Apărarea Patriei, octombrie 1961 (Anul 17, nr. 233-258)

1961-10-26 / nr. 254

______________________________- APARAREA PATRtET____________________________________________________________ Antrenamentul zilnic — la baza însușirii instrucției de front In capitolul 5 al noului regu­­ament sînt prevăzute mișcările : comenzile pentru luarea pozi­ției „culcat“ (pentru luptă), „drepți", „salturile“ și mișcarea „tîrîș“. De la început remarcăm o nou­tate în formula de comandă Comanda a căpătat o formulare mai completă, care reflectă e­­xact atît scopul cit și complexi­tatea mișcării. Așa, de exemplu, regulamentul arată că la coman­da „culcat“ militarul se așează repede pe burtă cu fața la noua direcție, iar la comanda „pentru luptă“ militarul se pregătește, in plus, pentru executarea focu­lui. In vechiul regulament era prevăzută numai comanda „cul­cat“. Deoarece co­manda „ridica­­ti­vă“ era nece­sar de multe ori să fie urma­tă de comanda „drepți“, regu­lamentul stabi­lește că pentru ridicarea militarului din poziția „culcat“ (pentru luptă) se va da numai ultima comandă, adică „drepți“. Totodată se stabilesc în detaliu ce mișcări execută militarul în acest scop. Coman­danții trebuie să-i învețe pe sol­dați să execute această ridicare în mod organizat, cu mișcări pre­cise, deoarece din practică s-a constatat că acest mod de ridi­care este nu numai cel mai co­rect, dar, în același timp, și co­mod pentru militari. De asemenea și comanda pen­tru executarea saltului a suferit oarecare modificări. Noul regu­lament stabilește următoarea co­mandă : „soldat... pînă la (pină la linia) ___ salt — ÎNAINTE“. Tot la fel este precizată și co­manda pentru executarea miș­cării tîrîș. Printr-o redactare mai clară, mai precisă, regula­mentul arată în mod amănunțit modul de execuție a fiecărui fel de mișcare tîrîș , pe burtă, pe brațe și genunchi și pe e­narte ■.­ In procesul de însușire a in­strucției de front, perioada cea mai importantă este cea la care se referă actualul regulament în primele cinci capitole. Impor­tanța acestora este determinată de două considerente principale în primul rînd, prin însușirea temeinică a instrucției de front fără armă (cap. 2), cu armă (cap. 3) , a salutului militar, și a ieșirii din formație și prezentării (cap. 4) , a poziției culcat (cap. 5), se pun bazele unei bune desfășurări ulterioare, atît a instrucției de front, cit și a celorlalte catego­rii de pregătire. Cele cuprinse în primele 5 capitole fac parte din cunoștințele elementare pe care le primește tînărul ostaș care vine pentru prima dată în contact cu viata militară. In al doilea rînd, însușirea co­rectă a tuturor prescripțiunilor prevăzute în aceste capitole in­fluențează direct aplicarea in pro­cesul de instruire a cunoștințe­lor cuprinse în celelalte capitole, deoarece pentru executarea tu­turor formațiilor se aplică co­menzile, mișcările și pozițiile în­vățate prin studierea primelor capitole. Așadar, este o legătură firească intre instrucția individuală care se desfășoară pe baza Regula­mentului de front și celelalte forme ale pregătirii. Una din metodele cele mai e­­ficiente pentru însușirea preve­derilor noului regulament — și in special a ca­pitolelor referi­toare la instruc­ția individului este efectuarea unui antrena­ment zilnic în cadrul ședințelor de pregătire, iar apoi exigența co­mandanților de a pretinde păs­trarea unei poziții și conduite ostășești în orice ocazie, de că­tre fiecare militar. Incepînd cu capitolul 6, „for­mațiile grupei“, noul regulament aduce și unele modificări mai e­­sențiale privitor la formularea comenzilor pentru executarea formațiilor în sensul că unele dintre ele au fost simplificate, iar altele completate. Sigur că și aceste modificări au fost deter­minate tot de practica anilor trecuți în pregătirea de front, deoarece