Adevěrul, ianuarie 1936 (Anul 50, nr. 15936-15958)
1936-01-02 / nr. 15936
INUL SO—No. IS.Iq g nafiini Joi 2 Ianuarie T9ăt. ____________ \ ^ •? • _______________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________—.————^—. I AAA i.a a 2 Iutii I' jjd \ I■ _ w MBa i Ä I Centrala: 3"84*i>0. abonamente 3uU• £51 A*“1' 3 LEI ! BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) Ho. 5-7 9 telefo««: I 750 le.** «n an|j_ _____ \ ______________ _________________ ______________ ________________________ D. Vaier Pop a fost sărbătorit. Pentru proectul contra presei sau pentru dezordinele de la palatul de justiţie ? Pactul cu Rusia Sovietelor Problema pactului cu zia Soivietelor a fost discutată pasiul e la noi timp de multe lui de zil î. Răspunzând unei interpefce i s a adresat asupra raporturi noastre cu Rusia Sovietelor, d. Hilaeitulescu a expus, la Cană și Senat, in modul cel mai »r posibil toate elementele aceste probleme. A arătat că asigurarea pentru noi a simpatiei celui mai m2 stat din lume, este dictată de recomandamentele unei politici e realităţi geografice şi politice, litru ca sa putem triumfa în organrea păcii colective în aşa fel, iar frontierele noastre de astăzi fie puse la adăpost de orice art sau de orice încercare de revire a lor, trebue să aven» în prîmit rând prietenia tării imense, cu cât ne învecinăm la Nord. In ce privește însăși lctul de ajutor mutual cu Soviete, d. Titinescu a arătat că până am n’a fost nici un fel de negociere ficială, rămânând deci, probabil, chestiune de viitor. Credem act lucru pe baza declaraţiilor făcut în şedinţa de Sâmbătă a Camerefranceze de către d. preşedinte Lai. Vorbind despre pactul de asistă mutuală dintre Franţa şi Rusa Sovietelor, preşedintele de consiliu arătat că el este în conformitateu prescripţiile pactului Socialificaţiunilor şi nu este în contradict cu tratatul de la Locarno. Prin mare pactul franco-sovietic a fos prezantat de către d. Laval ca o implectare a sistemului de alfant care există şi ale cărui inele prin lifie sunt Franţa, Mica înţelegere— înţelegerea Balcanică. Franţa cosideră deci înglobarea Rusiei Soetice în acest sistem de colaborar reglementară şi precisă în favoan u unei păci asigurate, ca un lucru necesar. Punerea în vigoare a aestui pact prezintă pentru Europ începutul unui pact răsăritean, cai va fi, fără îndoială, complectatncetul cu încetul, cu toate aceleor! din această regiune a continersui, cari se declară de acord să aspecte ordinea teritorială stabilita », tratatele păcii si asigurată piint iA—'• Soâetătii Naţiunilor. De altfel în aceastî chestiune a dat lămuriri preţioasei raportorul tratatului franco-sovoc în Camera franceză. D-sa a subliat că această convenţie francovietică, cu anexa ei ceho-rusa co ţitne in realitate o aplicare în ănsăritul Europei a tratatului dela Liearno. Acordul imu este aplicabil decât în ipoteza unei agresiuni neprovocate. In consecinţă el nu este adreptat împotriva nimănui, nu amininţă şi nu poate ameninţa pe ninui. Prin însăşi principiile de bază ale tratatului, el exclude orice fel in ofensivă. Şi, ceea ce ne bucură şi mai mult, este lămurirea publică a atitudinei pe care a adoptat-o aşâzi Polonia faţă de pactul franco-sovietic. Subliniem acest lucru în cct ca ne-a fost dat să asistăm la camenii şi propagande foarte ciudate din partea unor reprezentanţi oficati ai ministerului de externe de la