Adevěrul, august 1934 (Anul 48, nr. 15508-15534)
1934-08-02 / nr. 15508
►ngtna 2-a marcabile, în Parisul atâtei frumuseţi. O sută de ani s’au împlinit vara aceasta, de când, la Paris, intr’o noapte de Iunie, Adam Mickiewicz încă tânăr şi-a citit capodopera Pan Tadeusz, poetului octogenar Niemcewicz, maestrul Pe care, deja, Începea să-l eclipseze. Mai era de faţă prinţul Czartomski, Kniasewicz şi generalul Pac. Neuitată noapte de emoţii, de lacrămi pentru patria pierdută, de entusiasm pentru Polonia care va trebui să renască. Tânărul Mickiewicz resuscita în paginile sale tumultoase întregul peisagiu şi oamenii toţi ai ţării de departe. Cele douăsprezece cânturi ale lui Pan-Tadeusz sânt Polonia de demult, ale cărei vestigii trăiesc şi azi, în pădurile seculare în vânătorile epice, în câmpiile ei fără de sfârşit. Numele marilor familii, Radziwil, Sapieha, Potocki, Lubomirsky, şi toată viaţa patriarhală de pe domeniile lor, costumele, petrecerile, dansurile, ospeţele, tradiţiile, personagiile pitoreşti ale satelor, chipurile de legendă palpită în această epopeie, vrednică de Iliada de Eneida, de Don Quichotte sau de Orlando Furioso, mari cărţi legendare, în care se rostogoleşte ca un torent viaţa unui neam întreg. In prefaţa ediţiei franceze, recent apărută, a lui Pan Tadeusz, prietenul meu Iulius Kaden Bandrowsky, secretarul Academiei Poloneze scrie: „Aceasta e emoţia care vibrează în poemul lui Pan Tadeusz şi de care se înflăcărează, din generaţie în generaţie, inimile lectorilor polonezi. Cartea aceasta este, pentru noi, măsura supremă, unică cu care socotim entusiasmul pe care ni-l inspiră lectura capodoperilor naţionale şi străine. La această carte ne referim când trebue să ne judecăm strămoşii, pe noi înşine şi pe semenii noştri, în viaţa lor istorică şi morală”. * Scriitorii polonezi, întregul popor polonez şi alături de ei, oficialitatea franceză au sărbătorit cu importanţa cuvenită, un secol de la creaţiunea lui Pan Tadeusz. E un moment din cele rare în viaţa naţiunilor. Şi trebuie o maturitate a spiritului, şi trebuie bogăţia miei mari tradiţii culturale, ca să dai unui asemenea moment însemnătatea cuvenită. Vecinii noştri de la Nord au făcut-o. Glorie lor! Mândri de puterea trecutului, încrezători în destinele patriei, ei lucrează, cu intensitate pe toate domeniile, într’un ritm amplu, un optimism creator. Dar mai ales în faţa realizărilor culturale, a importanţei pe care acest popor o acordă cuvântului scris, trebuie, noi oamenii de condei, să ne descoperim. Victor Eftimiu Paris, 23 iulie 1934. Răspuns la mutarea cetitorilor Gh. Velescu (19) 25... Dc7Xb8. 26. Tfl-bl. dacă Db6-c7. 27. d4-d5. D. A. Sturdza (48 ) 43. g3-g4. Riskin (148) 21... g5Xf4. 22. g3XÍ4. M. Niculescu (208) 39... b4-b3. 40. a2Xb3, a4Xb3. 41. Rc4Xb3, Rc6-d5. 42. Rb3- c3. A. Mimosa (228) 36... Re6-e7. 37. Ril-e2. Adolf Pichler (264) 23... Ta8- d.8. 24. Tal-gl. Prof. N. lonescu (277) 23... 0-0. 24. Td6Xd7. Gh. lonescu (290 ) 31... Tg6-97. 32. d4-d5. Turneul internaţional din Zuerich Flohr luptă disperat pentru întâietate şi in runda X-a a câştigat o partidă la Stahlberg, prima pierdută de acesta. Au mai rămas doar Flohr şi Bogoljubov, care n’au pierdut nici o partidă. Acesta din urmă a câştigat din nou şi-şi menţine locul al doilea, el singur, deoarece Aljehin are o partidă în suspensie. E probabil ca finalul să se dispute intre aceştia trei. In situaţie bună din urma celor trei ,sunt Euwe şi Lasker, însă ei nu dispun de ardoarea, necesară finalului. Bernstein care a avut mult ghinion in acest turneu şi care a pierdut, trei partide, aproape câştigate, dintrecare una contra lui Lasker foarte grea, a doua contra lui Henneberger mai uşoară şi a treia sigură contra lui Bogoljubov, şi-a, revenit, e drept, cam târziu. Dar e puţin probabil să se restabilească, complect din punctul de vedere al forţelor nu şi al casamentului. REZULTATUL RUNDEI a X-a Au câştigat: Flohr la Stahlberg; Bogoljubov la Negely; Bernstein la Joss; Grob la Gigli; Rosselli la Müller. Partide în suspensie: Aljehin— Johner (primul are un pion in plus); Euwe—Henneberger (Euwe are un pion liber