Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1970 (Anul 26, nr. 1-52)
1970-01-14 / nr. 2
n PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA! «n ^ ..... ANUL XXVII pa a fi A HTM72. |HpK|ICII | Cd |J € II ICI |V1 . S PAGINI| IEI) ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA APLICAȚIILE TACTICE IN TJ_M_P_U_L IERNII, PIATRĂ DE ÎNCERCARE mssmm m ■ ■^mmiBimmmaÊmmmuimmamÊUÊiBEEIBÊÊÊEMKÊÊËKÊÊÊEM A MĂIESTRIEI MILITARE (■ [UNK]BMAAMWMHBBWWHIBNBWIIlIflriflB'l ilh IWWlAMAAMAABMMI SI A TĂRIEI MORALE L. 1 _ mm ca TEHNICA SA FUNCȚIONEZE PFRFFP.T ■ s_ n ■ [UNK] «uv ■ în timpul aplicațiilor tactice, problemele legate de îndeplinirea misiunilor, învingerea unor greutăți, sînt rezolvate de comandanți, de mecanici conductori, de grupele de reparații și întreținere ale batalioanelor. Sîntem însă și noi, militarii din serviciul tehnic, părtași atît la satisfacții cît și la insuccese. De altfel, simțim tot mai mult necesitatea colaborării tuturor factorilor care au un cuvînt de spus în funcționarea ireproșabilă a tehnicii de tancuri și auto în aplicațiile tactice, momente importante ale activității noastre de instrucție. Această preocupare a ieșit în evidență și cu prilejul trecerii tancurilor și a autovehiculelor la exploatarea de iarnă, cunoscute fiind problemele ce le ridică exploatarea mașinilor în acest sezon. Serviciul tehnic, împreună cu comandanții de subunități au pus accent atît pe pregătirea prealabilă a personalului cît și pe organizarea rațională a muncii, ridicarea răspunderii fiecărui militar în vederea executării în condiții optime și în volum complet a operațiunilor. A devenit o regulă ca în special verificările și reglajele la tancuri și automobile să fie executate atit de grupe de reparații ale atelierului unității cît și ale batalioanelor, concomitent cu efectuarea lucrărilor de întreținere. Ceea ce duce la creșterea eficacității controlului interoperațional, la un randament sporit în depistarea și remedierea defecțiunilor. Această colaborare, existentă și în zilele de întreținere și verificare tehnică, în perioadele de pregătire a aplicațiilor, reprezintă în fapt și o contribuție la ridicarea calificării mecanicilor conductori militari în termen, a șoferilor. La rîndul lor aceștia au un cuvînt de spus, ca oameni care în diverse situații, în timpul îndeplinirii misiunilor, au reușit să cunoască anumite particularități ale tancului sau autovehiculului, cum „răspund“ la comenzi. Conlucrînd în acest fel, plutonierul Grigore Pop, șef de grupă reparații la atelierul unității, și sergentul-major Vasile Teodorescu, mecanic conductor, au prevenit in două rînduri avarierea tancului datorită faptului că, împreună, au sesizat la timp o defecțiune la cutia de viteze. Majoritatea subofițerilor, între care plutonierii-majori Neculai Gogonel, Eugen Ilie și Ion Vlăduț, plutonierul Traian Farcaș, și-au însușit un astfel de mod de lucru. Cei mai mulți sînt comuniști și aș vrea să subliniez preocuparea comitetului de partid și a birourilor organizațiilor de bază de a-i antrena să se situeze în fruntea acțiunilor meritorii care contribuie la mobilizarea tuturor militarilor pentru pregătirea minuțioasă a tehnicii de luptă în vederea aplicațiilor. Comuniști ca maiorul Alexandru Pop, șeful atelierului unității, maiorul Roman Dudaș, comandant de batalion, maiorul Gheorghe Mănăilă, ajutor pentru tehnică al comandantului de batalion, căpitanii loan Stan și Gheorghe Popa, comandanți de companii manifestă o permanentă preocupare pentru activizarea personalului tehnic de la subunități, a grupelor de reparații, pentru buna organizare a fluxului tehnologic și reducerea timpilor morți, corelarea activității de control și eliminarea suprapunerilor. Toate acestea se subordonează principalei sarcini de a asigura o permanentă stare operativă a tehnicii de luptă. La pregătirea teoretică și practică a personalului, în scopul însușirii regulilor de întreținere și exploatare a tancurilor și autovehiculelor, serviciul tehnic, comandanții de subunități au avut în vedere cerințele ce au decurs din experiența unor aplicații anterioare, executate iarna. In consecință, s-a acordat mai mult timp unor ședințe și antrenamente în care echipajele și-au întregit cunoștințele despre modul de acționare asupra tehnicii pentru scoaterea tancului din împotmolire Maior