Argeş, 1975 (Anul 10, nr. 1-4)

1975-03-01 / nr. 1

Martie 1975 va rămîne în istoria noastră, drept o lună a votului majo­rităţii pentru soarta majorităţii, a tuturor. întreaga ţară a votat în acest martie, optînd pentru oamenii faptelor imediate, deputaţii Frontului Uni­tăţii Socialiste. Primul deputat al ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în unanimitate, decizie prin care miile de alegători semnează pe car­tea de aur a prezentului şi viitorului socialist, pe cartea de aur scrisă de întreaga naţiune şi adoptată de Congresul al XI-lea al partidului. — Programul Partidului Comunist Român, de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism. Noua legislatură, înseamnă, pentru fiecare deputat multă gîndire, mai mult efort, continue căutări, profundă abordare şi analiză a fiecărui aspect, element al construcţiei socialiste. Deputaţii acestei legislaturi au răspun­deri mari. Peste trei sferturi de an începe un nou cincinal, în aceste luni se încheie, pentru multe colective, actualul plan cincinal, în mai puţin de 60 de luni. Ascensiunea economică şi socială a României atinge cote şi mai înalte. Deputaţii comunali, orăşeneşti şi municipali, judeţeni şi pentru Ma­rea Adunare Naţională se vor afla, zi de zi, în nucleul fierbinte al tuturor eforturilor către mai bine, către progres şi civilizaţie pe pămîntul româ­nesc. Etapa ce urmează va fi a unui cincinal al ştiinţei şi tehnicii dar şi al amplificării democraţiei socialiste, a participării tot mai plenare a cetă­ţenilor la conducerea tuturor treburilor ţării. Menirea deputatului creşte, aşadar, direct proporţional cu efortul constructiv al întregului popor. Eveniment GHEORGHE STOICA, secretarul comitetului de partid I.M.M. Cîmpulung, deputat în Marea Adunare Naţională — circumscripţia nr. 7 Schitu-Goleşti încrederea pe care mi-a acordat-o Frontul Unităţii Socialiste d­e a mă fi propus candidat pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţio­nală, pe de o parte, şi alegerea mea de către cetăţeni, pe de altă parte, m-au emoţionat desigur, dar emoţia s-a transformat foarte repede în me­ditaţie asupra marii răspunderi ce o am de aici înainte şi în calitate de deputat. întîlnirile cu alegătorii au relevat încă o dată deplina ade­ziune a tuturor cetăţenilor la politi­ca partidului, faţă de documentele adoptate de Congresul al XI-lea. A­­deziunea a fost exprimată în dimen­siunea faptelor ce le avem de în­deplinit mai repede, mai bine, mai eficient. Şi este normal ca acestea să înceapă cu case mai frumoase, străzi mai curate şi armonioase, cu frumosul ce-l vom crea şi creşte pretutindeni. In circumscripţia mea avem şi sarcini de interes naţional. Munţii noştri nu trebuie să rămînă goi, un mare fond zootehnic poate deveni o valoare economică nepre­ţuită. In zonele alpine se pot realiza multe pentru dezvoltarea turismului ele­minte, „medicament“ atît de im­portant pentru sănătatea tuturor ge­neraţiilor. Avem pe carnetul de lu­cru, cu caracter prioritar şi­­ un releu de televiziune, extinderea re­ţelei telefonice, modernizarea unor drumuri etc. Personal am învăţat de la întîlnirile cu alegătorii, cit într-o viaţă întreagă. Tocmai de a­­ceea înţeleg să depun oricît efort s-ar cere spre a-mi îndeplini cum se cuvine datoria de a-i reprezenta cu cinste pe cei ce m-au ales în forul suprem al ţării. GHEORGHE POŢINCU, rectorul Institutului de învăţămînt superior Piteşti, deputat în Consiliul popular judeţean, circumscripţia nr. 7 Trivale La cele trei întîlniri pe care le-am avut cu alegătorii s-a făcut un în­semnat număr d­e propuneri. Am că­zut de acord ca la prima sesiune a Consiliului popular judeţean să pre­zint aceste iniţiative ale cetăţenilor şi, în acelaşi timp, pe tot parcursul legislaturii să analizăm împreună, pe etape, ordinea priorităţilor de re­alizare în fapt a propunerilor făcute. In cea mai mare