Ardealul Nou, 1951 (Anul 6, nr. 270-364)
1951-01-03 / nr. 270
25 . Pentru lichidarea analfabetismxuilul In, cadrul Planului Cincinal se prevede lichidarea totală a analfabetismului. Acest lucru trebue să umple inimile oamenilor muncii de bucurie şi entuziasm patriotic. Se va înlătura petru totdeauna plaga ruşinoasă a neştiinţei de carte — trista moştenire pe care ne-a lăsat-o regimul burghezo-moşieresc. Lupta împotriva analfabetismului este necesar să ia o amploare deosebită chiar dela început. In acest scop, în regiunea Mureş, în luna octombrie a anului trecut, s‘a făcut recensământul neştiutorilor de carte, s‘a împărţit regiunea pe centre. Fiecărui centru i s‘au repartizat cadrele didactice şi voluntare. In primul an al Cincinalului vor învăţa carte 16.200 de analfabeţi din totalul de 21.013 din regiunea Mureş. Au început cursurile la 9 Decembrie sau deschis cursurile de alfabetizare în întreaga regiune. Acolo unde, organizaţiile de partid şi organizaţiile de massă au dat ajutor efectiv, cursurile se desfăşoară în bune condiţiuni, elevii vin regulat la cursuri. Numeroşi învăţători, profesori au înţeles că ei trebue să dea cei dintâi dovadă de o deosebită dragoste şi atenţie faţă de cei ce doresc să-şi lumineze mintea. La fabrica „Hercules“ din Târnăveni, secţia ceramică, frecvenţa elevilor la cursuri e de sută la sută. Aici agitatorii de Partid au desfăşurat o vie agitaţie, reuşind să insufle analfabeţilor dragostea de carte, de învăţătură. Tot în oraşul Târnăveni la centrul de alfabetizare din Str. Plugarilor, profesoarele Popescu Olimpia şi Groza Maria, au dat o deosebită atenţie acestor cursuri. Elevii au manuale, caiete şi creioane necesare studiului. O bună mobilizare au făcut organizaţiile de partid şi învăţătorii din comunele Grebeniş, unde toţi neştiutorii de carte, membrii ai Gospodăriei Agricole Colective, învaţă carte, Sângeorgiul de Mureş — raionul Tg.-Mureş, Iernut — raionul Luduş, unde de la început frecvenţa a fost bună, iar elevii dau dovadă de multă dragoste de carte. La Iernut, Bogdan Maria, femeie de serviciu la şcoală, fostă analfabetă, ia parte la mobilizarea şi instruirea neştiutorilor de carte. In comunele Vătava, Sângeorgiul de Pădure, Suseni, Rerteni şi altele, din cauza greutăţilor materiale şi a distanţelor, nu toţi analfabeţii pot frecventa cursurile ţinute la şcoală. De aceea, în aceste comune, învăţătorii se deplasează ei, la locuinţele analfabeţilor, pentru a-i învăţa. Să fie înlăturate lipsurile în munca de alfabetizare mai există însă serioase lipsuri, care frânează îndeplinirea sarci ,nilor. Nu peste tot se dă atenţia cuvenită atragerii la cursuri a neştiutorilor de carte din rândul muncitorilor, salariaţilor, gospodăriilor de Stat membrilor gospodăriilor agricole colective, ţăranilor muncitori şi tineretului. Nu a existat peste tot grija de asigura condiţiile necesare alfabetizării şi anume: cadre, rechizite, local, combustibil. Aceste grave lipsuri se datoresc subaprecierii muncii de alfabetizare din partea unor organizaţii de partid, unor Sfaturi Populare şi a nepăsirii unor învăţători. Cum s‘ar putea explica altfel faptul că în comuna Gurghiu — raionul Reghin, —■ la data de 1 Decembrie încă nu erau deschise cursurile. Cei 7 învăţători s‘au mulţumit doar să facă recensământul neştiutorilor de carte şi apoi şi-au văzut de treburi, iar organizaţia de bază nu s-a sesizat de această situaţie. In comuna Bucerdea Grânoasă din 151 analfabeţi înscrişi numai 7 frecventează cursurile. Aici lipseşte personalul didactic, precum şi manuale şi rechizite. Din fapt şi mai grav ni-l prezintă situaţia de la Uzinele Chimice din Târnăveni, unde deşi sunt 16 învăţători la 153 analfabeţi, cursurile sunt frecventate doar de 10—15 elevi. La fel de slabă e munca de alfabe*-'" -* ri în comunele Iepindea, Deal, Chendul Mare şi Dumitreni, din raionul Târnăveni. Acum când păşim la înfăptuirea primului nostru Plan Cincinal, la realizarea măreţului Plan de electrificare, menite să înlăture pentru totdeauna mizeria şi întunericul, rămăşiţele analfabetismului devin mai mult ca oricând o piedică în desvoltarea ţării noastre spre socialism. Secţia învăţământ a Sfatului Popular regional, secţiile învăţământ, cele de artă şi cultură ale Sfaturilor Populare raionale, cu sprijinul permanent şi real al organizaţiilor de partid şi de massă trebue să ducă o intensă muncă de îndrumare şi control pentru