Varşovia. Toată campania aceasta era îndreptată cu neobişnuită violenţă împotriva unei încercări de a se angaja Rusia Sovietelor în sistemul european de alianţe pentru garantarea păcii. De multe ori opinia publică de la noi a fost chiar zbuciumată de ecoul acestor campanii şi a acestei propagande organizate, zbucium care nu s’a calmat decât odată cu lămuririle categorice pe cari le-a dat d. Niculae Titulescu în numele guvernului şi în aclamaţiile Camerei şi Senatului, găsind apoi şi aprobarea publică şi intenţionată a suveranului, în discursurile sale către comisiiuiile Camerei şi Senatului, cari au prezentat răspunsuri la mesaj. De atunci agitaţia s’a potolit în fata acestei ratificări unanime a politicii d-lui Titulescu fata de Rusia Sovietelor, de către toţi factorii constituţionali ai târii şi de către toate partidele politice de guvern. Dar s’a potolit mai ales in faţa argumentelor imperative, pe cari ministru! nostru de externe a ştiut să le aducă în sprijinul politicei sale. Argumente reale, precise şi pe cari le-a putut înţelege oricare din cetăţenii ţării. Raportorul tratatului franco-sovietîc din Camera Franceză a subliniat acum,in declaraţiile făcute agenţiei Havas că guvernul francez a prezentat guvernului din Varşovia o serie de lămuriri şi de explicaţiuni. A arătat că nimeni nu urmăreşte din adâncirea raporturilor de prietenie de colaborare cu Rusia Sovietelor o încercuire a Poloniei. Dimpotrivă, Pactul franco-sovietic având un caracter defensiv și neaplicându-se decât in ipoteza unei agresiuni neprovocate, nu poate atinge în nici o privinţă interese politice serioase ale Poloniei. De aceia, — a declarat raportorul pactului franco-sovietic — Polonia care făcuse toate rezervele, s’a declarat satisfăcută după asigurările pe cari i le-ara dat. Reţinem această precizare cu deosebire pentru oamenii politici cari au crezut că era necesar să-şi exprime îndoiala, că o eventuală negociere a unui pact de asistenţă mutuală între noi şi Rusia Sovietelor, ar putea să pericliteze raporturile noastre de alianţă cu România. A unui pact, care după toate declaraţiile oficiale, încă nu se negociază, dar despre a cărui necesitate utilă pentru noi ar putea să fie vorba din momentul în care Rusia Sovietelor va fi înglobată în sistemul de alianţe pentru garantarea securităţii european, prin ratificarea pactului cu Franţa, aşa cum a fost lămurit de către raportorul acestui proect de lege şi din moment ce el întruneşte asentimentul majorităţii ţărilor europene, între care şi Polonia, rămânând deci în opoziţie cu această mare acţiune în favoarea păcii, numai Germania hitlerista. Prin urmare preşedintele de consiliu al Franţei şi raportorul din Camera franceză al pactului de asistenţă mutuală dintre Paris şi Moscova, ne-a făcut şi nouă serviciul de a prezenta problema raporturilor cu Rusia Sovietică în perspectiva cea adevărată. Liviu P. Nasta Grose politice... 6 3 ------- MENTALITATE». ~ ‘liberala intr'un ziar de prosttle citim următorul comentar al :ura brutalităţii comise in incinta Camerei de către deputatul cuzist RoDy, împotriva doctorului Aurel Dobitescu: „Democraţia s’a dovedit a fi nu numai nătângă dar şi aşă. Un cuzist a trimis la întâmpare palmă. Ea a căzut tot din întâmplar :putea să cadă şi peste Mihalache , pe obrazul lui Aurel Dobrescu spranumit hoţul codrilor. Palma aceati a avut efectul untului de reda. O şi grecii ,la Domokos, democraţii ai l luat-o la mănătoa. Nici cu aeroplanul nu-i amageaL Strigau ikfern din rfîsVîzie:'' “sta!