unele din comenzi fiind greoi de pronunțat, provocau a­­numite greutăți. Prin formulările stabilite de noul regulament s-a căutat a se ilustra prin coman­dă, cit mai precis, mișcarea ce urmează a se executa, fără însă a scăpa din vedere indicațiile ce sînt absolut necesare a fi date » vederea executării ei. Să luăm cîteva exemple de asemenea comenzi. Comanda pentru repaus cu părăsirea for­mației este: „Grupă, un repaus, rupeți rîndurile — MARȘ“, adică în această comandă se indică și scopul pentru care militarii rup rîndurile — repausul. De aseme­nea, în comanda pentru trecerea la formația în ordinea rărită se indică in plus militarul direcțio­nal, așa cum am văzut din stu­diul capitolului 1. In schimb, pentru trecerea la formația în ordine strînsă, nu se mai coman­dă „strîngeți șirurile“ ci se in­dică la fel militarul direcțional, spre ce direcție se execută mic­șorarea intervalelor și se co­mandă : „...micșorați intervalele­­ MARȘ“. In continuare, regulamentul stabilește, în locul comenzii prea lungi care era pentru punerea în mișcare a grupei, o comandă mai concisă : „Grupă, pe umăr- ARM, direcția... inainte-MARȘ, iar pentru pune­rea armelor pe pămînt sau ridi­carea lor se ara­tă atît comenzi­le cît și explica­rea operațiunilor ce le grupa la execută darea acestor comenzi. Locotenent-colonel ST. MOLDOVAN Să aplicăm coreei Regulamentul de front al Forțelor Armate ale R. P. R. Aplicație tactică. Tanchiștii au străbătut și mai au de parcurs mulți kilometri pînă își vor îndeplini misiunea de luptă primită. Cîteva îndrumări privind respectarea regulilor in coloană le sînt mecanicilor conductori de mare folos. In clișeu , locotenentul-major Nicolae Petrescu, locțiitorul tehnic al comandantului de subunitate, fo­losind clipele de răgaz, dă mecani­cilor conductori unele indicații de care depinde în bună măsură ajungerea a timp în locul ordonat. "• (Foto : M. Pojogeanu) PREGĂTIREA PROGRAMULUI PENTRU A DOUA ZI E­xigență Căpitanul Ion Dorhoi și locotenentul-major Gheorghe Cooș sînt cunoscuți ca buni comandanți de subunități. Ei știu că se pot obține rezultate bune în pregătirea de luptă și politică a subordonaților numai dacă și grada­ții sînt bine pregătiți, dacă sînt buni metodiști. Zilele acestea am asistat la pregătirea gradaților din subunitatea comandată de căpitanul Dorhoi, în vederea instrucției de front de a doua zi. Ofițerul le-a arătat gra­daților un adevărat model de felul cum trebuie să pro­cedeze în instruirea tinerilor militari , da comenzile re­gulamentar și răspicat, executa personal practic mișcă­rile planificate, cu multă siguranță. Apoi a numit pe­rind cîte un gradat să comande și să execute și cu ceilalți gradați. Ofițerul nu a scăpat din vedere nici o greșeală. A sesizat faptul că unii gradați dădeau comenzile prea încet, fără energie și le-a pretins să-și remedieze încă de la început această lipsă. Procedînd astfel, căpitanul Dorhoi va reuși cu sigu­ranță să formeze și în acest an buni comandanți de grupe, să ajungă și chiar să depășească procentul de 80 la sută militari de frunte, cît a avut în subunitate în anul trecut de instrucție. Am asistat de asemenea și la o ședință de pregătire a gradaților pentru a doua zi, ședință condusă de loco­tenentul major Ocoș. Se preda exercițiul cu tema „Rolul, descrierea, montarea și demontarea închizătorului la tunul din înzestrare". Bun metodist, pregătind cu compe­tență gradații și cerîndu-le acestora să acorde atenția cuvenită instruirii soldaților, locotenentul major Ocoș reușește să obțină rezultate bune în pregătirea de luptă și politică a sub­ordonaților. Metodele bune folosite de acest ofi­țer în pregătirea gradaților își arată roadele încă din primele zile de instrucție. Căpitan V. CIMPEANL Pentru a forma buni trăgători Căpitanul Z. Szilagyi, comandant de