Argeş, 1975 (Anul 10, nr. 1-4)
1975-03-01 / nr. 1
Martie 1975 va rămîne în istoria noastră, drept o lună a votului majorităţii pentru soarta majorităţii, a tuturor. întreaga ţară a votat în acest martie, optînd pentru oamenii faptelor imediate, deputaţii Frontului Unităţii Socialiste. Primul deputat al ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în unanimitate, decizie prin care miile de alegători semnează pe cartea de aur a prezentului şi viitorului socialist, pe cartea de aur scrisă de întreaga naţiune şi adoptată de Congresul al XI-lea al partidului. — Programul Partidului Comunist Român, de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism. Noua legislatură, înseamnă, pentru fiecare deputat multă gîndire, mai mult efort, continue căutări, profundă abordare şi analiză a fiecărui aspect, element al construcţiei socialiste. Deputaţii acestei legislaturi au răspunderi mari. Peste trei sferturi de an începe un nou cincinal, în aceste luni se încheie, pentru multe colective, actualul plan cincinal, în mai puţin de 60 de luni. Ascensiunea economică şi socială a României atinge cote şi mai înalte. Deputaţii comunali, orăşeneşti şi municipali, judeţeni şi pentru Marea Adunare Naţională se vor afla, zi de zi, în nucleul fierbinte al tuturor eforturilor către mai bine, către progres şi civilizaţie pe pămîntul românesc. Etapa ce urmează va fi a unui cincinal al ştiinţei şi tehnicii dar şi al amplificării democraţiei socialiste, a participării tot mai plenare a cetăţenilor la conducerea tuturor treburilor ţării. Menirea deputatului creşte, aşadar, direct proporţional cu efortul constructiv al întregului popor. Eveniment GHEORGHE STOICA, secretarul comitetului de partid I.M.M. Cîmpulung, deputat în Marea Adunare Naţională — circumscripţia nr. 7 Schitu-Goleşti încrederea pe care mi-a acordat-o Frontul Unităţii Socialiste de a mă fi propus candidat pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională, pe de o parte, şi alegerea mea de către cetăţeni, pe de altă parte, m-au emoţionat desigur, dar emoţia s-a transformat foarte repede în meditaţie asupra marii răspunderi ce o am de aici înainte şi în calitate de deputat. întîlnirile cu alegătorii au relevat încă o dată deplina adeziune a tuturor cetăţenilor la politica partidului, faţă de documentele adoptate de Congresul al XI-lea. Adeziunea a fost exprimată în dimensiunea faptelor ce le avem de îndeplinit mai repede, mai bine, mai eficient. Şi este normal ca acestea să înceapă cu case mai frumoase, străzi mai curate şi armonioase, cu frumosul ce-l vom crea şi creşte pretutindeni. In circumscripţia mea avem şi sarcini de interes naţional. Munţii noştri nu trebuie să rămînă goi, un mare fond zootehnic poate deveni o valoare economică nepreţuită. In zonele alpine se pot realiza multe pentru dezvoltarea turismului eleminte, „medicament“ atît de important pentru sănătatea tuturor generaţiilor. Avem pe carnetul de lucru, cu caracter prioritar şi un releu de televiziune, extinderea reţelei telefonice, modernizarea unor drumuri etc. Personal am învăţat de la întîlnirile cu alegătorii, cit într-o viaţă întreagă. Tocmai de aceea înţeleg să depun oricît efort s-ar cere spre a-mi îndeplini cum se cuvine datoria de a-i reprezenta cu cinste pe cei ce m-au ales în forul suprem al ţării. GHEORGHE POŢINCU, rectorul Institutului de învăţămînt superior Piteşti, deputat în Consiliul popular judeţean, circumscripţia nr. 7 Trivale La cele trei întîlniri pe care le-am avut cu alegătorii s-a făcut un însemnat număr de