VIOREL LUPȘA (Continuare în pag. a II-a. Iarna a rezervat — în aplicațiile tactice din anii precedenți — aproape fără excepție — surprize meteorologice cu consecințe importante și imediate asupra practicabilității terenului și viabilității drumurilor. Acestea au exercitat influențe mai ales asupra deplasărilor trupelor în diferite situații de „luptă". Obstacolele și greutățile apărute au fost învinse, de regulă, cu succes atunci cînd s-au executat marșuri obișnuite, de apropiere. Dar deplasările din contextul „dezvoltării luptei în adîncime“ nu au fost întotdeauna perfecte. Au apărut felurite neajunsuri care ar fi putut fi prevenite prin aplicarea fermă a prevederilor regulamentare, prin respectarea strictă a tuturor regulilor din sfera „disciplinei cîmpului de luptă“. Este un fapt constatat că elanul ofensiv al trupelor care au rupt apărarea adversarului sau au ciștigat o altă „luptă“, răspunderea pentru sporirea continuă a puterii loviturilor și, legat de aceasta, realizarea din mișcare a grupărilor de forte și mijloace care vor acționa asupra obiectivelor următoare determină creșterea, mai cu seamă în rîndul cadrelor, a unei stări de tensiune' 'cu atît mai accentuată cu cît viabilitatea drumurilor este mai limitată, iar practicabilitatea terenului în genere mai redusă. Apare fenomenul că toți comandanții de subunități „se grăbesc“, revendicînd priorități în angajarea pe itinerare, în depășirea eventualelor coloane care nu se înscriu cu un ritm înalt de deplasare. Cunoscîndu-se acest fenomen, deplasarea trupelor în împrejurările arătate trebuie atent controlată și îndrumată de către statul major, la încrucișările de drumuri și în alte puncte importante, posturile de comenduire și îndrumarea circulației fiind necesar să fie conduse de ofițeri. Ne amintim de o aplica- Colonel V. MIHAIL (Continuare în pag. a II-a) Disciplina deplasărilor este hotărîtoare După intrarea în raionul fie concentrare nici o urmă în întreaga zonă, nu va prezența tancurilor. Foto : ST. IONESCU In acest număr; Marginalii la preocupările unui grup de lectori pas. a II-a! Specialiștii despre exploatarea autovehiculelor iarna PE ZĂPADĂ PE CEAȚĂ, măsuri de precauție sporite tone. a Vl-al Constatăm, la lectura unor răspunsuri pe care diferite foruri le dau redacției ca urmare a unor sesizări, o —r realijdicta ca numele celor vinovați de o deficiență oarecare, de un comportament incorect să nu apară în mod public. La fel se petrec cîteodată lucrurile și în cadrul unor adunări de partid sau U.T.C. , nu se operează cu critica decit pînă la un anumit nivel, cei ce se plasează deasupra acestui nivel beneficiind de un cadru mai restrîns, cîteodată redus la clasicul „între patru ochi" Invocîndu-se specificul armatei, o asemenea practică se și teoreticare se întărește autoritatea șefului Se poate ca el, intr-un moment sau altul, să greșească, să nu dea randamentul optim, să aibă ieșiri necontrolate. Va fi .1023,Ia autoritatea sa de o critică în adunarea colectivului de comuniști sau în presă ? Va suferi autoritatea sa dacă el își va recunoaște în mod deschis lipsurile? Trăim cu toții o viață colectivă și fiecare am încercat un sentiment de respect în fața unui act autocritic, serios și simțit, făcut cu convingere, nu ca o demonstrație demagogică. în cel care are tăria de a se privi cu ochi critic vedem putere morală, dorință de depășire, virtualitatea unor succese viitoare. NU CRITICA LEZEAZĂ AUTORITATEA, ci faptele incompatibili zează afirmîndu-se că atitudinile critice față de oameni, cu grade și funcții mai mari ar fi neavenite, întrucît le-ar leza autoritatea. Astfel, se ajunge pe alocuri la situația că la adresa unora, care ar merita să i se arate deschis soluri în educație, in purtare, în stilul de lucru, combativitatea rămîne la un ton vag și general. Evident, întărirea autorității șefilor este o necesitate decurgînd din disciplina militară, din unîtatea de comandă. Subordonatul trebuie să îndeplinească ordinele superiorului său fără discuție prompt. Mai mult. In armata noasistră — instituție a orînduirii socialiste — respectul față de șef este însoțit de sentimentul dragostei. Totul ii apropie pe comandanți și executanți, aceleași interese, aceleași năzuinți patriotice, conștiință demnității, a drepturilor și îndatoririlor cetățenești. Cînd aceste condiții se întrunesc