companie, acordă o atenție deose­bită pregătirii programului de instruc­ție pentru a doua zi și de bună seamă că acestui fapt se datoresc multe din succesele subunității. Am avut prile­jul să mă conving de acest adevăr. Sub conducerea căpitanului Szilagyi, comandanții de plutoane se pregăteau pentru instrucția focului de a doua zi. Ofițerii se antrenau în folosirea pan­­tografului pontător în vederea execu­tării unor ședințe de tragere cu ar­mamentul de pe tanc O importanță deosebită s-a acordat și încadrării în timp a executării o­­chirii, încărcarii tunului si declanșării loviturii de control Cu un program temeinic pregătit subunitatea și-a desfășurat a doua zi în condițiuni bune programul de ins­trucție Căpitan N. ZGLOBIE Teoretic și practic Succesele obținute la instrucție depind in mare parte de felul curb­ co­­mandanții de plutoane pregătesc programul de a doua zi. In subunitatea unde muncește căpitanul N. Desagă această activitate se execută cu regularitate și temeinic. De pildă, lo­cotenentul Gh. Mircea și locotenentul Marin Doro­banțu­, comandanți de plutoane in această sub­unitate, finind seama de programul săptămînal și de indicațiile date de comandantul companiei, studiază manualele regulamentele, de metodică, presa militară și litera­tura beletristică In legă­tură cu temele ce urmea­ză să fie predate. In urma acestui studiu, ei își întocmesc planurile conspecte, stabilesc ma­terialele necesare pentru desfășurarea temei in cet mai bune condițiuni. din De asemenea, nu steapă vedere să prevadă metodele și procedeele cele mai bune ce vor fi folo­site pentru fiecare temă. Dar pregătirea progra­mului de instrucție pen­tru a doua zi nu se limi­tează numai la pregăti­rea comandanților de plutoane, ci, în fiecare zi. Cîte o oră, către sfirșitul programului de instruc­ție, comandanții de plu­toane fac pregătirea teo­retică și practică a co­mandanților de grupe in teren. La această activi­tate ei urmăresc ca toți gradații să-și cristalizeze cunoștințele, să generali­zeze metodele cele mai bune. Căpitan T. MORAR El In vederea exercițiului tactic de specialitate de trei ani, subunitatea pe care o comandă locotenentul major I. Horvat poartă titlul de „Subunitate de frun­te“. Comandantul și subordonații săi sînt hotărîți să cucerească în acest an, pentru a patra oară, acest titlu de cinste, încă din primele zile de instrucție comandantul subunității a pus un de­osebit accent pe instruirea gradaților, pentru a face din fiecare u­n bun spe­cialist, un ajutor de nădejde. Zilele trecute, militarii din această subuni­tate aveau de executat exercițiul tac­tic cu tema : „Activitatea plutonului d­e telefon­-telegraf pentru instalarea nodului de transmisiuni". Comandantul su­bunității a studiat cu atenție regulamentele și instrucțiu­nile, literatura de specialitate, iar la pregătirea gradaților în vederea exercițiului le-a explicat acestora mo­dul de acțiune și cum trebuie să facă pregătirea materială. Căpitan P. MOLDOVAN Exemplul comandantului Locotenentul D. Ro­man este un ofițer tânăr, însă cu expe­riență bogată în in­struirea militarilor. El acordă toată atenția pregătirii gradaților, cerin­du-le să execute practic orice mișcare — acest lucru fiind baza însușirii cunoș­tințelor și deprinderi­­lor militare. Zilele a­­cestea, subunitatea a­­vea de executat un exercițiu cu tema : folosirea mijloacelor de protecție antichi­­mică. Ofițerul a în­ceput pregătirea gra­­daților pentru acest exercițiu prin verifica­rea cunoștințelor ace­stora, după care le-a arătat demonstrativ cum se poate îmbrăca costumul de protecție într-un timp mai scurt decît chiar pre­­vede baremul pentru „foarte bine". Apoi le-a cerut și gradați­lor să procedeze la fel. La rîndul lor, gra­dații au fost în mă­sură a doua zi să le arate subordonaților cum se folosesc cu