propuneri. Am căzut de acord ca la prima sesiune a Consiliului popular judeţean să prezint aceste iniţiative ale cetăţenilor şi, în acelaşi timp, pe tot parcursul legislaturii să analizăm împreună, pe etape, ordinea priorităţilor de realizare în fapt a propunerilor făcute. In cea mai mare parte, doleanţele cetăţenilor pot fi îndeplinite exceptîndu-le pe cele ce nu sînt de imediată şi strictă necesitate (un cinematograf în cartier). Mă voi strădui ca împreună cu cetăţenii, prin mijloace proprii, acolo unde e posibilul, să dăm noului cartier Trivale înfăţişarea pe care cu toţii o dorim. Putem realiza multe lucruri frumoase prin microsistematizarea internă a cartierului, prin amenajarea a noi spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii şi un plus de agitaţie vizuală privind utilizarea mai bună a zonei turistice. De asemenea, sper să colaborez bine cu organele de resort în ce priveşte îmbunătăţirea alimentării cartierului cu apă, căldură, îmbunătăţirea transportului în comun, a aprovizionării populaţiei cu mărfuri alimentare şi nealimentare. Vom solicita demolarea unor construcţii vechi în care nu locuieşte nimeni, spre a lichida cit mai repede rămăşiţele „urbanistice“ ale timpurilor trecute. I -- '~'~T Pot să spun că mă gîndesc de pe acum la două lucruri foarte importante pentru rosturile comunei noastre. Mai întîi, împreună cu consiliul popular comunal, cu ajutorul Consiliului popular judeţean şi prin efortul locuitorilor din satele Prislopul Mic, Ulasca şi Scheau, sperăm să introducem lumina electrică pînă la cea mai îndepărtată casă. Apoi, o altă sarcină de mare preţ ce o avem este să deprindem gospodinele din comună ca pe loturile ajutătoare ce le au să cultive cu mai multe şi mai bune zarzavaturi de sezon. Putem participa şi noi din plin la mai buna aprovizionare a pieţelor din Piteşti. Asta cere multă muncă, de cum dă colţul ierbii, pînă toamna tîrziu, muncă din zori şi pînă în noapte. Noi, legumicultorii din Bascov, nu ne speriem însă de muncă şi sperăm să fim, ca şi pînă acum, bine apreciaţi pentru producţiile noastre de zarzavaturi. CONSTANTIN N. PIRJOL, membru cooperator, deputat în circumscripţia electorală nr. 15, Consiliul popular al comunei Bogaţi Calitatea mea de deputat în consiliul popular al comunei Bogați, cred că mă obligă ca, în primul rînd, să fiu un bun exemplu la locul meu de muncă în cooperativa agricolă. Documentele Congresului al XI-lea al partidului, Consfătuirea pe ţară cu cadrele din agricultură, arată că această ramură de producţie are caracter hotărîtor pentru întreaga economie naţională. La noi, ponderea cea mai însemnată a producţiei agricole o au pomii fructiferi. Voi munci ca şi pînă acum, îmi voi face datoria de cooperator, munca fiecăruia şi a tuturor fiind numai şi numai în folosul nostru, personal, şi al comunei. în comună mai sunt de realizat şi lucrări edilitar-gospodăreşti, îi voi îndemna pe cetăţeni la îndeplinirea lor, la înfrumuseţarea comunei noastre, solicitînd sprijinul şi colaborarea comitetului comunal de partid, a consiliului popular comunal. MARIA GH. OLTEANU, ţesătoare — întreprinderea textilă Piteşti, deputată în Consiliul popular municipal, circumscripţia nr. 30 cartier Craiovei Împreună cu cetăţenii din circumscripţia unde am fost aleasă ca deputată, vom căuta să facem loc unui mai pronunţat spirit gospodăresc. Cartierul este nou, dar mai sunt multe de făcut spre a-i da o înfăţişare cit mai modernă, cit mai agreabilă vieţii citadine. La întîlnirile cu alegătorii au ieşit în evidenţă mai multe