parte, doleanţele cetăţenilor pot fi îndeplinite excep­­tîndu-le pe cele ce nu sînt de ime­diată şi strictă necesitate (un cine­matograf în cartier). Mă voi strădui ca împreună cu cetăţenii, prin mij­loace proprii, acolo unde e posibilul, să dăm noului cartier Trivale înfăţi­şarea pe care cu toţii o dorim. Pu­tem realiza multe lucruri frumoase prin microsistematizarea internă a cartierului, prin amenajarea a noi spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii şi un plus de agitaţie vizuală privind utilizarea mai bună a zonei turistice. De asemenea, sper să cola­borez bine cu organele de resort în ce priveşte îmbunătăţirea alimentării cartierului cu apă, căldură, îmbună­tăţirea transportului în comun, a aprovizionării populaţiei cu mărfuri alimentare şi nealimentare. Vom so­licita demolarea unor construcţii vechi în care nu locuieşte nimeni, spre a lichida cit mai repede rămă­şiţele „urbanistice“ ale timpurilor trecute. I -- '~'~T Pot să spun că mă gîndesc de pe acum la două lucruri foarte impor­tante pentru rosturile comunei noas­tre. Mai întîi, împreună cu consiliul popular comunal, cu ajutorul Consi­liului popular judeţean şi prin efor­tul locuitorilor din s­atele Prislopul Mic, Ulasca şi Scheau, sperăm să in­troducem lumina electrică pînă la cea mai îndepărtată casă. Apoi, o altă sarcină de mare preţ ce o avem este să deprindem gospodinele din comună ca pe loturile ajutătoare ce le au să cultive cu­ mai multe şi mai bune zarzavaturi de sezon. Putem participa şi noi din plin la mai buna aprovizionare a pieţelor din Piteşti. Asta cere multă muncă, de cum dă colţul ierbii, pînă toamna tîrziu, muncă din zori şi pînă în­ noapte. Noi, legumicultorii din Bascov, nu ne speriem însă de muncă şi sperăm să fim, ca şi pînă acum, bine apreciaţi pentru producţiile noastre de zarza­vaturi. CONSTANTIN N. PIRJOL, membru cooperator, deputat în circumscripţia electorală nr. 15, Consiliul popular al comunei Bogaţi Calitatea mea de deputat în consi­liul popular al comunei Bogați, cred că mă obligă ca, în primul rînd, să fiu un bun exemplu la locul meu de muncă în cooperativa agricolă. Do­cumentele Congresului al XI-lea al partidului, Consfătuirea pe ţară cu cadrele din agricultură, arată că a­­ceastă ramură de producţie are ca­racter hotărîtor pentru întreaga eco­nomie naţională. La noi, ponderea cea mai însemnată a producţiei agri­cole o au pomii fructiferi. Voi munci ca şi pînă acum, îmi voi face datoria de cooperator, munca fiecă­ruia şi a tuturor fiind numai şi nu­mai în folosul nostru, personal, şi al comunei. în comună mai sunt de re­alizat şi lucrări edilitar-gospodăreşti, îi voi îndemna pe cetăţeni la înde­plinirea lor, la înfrumuseţarea co­munei noastre, solicitînd sprijinul şi colaborarea comitetului comunal de partid, a consiliului popular comu­nal. MARIA GH. OLTEANU, ţesătoare — întreprinderea textilă Piteşti, deputată în Consiliul popular municipal, circumscripţia nr. 30 cartier Craiovei Împreună cu cetăţenii din circum­scripţia unde am fost aleasă ca depu­tată, vom căuta să facem loc unui mai pronunţat spirit gospodăresc. Cartierul este nou, dar mai sunt multe de făcut spre a-i da o înfăţi­şare cit mai mod­ernă, cit mai agrea­bilă vieţii citadine. La întîlnirile cu alegătorii au ieşit în evidenţă mai multe posibilităţi de a înmulţi spa­ţiile verzi, locurile de joacă pentru copii şi alte utilităţi necesare orică­rui cartier nou de locuinţe. Ilumi­natul public nu este încă bine dozat şi sper că avînd sprijinul consiliului popular municipal vom găsi o solu­ţie echitabilă, astfel, incit să nu se facă nici risipă de energie, dar să se realizeze în acelaşi timp şi un minimum de iluminare a străzilor. Viitoarele mele întîlniri cu cetăţenii vor prilejui, desigur, noi propuneri pe care le voi transmite Consiliului popular municipal, cu ocazia sesiuni­lor, dar și de fiecare dată cînd va fi