pe linia turului); Lasker —Nimzovici (un cal contra trei pioni). Au câștigat: Bernstein la Negely; Lasker la Rosselli, înaintea rundei a XlI-a — hotărîtoare, runda Xl-a — etapă; o singură partidă serioasă: Bernstein_ Euwe REZULTATUL PARTIDELOR IN SUSPENSIE DIN RUNDA X-a Lasker pierde la Nimsowici, care având linia unui pion deschisă, depărtează calul adversarului şi, câştigând un tempo, reuşeşte să-şi facă damă. Lasker cedează la a 65-a mutare. Aljehin câştigă la Johner şi Euwe la Henneberger. In runda XI-a, Aljehin câştigă la Gigli, Flohr la Henneberger. Bogoljubov câştigă la Joss în gambitul damei. Lasker câştigă în gambitul damei — varianta ortodoxă — la Johner, distrugându-i aripa reginei şi având o poziţie mai bună. Bernstein pierde la Euwe; Stahlberg câştigă la Grob; Rosselli câştigă la Negely. Nimzowici—Müller în suspensie. SITUAŢIA TURNEULUI DUPĂ RUNDA XI-a Flohr, 9 %; Aljehin şi Bogoljubow, 9; Euwe, 8%; Stahlberg şi Lasker, 7; Bernstein, 6; Nimzovici, 5 (una in suspensie); Johner, 5; Henneberger 4V‘i\ Müller, 4 (una în suspensie); Grob şi Rosselli, 3 X; Gigli, 2%; Negely 1 ‘A; Joss, 1. . In runda XlI-a vor juca: Lasker— Aljehin; Flohr—Bernstein; Euwe_ Bogoljubow. (GAMBITUL DAMEI) Jucată în turneul de la Zürich. Alb:Flohr; Negru: Stahlberg. 1. d4, d5. 2. Cf3, Cf6. 3. c4, c6. 4. Oc3, e6. 5. Ng5, dXc4.- 6. e4, b5, 7. e5, h6. 8. Nh4, g5. 9. CXg5, Cd5. 10. Cf3, Da5. 11. Dd2, b4. 12. CXd5, c6Xc!5. 13. Ne2, c3. 14. b2Xc3, b4X c3. 15. Dc2. Nd7, 16. a4, Cc6. 17. 0-0, Tc8. 18. Tfcl, Cb4. 19. Db3, Dc7. 20. Cel, a5. 21. Ddl, c2? 22. CXc2. CX c2. 23. Na6. CXal. 24. N><c8. Da7. 25. NXd7+. DXd7. 26. TXal, Ne7; 27, Ng'3, 0-0. 28. NÍ4, Ng5. 29. NXSf5, hX g5. 30. Dd2, De7. 31. DXa5, f6. 32. eXf6, DXf6. 33. Dd2, Tc8. 34. a5, Tc4. 35. a6, TXd4. 36. Del, Te4. 37. Dfl, Dd3. 38. a7, Da8. 39. Dbl și negru cedează. 5.000 lei premii MARELE CONCURS DE ŞAH PRIN CORESPONDENŢĂ gabonzii suspecţi se hărţuesc pe maidane”. In apropierea castelului, sânt numai un fel de bordeie pentru micii funcţionari şi servitorii la pensie, curţi de gunoaie şi grajduri suplimentare. La castel chiar, se fac economii. Splendidele jet d’eauri din parc au fost făcute cu mari lucrări de aducere a apei şi consumă pe oră 62.000 de hectolitri. Cum Parizienii nu dispun decât de 240.000 de litri pe zi, regele e cam jenat şi ia măsuri să nu se facă risipă. lată ce spune un document din arhivele casei regale: „Când maiestatea Sa va sosi pe aleea iazului, veţi avea grije să daţi drumul apei la Piramidă, la aleea de apă şi la dragon şi veţi lua toate măsurile ca aceste fântâni să meargă la perfecţie cât le vede regele. Băiatul fântânar care va fi la Piramidă va băga de seamă de asemenea, ca după ce va fi trecut Maiestatea Sa, să nu lase mai multă apă decât trebuie pentru basm ..”. Acest amănunt de gospodărie e cu totul în favoarea lui Ludovic al XIV-lea, care arată astfel că ştia să împace fastul cu economia. Tot atât de simpatic îl face şi anecdota după care regele — căruia un chimist dibaci venise să-i propuie o combinaţie extraordinară în stare să dea foc apei şi să distrugă oraşe şi flote — ar fi pus să-l închidă pe inventator după ce i-a cumpărat şi i-a distrus secretul. Comparaţi cu experienţele de expansiune de microbi din ziua de azi... Secolul avea avantagiile lui! * Reversurile meseriei de rege în vremea aceea sânt însă multe, cum am văzut. Dacă n’ar fi printre altele, decât ceremonialul prânzului și tot e de-ajuns. Regele e totdeauna centrul unui spectacol. O armată întreagă de servitori se ocupă de prânzul lui. La ora mesei, felurile de mâncare (de altfel enorm de multe și de variate) sosesc în procesiune sub conducerea unui maître d'hotel şef, urmat de treizeci şi şase de gentilomi servanţi şi de douăsprezece ajutori având sceptrul lor de argint aurit în mână. Trecând prin atâtea săli, saloane şi coridoare, mâncările se răcesc, evident. Regele le aşteaptă în camera lui, unde stă la masă singur, în vreme ce curtenii îl contemplă. Bietei Măriei Leczinska, regină simplă, iubitoare şi modestă, îi trecea pofta de mâncare în asemenea condiţii. Gospodăria ei, de altfel, mergea