Adevěrul, martie 1937 (Anul 51, nr. 16286-16311)
1937-03-01 / nr. 16286
ABONAMENTE MIU lei pe un an în0 lei pe 6 lun! I00 lei pe1 luni In străinătate dublu 2 Lei BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) No. 5-7-9 BUDGETUL , ministru de finanţe a depus ori pe biuroul Camerei, proiectul de budget pe exerciţiul 1937-1938, care trebuie să fie aplicat la 1 Aprilie curent, adică peste o lună. S-ar părea că termenul acesta este extrem de scurt, pentru ca Parlamentul să poată exercita în cunoştinţă de cauză cea mai importantă prerogativă a sa. Căci, asupra acestui lucru nu încape nici o îndoială, votarea budgetului este nu numai dreptul, dar şi arma cea mai decisivă ce este dată în mâna Camerei, a reprezentaţiunii naţionale, pentru a controla, a dirija, a determina direcţiunea guvernării. Totuşi, având în vedere precedentele, d. Cancicov s‘ar putea lăuda că a depus proectul de budget mai da timp decât s’a făcut altădată. Altădată nu s’a lăsat nici măcar Comisiei budgetare timpul necesar ca să poată supune proectul budgetului unui examen mai amănunţit, unei discuţii mai ample, întrucât priveşte plenul, el a fost adesea chemat şi a răspuns chemării de a budla într’o noapte sau două, legea prin care poate sugera, dirija, determina politica guvernului, şi decide de întreaga administraţie a ţărei. E aceasta o mare viciere a vieţei parlamentare. Dar trebuie recunoscut că nu e specifică ţărei noastre. Chiar în ţări în care controlul parlamentar e o altfel de realitate decât la noi, întâlnim acelaş fenomen. Astfel guvernul britanic a depus zilele acestea proectul budgetului care trebuie să intre în vigoare tot la întâi Aprilie. Se poate răspunde că comparaison n’est pas raison şi că Parlamentul englez are nespus mai multe ocazii şi posibilităţi decât cel român, de a-şi impune voinţa. Dar realitatea este că pretutindeni guvernul trebuie să bazeze pe o majoritate care-i face credit şi că problemele budgetare sunt de aşa natură că discutarea lor dă rezultate suficiente dacă se face între specialişti, în comisiuni. Aceasta-i adevărat pentru detalii. In discuţia generală însă, proectul de budget dă ocaziunea să se nie.batâ întreaga politică a guvernului, să se facă critica administraţiei, să se transpună adică cifrele din domeniul contabilităţei în cel politic, să se examineze efectele lor asupra conducerei statului, a operei administrative, a situaţiunei statului şi paţiunei. imnul cheltuit cu aceste critici nu e pierdut Ele pun în gardă nu numai guvernul, dar şi pe cetăţeni cari sunt doar purtătorii budgetului în sensul strict al cuvântului, căci ei sunt aceia asupra cărora apasă sarcinile lui şi au cel puţin dreptul de a şti ce se face cu banii cari, figurând în budgetul statului ca venituri, figurează în budgetul lor ca cheltuieli. In această lumină, restrângerea posibilităţii de a discuta proectul de budget este o atingere gravă ce se aduce nu numai drepturilor Parlamentului, dar şi celui ce-i are naţiunea, corpul electoral, de a controla pe aleşii săi. Ne dam seamă că cele ce spunem astfel, nu exprimă nimic nou. Trec anii şi criticile şi constatările acestea se repetă, fiindcă se repetă şi faptele criticate. Dar nu e totuşi inutil ca ele să fie relevate, căci critica repetată sfârşeşte prin a obţine rezultatele ce urmăreşte. Ca orişice operă omenească, şi parlamentarismul e în continuă prefacere şi perfecţionare, înfrângerea lui, înlăturarea lui, din care regimurile dictatoriale îşi fac un titlu, nu este decât un fenomen trecător. Şi dacă nu ar fi decât prerogativa sa de a vota budgetul, de a stabili adică şi controla veniturile statului, încă s-ar putea conchide asupra superiorităţii regimului parlamentar. Căci orişicât dictaturile ar căuta