —aceiaşi—şi pe catedrele universitare, tot aşa după cum vedem litera cursului de facultate, trecută, fără măcar scrupulul unei minime adaptări, în manualul didactic de liceu. II impărţim materia, mecanic şi artificii ’ zeci de capitole, cu senti- liniştitor c’am făcut ! însă c’am înlocuit adevărata pedagogie — aceea a elanului — cu o pedagogie aspră şi fără suflet, a diviziunilor şi para-diviziunilor aritmetice. Adesea, patronăm şi îndemnăm, noi cei maturi şi cu misiunea de educatori, pornirile negative ale elevului. Cărţi de şcoală care sa înlăture sforţarea personală, manuale rezumative de bacalaureat, traduceri al textelor clasice din program, etc toate acestea sunt puse in ci culaţie, nu de alţii, ci de căt slujitori ai şcoalei. Există, tr publicaţiile româneşti o se texte clasice, cu atâtea noplicative în josul paginei, numai comisiunea de aprr manualelor didactice r să vadă că, în fond, ac veritabilele !"»* Nu avem felul cum sritul copi care imp orăţii noastre. Reducem pregătirea daruri creatoare. Nu ne-am de- salutară, fără să ne dăm seama cunoaşterea reală culturală la activitatea aproape mecanică a memoriei. Facem din şcoala secundară un altar al teoriei şi silim sufletul copilului să-şi înăbuşe prospeţimea, în valul unor date materiale, pe care nu le poate asimila decât parţial. Afişăm în şcoala secundară un spirit dogmatic, prin care nu isbutim decât să întunecăm copilului, in faza cea mai receptivă a vieţii lui, simţul critic şi sâ-i stăvilim mişcările prin care spiritul lui ar putea căuta orizonturi noui de înţelegere. Vrem să facem din copiii noştri nişte oameni mari. In schimb, nu ne dăm seama ce răspunderi morale poate aduce asupra umerilor noştri, faptul că nu înţelegem procesul de viaţă, care marchează etapa unică şi hotărâtoare a copilăriei. Privim copilul după criteriile maturităţii, ale specialităţii, de multe ori, chiar ale intereselor noastre, înţelegem destul de rar că nu el tresaltă nevoia unei vieţi, care reclamă forme vii, armonice, putând sâ-i răzbată prin toate şerpuirile sufletului, să-l încălzească şi să-i trezească ritmul viciu al unori sale. Dramele Ar înțeleger flet, de c fi censic* sub c? ! ja.Qohji Mica înţelegere economică Astăzi se deschide sub preşidenţia d-lui Tîtulescu a doua conferinţă economică a Micei înţelegeri. Cea dintâiu s’a întrunit In cursul lunei Decembrie anul trecut la Praga, in conformitate cu statutul dela Geneva de reglementare organică a funcţiunii Micei înţelegeri, in domeniul economic. In conferinţa dela Praga s’au fixat liniile generale de activitate ale consiliului economic superior şi s’a ajuns in acelaş timp la angajarea unui program precis privitor la un schimb de mărfuri superior celui de până acuma intre România şi Iugoslavia , deoparte „şi între Cehoslovacia de altă parte. Ceea ce însemnează că dela prima, întrevedere a experţilor economici s’a şi putut realiza un început de intensificare a raporturilor economice, care aşteaptă acuma să fie desvoltat maideparte şi desăvârşit. Conferinţa de la Bucureşti are o importanţă specială şi în afară de programul lucrărilor practice. In această conferinţă urmează să se procedeze la elaborarea statutului special de funcţionare a • consiliului economic superior, pentru ca să se creeze şi In domeniul • economic posibilitatea uunei colaborări armonice şi folositoare, aşa cum s-a procedat şi în domeniul politic. Statutul acesta va avea să fixeze metodele de lucru pentru realizarea obiectivelor programatice, cari au fost stabilite deja şi pentru a căror desvoltare au lucrat timp de luni de zile subcomisiuni speciale de experţi şi de technicieni. Redactarea acestui statut constituie în chip logic o operă importantă. Întrucât mai ales în domeniul economic rezultatele practice depind în mare măsură de felul cum înţeleg cei interesaţi să caute a le obţine. La Bucureşti se va hotărî unde şi cum să funcţioneze secretariatul general al consiliului superior economic precum şi cadrul de activitate al acestui oficiu atât de important pentru sistematizarea lucrărilor pregătitoare şi pentru controlarea experienţelor realizate in diferitele ramuri de colaborare economică. Fără Îndoială că nici conferinţa de la Bucureşti nu va putea a-jduce rezultate impresionante şi cari să se traducă printr’o vizibilă ameliorare a situaţiei econo- mice în cele trei ţări. Progrese reale nu se pot dobândi în domeniiul economic, decât prin stă-. ruinţâ tenace, prin experimen- tări bine controlate şi printr’o sistematizare îngrijită a mijloacelor