su­cces în luptă mij­loacele de protecție antichimică. Căpitan P. NANI) 10- 26 octombrie 1961 Nr. 254 (4716) Pe marginea unor poezii sosite la redacție In primul rînd voi discuta despre poeziile primite de la locotenentul Ion Dumitrescu socotindu-le dem­ne de luat și considerare. Poezia intitulată „ Oțelul" pe lingă unele calități evidente suferă de o exage­rare cu totul nemotivată, înlocuind omul cu oțelul cum s-a intimplat în cazul de față. Oda adresată oțelu­lui ajunge la o concluzie ciudată. Tot ce este in lume: mașini, hidro­centrale, combine, rachete, vapoare, toate sînt datorite acestui metal. Pină și Voicu sau Crișan au deve­nit niște anexe subordonate oțelului. Oare așa să fie ? Minere­urile au existat înaintea apariției vieții și omului pe pămint. Dar fără inter­venția minții și a brațelor ome­nești au zăcut milenii, neclintite. Procesul ar fi trebuit tratat altfel, vda să se adreseze omului și for­ței sale care a făcut ca oțelul să strălucească in mașini și nu ou­tea unelte. Iar omul țării noastre este înflăcărat din această muncă nobilă de elanul constructiv al partidului. Și incă o constatare : din oțel noi facem obiecte pașnice, dar nu trebuie să uităm că aceste obiecte de construcție și creație îndrăz­neață, le apărăm cu armele făcute tot din oțel. Și le apărăm neclintiți ! A doua poezie, „Drumul partidu­lui", este incompletă ca prezentare, nu comunică suficient emoția și admirația majoră, fiind tratată sche­matic, abuzind in generalități. Aș vrea să discut cu dumneavoa­­tră personal fie la redacție sau să așteptați pină se va redeschide ce­naclul ..Alexandru Sahia“ de pe lângă C.C.A. Locotenentul Eugen Duca ne tri­mite o poezie intitulată „Santinelei" din care spicuim prima strofă pen­tru cursivitatea și sinceritatea ei e­­motivă : „Ostaș ce stai de Cu brațul strins pe strajă țării, arma nouă, Fii mindru că în largul zării Păzești cîmpiile cu rouă. Regretăm însă că mai departe poezia este tratată cu facilitate, ver­sul devenind prozaic, iar conținu­tul înecat de platitudine și conven­țional, ca aceste două stihuri de e­­xemplu : „Cînd schimbul doi coboară-n mină I­ ai in pază... De­ aceea-i munca productivă" S-ar putea da și alte exemple din cuprinsul manuscrisului. Autorul și-a dat seama probabil de aceste defi­­ciențe, scutindu-se într-un post-­ scriptum, sub pretext că se află in aplicație, bineînțeles, referindu-se mai mult la materialul utilizat pentru corespondență. Dragă tovarășe Du­ca, arta scrisului implică multă mi­gală, o cizelare atentă, ore și ore de lucru asupra manuscrisului chiar a­­­tunci când avem un proiect o sim­­plă poezie, de notație. Nu vreau să apelez la atâtea exemple ajunse astăzi clasice : Eminescu, Creangă, Caragia­­le și­­ Sadoveanu. Socotesc pe bună dreptate că dacă veți relua materialul poetic căutind să-l aprofundați și, mai ales­­ să-l debarasați de zgură și să-l șlefuiți cu răbdare, poezia va putea vedea lumina tiparului adăugind la bucuria dumneavostră și totala noastră mul­țumire. Caporalul Gheorghe Neagu ne tri­mite o fabulă „Șarpele și ariciul“ cu tendința binevenită și lăudabilă de a fi o satiră adresată imperialiștilor, revanșarzi de la Bonn. Dar să dis­­­cutăm succint subiectul fabulei: un șarpe înghite pe lună broscuță după broscuță pînă ce întîlnește un arici, încearcă să-l devoreze dar se în­țeapă în ace. Șarpele izbește cu capul în arici pînă moare. Evident, faptele in realitate au o altă semnificație. Popoarele lumii care au cu totul o altă proporție decît a minusculului arici nu vor răbda pasive tentativa șarpelui, ci chiar de la primul său atac îl vor strivi sub tăvălugul lor nimicitor așa cum piere vipera sub piciorul omului, încă o observație : ritmul și rima nu sînt respectate cu strictețe, cerințe imperios impuse intr-o fabulă de largă circulație unde orice