a îmbunatăţi munca de alfabetizare şi a-i asigura, prin folosirea resurselor locale, condiţii materiale mai prielnice. Cadrele didactice trebue să adopte o nouă atitudine, mai conştiincioasă faţă de această muncă. Să fie înflăcăraţi de un înalt simţ patriotic în îndeplinirea Planului pe acest an, conştienţi că fiecare cetăţean, care învaţă carte, este un factor activ al operei de construire a socialismului SIPOS NICOLAE Şeful secţiei de învăţământ a Sfatului Popular regional 1^ a. bó Ua de£a \ 'tfrvcnifâ&a, -Susis li U TOLSTOI LN. TOLSTOI IN CRITICA RUSA (■Audă«, aK&collj I ' OAIE» RUSA »«ARDEALUL NOU" CRONICA DRAMATICĂ şi Cui i se supune vremea" — de fraţii Tur şi Seinin — pe scena Teatrului Secuesc A trecut de două săptămâni de când se prezintă pe scena Teatrului Secuiesc din Tg.-Mureş, cu un succes crescând, minunata piesă sovietică a fraţilor Tur şi Seinin „Cui i se supune vremea“. Succesul acestei piese se datoreşte atât calităţilor artistice, cât şi problemelor deosebit de actuale pe care le desvolta. Ne este înfăţişată, într'o înşiruire de momente de un puternic dramatism, ciocnirea dintre două lumi deosebite, opuse, într'o luptă de neîmpăcat, pe deoparte lumea viitorului omenirii, lumea socialismului, pe de altă parte fascismul, arma extremă a capitalismului intrat în putrefacţie. Vedem în piesă întâlnindu-se şi luptând pe viaţă şi pe moarte eroii, oameni de fiecare zi, din toate straturile sociale, născuţi şi crescuţi de socialism, educaţi în spiritul dragostei pentru cele mai înalte, mai adevărate valori ale umanităţii, cu monştrii omenirii, crescuţi în otrava urei de om şi de umanitate. Cine vor fi cei care înving până la urmă, cui i se va supune vremea ? Aceasta este chestiunea, iar răspunsul vine firesc: omul nou, eroul adevărat, cetăţeanul sovietic, a cărui concepţie de viaţă se întemeiază pe cea mai înaltă formă de orânduire socială. Oameni obişnuiţi: un profesor de astronomie, o studentă, un director al unei şcoli de agronomie, etc. sunt acei eroi care au înfrânt maşina de război hitlerista, au zdrobit fascismul, oameni crescuţi de regimul sovietic, educaţi de Partidul Bolşevic. Iată cuprinsul piesei: căpitanul Martânov, care înainte de război a fost student la Institutul de astronomie din Leningrad, primeşte sarcina să plece la Riga, cotropită de nemţi, şi să lichideze pe gaulaiterul Letoniei, Rogge, asasinul a zeci de mii de cetăţeni sovietici paşnici. Misiunea este deosebit de periculoasă, dar Martânov o duce cu succes la îndeplinire, ajutat de partizani. Punerea în scenă a piesei a pus probleme grele regiei. Trebuia ca întreg ansamblul să colaboreze în mod egal, ca fiecare personagiu să fie interpretat cât mai just posibil, pentru ca spectacolul să nu alunece în schematism, să nu fie superficial. Fiecare dintre personagii, pozitiv sau negativ, constituie documente și trebuiesc interpretate cu profunzime, cu înţelegere, pentru a exprima în întregime ideia autorilor, pentru a servi scopului piesei, acela de a lămuri şi a educa. Iniţiativa de a pune în roluri grele elemente tinere, de care a fost condusă regia, în principiu, este cel mai bun lucru ce-i poate face un teatru. Dar pentru aceasta trebuie să ai cadre potrivite, iar pentru a avea cadre potrivite e necesară o politică de cadre adecvată, pe care teatrul secuiesc nu a aplicat-o în sufiecientă măsură. Și acest lucru s-a văzut mai ales la rolul lui Martanov, interpretat de Tamas Ferenc, rol care nu a fost suficient analizat, fapt care a dus la monetie, la mecanizarea unor gesturi şi mimici repetate fără încetare în orice împrejurare. De pildă, Tamas Ferenc râde şi când priveşte fericit pe iubita sa, şi când vrea să inducă în eroare şi să câştige încrederea generalului de SS. Aceasta nu este just. Pe urmă, nu au fost subliniate toate stările sufleteşti, bogate şi variate prin care trece personajul principal. Avântul, entuziasmul unui erou se poate manifesta şi fără unul şi acelaş râs uniform, nemariţat. Iată lucruri care au lipsit din interpretarea lui Tamas Ferenc. Regie ar fi trebuit să prevadă toate acestea și să ia măsuri din timp, pentru ca acest rol să fie interpretat la nivelul celorlalte. Nici rolul lui Cartasov nu a fost bine interpretat. Nu este convingător deloc Borovszky Oscar, nu este deloc călduros, plin de dragoste faţă de om, de cadrele minunate pe care le da poporul sovietic, atunci când îi aduce la cunoştinţă