#» că' lați peste noi'cel mai curagios a fost insă Arm’gZP Kâlinescu. Cum din fire e mirslab vrost s’a vârât sub puvitrm Acolo, cu sufletul Ic gură își astea'' sfârșitul. Dar vai nimeni nu T at vi.' ar, la o javră at&t de . mnatci 716171 ■' s and te gândești că ăștia erau răzl 'oii c/ri se bateau in piept că la~ 'Sffie /sQr dărâma Bucures'rm'leșin de râs, nu Ruge11. H cititori sa ghicească ăi. 2 tr. V'tn reprodus aceste ri ... , ,in\'wi ziar fascist? Sau dinu'..r,V'itist? Sau poale din unul care '!'Stă pe cei, acum doi ani, an pix capăt vieţii lui I. G. Duca. Nimic din tocite astea. Notiţa de mai sus esti reprodusă cuvânt cu cuvânt., de lA început până la urmă, din ziarul Il ni rea", având sub numele sân im.iatia „organul partidului natal-liberal din judeţul Teleorman‘ Iar când ne spunem că partidul liberal îşi Pare, pe zi ce trece, tradiţia şi mentecitatea liberală, ni se răspunde că nu avem dreptate, şi că partidul heral a rămas acelaşi care a fost. Din simple [notiţe, de aceistă categorie, rătăcite ba intiman ziar din Turnu Măgurele’, ba in unul din Turnu Severin, ba în „Românul" din Calea Victoriei, se poate vedea de minune panta pe care alunecă, cu repeziciune acest, partid, spre a se prăbuşi intr'o prăpastie din care nu-l va putea salva nimeni. _________PENTRU CINE? „Viitorul“, bine dispus, nu vine numai să fie agresiv cu naţionalţărăniştii — ceea ce în treacăt fie zis, nu concordă cu diversele demersuri ale guvernamentalilor, pe lângă partizanii d-lui Mihalache — dar se socoate în măsură să fie ironic si cu noi, pe care ne califică oficios „independent". Observăm, in primul rând, că nu este prea multă vreme de cărui anumiti adversari ai guvernului ne acuzau că suntem oficiosul „independent" al guvernului liberal.In al doilea fună si ca chestie de fond, o lămurire n'ar strica. „Viitorul“ ne ţine de rău fiindcă am spus că timpul lucrează pentru nationalţărănişti. E cazul să ştim : oficiosul national-liberal pentru cine ar vrea să lucreze timpul ? Pentru aventurieri si destrămători, cum i-a definit d. Tătărescu ? Dacă da, să aibe curajul s'o spună. Sâ se termine odată cu oftatul pentru democraţie si culpabilele operatiuni de culise cu reacţiunnea. Duplicitatea trebuie să aibă şi ea o margine. încă odată : „Viitorul" doreşte ca timpul să lucreze pentru o forţă mare de guvernământ sau pentru destrămători ? Să răspundă clar şi fără meşteşuguri. Sever ---- ----------- Finimi) NĂZBÂTII UNDE-I NOROCUL ?! După o statistică, tinerii intelectuali nu se mai căsătoresc. Cum intelectuali suntem — unde-i norocul să fim iarăși tineri \ Kîx Pentru înfiinţarea frontului democratic La Cluj a avut loc adunarea generală a partidului social-democrat din localitate. Au participat mulţi muncitori şi fruntaşi ai partidului. In moţiunea votată, găsim şi următorul pasaj . ..Adunarea generală a secţiunii Cluj salută cu însufleţire iniţiativa luată de Comitetul executiv al partidului nostru in vederea regrupării tuturor partidelor democratice din această tară, cari unite fiind, vor dispune de suficientă forţă, spre a pune zăgaz tuturor curentelor şi tentativelor de dictatură şi de subjugare ce ameninţă pe toţi cei ce muncesc şi prin munca lor susţin această ţară“. * Strigătul de alarmă şi de adunare vine din lagărul muncitoresc. Acei care au