nevoie către comitetul executiv al Consiliului popular municipal. RADU D. PIELEANU, director I.J.G.C.L. Argeș, depu­tat în Consiliul popular judeţean, circumscripţia nr. 20 Colibaşi Investirea mea ca deputat în con­siliul popoular judeţean, circumscrip­ţia nr. 20 Colibaşi, coincide în fapt cu etapa transformării localităţii ru­rale în oraş. Transformarea este o legitimă dorinţă a miilor de locuitori ai comunei ce lucrează la Uzina de autoturisme dar ne apare şi ca un fapt logic, obiectiv. O atare schim­bare implică un şir de probleme a căror rezolvare este d­e primă urgen­ţă. Uzina se va dezvolta în continu­are. Alte mii de constructori de au­toturisme se vor încetăţeni în viito­rul oraş Colibaşi. Misiunea noastră, a tuturor deputaţilor din zonă este de a pregăti condiţiile, de a le asi­gura în mod concret pentru ca sal­tul comunei către oraş să se facă fă­ră şocuri. Mi-am fixat deja — după cerinţele unui bun lucrător edil — cî­­teva sarcini prioritare. Mai întîi, dez­baterea, în scopul înţelegerii, însuşi­rii şi aplicării schiţei de sistematiza­re a viitorului oraş. Urmează apoi îmbunătăţirea serviciilor de gospodă­rie comunală în actualul nucleu — ansamblul de blocuri Mioveni — şi în continuare extinderea d­otărilor de apă şi canal la alte locuinţe indivi­duale, pe principalele artere. Din dis­cuţiile avute cu alegătorii, înainte de 9 martie, au reieşit o serie de nece­sităţi privind îmbunătăţirea condiţi­ilor de viaţă la Colibaşi. Transpor­tul în comun, legarea cu Piteştiul au fost mult dezbătute. Am reuşit deja să aducem cîteva corecturi introdu­­cînd curse suplimentare şi extinzînd două trasee cu cite trei şi doi km respectiv Conteşti şi Făget. Desigur, la acest capitol vom analiza şi mo­derniza străzile de care se leagă, e­­vident şi înfrumuseţarea acestora. In altă ordine de idei, participînd la o adunare a C.A.P. am reţinut nece­sitatea ca membri cooperatori să fie mai mult ajutaţi în munca de im­portanţă nu numai comunală sau ju­deţeană, privind combaterea eroziunii solului. Tot la această adunare s-a impus ca obligatorie reconsiderarea folosirii curţilor fără construcţii, a­­dică transformarea lor, acolo unde se poate, în grădini de zarzavat. Pe plan edilitar, mai avem pe carnetul nostru de lucru extinderea unor şcoli şi grădiniţe, introducerea apei curen­te şi a încălzirii centrale la spital etc. Prin hărnicia tuturor, cu deputaţii în frunte, sîntem convinşi că, în cu­rînd, numele de Colibaşi, care amin­teşte de colibe, va deveni un nume propriu cu alt conţinut, al unui o­­raş modern socialist. CORNELIU M, omul faptelor concrete IOANA MIROIU, cooperatoare C.A.P. Bascov, deputată în Consiliul popular judeţean, circumscripţia nr. 99 — Bascov INSTANTANEE ELECTORALE Cobor, dimineaţa, din autobuz, în faţa schelei de extracţie Moşoaia, întreb un bătrîn unde se votează, îmi spune sec , la şcoala veche. Ur­măresc şirul de oameni ce curge spre secţie, pe o şosea asfaltată. In stingă, o şcoală nouă, frumoasă, cu etaj. Vreau să ştiu de ce nu s-a ame­najat aici secţia. însoţitorul îşi ră­suceşte mustaţa şi răspunde : aşa-i datina, acolo s-a votat de ani ! Secţia 221. Lume multă. Cunosc pe maistrul Constantin Anton. Are emoţii. Candidează cu Ion Drăghici, la circa 2. Soţia îi zîmbeşte la ieşi­rea din cabina de vot. L-a votat, spun ochii ei. Elena Negoescu, tatăl petrolist, mama cooperatoare, a ve­nit cu un băieţaş în scutece. E al doilea. Fetiţa a rămas acasă.