imper­fecțiune este cu totul dăunătoare. Vă recomandăm să citiți și să stu­diați pentru genul în care aveți vădite înclinații, fabulele și satirele lui Cri­­lov, Bednîi, Maiakovski, La Fontaine, Arghezi, Topîrceanu Breslașu. Locotenent-colonel NICOLAE TĂUTU R­ADIO VINERI 27 OCTOMBRIE PROGRAMUL I. — 5.00 Radiojurnal.. Buletin meteorologic ; 5.10 Emisiunea pentru sate. Construcții trainice și ieftine în G.A.C.; 5.15 Jocuri populare romî­nești; 5.30 Secția de gimnastică; 5.40 Muzică ușoară; 6.00 Buletin de știri. Buletin meteorologic; 6.10 Muzică de estradă; 6.30 Muzică populară romîneas­­că; 6.45 Salut voios de pionier; 7.00 Radiojurnal. Sumarul presei centrale; 7.15 Cîntece; 7.30 Sfatul medicului; 7.45 Valsuri; 8.00 Din presa de astăzi; 8.30 Suite de compozitori romîni; 9.00 Din cîntecele și dansurile popoarelor; 9.30 Prietena noastră cartea: Pagini din li­teratura sovietică pentru copii; 10.00 Buletin de știri; 10.08 Cîntă Galina Tuf­­tina (Uniunea Sovietică) și Peter Glosop (Anglia), laureați ai concursului tineri­lor cîntăreți de operă de la Sofia; 10.45 Muzică ușoară; 11.00 Buletin de știri; 11.03 Concert simfonic popular; 11.40 Cîntă Ana Pop Corondan și violonistul Ștefan Stroe; 12.00 Limba noastră. Vor­bește acad. prof. Al. Graur (reluare); 12.10 Muzică distractivă interpretată de fanfară; 12.30 Piese vocale și instru­mentale de compozitori romîni; 13.00 Buletin de știri; 13.05 Concert de es­tradă; 13.45 Cotele apelor Dunării; 14.00 Muzică ușoară; 14.30 Muzică populară romînească; 15.00 Buletin de știri; 15.05 Recomandări din program; 15.10 Concert de prînz; 15.50 „Sărbătoarea recoltei“. Montaj de cîntece și­­ versuri; 16.15 Vor­bește Moscova ! ; 16.45 Jocuri populare romînești; 17.00 Radiojurnal. Buletin me­teorologic; 17.15 Cîntece; 17.30 Emisiu­nea muzicală pentru copii; 18.00 Lu­crări de Bach în interpretarea clave­cinistei Wanda Landowska; 18.S0 Un clasic al literaturii gruzine, Vaja Pșa­­vela; 18.40 Muzică ușoară de Joachim Fiebig și Siegfried K[ai - compozitori din R.D. Germană; 19.00 Jurnalul sa­telor; 10.25 Laureați ai celui de-al II-lea Concurs internațional „George Enescu" - 1961; 19.45 Muzică­­ ușoară Interpre­tata la pian; 22. Radiojurnal; 22.30 Pagini de mare popularitate din muzica de operetă; 23.00 Interpreți sovietici care ne-au vizitat țara; 23.52—23.55 Bu­letin de știri. PROGRAMUL II.­­ 12.00 Buletin de știri; 12.15 Melodii populare romînești; 12.40 Melodii... melodii...­­ emisiune de muzică ușoară romînească (reluare); 13.10 Cîntece ale tineretului din R. D. Germană; 13.30 Reportaj. Azi vă pre­zentăm Fabrica de conserve Tecuci; 13.40 Cîntă violoncelistul Alfons Capi­tanovici și flautistul Alexandru Nico­lae; 14.00 Buletin de știri; 14.03 Muzică din operete sovietice; 14.30 Muzică sim­fonică; 16.50 Curs de limba rusă; n.00 Concert popular; 17.30 Sfatul medicu­lui; 17.35 Muzică populară romînească; 18.00 Buletin de știri; 18.05 „Din isto­ria muzicii corale romînești“: Gavrî Muzicescu; 18.30 Din viața de concert a Capitalei; 19.30 Teatru la microfon: „Trenul blindat 14-69“, adaptare radio­fonică după piesa lui Vsevolod Iva­nov ; 21.15 Muzică de estradă ; 21.30 Radiojurnal. Buletin meteoro­logic; 21.45 Muzică populară din R.P. ungară; 22.00 „Premiul discului Pa­ris 1960-1961“; 22.30 Moment poetic . Din lirica maghiară contemporană; 22.33 Preludii de Debussy Interpretate de pianistul Aldo Ciccolini; 23.00 Radiojur­nal; 23.15-24.00 Concert serenadă. Maiorul Nicolae Bană este secre­tarul unui birou de partid pe uni­tate. Mereu în mijlocul probleme­lor importante ale unității, el se preocupă ca organizațiile de bază de partid să-și axeze permanent munca pe sarcinile centrale ale pregătirii de luptă și educației po­litice a personalului, să crească rolul și influența lor în viața sub­unității. A intrat în