mai prost ca a unei burgheze obişnuite. Odată, băgând de seamă că cuvertura de pe pat e plină de praf făcu, timid, observaţie. Observaţia fu transmisă gentilomilor însărcinaţi cu camera ei, care-şi declinară responsabilitatea. De vină, spuneau ei, era primul valet. Dar acesta, la rându-i, îşi declină competenţa. După două zile de anchetă, se stabili în sfârşit că patul reginei, fiind „mobilă” atâta vreme cât nu era ocupat, ţinea de resortul funcţionarilor mobilierului. D. Lenotre nu ne spune dacă aceştia au binevoit până la urmă să scuture de praf cuvertura reginei, dar putem, în tot cazul, trage concluzia că, cu toate cele câteva mii de servitori din Versailles, palatul nu strălucea de curăţenie. In schimb, toţi ochii erau aţintiţi asupra regelui. El dădea tonul, el crea moda, până şi în materie de boală. Ludovic al XIV-lea, după cum se ştie,explicaţia o dă imediat meni-ul câtorva prânzuri la Versailles) suferea, printre altele, de gută. La un moment dat, din cauza abuzului de vânat, de diverse vinuri şi de călărit, îşi spori infirmităţile cu încă una: faimoasa fistulă, descrisă de Fagon, medicul Curţii. Îndată, încep lungi discuţii asupra tratamentului. Toţi fistuloşii, în calitate de reali supuşi, se prezintară pentru a se face asupra lor experienţele necesare. Nenumărate alifii, purgative, lăsări de sânge, etc., fură încercate fără folos. Patru din ei fură trimişi la băi, tot de prisos. Atunci se hotărî o intervenţie chirurgicală asupra Maiestăţii Sale, operaţie care reuşi. De-aci înainte bisturiul special care a avut onoarea să-l vindece pe rege la numele de „histouri & la royal"’. . .Pe loc — ne spune d Lenotre — fistula fu la modă; atâta se vorbise de ea, încât fiecare credea sau voia să o aibă. Curtenii se lăsară vitejeşte tăiaţi, in nădejdea că vor atrage atenţia regelui şi că va binevoi să se informeze de felul cum au suportat operaţia. La chirurgi era inghesuială mare, atât de numeroşi erau ambiţioşii care se mândreau că ar fi atinşi de aceiaş boală cu suveranul; celebrul Dionis, el singur, a examinat mai mult de treizeci, „care cereau morţiş să fie operaţi şi a căror nebunie era aşa de mare că se supărau când li se spunea că nu e nevoie de asta”. Asemenea amănunte din culisele istoriei arată mai convingător decât ditirambii oficiali cât de mare era prestigiul persoanei regale şi ce miraj exercita Ludovic al XIV-lea asupra anturajului său. Alte capitole ne introduc cu aceeaşi precisă informaţie şi savuroasă naraţie în intimitatea familiei Bourbonilor. E vorba de căsătoria lui Ludovic al XIV-lea, de diverse figuri de favorite, de educaţia prinţilor moştenitori, de modista Mariei-Antoinette, de pajii Curţii, de jurnalul lui Ludovic al XVI, de organizaţia bucătăriei regale, etc., etc. Taine — care regreta odinioară că istoria frequentează prea mult saloanele şi prea puţin bucătăriile — trebue să se declire satisfăcut... D. Faur CONCURSUL DE ŞAH al ziarului „ADEVERUL« BON No. 146 Mutarea redacţiei: • ••••••• Răspunsul cititorului: N. B. Paptcipanţii sunt rugaţi să menţioneze pe bonul de mai sus, atât mutarea, cât şi numărul de ordine, dar mai ales numărul fiecărei mutări la care se referă în răspuns. Numele ...... Adresa............................... No. de ordine.................. A APĂRUT Ghidul Oficial Bucureşti Cu 20 hărţi pentru orientare Istoricul Bucureştiului şi al împrejurimilor în limba franceză, engleză şi germană Foarte uşor se găseşte: Strada, Chestura, Circumscripţia, Sectorul Poştal, Ocolul Judecătoriei, Percepţia fiscală, Percepţia Comunală, Circa Medicală, Sectorul Veterinar, Ocolul Comunal, Circumscripţia Şcolară, Circa Parohială şi Postul de Pompieri. Traseul Tramvaielor şi al Autobuzelor Volumul legat în pânză Lei 200 De vânzare la toate principalele librării din Bucureşti ADEVĂRUL CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE UTERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Iarăşi o teză despre avort Tezele cu subiecte privitoare la viaţa femeilor se înmulţesc, de o bucată de vreme, la Facultatea, noastră de medicină. Nu de mult am avut o teză a unei domnişoare doctoriţe