­ Are 21 ani, şi-i la primul vot. Cineva îi ia copilul. Intră sfioasă, iese lu­minată. O întreb unde-i bărbatul. Spune , la drum, spre Timişoara, că-i mecanic de diesel. O să voteze şi el undeva. Precis. Pentru copiii noştri, şi-­ai tuturora. Preşedintele comisiei îl lămureşte pe nea Mălică asupra tehnicii votării. Omul se uită la el ca la altceva, şi-i răs­punde : „Mi-e cam greu““, neică sunt din satul meu şi-i cunosc p-amîndoi“‘. Un tînăr înalt, frumos, citeşte bule­tinele de vot cu mare atenţie, îna­inte de a intra în cabină. Cîntăreşte meritele celor înscrişi. Primarul îmi atrage atenţia : stai de vorbă cu el. Stau, la ieşire. E Marin Udrişte, ca­poral la o unitate militară din Capi­tală. A venit în permisie, să-i vo­teze şi-ai lui, de-acasă, că rădăci­­nele lui sunt aici şi primul său vot se datora să-i cinstească. Emoţii au şi Aniţa Dumitrean, „mamă“ a 30 de copii de ţărani, cum i se spune la Cătunaşi, satul cel mai depărtat al comunei. E educatoare. Venise cu un coleg, Marian Manolescu, învăţător. N-au mai votat pînă acum. Primarul insinuează ceva. Ei se desvinovăţesc candid : nu, nu­ ne căsătorim încă, sîntem doar vechi colegi. Să fie ca ei ! Altă emoţie. Gherghina Janţă, elevă la un liceu piteştean de spe­cialitate. Tatăl petrolist, mama coo­peratoare. Spune despre primul ei vot : simţeam că tremur cînd am in­trat în secţie, îmi venea să p­lîng, nu ştiu de ce, şi-acum sînt fericită, mă înţelegeţi ? E ceva foarte important. O dovadă a maturităţii, a demnităţii. Nu mai insist. Vorbim despre viitor. Va urma chimia, va veni în oraşul petrochimiei... înţelegeam altceva. Nea Janţă un om scund, ars de soare, cu mîinile grele s-a ridicat odată cu schela, cu erupţia ţiţeiului pe aceste locuri. Ţiţeiul scos de el va trece mîine prin mîinile mezinei, spre o valorificare optimă, intr-un salt nu numai productiv, cit mai ales social. Buni copii are nea­manţă ! Ies doi gospodari din secţie. Au, pe feţe, în mişcări, o timditate de adolescenţi. Ea, Rada D. Maria, cooperatoare de frunte, el Rada Dumitru, petrolist, li întreb pe cine au votat, dacă nu le este cu supărare. El răspunde în­tîi bucuros : pe soţie ! Ea, tace. Sînt nedumerit. Un bătrîn, Diiaconu An­gliei, de pe lîngă ei, mă priveşte şi izbucneşte : ce te miri, neică, nu-i vrednică Maria ? Am crescut-o cu grijă ! Ştii cîte norme face-ntr-un an ? Şi eu tot pe ea o voiai ! Prima­­marul mă sco­ate din încurcătură arătîndu-mi doi bătrîni ţanţoşi : fraţii Efimie şi Ion Teişanu ce calcă rar pe aleea din faţa şcolii. Primul are 83 de ani, celălalt, 78. Cocioabă M. Florica e din Păduroiu şi s-a că­sătorit de curînd, rămînînd la Poiana. Venise cu­ soţul şi nu era pe listă. Primarul dă dincolo un tele­fon. N-a fost inscrisă nici la secţia 223. Va vota aici, hotăreşte el. Fila­­toarea de la „Argeşeana“, ieşită din ultimul schimb, îmbrăcată ca la oraş, îşi exercită un drept civic, fericită. La ora 8,30 jumătate din cetăţenii co­munei Poiana Lacului votase. Prima­rul, Negoescu Gh., surîdea satisfăcut. Plec spre Păduroiu într-o Dacie 1300, a lui L. Cristescu. Are alături un copil frumos, bine dezvoltat, de nu­mai patru ani. Şoseaua e plină de piatră. Şoferul spune : anul acesta vom turna şi p­adei asfalt, că avem un primar, să-l ţină puterile ! Am avut mereu noroc de primari buni ! Cînd eram copil, pe cîmpuri, iar’ba ardea, de n-avea o vită ce roade. Şi nea Ion Dumitrul a adus schela aici, că n-o primiseră cei din Moşoaia Şi ce-i acum pe-aici ! Avem lumină, asfalt, oameni la sonde, şcoli, o mândrele. Tovarăşul Negoescu a bă­gat apă în toate satele. Auzi, dom­nule, în toate, şi ştii ce-i apa pe aici ! Aur ! Mihăiţă, feciorul, vrea să ştie ce-s alea, arătînd cu degetul spre nişte rezervoare. Cristescu îi spune şi apoi rîzînd îl întreabă : ce vezi tu Mihăiţă la televizor seara ? Copilul gungureşte : Ceauşescu şi poporul ! Tatăl, mîndru, rosteşte : 11 vedeţi, abia are patru ani, stă la televizor şi cunoaşte lumea. Eu, la anii lui, n-aveam nici încălţăminte... Poiana Lacului, o comună trezită la viaţă de socialism, în care găseşti petrolişti, muncitori la I.M.E., la Combinatul petrochimic, la Argeşea­na, de aici s-au ridicat ingineri, me­dici, profesori, o comună ca atîtea altele a votat. Mă urmărește încă imaginea copilului acela zdravăn, cu maci în obraji... Dan BIȚICA