în oameni cu o fizionomie spirituală și etică înaintată — așa cum este de altfel în cele mai multe cazuri — rîndurile sînt cimentate nu numai de disciplina militară, ci și de tovărășia și frăția ostășească. Companiile, batalioanele, regimentele și diviziile noastre au dovedit cu prisosință de-a lungul anilor ce lucruri minunate poate realiza această coeziune. Sentimentele calde pe care se nutresc militarii față de comandant in subunitate, unitate, divizie etc. își au izvorul nu numai în aceea că el reprezintă societatea și, în același timp, aparține aceleiași lumi din care fac și ei parte, ci și pentru că el dovedește niște ascendente morale și profesionale care-l impun. Cu alte cuvinte, alături de autoritatea cu care este investit de stat prin grad și funcție, el afirmă și autoritatea competenței, principialității, hărniciei, spiritului de răspundere, exigenței, încrederii în om și multe, multe altele. De altfel, tocmai prin manifestarea lor în toate momentele activității și vieții, șeful crește în ochii celor pe care este chemat să-i instruiască, să-i educe, să le dirijeze eforturile. Aceasta este calea normală prin Dar să luăm și cazul — care nu-i doar ipotetic — în care este vorba de un om ajuns întîmplător într-un anumit post : este incompetent și fără perspective și caută să-și acopere lipsurile printr-o purtare Colonel GH. BARBU (Continuare In pag. a V-a. Tragerilor antiaeriene- ACEEAȘI PRECIZIE ȘI ÎN ANOTIMPUL RECE! Potrivit misiunii lor de luptă ș 1 posibilităților tehnice de care dispun, subunitățile de artilerie și rachete antiaeriene, pot duce cu succes acțiuni de luptă în orice anotimp, ziua și noaptea, indiferent de starea vremii. Pîcla, ceața ploaia, zăpada, poleiul pot împiedica temporar intervenția aviației de vînătoare dar nu și pe cea a artileriștilor și rachetiștilor ș.a. Desigur asemenea fenomene atmosferice — îndeosebi iarna — influențează funcționarea tehnicii de luptă, capacitatea de lucru a militarilor din aceste subunități. Pentru a menține tehnica în stare de funcționare la parametri optimi și personalul la posibilitățile maxime de muncă, totdeauna gata pregătit în vederea tragerilor antiaeriene — a fost întreprins un complex de măsuri. Și în acest an a nins abundent, îndeosebi în munți. Dar paralel cu asigurarea continuității serviciului de luptă, subunitățile, avind pregătite din vreme uneltele și mijloacele tehnice necesare și organizîndu-și cu chibzuință folosirea efectivelor, rotirea turelor, reușesc să înlăture zăpada de pe căile de acces, din jurul unor obiective și din incinta rampelor de lansare, să mascheze pozițiile în funcție de mediul înconjurător. Procedîndu-se astfel, circulația în dispozitiv, transportul rachetelor, alimentarea, dislocările, mișcarea circulară a rampelor și a armamentului artileristic etc. sînt permanent posibile și favorizează desfășurarea normală a antrenamentelor, stabilirea corectă a condițiilor balistice și meteorologice în care s-ar desfășura tragerile, cooperarea fructuoasă cu aviația de vânătoare ce acționează pe înveliș de iarnă. Am sublinia aici eforturile intense depuse mai ales de militarii subunităților dislocate în munți La acest capitol s-au ivit și unele minusuri. Spre finele lunii decembrie a anului recent expirat, la o baterie a.a., bunăoară, s-a găsit zăpadă pe prelata aparatului central, gheață pe anume părți ale tehnicii de luptă și pe fundul amplasamentelor. Or, se știe că umiditatea, pătrunsă la părțile mobile ale aparatelor indicatoare, la conductorii electrici, la sistemele optice, la mufele de cuplare a cablurilor etc dă naștere la scurtcircuitări și străpungeri ale izolațiilor, fenomene care se descoperă foarte greu. Acestea afectează precizia determinării coordonatelor țintelor aeriene și implicit a calculelor de tragere. De altfel, punerea în situație de luptă a bateriei respective a depășit cu mult baremul admis. O altă direcție în care se acționează pentru ca tragerile antiaeriene să se poată executa și iarna cu aceeași eficiență este aceea a perfecționării tehnicii de luptă. Introducerea unui sistem de conjugare a lucrului stației de radiolocație cu aeel stației de dirijare permite identificarea automată a propriilor avioane aflate în zbor de descoperire, urmărire și neutralizare a țintelor aeriene adverse. Cum variațiile de presiune a