Ardealul Nou, 1948 (Anul 3, nr. 105-158)
1948-06-20 / nr. 131
2 ARDEALUL NOU Despre necesitatea Căminului Cultural de ŞTEFAN LUCA înfiinţarea Aşezămintelor pentru cultura Poporului ca factor de organizare al tuturor căminelor culturale din ţară a însemnat un reviriment pentru vieaţa culturală a satelor noastre. Condițiile noi de viaţă, reformele adânci pe care le trăim, reforme menite să ridice nivelul economic, cultural şi politic al masselor largi populare, împun desfăşurarea unei munci perseverente, mai ales, in satele noastre. Pentru că la sate se simte mai puternică setea de cunoaştere şi înţelegere ale acestor reforme, acestor salturi calitative spre o nouă societate, acolo unde vieata culturala era insuficient dezvoltată iar preocupările politico-economice ale ţărănimii muncitoare au fost sistematic adormite prin diversiuni șoviniste. Intre drepturile cucerite de popor, dreptul la cultură este unul dintre cele mai importante, şi ţărănimea vrea cu tot dinadinsul să se familiarizeze cu cultura. Căminul Cultural este instituţia care conduce şi asistăpe ţăran în lupta sa de ridicare culturală. In numele trecute ale ziarului nostru s-a mai scris despre această problemă şi s-a accentuat lipsa Căminelor Culturale în judeţul Mureş. Deatunci Aşezămintele pentru cultura Poporului au înfiinţat o comisie interimară şi un cămin cultural judeţean, coordonator al căminelor culturale din întreg judeţul Mureş, a căror primă sarcină era înfiinţarea grabnică a căminele culturale acolo unde lipseau-Trebue aici să facem o constatare puțin îmbucurătoare. La apelul lansat către intelectualitatea satelor, dea porni degrabă la reactivarea căminelor existente şi la organizarea lor acolo unde nu existau, nu s'a răspuns decât din câteva comune, pe care le poţi număra f pe degete. Cu toate că s'a accentuat că înfiinţarea căminelor este simplă, procedura fiind foarte uşoară cu toate că problema repertoriului şi a programelor era rezolvată prin apariţia „îndrumătorului Cultural“ şi munca intelectualului era astfel considerabil uşurată, cu toate că e dejuns să se ceară lămuriri de organizare căminului judeţean, să se ceară formulare de înfiinţare (pe care fiecare cămin din judeţ, trebue să le completeze pentru a putea fi autorizat) şi afiliere la Aşezăminte, să se ceara un reprezentant al Comisiei Interimare ca, în cadrul unei adunări festive, să ia fiinţă Căminul Cultural. Odată înfiinţat căminul va primi în mod regulat material artistic, cultural, economic, prin publicaţiile care sunt destinate special. Acest material va apare şi în limba maghiară astfel că drumul cultural identic al naţionalităţilor conlocuitoare ne va apropia mai mult de ţelul nostru, de culturalizare a masselor. Trebue ca intelectualitatea satelor să răspundă la acest apel, să contribue efectiv la acest proces de luminare a satelor, la construirea unui vast şantier cultural acolo unde reavoinţa regimurilor reacţionare au semănat buruieni amare. pentru că acum nu poate fi îngăduit ca ţărănimea muncitoare să nu fie lămurită că i se construieşte un viitor fericit în Republica Populară Română, nu poate fi îngăduit că ţăranul să nu păşească împreună cu muncitorimea de la oraş, pe drumul arătat de avantgarda clasei muncitoare, Partidul Muncitoresc Român. Centenarul Proclamaţiei de la Islaz In sala mare a Palatului Cultural a avut loc, într-un cadru festiv, Duminică dimineaţa, sărbătorirea centenarului Revoluţia din Muntenia, organizată de Aşezămintele pentru Cultura Poporului. In faţa unei numeroase asistente serbarea a fost deschisă de d-na Ermina Antalffy, consiliera Ministerului Artelor şi Informaţiilor pentru judeţul Mureş. Dl. Ioan Lupşa, directorul Şcolii Normale mixte, a făcut o amplă expunere a evenimentelor din anul 1848, din