Stu­dentul şi societatea EXIGENŢA PREGĂTIRII PROFESIONALE PROGRESUL ştiinţific şi tehnic, perfecţionarea mijloa­celor de comunicare şi stocare a informaţiei şi rolul lor spo­rit în realizarea progresului social, dezvoltarea economică şi implicit apariţia unor noi profesiuni cit şi mobilitatea profesiunilor, constituie ce­rinţe majore ale societăţii con­temporane care impun învă­­ţămîntului superior drept o­­biectiv principal formarea in­tegrală a personalităţii studen­tului, viitor om de ştiinţă, ii­ner, medic, profesor, econo­mist, jurist, etc., capabil de o integrare dinamică în produc­ţia materială şi viaţa spirituală a societăţii. Un student, prin însăşi cultura pe care o pri­meşte în universitate, trebuie să fie adaptat lumii de mîine în care va trăi ; el trebuie să fie pregătit să înţeleagă şi să orienteze evoluţia societăţii. Privite prin această prismă apar mai clar conturate sarci­nile şi răspunderile ce revin învăţămîntului superior con­temporan în ce priveşte forma­rea şi modelarea gîndirii stu­dentului. In lumea actuală, o lume a ştiinţei şi a tehnicii, a ex­ploziei informaţionale, învăţă­­mîntul nu se mai poate limita la simpla transmitere de in­formaţii pe care studenţii să le înregistreze şi să le înveţe, uneori mecanic. Se vorbeşte despre poliprofesionalizare ca despre o cerinţă a lumii de mîine, cerinţă determinată de permanentele modificări teh­nice, care vor impune omului practicarea competentă a unui mare număr de profesiuni. Poliprofesionalizarea nu presu­pune învățarea mai multor meserii, ea este concepută ca un proces fundamental forma­­mativ care să ne înzestreze cu capacitatea de a îndeplini, după instruiri scurte, un mare număr de profesii. Se va rea­liza astfel ceea ce Marx denu­mea disponibilitatea absolută a omului pentru nevoile schim­bătoare ale muncii, cee­a ce implică însă, după cum subli­niam mai sus, accentuarea cu precădere a laturii formative a învăţămîntului. In locul unei instrucţii teoretico-speculative, livreşti, aspirăm spre opera­­ţionalizarea cunoştinţelor. Aces­tea sunt o premisă şi o condiţie a acţiunii eficiente. Şi invers, activităţile industrial-produc­tive, contactul tineretului stu­dios cu întreprinderile, atelie­rul, institutele de proiectări su­gerează noi teme de cercetare, de proiecte de diplomă, etc. Conceptele şi cunoştinţele asi­milate devin instrumente de lucru, astfel incit viitorul spe­cialist să poată face faţă răs­punderii de a organiza prezen­tul şi de a făuri, pe baza lui, viitorul. Studentul trebuie să-şi însuşească pe baze logice idei fundamentale, principii şi me­tode de cercetare, tehnici de lucru, structuri operaţionale care să-i dezvolte gîndirea ştiinţifică şi creativitatea.. Pen­tru a putea opera cu informa­ţiile primite, studentul trebuie să posede capacitatea de a gîndi critic, interpretativ, ori­ginal, creator. Pe măsură ce creşte cantita­tea de informaţie sporeşte im­portanţa asimilării de către viitorul specialist a metodelor logice de sistematizare, pre­lucrare, decizie etc. Un simp­tom caracteristic al acestei ne­cesităţi este, de exemplu, in­troducerea în planurile de în­văţămînt a cursurilor de pro­gramare, informatică, logică şi metodologie etc. In­formarea şi modelarea studentului trebuie avut în ve­dere faptul că el trebuie să devină un om modern, înzes­trat cu capacitatea de a se adapta şi integra rapid în so­cietatea industrializată şi în complexitatea relaţiilor sale. In procesul producţiei, se sta­bilesc relaţii diverse între oa­menii muncii : relaţia inginer­­tehnician-muncitor, profesor­­elev etc. Studentul trebuie pregătit şi în acest domeniu, urmărindu-se formarea unor calităţi morale : conştiinţa da­toriei, perseverenţă, punctuali­tate etc. In acest fel, accentu­­îndu-se funcţia formativ-edu­­cativă a învăţămîntului supe- Prof. univ. dr. Suzana GIDEA Continuare în pag. 14 Argeș 3- 3

Next