aerului în secțiunile de ghid pot influența negativ siguranța în funcționare a stațiilor de dirijare a rachetelor, specialiștii noștri au pus la punct o instalație de protecție a magnetroanelor — în curs de generalizare la trupe — evitîndu-se astfel întreruperi în funcționarea acestora, sau scoaterea lor prematură din funcțiune. Adoptarea soluției de sporire a mobilității cabinei emisie-recepție — pe de o parte prin adăpostirea stației în amplasament, iar pe de alta prin ridicarea ei la o înălțime mai mare față de cea inițială — permite creșterea gradului de protecție și mai ales a posibilităților de descoperire a țintelor la altitudini mai mici și la distanțe ce depășesc chiar pe cele prevăzute de constructor. Astfel și influența zonelor împădurite, a stratului foarte gros de zăpadă sau a eventualelor troiene din apropiere e in bună măsură anihilată. Introducerea alimentatoarelor mobile, concepute și realizate la noi în țară, îngăduie nu numai alimentarea simultană rapidă a unui număr sporit de rachete, ci și reducerea duratei lucrului militarilor pe vreme cu ploaie, ger, viscol etc. în sezonul de iarnă, principala preocupare a cadrelor din subunități e îndreptată spre îmbunătățirea continuă a calității antrenamentelor, urmărindu-se și prezența tuturor militarilor la program. Totuși, în cazul unor absențe fortuite, nu în fiecare subunitate se recuperează temele cu cei care au absentat. Or, ar trebui să nu se piardă din vedere că un militar cu goluri în instruire poate comite, cînd nici nu te aștepți, o greșeală de natură să compromită lucrul întregii echipe, ba, în final, chiar și tragerea. La bilanțuri și mai ales în unele adunări de partid s-a subliniat că absențele se înregistrează cu precădere acolo unde lipsește preocuparea pentru călirea organismului și dezvoltarea rezistenței fizice a militarilor iar îmbolnăvirile și scutirile „de sezon“ sînt socotite ca... inerente Am observat, pe alocuri, că iarna apar sau se amplifică tendințele de simplificare sau de teoretizare a exercițiilor de antrenament. Am întîlnit cadre care părăsesc tehnica la apariția primelor precipitații atmosferice și improvizează „ceva" la sală, dar și excesul de zel al altora de a face antrenamente, afară „cu orice preț“, chiar și atunci cînd starea vremii nu o permite. La serviciul de luptă la material s-a preferat, în unele locuri, fie să se lucreze efectiv cu o singură echipă (ca la un exercițiu demonstrativ sau la un instructaj metodic); ceilalți militari fiind doar spectatori fie să se admită întreruperi mari în executarea acestor ședințe, motivându-se absența temporară din sector a zborurilor avioanelor, dar neutilizîndu-se, în același timp, aparatura proprie de imitare. Ești nejustificată subaprecierea de către unii ofițeri a acestei aparaturi, deși cu ajutorul ei putem reprezenta, pe bază de program, și rezolva situații aeriene complexe, putem executa trageri de instrucție apropiate de realitatea luptei moderne. Bineînțeles că asemenea, tendințe și practici au fost și sînt combătute oriunde apar atît cu prilejul controalelor cît și al adunărilor generale ale organizațiilor de partid. Din practica procesului de ln Colonel ION IFRIM (Continuare în pag. a Vil-a. CHENAR A ÎNVĂȚA, CN MOD DE A TRĂI Pe culoarul unei secții a spitalului Fundeni, așteptind diagnosticul izotopilor și al medicilor militari de aici pentru cineva care-mi este scump, am cunoscut un maistru militar tinăr, internat și el pentru investigații medicale. Omul era preocupat, firește, de rezultatele pe care avea să le primească și mi-a împărtășit emoțiile lui. Așa am intrat în vorbă. Mi-a împărtășit cîteva din planurile sale de viitor și, pe undeva, a pomenit numele unui coleg care, se pare, l-a impresionat prin voință și putere de muncă, și care, acum, este elev al Academiei militare. Referințele lui mi-au trezit dorința de a cunoaște omul despre care îmi povestise. Am cerut relații la academie. „Da . — mi-a răspuns șeful lui — maistrul militar clasa a lll-a Necșoiu Teodor este elev la noi, la facultatea de radiolocație, în anul IV. Merge, foarte bine“. Un motiv in plus pentru a mă întilni cu el și, eventual, a-l prezenta cititorilor, l-am solicitat un interviu și astfel am aflat drumul lui în viață. Colonel GH. BEJANCU (Continuare în pag. a VlI-a Maistrul militar clasa a III-a NECȘOIU TEODOR