despre „Sinuciderile fetelormame“. In cursul acestei luni, altă doctoriţă (d-ra B. Brenner) şi-a susţinut la Facultatea de medicină din Bucureşti Teza cu finxa„Avortul — studiu medico-legal şi social“. Nu ne miră. Subiectul este de o acută actualitate, deşi practica avortului e cunoscută din antichitate şi din evul mediu. In „concluziile“ tezei d-rei Brenner citim că după statistica pe care a cercetat-o la Morgă (Institutul medico-legal „Mina Minovici” din București) a constatat că acolo, s-au adus in decurs de 30 de ani un număr de 282 cadavre de femei moarte pe urma avortului, deci cam vre-o 10 femei moarte pe an. S’ar părea că e un număr mic pentru București. Numai zece cadavre pe an! Să nu se uite însă că nu toate femeile moarte pe urma avorturilor sunt duse la morgă. Marele număr, provenit din provocări clandestine, trece deadreptul la cimitir cu diagnosticuri false, în hazardul lecturilor mele variate s’a întâmplat că după ce am răsfoit teza d-rei Brenner să iau din raftul bibliotecii mele o carte a lui Schopenhauer. Se ştie că el era mysogin, ura (vorba vine!) femeile, fiind că de ele se foloseşte specia ca să se Cartea cu poeţii. Lucian Boz va pune peste zece zile sub teascul unei mari edituri mult promisul său volum Cartea cu poeţi. Cunoscut prin esseurile sale, d. Lucian Boz se va confirma pe deplin, odată cu această carte, ca unul dintre criticii de frunte ai celei mai tinere generaţii. Cartea cu poeţi cuprinde treizeci şi cinci de nume scriitoriceşti pe cari d-sa le va cântări in vârful unui condeiu destul de obiectiv Două sute de pagini. Revista Funeraţiilor Regale A apărut No. 8 (August) din Revista Fundaţiilor Regale, cu următorul sumar: Gala Galaction şi Pr. Vasile Radu. Cântarea cântărilor; Al. O. Teodoreanu: Bereu Leibovici; Mihail Moşandrei: Versuri; Gala Galaction: Acum 35 de ani (VIII); Teofil Lianu: Versuri; C. Rădulescu- Motru: Şcoala satului; Artur Gorovei: Viaţa lui Matei Miilo la Paris; M. Menicovici: Un debut parlamentar; Emil Riegler: Cor şi cântec românesc; Camil Petrescu: Modalitatea şi tehnica romanului poliţist; Şerban Cioculescu: Un poet neoclasic; Duiliu Zamfirescu; Petru Comarnescu: Posibilităţile literatureiconfesiei; Constantin Noica: Sociologia monografică româneasca; G. M. Cantacuzino: Cronica plastică; Traian Herseni: Sociologie experientală; Mihail Sebastian: Lumina ce se stinge; Sergiu Dan: Heidelbergul românesc de altă dată și acum...; Pericle Martinescu: Cartea de la San Michele; George Stroe: Luxul; Radu Georgescu: Cronica muzicală; Richard Hillard: Evoluţia politicei externe sovietice; C. P.: Amintirile Colonelului Lăcusteanu. 12 pagini iluStrate de A. Dragoş şi I. Anestin. 7 Lei exemplarul. Cărţi* Reviste Numărul de Duminica 29 Iulie al revistei „încotro?“ este din nou consacrat Skodei. In el se desleaga numeroase enigme şi se propun spre deslegare diverse rebusuri politice. In acelaş număr, un senzaţional reportaj: Democraţia la Palatul Sturza şi Cum au decurs examenele de ataşat de legaţie. O propunere originală: Cum trebue modificată Constituţia şi un alt reportaj social- Cum se face simplificarea aparatului de Stat. Numeroase fapte, svonuri, şi culise complectează bogăţia acestui număr excepţional. Redactori: Tudor Şoimaru, L. G. Legrel. Tănase la Radio C. Tănase a dat ori un interview in faţa microfonului postului de radio al României despre „Amintirile din viaţa sa de actor“. Intre altele, a evocat câteva momente din trecutul său artistic de savuros şi neaşteptat umor. Un lanţ vitreg de peripeţii prin care a trecut actualul director al Teatrului „Cărăbuş“ au constituit o aleasă delectare pentru auditorii postului de radio. Ar fi de dorit ca astfel de ore vesele să fie cât mai des in programul Radiodifuziunei române, perpetueze şi deci să continue suferinţa pe pământ. Aceasta nu-l împiedica să practice amorul regulat. Se scuza însă. El avea legături numai cu demimondene, cu cocote, fiindcâ cu ele nu risca să dea naştere unei progenituri umane menită suferinţei — spunea el. Două lucruri ura Schopenhauer în viaţă: pe germani şi pe femeile... cinstite. Pe compatrioţii lui ii ura