cunoscut dezavantajele dezbinării, sunt chemaţi — făcînd ipso facto mea culpa — să invite partidele de stânga la unirea forţelor. Ar fi natural chiar ca muncitorimea — împărţită în atâtea partide, grupări şi grupuleţe — să se unească, şi ea, intro singură formaţiune politică. Cu chipul acesta, chiar demersul făcut de muncitori pe lângă partidele democratice ar avea o greutate în plus. Muncitorimea s-a dezbinat şi pe chestii de oportunitate, şi pe chestii de persoane. Chestiile de oportunitate s’au lichidat. Astăzi nici conducătorii Internaţionalei III nu cred în iminenţa revoluţiei mondiale. Ei fac o politică de pace, işi concentrează toate forţele în îndeplinirea unei serii de două sau trei planuri quinquinale — cu scopul de a ridica starea materială şi morală a muncitorului şi a ţăranului rus. Când aceştia vor fi într’o situaţie superioară tovarăşilor lor din Apus, — partida mondială va fi câştigată. Cât priveşte chestiile de persoane, ele subsistă, îşi au originea în orgoliul, grandomania şi meschinăria omului — care găseşte totdeauna argumente doctrinare şi ideologice pentru acoperirea substratului personal. Să pomenim şi de reale nuanţe de păreri şi de convingeri. Fără îndoiala, ele există şi la noi. Dar muncitorii români ar putea lua exemplu de la revoluţionarii ruşi din 1905, care au fost învinşi în mare parte şi datorită interminabilelor discuţii teoretice şi împărţirii partidului în zeci şi zeci de grupuri. Aceiaşi situaţie din muncitorime există în mai toate taberele de centru şi de stânga. Liberalii sînt divizaţi în două partide. O parte din partidul naţional-tărănesc, sub conducerea d-lui Gr. Iunian, stă izolată , purtând numele de partid radical-tărănesc. Chiar în sânul matcăi nationaltărăniste unitatea nu-i perfectă. In afară de partidul poporului care a făcut un cartel cu partidul georgist, — celelalte partide democratice lucrează izolat. Ar fi de dorit în prealabil refacerea partidelor după doctrină și ideologie — trecându-se pe ultimul plan chestiile personale. Și în urmă se impune crearea frontului democratic. Căci pe când centrul şi stânga politicii democratice şi constituţionale se sfâşie pe chestii interne, extrema dreaptă îşi strânge rândurile, pregătindu-se de asalt. Deşi situaţia democraţiei nu-i încă disperată, deşi opinia publică şi masele sunt de partea formaţiunilor politice democratice (vezi alegerile, de tot felul, din ultimul timp), — totuşi conducătorii acestor formaţiuni ar trebui să-şi ia măsurile de rigoare pentru evitarea unui atac al minorităţii împotriva majorităţii. Nu totdeauna majorităţile au condus popoarele şi statele. A fost destul uneori ca o minoritate îndrăzneaţă să lucreze rapid şi abil, atrăgându-şi sprijine sau forţând minim pentru ca succesul imediat să fie al acestei minorităţi. Pentru evitarea şi a acestei surprize, forţele democratice trebue să facă bloc. E nevoe de fixat un program minimal, în care să se încadreze partidele democratice. Şi — mai ales — se cere ca ambiţiile personale să fie abandonate. Lucru greu, fără îndoială, dar indispensabil ! Numai crearea frontului democratic ar normaliza viaţa politică. Ar aduce o stabilitate şi o siguranţă. Ar face ca cei ce şi-au pus speranţa în aventurieri — să revină la realitate. Şi chiar aventurierii s’ar apuca de meserii mai serioase.. Dar pentru realizarea frontului democratic omul politic român este pus la grea încercare: la diminuarea pretenţiilor sale în conducerea partidelor şi a ţării — o diminuare, bineînţeles, vremelnică... rămânând ca, după trecerea primejdiei, aperiturile să renască, chiar mai ascuţite. Atâta timp însă cât ţara e în pericol — când cultura şi civilizaţia noastră sunt ameninţate de stihrile evului mediu — se cere omului politic romin un sacrificiu de orgoliu. Sperăm că această jertfă va fi adusă pe altarul public — înainte de a fi prea târziu. M. Sevastos ORIENTAREA TINERILOR Orientarea tinerilor este una dintre cele mai grave şi mai delicate probleme ale vieţii noastre publice. Marea dezordine materială şi spirituală în care se sbate noua generaţie nu are comparaţie cu nicio altă epocă şi cu nicio altă generaţie. Nihilismul tinerilor provenit din lipsă de perspectivă, socială şi din disperare metafizică cunoaşte o întindere şi o adâncime pe care numai „camarazii“ o pot măsura şi înţelege. Niciun bătrân nu poate ajunge cu mintea lui coaptă şi cu oricât de onorabile sforţări,in meandrele demoniei şi în mentalitatea primilor tineri care parcurg cu nervi de vioară şi ameţeli de cuget, o societate în prăvălire, şi prima criză structurală a regimului economic milenar. Nu e puţin lucru să încerci a domine un taifun cu luntre fragilă, scobită tradiţional în trunchiu de copac... Tinerii domină criza sufletească a timpurilor moderne pe două căi: a) păstrează patrimoniul ştiinţific şi cultural al umanităţii cu toată deruta „civilizaţiei”, încercând salvarea pe linia progresului; f*"“* b) revenirea la instincte şi la un dogmatism din disperare. Prima, categorie înclină politiceşte spre democraţie, lumină şi popor. A doua categorie şi-a ales drept stindard ura de rassă,drept metodă de luptă violenţa şi drept platformă doctrinară, apologia naţionalismului. In ce stadiu se află orientarea tinerilor în momentul de faţă? Care grupă predomină numericeşte ? Cei mai buni tineri, cei mai apţi intelectualiceşte, au fost întotdeauna de stânga. Acolo nu se mânuieşte ciomagul, ci argumentul. Nu se face apel la instincte primare, ci la jerba de flori a dialecticei. Iar tinerii de soiu au avut întotdeauna orgoliul de a fi consideraţi printre mânuitorii de argumente sclipitoare şi de monete din tezaurul ştiinţelor. In centrul cuzismului huliganic din Iaşi au avut loc recent alegeri la societatea studenţilor în Litere şi Filosofie. S’ar putea crede că blocul de dreapta — fiindcă a fost bloc! — a întrunit majoritatea sufragiilor studenţeşti. Lucru se dovedeşte inexact. Din 16 (şaisprezece) locuri, lista studenţilor democraţi a obţinut 10 (zece) locuri, punând în minoritate pe cuzişti şi gardişti. Dacă aşa ceva se întâmplă la Iaşi, ne putem imagina, adevărata temperatură şi atmosferă morală din alte centre universitare. Studenţimea românească a rămas progresistă şi de stânga. Evident, nu -l probă status quo, ci aşteaptă realizarea reformelor structurale ale timpului. Aici este neliniştea sa şi ceea ce bătrânii numesc „demonie“. Tineretul actual are o mare misiune de împlinit. Reîntoarcerea spre trecut e o banală auto-înşelare. Privirile tineretului nu pot fi aţintite decât spre viitor pentru a întemeia o societate nouă, mai bună şi mai dreaptă, cu primatul muncii. Quius Funcţionarii artei de VICTOR EFTIMIU Fireşte, trăim vremuri de criză, suprema preocupare a statului nu este şi nu poate fi decât să asigure lefurile funcţionarilor şi pensionarilor