de comunicaţie, de transport, cu, adaptarea a unor capitole, din regimul vamal şi o coordonare a dreptului comercial. E vorba deci de un program de muncă foarte vast, care nu poate fi bruscat astfel încât rezultatele trebuesc urmarite pas cu pas. In asemenea condiţiuni nu se poate vorbi nici de succese covârşitoare, precum nu se poate vorbi nici de decepţii. Avem de altfel chiar acum în faţa noastră exemplul clasic al tratativelor în legătură cu acordul dela Roma. D. Mussolini a pregătit cu un mare aparat diplomatic conferinţa dela Roma care s’a terminat cu încheerea cunoscutelor acorduri economice principiale dintre Italia, Austria şi Ungaria. Experţii celor trei ţări lucrează insă la Roma încă din ziua de 6 Aprilie spre a traduce în domeniul practic principiile protocolului, fără ca presa să fi putut anunţa până acum vreun rezultat oarecare. Este foarte uşor să se închee acorduri principiale şi să se semneze protocoale cuprinzând hotărâri principiale care să impresioneze lumea. Dar este greu să se ajungă la concluzii realis’ şi practice, cari nu se pot face decât prin concesiuni sau sacrificii financiare şi economice dintr’o parte sau dintr’alta. Şi de acela lucrurile încep să meargă foarte greu, când se ajunge la stadiul realizărilor... Consiliul economic superior a lăsat deoparte chestiunile de paradă şi enunţările de principii vaste. A adoptat aceiaşi metodă de lucru, care de la Începuturile modeste şi constatate ale Micii înţelegeri politice,, a dus la închegarea organismului temeinic şi indestructibil de astăzi, când nu mai există acţiune sau eveniment internaţional în care să nu se vorbească despre Mica înţelegere, ca despre o entitate politică imitară, cu un front diplomatic unitar şi respectat. Ne găsim abia la a doua întrunire a consiliului economic superior şi buna credinţă fie impune răbdare în judecarea rezultatelor la care s’a ajuns intr’un interval de câteva luni. Credem că acesta este singurul unghiu de privire obiectiv şi logic, sub care trebuesc cercetate lucrările consiliului economic sunperior, care Îşi ţine astăzi cea dintâiu şedinţă a sa la Bucureşti. I De dacia D. N. TÎTULESCU ALEGEREA CARIEREI La discuţia asupra legii învăţămîntului secundar, — d. deputat C. Tătăranu a vorbit in Cameră şi despre alegerea carierei. Atum această problemă se bucură de-o deosebită atenţie. La noi — tineretul n’are nici un criteriu. D. Tătăranu a citat o măsură luată de ministerul instrucţiunii publice din Franţa, şi care poate fi utilizată, şi aici. Iat-o: „S’a instituit in Franţa o statistică exactă ţinută la zi, în care fiecare părinte şi fiecare elev să poată vedea exact care sunt profesiunile prea ocupate şi care sunt profesiunile în care el mai poate să găsească un debussu pentru pregătirea sa. Dar in toate ramurile economice avem astfel de statistici, — de ce n’am avea o statistică și in această chestiune?’’. In privința celorlalte statistici, oratorul e optimist. Adevărul este că n’avem statistici exacte nici intr’un domeniu. O statistică însă a profesiunilor libere — dacă am face-o — ar fi foarte utilă. In actualele împrejurări, elevul nu-şi poate alege cariera — numai conform cu Înclinările lui, care (şi ele) nu-s studiate in special de dascăli, ca’n alte ţări. Tanarul trebue să-şi aleagă cariera , având in vedere «şi posibilităţile de plasament. Până la facerea unei statistici, oratorul recomandă urmarea in genere a profesiei părinţilor: „revenirea la tradiţia familială care există în toate ţările civilizate: agricultorul să rămână agricultor, meseriaşul să rămână meseriaş, — şi să-şi găsească (căci se poate găsi cu uşurinţă) cinstea şi onoarea necesară in rândul societăţii, chiar in cadrul meseriei pe care au apucat-o". Infcr’adevâr, numai când lumea se vă convinge de rostul şcolii: * 4» Instrucţiune, nu slujbe, — .Vom vedea pe titraţi intorcându-se la rosturile lor de familie, pe care (ca intelectuali) le vor gospodări mai bine. Am ţinut sa subliniem aceste adevăruri— simple, dar care pătrund atât de greu in capul generaţiei tinere. M. Se wastes Franţa a comemorat în luna Aprilie cin cantenarul unei... legi ! Nu e aşa, că e o comemorare din cele mai originale să sărbătoreşti 50 de ani de funcţionare a unei legi? Este vorba de legea municipală care e la baza organizării nu numai a municipului Parisului, ci a tuturor comunelor din Franţa. De aceea la această sărbătorire au fost invitate toate consiliile municipale franceze. Legea care se bucură de o viaţă atât de lungă a fost opera a trei