practica secretarului ca, odată elaborată o hotărîre, să organizeze chibzuit îndeplinirea ei, stabilind fiecărui tovarăș din birou sarcini și răspunderi precise, ast­fel ca prin ei să fie mobilizate în muncă toate organele conducătoa­re de partid. In felul acesta , prin atragerea în muncă a tuturor mem­brilor biroului de partid, el poate să cuprindă principalele probleme pe care le are de rezolvat, poate să acționeze organizat și multila­teral în direcția îndrumării organi­zațiilor de bază. Secretarul biroului de partid știe că pentru a putea coordona și o­­rienta cît mai bine activitatea bi­roului trebuie să cunoască viața, să aibă o legătură permanentă cu membrii de partid, să fie edificat asupra situației din fiecare organizație de bază. De a­­ceea o parte a timpului și-o pe­trece în baterii, în mijlocul ofițe­rilor, gradaților și soldaților, ascul­­tîndu-le părerile, îndrumîndu-i în muncă, ajutînd practic organele conducătoare de partid și pe cele atemiste în orga­nizarea vieții de organizație, în desfășurarea muncii educative cu militarii. In artico­lul de față ne-am oprit tocmai a­­supra acestei laturi a activității secretarului biroului de partid, recrcîndu-se la unitatea sa de artilerie antiaeriană, de la bi­lanțul în care s-a analizat des­fășurarea uneia din aplicațiile im­portante ale acestui an, coman­dantul a adus o veste foarte bu­nă. Prin el, șeful superior mul­țumea întregului personal pentru abnegația și iscusința cu care ac­ționase în îndeplinirea misiunilor. " Pentru orice militar este lesne de înțeles ce mult înseamnă aceas­ta în viața unei unități. Toți cei ce-o alcătuiesc, ofițeri, subofițeri, gradați și soldați, atîția oameni cu funcții și specialități diferite, văd cum efortul fiecăruia s-a contopit în efortul comun, spre același scop, și a dat rezultate. Mulțumirea ce li se aduce are­adinei rezonanțe. Oamenii o înscriu în tradiții și în inimi, se simt in stare să înfrunte orice obstacole, oricit de grele, și să le învingă. Trăiesc, cu alte cu­vinte, sentimentul că acolo, la pos­turile încredințate, își fac datoria cinstit și demn, respec­tîndu-și ju­­rămîntul dat patriei. Sentimentul acesta l-a trăit a­­tunci, și-l trăiește ori de cîte ori unitatea are motive de mîndrie, și secretarul biroului de partid, ma­iorul Nicolae Bană. Cînd l-am în­trebat despre satisfacțiile deosebite avute în ultima vreme, mi-a vor­bit tocmai despre episodul amintit mai sus și de faptul că, în poligon, două treimi din baterii primiseră la trageri calificativul „foarte bi­ne", iar restul „bine". In răspunsul acesta este el în­suși. Un om s­incer, identificat cu năzuințele cele mai frumoase ale colectivului și convins că munca sa de comunist se măsoară prin faptele de armă ale tovarășilor în rîndul cărora este chemat să ducă cuvîntul partidului. F­ost muncitor forestier, apoi activist de partid în viața ci­vilă și lucrător politic în ar­mată, tovarășul Bană a fost edu­cat de partid să aibă tăria asu­mării răspunderilor și a muncii perseverente pentru a le face față. S-a constatat, prin primăvară, în urma unui control efectuat de apa­ratul politic, că în bateria unde locțiitor politic al comandantului era căpitanul Alexandru Zamfir e­­xistau lipsuri ce îngreunau buna desfășurare a pregătirii de luptă și politice. Din cauză că unii ostași nu-și însușiseră bine specialitatea , nu respectau strict instruc­țiunile, se produsese chiar un accident în timpul unui exerci­țiu. In vederea îmbunătățirii stărilor de lucruri de aici s-a discutat cu tovarășul Zamfir atît în cadrul a­­paratului politic, cît și la biroul de partid. Dar aceasta n-ar fi fost de­ ajuns. Trebuia mers în subuni­tate, acolo unde trăiau, munceau, învățau oamenii ei, pentru ca aju­torul să fie cît mai concret, mai potrivit situației. Biroul de partid a încredințat