să ascundă aceasta, gestiunea lor budgetară şi financiară nu suportă comparaţii cu cea a ţărilor democratice. Publicitatea gestiunii financiare care e regulă în democraţii, dă un suport creditului lor, e o frână contra risipei, o pavăză contra corupţiei, o garanţie contra dezordinei financiare, cea mai periculoasă dintre dezordini, cea din care se nasc toate celelalte în aparenţă dictaturile care dispun fără control şi limită de budgetul statului, au o guvernare mai comodă. Dar experienţa despoţiilor arată care e şi în materie financiară sfârşitul fatal al samavolniciei, al despoţiei. Istoria revoluţiei franceze soarta nenorocitului Ludovic XVI sunt în această privinţă cele mai cunoscute precedente, cele mai elocvente exemple. Dictaturile însă nu sunt altceva decât despoții, fără avantagiile celor monarhice. Asupra cifrelor cari figurează în proectul de budget al d-lui Cancicov, a prevederilor d-sale deci, va trebui să se revie, după ce vor putea fi studiate. B. Brănişteanu GUVERNUL încurajează producţia inului şi cânepei. Nu-i mai ajung d-lui Inculeţ sforile ? UN cutremur de pământ la Bucureşti. Asta-i mai trebuia guvernului... * ERI s’au luat măsuri in Belgia contra rexiştilor. Peste o zi, Belgia Orientului i-a urmat exemplul. * D-NII Tătărescu şi Dinu Brătianu sânt perfect de acord. De că nu s'a închis vânatul, furia lor sangvinară s'a potolit... # PRIMĂRIA municipiului București va comemora pe Creangă... Ca un protest contra celor ce critică bojdeucele dela periferia Capitalei... „DESIGUR, — a spus d. Caneicov, — că un om avizat valorează cât doi". Avizat de fisc ? ★ LA Senat, s'a remarcat că glasul ministrului de finanţe e slab. Dacă ar face d-sa somaţiile verbal... * Pe lângă instrucţiile scrise, prefecţii au fost invitaţi în Capitală — pentru instructiI verbale. Ca să-şi dea seama că mi-i nimic ascuns... * ★ Porumbelul alb Lucrătorii morii Cursugus — anunţa o telegramă din Corinat — au prins un porumbel alb care avea la piciorul stâng o verigă de nichel pe care erau săpate diferite litere şi o svastică. Sub veriga de nichel, lucrătorii au mai găsit şi o bandă de hârtie impermeabilă cu un text destul de ciudat. Intr’adevăr, interesant. Un porumbel alb care duce sau aduce mesagii conspirative nu este un lucru prea obicinuit. Nu. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât astfel de porumbei albi, cu mesagii pe verigi de nichel și pe benzi, sunt solii anonimi ai unor socoteli potrivnice, în primul rând, independenţii naţionale a poporului nostru. Aproape întotdeauna. Pentru că ce ar putea să însemne un asemenea sbor, fie el şi al unui porumbel alb, sub zodia svasticei şi pe linia care leagă Budapesta cu Berlinul şi Roma? Ce ar putea să însemne? Revizionismul imperialist şi sentimentul de revanşe al câtorva state înfrânte în războiul mondial şi-au transformat instituţiile în uzine de arme şi arăturile în terenuri imense de instrucţie. Dar pregătirea agresiunii de mâine se face cu pâinea popoarelor respective cari nu doresc deloc moartea colectivă pe care le-o rezervă unii factori de regim. Credincioase unor comandamente economice şi spirituale, aceste popoare jinduesc după o pace reală şi perpetuă care să anihileze pericolul ce-l reprezintă uzinele de arme şi terenurile de instrucţie pentru ele şi pentru nişte vecini slabi sau avuţi. Poporul nostru, aşezat istoric în calea imperialismelor, este socotit ca o hartă principală a marşului după teritorii, grâne şi petrol. Ce trebue să facă el pentru a-şi asigura independenţa naţională şi liniştea la fruntarii? Nu-i rămâne decât consolidarea raporturilor cu statele democratice, credincioase Ligii Naţiunilor, prin organizarea unei acţiuni interne pentru pace, ca un răspuns la următoarele