atât, încât a scris în testamentul său: „In prevederea decesului meu, fac această spovedanie că dispreţuesc naţia germană din cauza prostiei ei. Roşesc când mă gândesc câ-i aparţin“. Pe femei nu le putea suferi, fiindcă el nu iubia amorul şi pe amanţi. „Priviţi la ei, spunea el. Se caută pătimaş, unii pe alţii prin privirea lor. Sunt fricoşi, misterioşi, ca nişte bandiţi, fiindcă se simt trădători ai neamului omenesc, pretinzând pe ascuns să săvârşească fapta care va prelungi durerile umane şi anxietăţile lumei acesteia. Oameni care sufăr trăiesc spre a face să sufere alţi oameni. Fără amor chinul umanităţii ar lua sfârşit...“. Iată insă că a venit vremea ca femeile... cinstite să satisfacă idealul lui Schopenhauer prin practica avortului, nu însă convinse de ideile lui asupra amorului. Doctorulogrec Adolescenţii de la Braşov Aşa se chiamă cartea pe care a scris-o d. Pericle Martinescu şi care va apare la începutul lui Septembrie. Adolescenţii de la Braşov este desbaterea unei probleme care frământă sufletul tânăr, cu dragostile şi cu prostiile lui. Cu toate. O carte complexă care va afirma pe autorul ei. Oraşul cu salcâmi încă o carte a d-lu Mihail Sebastian. Manuscrisul pe care d-sa l-a încredinţat unei tipografii poartă poate numai pentru un moment titlul de Oraşul cu salcâmi. Autorul intenţionează ■ să-l schimbe cu unul mai cotidian. Oricare ar fi, insă, actul de botez al viitoarei cărţi a d-lui Mihail Sebastian, iubitorii de lecturi frumoase abia o așteaptă. Vor fi pagini de urbe, de suferință pământie... * Eri s‘a desvelit la Braşov bustul regelui Ferdinand, construit de sculptorul Han in curtea cazărmii Vânătorilor de Munte. Tot eri sa inaugurat stadionul sportiv al primăriei. Ambele festivităţi s‘au desfăşurat în prezenţa regelui Carol, a reginei Maria şi a principilor Anton şi Iieana de Habsburg. De asemeni au participat reprezentanţii autorităţilor civile şi militare din Braşov, numeroşi magistarţi, parlamentari, etc. Serviciul religios a fost oficiat de protopopul militar colonel Hociotă. CUVÂNTĂRILE D. colonel Strat comandantul Vânătorilor de Munte, iniţiatorul ridicării bustului, a luat apoi cuvântul şi a arătat cum a putut înfăptui această operă. Pe una din laturile bustului este scris un fragment din proclamaţia de răzoi a regelui Ferdinand: „Ostaşi, v-aţi chemat ca să purtaţi steagurile peste hotare. Fraţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de nădejde. Arătaţi-vă deci demni de gloria străbună“. Pe altă lăture sunt scrise cuvintele spuse de marele rege la Iaşi in piaţa Unirii. „Vouă fraţilor ardeleni şi din Bucovina, cari aţi venit intre noi din pribegie cari după multe şi după multe suferinţi sufleteşti aţi păşit pe pragul casei părinteşti vă zic din adâncul inimei, bine aţi venit". Monumentul reprezintă capitolele cele mai importante din epopeea războiului de întregire. D. colonel Strat aduce apoi mulţumiri celor ce au contribuit la ridicarea monumentului, d-nii: generali Urcă, fost ministru al apărării naţionale; I. Strat prefectul judeţului, municipiului Braşov prin conducătorii Voicu Cornel, Bogdan Filimon, Socaci Emil şi prin conducătorii lui de azi, C. Dumitrescu, precum şi cetăţeanului N. Poenaru pentru banii şi sfatul ce a dat la înfăptuirea acestei opere. Aceleaşi mulţumiri artistului O. Han pentru viaţa dată bronzului, desăvârşind această operă. In urmă d. colonel Strat predă monumentul primăriei Braşov. D. C. Dumitrescu-Pârvu, primarul cursului aminteşte de parastasul oficiat în ajun la Curtea de Argeş pentru odihna marelui rege şi arată că suveranul a venit acum la Braşov să participe la un alt act solemn săvârşit în cinstea suveranului defunct. Zugrăveşte apoi personalitatea regelui Ferdinand ale cărui mari exemple trebue să le urmeze toată suflarea românească. Promite că va păstra bustul regelui Ferdinand ca pe o comoară de mare preţ. Regele a felicitat apoi pe sculptorul Han pentru opera de artă, realizată iar in urmă s-a întreţinut împreună cu regina Maria cu toţi cei de faţă. A urmat defilarea trupelor după care regina Maria cu arhiducii de Habsburg au plecat la Bran iar regele la