a­­ceastă sarcină secretarului. Experiența, acest sfătuitor de neprețuit, l-a învățat că oriunde ,în­ comuniști ei reprezintă veriga principală de care depinde înde­plinirea sarcinilor. In exemplul lor în munca lor politică de mobili­zare stă cheia succesului. De a­­ceea, în baterie, el și-a început ac­tivitatea pornind de la organizația de bază de partid. Se pregătea toc­mai o adunare pentru a se discu­ta sarcinile comuniștilor pentru reușita tragerilor. Raportor era comandantul. Deși data adu­nării nu era departe, el doar și-l schițase abia. Maiorul Bană a stat îndeaproape de vorbă cu el, ară­­tîndu-i importanța sarcini; ce-o primise ; de felul cum și-o înde­plinea el, de felul cum munceau toți cei ce trebuiau să se ocupe de pregătirea adunării, depindea ca ea să constituie o școală de educație, să dea rezultate. L-a sfătuit apoi ca în raport să generalizeze tot ce-i bun în munca politică desfășurată în rîndul militarilor pentru a îi se dezvolta dragostea de armă, de specialitate și de subunitate, hotă­­rîrea de a-și însuși măiestria,, de a se antrena perseverent astfel ca totdeauna să fie în măsură să apere cerul patriei. L-a mai sfătuit tot­odată pe el, și pe secretarul orga­nizației de bază care era de față, să organizeze consfătuiri între comandanții de tunuri, între ser­vanți, să pregătească militarii pen­tru concursul de specialitate ce ur­ma să se desfășoare pe unitate, astfel ca la adunare comuniștii să se prezinte de-acum cu unele re­zultate concrete A stat de vorbă apoi și cu alți comuniști, îndemnîndu-i să se pre­gătească în vederea adunării. Pe caporalul D. Știroiu, care-i și în Comitetul organizației de bază U.T.M., ținînd seama că acest to­varăș a participat și anul trecut la trageri, l-a îndemnat să ducă mun­că în rîndul militarilor arătîndu-le cum să procedeze pentru a rezolva problemele ce li se vor pune în po­ligon și ce să facă pînă atunci. Pen­tru a-i ajuta mai îndeaproape, i-a sugerat teme de convorbiri, precum și ce alte activități să desfășoare pentru a mobiliza pe artileriștii antiaerieni din subunitate să sa pregătească temeinic în vederea tragerilor. Cu soldatul I. Roșu, dis­cuția a fost dusă astfel ca acesta să înțeleagă că-i de datoria lui să cucerească insigna de „utilitar de frunte". La aceasta îl obliga cali­tatea lui de candidat de partid, necesitatea ca prin fapte să întă­rească cuvintele ce se adresa tova­rășilor lui. Firește, maiorul Bană a partici­pat și la adunare, orientînd orga­nizația asupra sarcinilor ce-i reve­neau Activitatea lui in subunitate n-a rămas fără urmări. Acesta este lu­crul esențial. Căci este de cea mai mare importanță ca atunci cînd un tovarăș dintr-un organ de partid merge într-o subunitate, prin felul său de a acționa, prin munca ce o duce cu oamenii, să contribuie e­­fectiv la îmbunătățirea muncii. A­ceeași muncă, ce pretinde și analiză matură, și stăruință în înfăptuirea unor măsuri, și principialitate, a desfășurat-o secretarul biroului de partid și în alte organizații de bază. Intr-una din subunități el a socotit că, pen­tru a se crea o stare de avînt în rîndul ostașilor, trebuia neapărat să se schimbe stilul de muncă al comandantului ei. Acesta, necăjit de unele rămineri în urmă ale ba­teriei, manifesta nervozitate, mer­­gind pînă la a se răsui la subordo­nați. Unii dintre gradați îi copiau această atitudine. Desigur, nu în felul acesta se creează acea atmos­feră de lucru care să dea aripi tu­turor. La examenul pentru cuceri­rea insignei de ..militar de frunte“, unii soldați din baterie nu s-au prezentat la nivelul cerut. Maiorul Bană a discutat despre acestea cu comandantul subunității. Militarii sînt oameni pe care po­porul ni i-a încredințat ca să-i formăm ca luptători și cetățeni. Trebuie să dăm dovadă de răbdare în instruirea și educarea lor. Să folosim