principii, înscrise în Charta păcii: a) Recunoaşterea inviolabilităţii obligaţiunilor rezultând din tratate; b) Reducerea şi limitarea armamentelor prin acord internaţional, precum şi suprimarea profiturilor din producţia şi comerţul cu arme; c) întărirea Ligii Naţiunilor pentru prevenirea şi oprirea războaielor prin organizarea securităţii colective şi asistenţa mutuală; ( d) Stabilirea, în cadrul Ligii Naţiunilor, a unui mecanism eficace pentru remedierea situaţiilor internaţionale, susceptibile de a provoca războiu. Trecutul poporului nostru constitue, pentru prezent, însuşi dreptul lui la independenţă naţională, drept pe care acum îl tulbură un porumbel alb pentru că, într’un viitor apropiat, să-l sfârtice clonţul cunoscutelor acvile cariau pierit odată cu peceţile medievale. Să sperăm, însă, că lucrătorii morii Cursugus au prins singurul porumbel alb care sbura pentru primatul forţei şi că ceilalţi, semenii lui, sunt toţi puşi în slujba păcii... C. L. Vâlceanus NĂZBÂTII REZISTENŢA Oamenii de ştiinţă au dovedit marea rezistenţă a firului de păr. Această descoperire au făcut-o mai de mult contribuabilii noştri, părul cărora ieşind prin generaţii de căciuli... R?x Se lucrează intens la pregătirea recensământului şomerilor intelectuali. Lucrările ar trebui să fie făcute chiar de şomeri pentru a se rezolva temporar problema. România şi cele două concepţii europene Desbaterile ce se urmează în Camera Comunelor în legătură cu proectul prezentat de guvern de a se vota un credit de peste o mie de miliarde de lei, destinat complectării înarmărilor, au avut darul să lămurească fundamental prăpastia ce desparte astăzi Europa în două. In Germania hitleristă s-a spus de către personagii oficiale că poporul trebue să renunţe la unt şi la o alimentaţie normală, pentru ca d. Adolf Hitler să poată face cât mai multe tunuri. Tunuri cu cari, in chip logic, să încerce realizarea programului său politic de expansiune şi de cucerire. De altfel nu mai târziu decât ori ministrul propagandei Reichului, d. dr. Goebbels a subliniat scopul final al acestui program afirmând : „Suntem chemaţi de destin să devenim făclie şi pentru noua epocă ce se deschide în istoria lumii. O lume senilă se dărâmă şi se prăbuşeşte în prăpastie. Noi suntem lumea nouă, o Europă nouă care se ridică”. De aceia „Europa senilă", trăeşte de ani de zile cu tulburarea ameninţărilor de război şi a fost nevoită să învestească sume aproape astronomice în înarmări, pentru ca să trezească la timp Germania hitleristă din visurile ei de sângeroasă mărire. Deoparte se smulge pâinea de la gură unui popor de 65 de milioane, pentru ca să poată deveni „făclia Europei noul". O făclie care să pârjolească şi să distrugă, cum a mai făcut Germania în 1914, cu speranţa de a deveni de astă dată "Stăpână pe ruine şi pe mizerie. De partea cealaltă,lumea senilă", mărturiseşte în parlamentul liber ales al ţării că guvernul britanic a considerat, totdeauna şi consideră reînarmarea ca o odioasă necesitate. Iar in Franţa guvernul prezidat de un socialist,obţine, credite extraordinare pentru acelaş scop,împins de aceiaş grijă. Aceasta înseamnă că marile puteri democratice din Occident au înţeles că nu mai pot să stea cu braţele încrucişate în faţa înarmaţilor germane, înainte de a fi asigurat protecţia ţărilor lor şi, — ceea ce ne priveşte în mod direct şi satisfăcător, . .