Muntenia, oprindu-se în special asupra „Proclamaţiei de la Islaz", o veritabilă constituţie, care manifesta aspiraţiile de-acum o sută de ani ale revoluţionarilor ridicaţi pentru obţinerea drepturilor pentru popor. Datorită reacţiunii boierilor conservatori şi moderaţilor din sânul liberalilor care au zădărnicit străduinţele lui Bibcescu şi eroismul Anei Ipătescu, reacţiunea care a apelat la ajutorul armatelor turceşti revoluţia nu a reuşit, dar în conştiinţa poporului a intrat adânc dorul de libertate. Ducit o suta de ani realitatea se prezintă luminoasă. Clasa muncitoare în frunte cu Partidul Muncitoresc Român au desărvârşit ceea ce a cerut poporul la Islaz în 9 iunie 1848. Im limba maghiară a vorbit de Hajdú Francisc, inspector şcolar, arătând semnificaţia revoluţiilor din 1848 şi rolul lui Bălcescu şi Petőfi, cei care au înţeles să apropie pe români şi pe maghiari pentru realizarea idealurilor comune. A urmat un reuşit program artistic, dat cu concursul echipelor de dansuri din Voiniceni şi Glodeni şi echipa Liceului Agricol, care au entuziasmat asistenta. D-ra Boavia a rentat „Imn către Republică“. Programul s-a încheiat prin „Imnul Republici Populare Române“ executat de corul învățătorilor maghiari. v. m. Alianța dintre muncitorime şi ţărănime articolul dlui I. Pavel, din motive technice, va apărea în numărul viitor. HOTE Se împlinesc 12 ani de la moartea lui Maxim Gorki, creatorul realismului socialist. Maxim Gorki, prin lupta sa, prin literatura sa s’a identificat cu aspiraţiile poporului muncitor. Faptul că era cel mai iubit dintre scritorii poporului sovietic şi în acelaş timp cunoscut în lumea întreaga, a făcut pe trădătorii poporului să-l considere ca pe unul din cei mai importanţi adresari, crezând că prin asasinarea lui vor da o lovitură fatală luptei intelectualilor progresişti La 12 ani după moartea lui vedem ci lupta lui n’a fost zadarnică. Opera lui cunoaşte o răspândire din cele mai mari, realismul socialist devenind sigurul criteriu al adevăratei literaturi. Mihail Eminescu Se împlinesc 59 de ani dela moartea lui Mihail Eminescu. Trăind într’o epocă nefericită deşi a suferit consecinţele alcătuirii greşite a societăţii, cunoscând ca nimeni altul tesaurul literaturii populare (fata de care a manifestat un profund ataşament), marele poet, ne-a dăruit opere trainice inspirate din folklor şi chiar în formă populară, care dovedesc că niciun poet nu se poate depărta, nu se poate smulge din popopor şi nu se poate înstrăina de la aspirafiile lui, că izolarea de popor însemnează condamnare la eşec. „20 de poezii“ colecţia de versuri, editata de un grup de tineri poeţi Clujeni, unde semnează Victor Felea, Alexandru Kea, Dumtru C. Micu, Iosif Morujan, Iomnichie Olteanu, F. Păcuraru, Gabiel Pamfil, estiţia Papu, demonstrează clar că artiştii au găsit drumul cel drept, reaizarea unei adevărate poezii pentru massee ling populare; colecţia de versuri a tinerilor poeţi din Cluj constitue un semn îmbucurător despre progresul ideologic al lumii noastre artistice, într-un număr viitor vom reveni mai amănunţit. „Inspectorul de Poliţe“ piesa cu multiple semnificaţii a lui J B Priestley, de care ne-am mai ocupat în această pagină, constitui prin problematica ei, prin profunzimei temei una din dramele bune ale repertoriului universal, dar dincolo de latura pur scenică, se desbate în ea drama bugheziei capitaliste engleze şi criza ei morală. Prin întorsăturile uluitoare ale situaţiilor, fiecare desvăluind un nou şi mai grav păcat al acestei burghezii Împietrit în lumea ei de prejudecăţi, ea constitue şi un avertisment, de altfel răspicat exprimat de „inspectorul Goole" la ieşirea sa din scenă. In punerea în scenă a Teatrului National din Bucureşti, a constituit un spectacol din cele