săi. Un guvern care plăteşte la lună, are toate binecuvântările norodului şi poate să-şi prelungească domnia la infinit... Nu i se cere mai mult. „Ţine-mi-l, Doamne, nu mi-l pierde !” ...Atâta numai că acest provizorat se lungeşte din cale-afară. De ani întregi, nu facem decât să ne lăudăm că plătim funcţionarii. Mai suntem în această ţară, un pumn de oameni cari nu trăim din banii statului, deci nu socotim statul un simplu tejghetar care numără pensia or simbria şi poate să se plimbe in voie până la capătul lunii viitoare. • Am vrea să vedem In jurul nostru şi progresul creaţiunei. Ne pierdem anii cei mai frumoşi, anii de muncă în metodă, entusiasm in disciplină şi dorul de-a lăsa ceva pe urma noastră, de a construi, de a întemeia, de-a spori cu ceva patrimoniul primit dela alţii văzând cum sforţările unanime se duc numai spre „asigurarea bugetului”. Nu vrem să fim generaţia nemernică fericită că s’a strecurat prin viaţă, ca printr’o reţea de sârmă gimpată şi huzureşte în tranşete, cu porţia de ciorbă şi porţia de lemne servite la ore fixe, de un stat căruia îi arătăm colţii când nu ne mai poate întreţine ! Ne revoltă sâ găsim pretutindeni porţi închise, inimi ferecate, rânjetul dispreţului. — De asta ne arde nouă acum? Noi abia avem cu ce ne plăti funcţionarii!... E vorba în speţă de funcţionarii artistici, oameni cari sunt asiguraţi prin lege şi nu-i poate nimeni clinti de la locul lor fiindcă ar da statul în judecată şi ar câştiga, cum au mai câştigat, de zece ori leafa pe care ar fi primit-o până la moarte! Profesori de academii artistice, actori, cântăreţi, impiegaţi la instituţiile respective mănâncă sute de milioane pe an. Creaţiunea artistică nu mai are de unde să se înfrupte! Plătim un milion chirie pe an ca să mutăm din casă’n casă, una mai dărăpănată decât alta. Conservatorul de muzică şi declamaţie. Avem profesori de teatru, cinci mi se pare. Dacă aceşti profesori cari mai iau şi domniile lor un milioan pe an, ar da numai un singur absolvent pe an, am avea cinci actori şomeuri în plus, pe lângă sutele de teatralişti fără angajament, în fiecare vară. Teatrele se desfiinţează şi actorii sporesc !... Scoatem In fiecare an cântăreţi cari n’au unde să se ducă, fiindcă cele două opere pe cari leavem abia îşi pot plăti angajaţii cei vechi. Ba nici aceştia toţi nu mai încap: câteva foile de’mâna’ntâi au rămas pe dinafară, în plinătatea puterilor. Instrumentişti, absolvă anual academia regală, ca pe vremea când cinematografele aveau orchestră. Film sonor, aparate de radio sau patefoane în fiecare local: cine să mai angajeze pe absolvenţii conservatoarelor ? Scoatem mereu pictori, sculptori, actori, cântăreţi, trombonişti, fiindcă altminteri cum am justifica atâţia profesori şi funcţionari artistici, cărora le merge leafa şi trebuie să le meargă?.. Altminteri, ar da statul în judecată, pe baza drepturilor câştigate şi a textelor de lege! Asta nu se face cu drepturi câştigate. Arta este reînoirea personală, focul care te mistuie şi te purifică mereu, pasăre Phoenix tot mai alegră şi mai spiritualizată. Ajutorul statului? Să-l verificăm, să-l controlăm! Banii împărţiţi artelor vin de la contribuabili, cari n’au nimic în schimb, nici localuri frumoase de spectacol, nici pinacoteci, nici fântâni sculptate, la răscrucea drumurilor, nici parcuri desenate frumos şi împodobite cu chipuri de piatră sau de animă, nici reprezentaţii