înainte de a fi in situaţia de a îndeplini obligaţiile luate". Punctul de vedere al guvernului francez în ce priveşte protejarea ţărilor cu cari se găseşte în legături de alianţă este foarte bine cunoscut. D-nii Léon Blum, Yvon Delbos şi Daladier, ministrul apărării naţionale, au confirmat cuvântul cavaleresc pe care l-a adus la Bucureşti subşeful marelui stat major al armatei franceze, cu ocazia inaugurării Arcului de Triumf de aci. Franţa consideră hotarele ei politice împinse până la noi şi, condusă de principiul păcii indivizibile, pune în joc toată greutatea sa militară, ca să ne asigure integritatea hotarelor. In parlamentul englez d. Baldwin a confirmat angajamentele luate în fata lumii întregi de către ministrul de externe Eden, în ce privește intrarea imediată în război a Marei Britanii alături de Franţa, împotriva eventualului d_ agreţ sor, care nu poate fi decât Gena- ina hitleristă. Iar în şedinţa de alaltăeri a Camerei Comunelor ora- [ torul partidului laburist a reamintit că dacă în 1914 Anglia ar fi făcut anumite declaraţii, Germania nu ar fi declanşat războiul mondial iar în situaţia de astăzi d-sa este de părere că „Germania de acum, mult mai slabă ca cea din 1914, ar ţine seama în mod cert de orice declaraţie hotărîtă a marilor puteri”. In consecinţă a cerut guvernului englez să se ia o atitudine şi mai categorică împotriva Germaniei d-lui Adolf Hitler. Marea Britanie trebuie să precizeze de pe acum? ceea ce este hotărîtă să nu tolereze în domeniul internaţional. Prin urmare marele partid de o-poziţie din Anglia cere guvernului Marei Britanii să meargă şi mai departe în angajamentele sale pentru apărarea păcii europene, cu păstrarea frontierelor actuale. Oratorul laburist a făcut în mod deschis aluzie la primejdia în care se găseşte Cehoslovacia de a fi atacată de germani, o acţiune pe care Anglia are datoria să o împiedice prin mijlocul arătat. Astfel s‘a pus în Camera Comunelor deadreptul şi problema securităţii din Europa Centrală, într-o formă care nu poate decât să ne bucure şi să întărească şi mai mult obligaţiunea tuturor oamenilor politici de a nu îngădui să ne abatem cât de puţin dela politica pe care o urmăm dela război încoace. Liviu P. Nasta .TELEFOANE OJOSESQ ÎNFRÂNGEREA EXTREMISMULUI DEDREAPTA A avut loc în Banat o serie de alegeri comunale, şi anume, în următoarele localităţi: Periam, Liebling, Scutea, Sistrarovăţ, Bobdea, Jutiaş, Ferendia, Crivobora, Călugăreni şi Saravale. Au întrunit nacional-ţărăniştii 1881 voturi, liberalii 1825, gogo-cuziştii 1139, georgiştii 191, vaidiştii 104, „Totul pentru tară" 62 voturi. E de remarcat că gogo-cuziştii — cu toata intransigenta lor în materie de nationalism — au mers în cartel cu... Şvabii (o reminiscenţă pe urma pactului dela ducea!). Vaidiştii — deşi Ardealul şi Banatul sânt fiefurile lor electorale au avut un număr ridicol de voturi._____ _________ Iar gruparea „Totul pentru tară" nici nu contează. SUNT IMPOZITE In declaraţiile făcute ziarului nostru despre „organizarea şi încurajarea industriei nationale", — d. prof. Gh. Taşcă a atins şi problema impozitelor. Statul nu sporeşte impozitele directe, care sânt cele mai juste , ci taxele asupra consumaţiei. Astfel se ajunge la situaţia remarcată de d. Ing. Osiceanu, că în costul de producţie al produselor petrolifere numai 25,9 la sută constituie costul produselor, iar 74,1 la sută sunt prelevările statului! ? Nu se poate schimba sistemul pentru repartizarea sarcinilor fiscale, în mod just, pe umerii fiecărui contribuabil ? M. Sevastos Un volum omagial şi o strălucită aniversare S’a mai scris la această rubrică despre aniversarea a 25 de ani de activitate a chirurgului dr. Traian Nasta. Cu prilejul acestei sărbătoriri, care are loc în palatul „Asigurărilor sociale” asistenţii şi colaboratorii maestrului îi aduc, cuprinos de admiraţie entuziastă şi recunoştinţă, un volum omagial. II am înaintea mea acum şi admir frumuseţea tehnicei tipografice cu care a fost executat, după ce am admirat concepţia care a prezidat la întocmirea lui intelectuală. Deşi chirurgii sunt