Cercul Militar unde s’a servit un banchet. LA STADION După amiazi la ora 3 juni. s‘a desfăşurat cea de a doua solemnitate la stadionul sportiv. Aci au rostit cuvântări d-nii Dumitrescu-Pârvu primarul oraşului şi Neagu Boerescu. S-a desfăşurat apoi un program sportiv iar la ora 6 luni, după ce a vizitat amănunţit noul stadion, regele a părăsit, oraşul cu automobilul intorcându-se la Sinaia. Juri—WIM— Festivităţile de la Braşov Desvelirea bustului Regelui Ferdinand.Inaugurarea stadionului sportiv Rănire gravă din imprudenţă in jud. Iaşi IAŞI, 30. La o vie din apropierea Iaşului un paznic s’a împuşcat ori in împrejurări curioase. Pe dealul Repedea, teritoriul comunei Bucium se află proprietatea soţilor Weinstein, proprietar din piaţa Unirii şi a d-nei Paula Wurmbrandt. Intre coproprietari exista insă de mai mult timp un conflict in legătură cu drepturile de proprietate asupra viei, fapt care a dat naștere la o serie de procese aflate in curs de judecată. Eri după amiază pe la ora 4 d. Weinstein s’a dus la vie. La intrarea in vie d. Weinstein a fost întâmpinat de doi paşnici, Ion Crauciuc şi Vasile. Acesta din urmă, purtând pe umeri o puşcă de vânătoare. Paşnicii au oprit pe d. Weinstein să intre în vie. După ordinul primit de la d-na Paula Wurmbrandt, la insistenţele d-lui Weinstein paşnicii au ameninţat că ii împuşca dacă intră in vie. D. Weinstein s’a retras, iar paşnicii au intrat în vie. După aceia paşnicul Vasile care purta o puşcă, jucându-se cu ea, arma s’a descărcat lovindu-l in maxilar şi perforându-i şi creerul. El s’a prăbuşit mort. Fostul de jandarmi care a fost înştiinţat cercetează. Nu s’a stabilit încă precis cum s’a produs nenorocirea. congresul foştilor COMBATANT! In zilele de 4, 5 şi 6 August se va desfăşura congresul foştilor combatanţi in oraşele Odobeşti, Focşani şi Mărăşeşti. Plecarea congresiştilor din Capitală va fi in ziua de 3 August la ora 12 cu sosirea la Odobeşti la ora 19. S’a alcătuit un amănunţit program pentru cele trei zile ale dezbaterilor. 0 înjunghiere la Iași IAȘI, 30. O bătaie cu urmări prelungite s’a produs astă noapte in cartierul gării dela un chef prelungit. Petre Păduraru din strada Uzinei nr. 88 și Gavril Atanase din Tighina s’au luat la ceartă, apoi la bătaie. In timpul încăerării, pădurarul l’a lovit cu un cuţit pe Atanase. A fost necesar ca victima să fie internată la spitalul Sf. Spiridon, iar agresorul arestat. Accident de crculaţie la Iaşi IAŞI, 30. Un accident de circulaţie s’a întâmplat ori pe strada Carol. D. prof. universitar Berechet şi familia sa veneau cu trăsura de oraş nr. 344. La un moment dat vehiculul s’a răsturnat. D. prof. Berechet şi soţia sa s’au ales cu leziuni. ULTIMELE NOUTĂŢI LITERARE ROMÂNEŞTI şi STRĂINE le găsiţi la Librăria „ADEVERUL” Strada Constantin Miile 3-7-9 Palatul Adevărul Comedia umană Calomnia „post mortem“ Se vede că nu toată lumea ţine seamă de dictonul „de mortuis nihil, nisi bene“. S-au compromis şi dictoanele şi deci sunt compromisibili şi morţii, prelungind şi dincolo un inconvenient terestru. Altfel, nu se explică cum un ziar a fost dat în judecată pentru calomnie, cu toate că in momentul când s’a scris articolul defăimător, subiectul articolului era mort. Calomnierea oamenilor vii a început să fie plictisitoare şi comună. Nu mai este om viu şi necalomniat. In această materie, ca şi in cea sexuală, se pare că întâietatea are o importanţă capitală. Cine calomniază întâi, acela este cu adevărat calomniator. Ceilalţi nu mai fac nimic original; cel cu pricina a primit botezul infamiei, şi apele acestui botez imunizează. Omul devine impermeabil şi nepăsător. Din lipsă de vieţuitori necalomniaţi, s’a procedat la calomnierea nefirească a morţilor. In asemenea cazuri, laşitatea care stă la bază, este şi mai protejată. Omul mort este de obicei şi mai insensibil la calomnie decât un om viu care a mai fost odată calomniat. Indiferenţa lui pare a nu fi calculată ci absolută şi superioară. El priveşte (ca să mă exprim aşa) vorbele ca şi faptele omeneşti „sub specie aeternitatis”. Această atitudine egală şi rece poate constitui în sine un iritant şi un