organizatori: Goblet, Dreyfus şi Marcère. Cititorii noştri, inţeleg desigur de ce am ţinut să relevăm şi noi această aniversare. La noi legile se schimbă după un an doi de funcţionare şi multe din ele nu apucă să inceapă a fi aplicate şi sunt schimbate. Este una din formele cele mai nenorocite ale activităţii administraţiei noastre publice. Şi în Franţa au fost. încercări în cursul acestor 50 de ani de a schimba legea municipală dar ea totuşi a rezistat. Desigur că orice lege trebue să corespundă spiritului vremii, evoluţiei moravurilor, a lucrurilor şi a oamenilor. Dar această evoluţie nu se face , chiar intr’un tempo atât de rapid ca să necesite atât de des noi forme legislative, bineînţeles când legea e bună — de la început, rezultat al unor raporturi reale sociale. Nu de mult când regele cel nou al Belgiei depuse jurământul pe constituţie, el rosti o cuvântare in care a ţinut să accentueze că nu vede nici o trebuinţă de o schimbare a Constituţiei belgiene (şi acolo s’a pus in discuţie o eventuală schimbare a ei). Regele declară atunci că găseşte principiile constituţiei cu o sferă atât de largă in cât toate dezideratele politice şi sociale se pot înfăptui în cadrele actualei constituţii. A forma legi atât de bine concepute şi studiate înainte de a fi aduse în parlament incât perfecţiunea lor sâ fie o chezăşie a longevităţii lor, iată un ideal ,la care ar trebui să revenim şi noi. I Dr. Ygrec GÂRNEŢUL NOSTRU UN CINCANTENAR ORIGINAL Cincizeci de ani a legii municipale franceze CHESTIA ZILEI COMPENSAȚIE — La câmp, e lipsă de ploaie! — In schimb aici, la Cameră, e o ploaie de leff imi Orbul dela mănăstirea Bistriţei de EUGENIU ZAMFIROLU la Mănăstirea Bistriţei, intr’un amurg frumos de primăvară, în săptămâna patimilor, stătea cu capul aplecat mult spre pământ, pe o lespede de piatră, o făptură omenească, îmbrăcată aproape în soirenţe a cărei faţă slabă şi istovită de suferinţă purta o barbă de martir din timpuri depărtate. In chipul cum se înfăţişa vederilor mele, am crezut că înţeleg din prima clipă, că am înaintea mea Unul din acei desmoşteniţi ai soartei, cari din pricina viciului sau a unor fapte mustrătoare de suflet, ajung în ultimul hal de decădere fizică, mulţumindu-se doară cu o existenţă de care nu s-ar mulţumi nici câinele celui de pe urmă gospodar. Nu ştiu de ce am veşnic în mine necugetatul interes, aproape dispărut în vremurile de astăzi, de a intra în vorbă cu acei cari mi se par cele mai umile fiinţi şi de a seoala nu numai pricina degradării iar, dar mai ales de a putea aduce o cât de slabă mângâiere aceluia pe care soarta la scos din rândul oamenilor. Mânat de acest simţământ dela care nu mă pot abate, am întrebat acea rămăşiţă omenească,, din ce pricină stă la mănăstire şi dacă pătimeşte de vreo boală care nu-i ingădue o muncă cât de puţină, prin care să poată trăi. Răspunsul său, trist şi sfâşietor de tragic a fost ca o săgeată ce mi-a pătruns inima, fiindcă nu mă aşteptam la el. Era un orb al războiului nostru pentru întregirea neamului, era un orb, care văzuse ca soldat în regimentul 18 infanterie zilele dramatice din a căror zămislire s-a înfăptuit idealul naţional, era un orb, care îşi lăsase la, temelia României întregite, lumina ochilor săi ca să lumineze calea pe cari merg în veşnicie cei căzuţi pe câmpiile unde doi ani de-a rândul stăpânise a tot puternicia morţei... ...Şi cuprins de o neînţeleasa mirare, mam întrebat dacă această glorioasă şi tragică mutilare pentru ţară, pentru noi toţi românii cei din noile graniţe in care ne-au aşezat şi bieţii lui ochi stinşi de lumină, nu i-a adus vreun ajutor cât de mic, sub forma unei pensii care să-i ingădue un trai mai ticnit decât acela care îl ducea din milostenia celor săraci și buni la suflet... Răspunsul lui a fost iarăși sguduitor prin nedreptatea care i se făcuse. I se dase la început, prin 1920 o pensie de 200 lei, dar după vre-o 3-4 luni i s’a luat carnetul şi nici pensie n‘a mai primit sub motivul că infirmitatea îi survenise după război, deşi cauza erau gazele lacrimogene sau mai nu ştiu care, suferite în luptele dela Mărăşti. * Părăsit de toţi, orbul de război dela mănăstirea Bistriţa, trăitor acolo din mila Egumenului, nu blestemă pe nimeni şi asemenea stoicului îşi poartă câineasca sa existentă cu vorbe de fatalist. „Aşa a fost scris şi n‘am nici o putere“ a rămas singura mângâiere a marelui mutilat... * In condica mănăstire! „pentru distinşii vizitatori” am citit nume de personagii însemnate al“ '*“*ei t Citiţi continuarea ir