ieftine, dacă nu gratuite. Mă duc la câte un matineu, în teatrele noastre subvenţionate , lojile casca goale, în staruri nu e nimeni. Nu e păcat ca actorii să joace în faţa scaunelor neocupate? Nu e păcat ca atâtea sute şi mii de elevi sau de studenţi săraci să stea acasă ori pe drumuri, în loc să se împărtăşească din feeria unui spectacol gratuit? E aşa de uşor să ştii din ajun câte locuri se vor vinde şi câte vor rămâne la dispoziţia şcolarilor sau a soldaţilor sau a lucrătorilor săraci ! Eu n’am uitat nici până azi un bilet gratuit pe care l-am avut în copilărie la Teatrul Naţional, la un matineu cu „Banul Mărăcine!” . De câte ori vizitez marile muzee străine şi văd pictori scoţând admirabile copii după tablourile ce~ (Citiţi continuarea în pagina 111-a) * CARNETUL MEU „SLAGVORTURI“ Trebue să declar de la început că nu este în intenţiunea mea de a încetăţeni un nou neologism, deşi cuvântul „şlagăr“, luat tot de la nemţi, circulă de câţiva ani în lumea comercială. Este insă vorba aci de un cuvânt, pentru o noţiune, care există desigur şi la noi, dar pentru care vocabularul românesc nu are încă un echivalent. Şi fiindcă vrem, în cele ce urmează, sâ vorbim de adevăratele epidemii de„ „slagvort-uri“, vom întrebuinţa pentru noţiunea care ne preocupă aci termenul nemţesc, niţel românizat prin litera Ş, specific nouă şi terminaţia pluralului „uri“ (slagvorturi) . Ce sunt deci „slagvorturi”? Sunt cuvinte care foarte des repetate prin scris şi viu grav, se întipăresc mecanic în creerii şi în mintea oamenilor, astfel că sunetul şi imaginea cuvântului răsar mereu şi domină, stăpânesc, gândul şi chiar conştiinţa individului,, fără ca individul acela să fi pătruns sensul, înţelesul acestor.....SLAGVORTURI“. * Şi acum când cunoaştem definiţia cuvântului „slagvort", vom spune ce furtună a putut provoca în lumea ştiinţifică apuseană apariţia, in revista ...Schweizerische Medizinische Wochenschrift“, a unui studiu intitulat, „Periculoase şi agvorturi in domeniul biologiei eredităţii“. In Elveţia germană trebuia să aibă loc un congres internaţional de medicină la care, in mod firesc, trebuia sa ia parte, ca totdeauna, şi savanţi germani, îndată ce a apărut studiul mai sus amintit, savanţii din Germania au făcut cunoscut că nu vor participa, fiindcă a putut să apară in Elveţia germană un studiu ca cel al profesorului Bauer. Ce conţine însă acest studiu ca ar fi putut provoca asemenea gest al... .„ştiinţei“ germane ? El dovedeşte clar că astăzi întreaga politică germană ,profesorul Bauer e vienez)e dominată de „slagvorturi" venite, sau mai bine luate, de politiciani demagogi din domeniul ştiinţei Biologiei, adică politicianii iau din acest domeniu noţiuni ştiinţifice ca „rasă“, „puritatea rassială“ care până azi nici chiar în ştiinţă nu sunt desăvârşit elucidate, „eugenia”, „sterilizare eugenică”, şi repetă mereu înaintea masselor populare aceste cuvinte, fără ca nici politicianii care le întrebuinţează, nici massele poporului care le ascultă, să le fi putut pătrunde înţelesul. Nu putem — din lipsă de spaţiu — reproduce în întregime studiul atât de interesant al savantului. E destul să notăm, pentru cititori, că profesorul Bauer citează marea primejdie a acestor slagvorturi. Astfel în Germania adesea se sterilizează bătrâni de peste 65 de ani (!). Se sterilizează indivizi cu boli dobândite (nu ereditare), care nici nu se transmit. întreg