stimulent pentru calomniator, pe care-l supără rezistenţa exagerată a celui atacat. Calomnierea unui mort oferea eternă garanţie de impunitate chiar celui mai temerar calomniator. Iată insă că o grea controversă juridică este ridicată: nu cumva cei rămaşi in viaţă ar avea inclus prin dreptul de moştenire dreptul de a trage la răspundere pe calomniator?! Camera de punere sub acuzare a Curţii de Apel din Bucureşti a răspuns negativ la această curioasă şi aproape transcendentală întrebare. Şi bine a făcut. Dacă oamenii, considerând media, ar reacţiona la calomnie, pe cât sunt în viaţă, ar putea să persiste o prezumţie de susceptibilitate şi după moarte. Dat fiind însă că cel puţin la meridianul , latitudinea noastră, calomnia se suportă cu uşurinţă, desigur că ar fi anormal ca odată mort, omul să devie mai sensibil, atunci când ştiut este, simţurile încetează de a mai funcţiona. Cealaltă soluţie ar fi implicat o perpetuare in neant a prejudecăţilor şi legilor morale de pe această lume trecătoare, ceia ce ar fi fost, evident, o greşală. Este foarte probabil că „dincolo“ omul fiind asigurat de „nemurire“, adică de o nouă transformare şi având asigurate cele necesare inexistenţei care-i de obicei puţin pretenţioasă, să fie absolut indiferent la necazurile pământeşti şi, poate, nici să nu conceapă noţiunea calomniei. Curtea de Apel ar fi căzut in greşala puerilă de a concepe lumea de dincolo exact după asemănarea celei de-aici, şi i-ar fi diminuat superioritatea. Dacă defunctul calomniat este un iad, o calomnie în plus, nedreaptă, peste faptele adevărate care n’au scăpat Divinităţii şi careau venit în veritabilul cazan cu smoală, nu are nici o importanţă. Dacă, din contra, defunctul este în raiu, cred că recompensa divină, care nu poate fi părtinitoare, nici politică, după modelul unei comisii parlamentare de anchetă, dă o aşa de mare şi de eternă satisfacţie, încât nici o altă restabilire pământeană nu mai poate interesa. Deci, dacă o calomnie „post mortem“ nu mai atinge pe cel dispărut, nici succesorii lui nu pot avea pretenţii, căci ei n’ar avea un asemenea caz decât un fel de drept prin delegaţie. O soluţie contrară celei dată de Curtea de Apel, ar mai presupune că cinstea nu este un atribut strict personal, ci unul atavic, ceia ce este absolut eronat. Biblia ne dă cel mai strălucit exemplu. Adam şi Eva au fost oameni cum se cade. N’au făcut nici o ilegalitate. Omenirea face fără păcat ceiace au săvârşit ei odată. Asta nu a înpiedecat pe fiul lor mai mare, Cain, să-şi omoare fratele. Demostene Botez Comemorarea lui Jaurés implinindu-se 20 de ani de la asasinarea lui Jean Jaurés toate partidele de stânga şi extrema stângă din Franţa au organizat eri o manifestaţie grandioasă în faţa Pantheonului. In fruntea manifestanţilor se aflau foştii combatanţi, tineretul mimcitoresc şi un grup de studenţi antifascişti şi anti-războinici. S'au tinut numeroase discursuri după care manifestanţii sali,neprăştiat in linişte. O doamnă nebuneşte din cauza spaimei la Iaşi IAŞI. 30 — Un caz impresionant s’a înregistrat în localitate. D-na Magdalena Maistru din Tg. Neamţ venise la Iaşi pentru a se căuta de o boală nervoasă. Eri d-na Maistru mergea in strada Tătăraşi şi la un moment dat o trăsură era s’o calce. Ea a fost salvată la timp, însă din cauza spaimei a suferit un desechilibru mintal și a fost internată in spitalul din Socola. — Pentru a exploata Brevetul de invenţie Nr. 18841 relativ la: „Perfecţionare la tratarea de hidrocarburi“ proprietara acestui brevet, firma TEXACO DEVELOPMENT CORPORATION, doreşte a-i ceda sau a acorda licenţă de exploatare şi în genere, a intra în orice combinaţiune posibilă la vederea exploatării lui în România. Informatiuni la: INGINER MARCUS & BERDESCU, Birou de brevete de Inventiuni, București , str. Coltei No. 1. — T ■■■■■« rT^ Sărbătorirea d-lui ministru al instrucţiunii publice D. dr. Angelescu, ministrul instrucţiunii publice a fost sărbătorit ori de Asociaţia învăţătorilor fără posturi. Dimineaţa s’a oficiat un serviciu religios la biserica Domniţa Balaşa apoi toată lumea s’a îndreptat spre Ateneu unde a avut