lui Martânov misiunea grea care-l aşteaptă, aşa cum este de fapt acest personaj. Totuş, regia a reuşit să pună în scena cu pricepere această piesă. Cele mai multe dintre scene au fost lucrate cu grijă. Concepţia despre rolurile negative s-a dovedit cea mai potrivită. Remarcabilă este interpretarea plină de umanitate, de căldură, a lui Szabó Ernő, în rolul lui Rubinstein. Intr’adevăr am simţit drama acelui om care riscă cel mai scump bun al său, singurul ce i-a rămas, viaţa, pentru a salva alte mii de vieţi. A excelat, în rolul lui Rogge, gaulaiterul Letoniei, Kovács György. Şi aici trebuie subliniat că rolurile negative au fost mai bine lucrate,cu mult mai just, mai real prezentate. In mimică, în gesturi, în ton, în cadenţa dicţiunii, actorul Kovács György a reuşit să inspire desgustul, ura, scârba, faţa de acest monstru uman, asasina zeci de mii de oameni nevinovaţi. Bun a fost şi Jenei Otto, în rolul lui Schmerz, exprimând cu pricepere prostia, ignoranţa, idioţia la care-i condamnă militarismul prusac pe oameni. O interpretare neaşteptat de bună, cu multe nuanţe, cu un puternic accent satiric, a fost cea a lui Anatol Constantin în rolul lui Schumpf, ofiţer de SS. El a înţeles şi a reuşit să dea expresie acelui tip de fals intelectual, care , sub masca „civilizaţiei“ asasinează cu sânge rece, cu cinism. Au fost buni, contribuind la reuşita spectacolului Tanay Bella, în rolul Kalughinei, Gallo Aliz, în rolul mamei, Kiss László, Kőszegi Dusa, Andrási Márton, Kőszegi Margit şi ceilalţi. Foarte potrivite, ajutând la înţelegerea psihologiei personagiilor, accentuând situaţiile, au fost decorurile lui Háry Lajos. ■ 3 ianuarie 1951 ite acli¥lfelca Comitetelor de lupta pentru pace Creşte straintul luptei pentru pace Comitetul de luptă pentru pace de la fabrica de mobile populare şi produse finite din lemn „Simo Geza ", din Tg.-Mureş, sprijinit de organizaţia de bază, imediat după înfiinţare şi-a întocmit un plan de muncă. In acest plan, şi-a trasat ca obiectiv principal lărgirea întrecerii socialiste, legată de campania luptei pentru pace. Prima acţiune a Comitetului de luptă pentru pace, a fost organizarea propagandei vizuale. La intrarea în fabrică a fost instalat un ziar de perete, care oglindeşte zi cu zi, realizările mai însemnate ale muncitorilor din fabrică. Peste tot, la locurile de muncă, în ateliere, în birouri, în cantină, au fost afişate lozinci şi pancarte mobilizatoare, care demască mârşăviile aţâţătorilor la război şi aif«,»., • ■ ţile săvârşite de fiarele imperialiste în Coreea Ca rezultat al acţiunii susţinute de Comitetul de luptă pentru pace, în vederea popularizării Apelului de la Stockholm, toţi salariaţii din fabrică, au semnat Apelul şi au subscris pentru Fondul Mondial al păcii. Ei au mai contribuit la acest Fond, cu o sumă, însemnată, realizată prin organizarea de serbări culturale şi prin distribuirea insignelor „Luptăm pentru pace!”. Comitetul de luptă pentru pace, a înregistrat succese importante şi în acţiunea pentru ajutorarea poporului coreean. In acest sens a fost organizata serată culturală, al cărei beneficiu a fost destinat bravului popor coreean, care luptă pentru libertatea şi independenţa sa, împotriva cotropitorilor imperialişti. In planul de muncă întocmit pentru perioada de 15 octombrie 1950 şi 15 Ianuarie 1951, Comitetul de luptă pentru pace şi-a trasat ca sarcină principală popularizarea Planului Cincinal şi a Hotărîrilor Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, de la Varşovia. In cadrul şedinţelor de producţie, de analiză a muncii, precum şi în adunările sindicale, au fost introduse scurte conferinţe în legătură cu lupta pentru pace. Activitatea Comitetului de luptă pentru pace, din fabrica Simo Géza, s-a concretizat şi în rezultatele obţinute în producţie. Astfel, cu ocazia schimburilor de onoare organizate în cinstea zilei de 23 August, precum şi în cinstea Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, numeroşi muncitori şi-au depăşit normele cu 100—270 la sută. Brigada de tineret „Lupta pentru pace”, din ziua de 18 August a început să lucreze în contul lunei Septembrie. Cu cât se înteţeşte mai mult lupta dintre forţele păcii şi evocatorii de război, cu atât creşte avântul de luptă în producţie, a muncitorilor din fabrica „Simo Géza". Astfel, planul de producţie la mobile populare pe anul 1950, a fost realzat în ziua de 7 Decembrie.