oameni cari mânuiesc mai toată ziua bisturiul, pensa, acul şi aparatul electric, iată-l şi în ipostaza, când e nevoie, de mânuitori maeştri ai condeiului. Cunosc pe tânărul chirurg care l-a scris în cea mai mare parte şi nu-i voi spune aci numele, ştiind oroarea lui de a-şi vedea scris în gazetă numele. Respect această... fobie a lui, dar nu mă va împiedica de a-mi spune aci admiraţia pentru arta şi ştiinţa cu care a întocmit volumul omagial Biblioteca medicală românească posedă un şir de volume analoage, care vor forma odată tot atâtea monumente ale măreţului Pantheon al eroilor Interectualităţii şi umanităţii româneşti. Astfel au apărut pe rând volumele privitoare la prof. dr. Marinescu, Toma Ionescu, Davilla, Gomoiu, Parhon, Babeş. Şi acum se aşează în splendidul templu al acestor eroi intelectuali, a căror viaţă a fost consacrată alinării suferinţelor omeneşti, şi acest volum privitor la viaţa şi opera încă tânărului maestru Traian Nasta. Şi vor veni apoi, desigur, ca să complecteaze galeria figurilor spirituale ale Pantheonului, monumentele intelectuale întrupând pe un: Iacobovici, Gerota, Cristide, Leonte, Nanu-Muscel, Danielonul, Hortolomeiu, Daniel, Bălăcescu, Poenaru-Căplescu, Gheorghiu, Angelescu (ministrul), Severeanu, Jianu şi atâţia alţii, Pantheon înaintea căruia vor veni să se închine nu numai generaţiile viitoare de medici şi chirurgi, ci şi toate categoriile sociale. Căci medicina şi chirurgia modernă au ajuns singura ştiinţă şi artă în stare să alunge cu adevărat reala suferinţă a omenirii. Doctorul Ygrec Centrala: 3-84-30. Provincia: 3-84-31. Străinătatea: 3-84-33. DUPĂ ATENTAT După „Le Populaire" SE REÎNFIINŢEAZĂ BURSELE UNIVERSITARE... Aşa se pare... Şi măsura ni se pare dintre cele mai bune. Am cerut-o cu ani în urmă. Bursa înseamnă un examen, o întrecere, un control. Bursa înseamnă învăţătură temeinică. P. P. Carp, cu acea ironie nimicitoare — nimicitoare pentru contimporanii lui, dar (până la sfârşit) şi pentru el însuşi — spunea: românul se naşte bursier... — Da, dar dintre aceşti bursieri s’au recrutat profesorii, magistraţii, funcţionarii şi ostaşii cari, cot la cot, într’o formidabilă comuniune sufletească, au închegat aşezarea României mici şi au contribuit la întemeierea României întregite. Bursierii aceştia au furnizat unei ţări în prefacere şi în justificată sporire, cadrele de cari avea nevoie. — ţăruşii cu cari trebuia să-şi hotărnicească fiecare câştig de prestigiu sau de teritoriu. După războiu, când s’au desfiinţat bursele, când s’au întemeiat căminele şi cantinele, — a dispărut selecţiunea, garantată prin examen şi a apărat uniformizarea, care ne-a dus unde suntem azi. Generaţiilor de bursieri, semi-bursieri, solvenţi (grade în învăţătură), — le-au urmat generaţiile otova, fără relief şi fără grad, generaţiile cu loc la cămin şi abonament la cantină, generaţiile fără examen şi fără selecţie... Se reînfiinţează, deci, bursele universitare. Aceasta înseamnă că tineretul va reintra în disciplina examenelor şi va cunoaşte iarăşi, emoţiile minunate ale izbânzii, criteriile neînduplecate ale selecţiunii. Un student într’un cămin este un număr într’o colectivitate. Un bursier este un om independent. Bursa garantează individualitatea insului. Bursa prilejueşte lupta, emulaţia. Bursa este prefaţa vieţii, este anticamera profesiunii. Reînfiinţarea burselor va fi — credem noi — un prilej de mare, de salutară prefacere a generaţiilor cari se ridică azi, o chemare la carte, o adunare în bibliotecă şi în sala de curs. ...Şi va fi cu atât mai bine pentru tineretul studios, pentru adevăratul tineret studios, care există totuși în ciuda ultimelor manifestări atât de descurajante... Tudor Teodorescu-Braniște DESEN de RGSS