loc o şedinţă festivă prezidată de d. prof. SIMIONESCU. ŞEDINŢA FESTIVĂ DE LA ATENEU D-sa salutând pe învăţătorii prezenţi a scos in evidenţă sensul manifestaţiei prin care se sărbătoreşte un ministru al instrucţiunii. D. I. DAMIAN, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor fără posturi, a arătat in ce împrejurări a luat naştere această asociaţie în care s-au înscris mii de învăţători absolvenţi ai şcolilor normale care nu-şi puteau găsi loc in învăţământ. D. dr. Angelescu a creat posturi noui reuşind să plaseze aproape şapte mii de învăţători. Se cuvine de aceia ca învăţătorimea să-i aducă întreaga sa recunoştinţă şi omagiu. Preotul CRACIUNESCU arată realizările înfăptuite de d. dr. Angelescu pe tărâmul şcoalei şi mai ales al bisericii. Mai vorbesc d-na CAMENIŢA, d. MUREŞANU-Turda şi d. LUNGULESCU. RĂSPUNSUL D-LUI DR. C. ANGELESCU Apoi a luat cuvântul d. dr. ANGELESCU. Exprimă întreaga sa mulţumire pentru călduroasa manifestaţie care l-a impresionat atât de mult. Arată starea învăţământului imediat după război. Guvernanţii de atunci şi-au dat seama că poporul trebue ridicat din întuneric. Atunci s’a început campania de clădiri şcolare şi de organizare a învăţământului. Membrii corpului didactic primar şi-au dat întregul lor concurs. In scurtă vreme s’au putut construi şapte mii localuri de şcoli. Dar venind pe urmă timpurile grele, opera aceasta a lâncezit. Totuşi, dacă nu s’au mai clădit şcoli noui, numărul posturilor a trecut dela 20.000 cât era în 1919 la 42.000. Revenind în fruntea departamentului, d. dr. Angelescu arată că a găsit 7.000 de absolvenţi ai şcolilor normale, care nu puteau fi plasaţi. Vorbitorul arată cu câtă greutate a reuşit să-şi ţie cuvântul faţă de aceşti învăţători şi astfel învăţătorii şomeri au ajuns să ocupe posturile ce li se cuveneau. D. dr. Angelescu arată ce ar mai rămâne de făcut. Corpul didactic trebue adus la situaţia materială ce i se cuvine. MANIFESTAŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR LA ZIARELE „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” In cursul după amiezii, învăţătorii, întruniţi la statuia lui Mihai Viteazu, au venit în corpore să manifesteze la ziarele noastre care au dat întotdeauna un sprijin atât de larg cauzei lor. Seara a avut loc un festival artistic la Eforie. INFOrMÎNÎNI începând de eri 30 Iulie, s’a ridicat prohibiţia exportului cerealelor de tot felul, afară de grâu, prevăzută prin decretul regal No. 130 din 1934, înainte de a cumpăra bilete de cale ferată pentru străinătate, informaţi-vă de costul exact la Biuroul de voiaj al ziarelor Adevărul şi Dimineaţa. Telefon 48004. Str. Const. Miile 7—II. Precum am arătat, ministerul armatei a instituit o anchetă, pentru stabilirea veracităţii afirmaţiilor făcute de grefierii Albişor şi pint, major Ilie Gheorghe, în faţa comisiei de anchetă, parlamentară Skoda In cursul zilei de eri, magistraţii însărcinaţi cu anchetarea celor doi grefieri, d-nii maior Petrescu, in calitate de raportor şi maior Chiriac, numit comisar regal au depus legiuitul jurământ în faţa consiliului de război. Odată această formalitate îndeplinită, cei doi anchetatori, au procedat la o amănunţită examinare a depoziţiilor făcute de grefierii Ilie şi Albişor la comisia parlamentară. Azi, d. maior Petrescu, va lua primul interogatoriu celor doi grefieri. D. Prat y Soutzo, ministrul Spaniei la Bucureşti a avut eri dimineaţă o întrevedere cu d. Grigore Dumitrescu, guvernatorul Băncii Naţionale. D. general în rezervă Tomoroveanu se numeşte inspector general pentru controlul aplicării timbrului de aviaţie, cu începere dela 1 Iunie 1934. In această calitate d-sa va inspecta activitatea comitetelor judeţene, comunale şi serviciile centrale de inspecţiune lucrând în strânsă legătură cu toate organele de percepere şi control ale ministerului de finanţe, precum şi cu toate organele administrative, dând îndrumări acolo unde nevoia va cere pentru aplicarea strictă a timbrului aviaţiei şi legii fondului naţional al aviaţiei, în ceea ce priveşte încasarea exactă şi totală a veniturilor ce se cuvin acestui fond din timbrul de aviaţie.