mai bune posibile. Poate că d. Chirii Economu, dacă s’ar fi mişcat mai puţin pe scenă, ar fi fost mai aproape de ideea lui J. B. Priestley, care — credem — consideră „inspectorul" ca un soiu de conştiinţă întimă. Dna Maria Voluntaru şi dşoara Irina Răchiteanu au fost cele mai bune, nuanţând cu simţ şi găsind expresiile cele mai potrivite. D. Al. Clonsiu, şi-a cunoscut bine rolul şi a jucat cu multă naturaleţă. Filmele burgheze Notează pe zi ce trece O simţitoare scăde din punct de vedere calitativ, datorat în cea mai mare parte neputinţei regizorilor şî scenariştilor burghezi de a rezolva orice temă care trece dincolo de veşnica poveste a soţului incornorat, a soţiei isteţe şi a amantului deştept sau a veşnicei fetişcane seduse şi aşa mai departe. Cauza acestei reputini stă în lipsa aparentă oricărei linii ideologice, în sforţirea scenariştilor de a fugi de orice critică prin care ar leza „sensibilitatea“ patronilor, ori pentru a creat un film calitativ ridicat, nu se poate renunţa la studiul realităţii, iar studiul realităţii burgheze, făcut cu obiectivitatea duce în chip necesar la o critică ascuţită a acestei realităţi. Un exemplu intensant ne oferă „Adieu Cherie* recest rulat la „Colectiva" — in care critica familiei burgheze — de altfel cam lâncedă, lipsită de o linie fermă în tratarea temei — este întunecată de ridicarea la rangul de eroină a femeii de stradă (tot un product al societăţii burghezo- capitalis,t.). Povestea enervantă a cocotei în care se deşteaptă spiritul de sacrificiu odată cu dragostea, dovedeşte impotenţa scenariştilor burghezi de a rezolva pozitiv poli- tema artistică pusă de propria lor prâduire 80 ci dă. Patru noul tipuri de aparate de televiziune in URSS întemeietorul televiziunii în Rusia, înainte de marea Revoluţia din Octombrie, a fost celebrul fizician rus, B. L. Rozing Cercetările şi activitatea fzicienilor sovietici, discipoli ai savantului Rozing, au dus, în 1938 la realizarea primelor transmisiuni de programe regulate din studiourile din Moscova şi Leningrad. Centrul din Leningrad a întrebuinţat o instalaţie complectă de televiziune, construită după planurile lui G. V. Brande. In cadrul planului cincinal, transmisiunile de televiziune urmează să fie efectuate şi în alte centre în afară de Moscova şi Leningrad. Industria radiofonică sovietică pregăteşte producţia în masă a 4 noui tipuri de aparate de televiziune, toate construite în condiţii ce ameliorează calitatea imagine!. Misiunea lui Mr. Perkins în ţara bolşevicilor Master Perkins e însărcinat să dovedească opiniei publice americane că în ţara bolşevicilor realităţile sunt negre, că nu exstă nici o libertate că regimul apasă greu pe umerii populaţiei, că in comparaţie cu Uniunea Sovietică, America dolarului, este raiul mutat pe pământ, că rână şi viaţa unui negru neînsemnat este mai luminoasă. Pentru aceasta Mr. Perkins pleacă în U. R S. S., dar nu găseşte ce căuta: aici există mai mari libertăţi ca orunde, nu există şomeri, nici excroci, există însă presă liberă, vieaţă îmbelşugată, oameni care nu iresc cu un scop bine determinat, oameni conştienţi. Mr. Perkins nu-şi poate îndeplini misiunea în stilul în care i-au impus bancherii din Statele Unite ale Americii. Această piesă, prezentată de elvii Liceului Industrial din Tg. Mureş, pe scena Teatrului Secuiesc, s-a bucurat de un succes mintat. Concursul iniţiat de „ARLUS", pentru atribuirea execuţiei monumentului „Eroului Sovietic“ din Tg.-Mureş s-a încheiat zilele trecute. Juriul a adus următoarea hotărîre: premiul I, sculptorul Izsák Márton, care va realiza monumentul, premiul II, lei 5000, sculptorul Nicolae Crişan şi premiul 111, lei 3000, Izsák Márton. Machetele pot fi văzute zilnic, în Casa Prieteniei Româno-Sovietice. 20 Iunie 1948