drepturile cu care ne în­vestesc legile țării și regulamen­tele pentru a-i învăța meseria ar­melor, a-i educa. Cam în acest fel i-a vorbit. Schimbările în mintea și sufle­tul oamenilor nu se petrec fulge­rător, ci în timp, și ele sînt deter­minate de multe împrejurări, de educație. Comandantul acela a în­țeles greșit, la început, sfatul ce i s-a dat. A căzut în cealaltă ex­tremă — manifestînd lipsă de exigență față de pregătirea subor­donaților. Firește, iar a trebuit să i se atragă atenția. Grija față de om, i-a spus secretarul biroului de partid nu înseamnă a-i face ușurări la instrucție, a-i pretinde mai puțin, ci dimpotrivă. E nevoie să facem totul pentru ca el, omul îmbrăcat în haina militară, să fie gata oricind să pună tot ce are mai bun în slujba patriei. Asupra acestui comandant de subunitate au influențat și continuă să influențeze si alți comuniști, to­varăși ai săi de muncă. El și-a schimbat în bună măsură atitudi­nea. Și aceasta se simte în primul rînd în viata bateriei, în calea pe care o străbate ea. Acum, se nu­mără și ea între bateriile care s-au înscris cu calificativul foarte bine la tragerile din poligon . o treime din militarii în termen sînt posesori ai insignei ostășești de onoare. C­a să reușești în munca cu oamenii, e nevoie să găsești calea spre sufletul lor. A­­ceasta nu se poate fără a te apleca cu grijă asupra frămîntărilor și preocupărilor lor, fără a căuta să rezolvi propunerile, sugestiile cerințele lor îndreptățite. Secreta­și­rul biroului de partid se străduiește să țină seama de acest principiu al muncii de partid. A observat de pildă că un membru de partid, că­pitanul Teodor Matei, era abătut de la o vreme. S-a interesat mai îndeaproape despre cauzele acestei stări. Tovarășul manifestase slă­biciuni în activitatea sa de servi­ciu și, firește, fusese criticat pen­tru ele. Dar el avea și griji în fa­milie. Maiorul Bană l-a vizitat acasă, a intervenit pentru a-i re­zolva situația. In același timp, așa cum ii impunea principialitatea, i-a atras atenția asupra deficiențelor sale și i-a cerut să depună toată energia pentru a-și îndeplini sar­cinile. Altădată, un tînăr ofițer comunist i-a raportat că în urm­a criticilor ce le-a adus intr-o adu­nare unui tovarăș, acesta îl ne­dreptățește. Secretarul de partid a cercetat dacă informarea este în­temeiată și a atras atenția celui in cauză asupra comportării sale nejuste, arătindu-i că încalcă nor­mele statutare. Cînd un membru de partid din rîndul militarilor în termen, soldatul Tiberiu Husti,­­a adus la cunoștință că sînt defec­țiuni în ce privește distribuirea scrisorilor, el a stat de vorbă cu militarul care răspundea de aceas­ta și defecțiunile au fost înlăturate. Și în alte cazuri, secretarul bi­roului de partid a dovedit aceeași grijă fată de oameni și nevoile lor. Va trebui să persevereze pe a­­ceastă cale, întărindu-și și mai mult legăturile cu comuniștii și cu militarii fără de partid, apropiin­­du-se și mai mult de ei, dind mai multă atenție muncii si preocupă­rilor lor. In prezent, maiorul Bană, îm­preună cu întreg biroul de partid, se pregătește pentru adunarea co­muniștilor de dări de seamă și ale­geri. Ei au în vedere ca această adunare să generalizeze tot ce s-a realizat in domeniul muncii și vie­ții de partid, să scoată la iveală lipsurile si măsurile pentru lichi­darea lor, astfel ca să crească mai mult rolul organizațiilor de bază de partid în viata subunităților, în dobîndirea de noi succese în pre­gătirea d­e luptă și politică. A fi secretar al biroului de partid — aceasta înseamnă o înaltă pre­țuire și în același timp o mare răspundere. Merită să-ți închini toate cunoștințele și experiența, în­treaga putere de muncă, toată pa­siunea comunistă pentru a fi demn de ea. Locotenent-colonel Secretarul biroului de partid GH. BEJANCL

Next