poporul german e astăzi sub influenţa sugestivă şi primejdioasă a unor „slagvorturi“. Adevărată „epidemie de slagvorturi“ ! Doctorul Ygrec CHESTIA ZILEI RĂVAŞE . Răvaşele de plăcintă prevestesc adeseori evenimentele anului care vine. D. GH. TÄTÅRESCU: — Scoate d-ta răvaşul. D. INCULEȚ: — Ba scoate-l d-ta! Frontul ţărănesc reprezintă, in Franţa, cea mai recentă dintre formaţiunile de dreapta. Geneza frontului e cunoscută. Conglomerat de organizaţiuni cu ideologii, la început, diferite, el s’a format printr’un acord încheiat între comitetul de acţiune ţărănească (cuprinzând în special uniunea naţională a sindicatelor agricole) partidul agrar şi comitetele de apărare ţărănească. Deci organizaţiuni profesionale în primul caz. Partid politic în cel de al doilea. In sfârşit, în ceea ce priveşte comitetele de apărare ţărănească, instrument de rezolvare al unor probleme locale. In principiu — dar nu în fapt — fiecare dintre organizaţiunile intrând în compunerea frontului ţărănesc, îşi conservă principiile şi-şi păstrează autonomia. Uniunea sindicatelor agricole n’ar putea avea însă, prin definiţie, preocupări politice. Partidul agrar este exponentul unei ideologii republicane şi democrate. Se declară partizanul sufragiului universal şi al sistemului bicameral. Repudiază oriceideie de parlament economic. Iar din punct de vedere exclusiv agrar, se pronunţă pentru preeminenţa complectată prin practica unui larg sistem de cooperaţie. In sfârşit, comitetele de apărare ţărănească ar trebui, prin finalitatea care a prezidat la constituirea lor, să se intereseze mai puţin de structura generală a statului decât de nevoile locale—şi imediate—ale ţărănimii şi să militeze nu pentru reforme de structură ci, cu mult mai modest, pentru soluţiuni de speţă. Aşadar, surse diferite. Ideologii distincte. In cea mai largă dintre interpretări, singura preocupare comună — aceia a agriculturii. Şi totuşi, aceste organizaţiuni se constitue într’un front comun. Acordul poartă mai puţin un caracter profesional decât un caracter politic. Dela ţărănime, ambiţiile se extind la reforma statului in general. Economicul se estompează. Pe primul plan, apare preocuparea politică. Pactul de constituire prevede într’adevâr: „Frontul ţărănesc este format într’un dublu scop: 1) să realizeze acordul asociaţiunilor aderente asupra marelor teme esenţiale ale politicei generale de apărare ţărănească; 2) să organizeze manifestaţiunile de massă indispensabile apărării intereselor ţărăneşti şi să ia, eventual, atitudinile publice pe cari situaţiunea le-ar impune. Obiectivele frontului ţărănesc sunt următoarele: a) lupta, contra unei politici de deflaţie care tinde la nivelarea inacceptabilă a preţurilor franceze prin raport la preţurile (Citiţi continuarea în pagina II-a) * Intre democrație și dictatură Frontul ţărănesc de C. L. FLAVIAN NOTE SIMPLIFICAREA aparatului de stat a inceput de la ministerul de interne. Nu era destul de simplu ? * CURTEA de Casaţie se va muta la Iaşi. Şi să mai spună Iaşii că nu li s-a făcut dreptate... * MUSSOLINI ameninţă cu retragerea din Liga Naţiunilor. Ca să se creadă că şi cealaltă retragere în perspectivă este tot strategică... # GUVERNUL amină elaborarea proectului de buget. Fiindcă nu poate să-l facă sau fiindcă vrea să-l lase pe seama altora ? # E vorba să se descopere hotarul universului. Adică... sfîrșitul lumii, cel prorocit de mult...