posibilităţi de a înmulţi spaţiile verzi, locurile de joacă pentru copii şi alte utilităţi necesare oricărui cartier nou de locuinţe. Iluminatul public nu este încă bine dozat şi sper că avînd sprijinul consiliului popular municipal vom găsi o soluţie echitabilă, astfel, incit să nu se facă nici risipă de energie, dar să se realizeze în acelaşi timp şi un minimum de iluminare a străzilor. Viitoarele mele întîlniri cu cetăţenii vor prilejui, desigur, noi propuneri pe care le voi transmite Consiliului popular municipal, cu ocazia sesiunilor, dar și de fiecare dată cînd va fi nevoie către comitetul executiv al Consiliului popular municipal. RADU D. PIELEANU, director I.J.G.C.L. Argeș, deputat în Consiliul popular judeţean, circumscripţia nr. 20 Colibaşi Investirea mea ca deputat în consiliul popoular judeţean, circumscripţia nr. 20 Colibaşi, coincide în fapt cu etapa transformării localităţii rurale în oraş. Transformarea este o legitimă dorinţă a miilor de locuitori ai comunei ce lucrează la Uzina de autoturisme dar ne apare şi ca un fapt logic, obiectiv. O atare schimbare implică un şir de probleme a căror rezolvare este de primă urgenţă. Uzina se va dezvolta în continuare. Alte mii de constructori de autoturisme se vor încetăţeni în viitorul oraş Colibaşi. Misiunea noastră, a tuturor deputaţilor din zonă este de a pregăti condiţiile, de a le asigura în mod concret pentru ca saltul comunei către oraş să se facă fără şocuri. Mi-am fixat deja — după cerinţele unui bun lucrător edil — cîteva sarcini prioritare. Mai întîi, dezbaterea, în scopul înţelegerii, însuşirii şi aplicării schiţei de sistematizare a viitorului oraş. Urmează apoi îmbunătăţirea serviciilor de gospodărie comunală în actualul nucleu — ansamblul de blocuri Mioveni — şi în continuare extinderea dotărilor de apă şi canal la alte locuinţe individuale, pe principalele artere. Din discuţiile avute cu alegătorii, înainte de 9 martie, au reieşit o serie de necesităţi privind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă la Colibaşi. Transportul în comun, legarea cu Piteştiul au fost mult dezbătute. Am reuşit deja să aducem cîteva corecturi introducînd curse suplimentare şi extinzînd două trasee cu cite trei şi doi km respectiv Conteşti şi Făget. Desigur, la acest capitol vom analiza şi moderniza străzile de care se leagă, evident şi înfrumuseţarea acestora. In altă ordine de idei, participînd la o adunare a C.A.P. am reţinut necesitatea ca membri cooperatori să fie mai mult ajutaţi în munca de importanţă nu numai comunală sau judeţeană, privind combaterea eroziunii solului. Tot la această adunare s-a impus ca obligatorie reconsiderarea folosirii curţilor fără construcţii, adică transformarea lor, acolo unde se poate, în grădini de zarzavat. Pe plan edilitar, mai avem pe carnetul nostru de lucru extinderea unor şcoli şi grădiniţe, introducerea apei curente şi a încălzirii centrale la spital etc. Prin hărnicia tuturor, cu deputaţii în frunte, sîntem convinşi că, în curînd, numele de Colibaşi, care aminteşte de colibe, va deveni un nume propriu cu alt conţinut, al unui oraş modern socialist. CORNELIU M, omul faptelor concrete IOANA MIROIU, cooperatoare C.A.P. Bascov, deputată în Consiliul popular judeţean, circumscripţia nr. 99 — Bascov INSTANTANEE ELECTORALE Cobor, dimineaţa, din autobuz, în faţa schelei de extracţie Moşoaia, întreb un bătrîn unde se votează, îmi spune sec , la şcoala veche. Urmăresc şirul de oameni ce curge spre secţie, pe o şosea asfaltată. In stingă, o şcoală nouă, frumoasă, cu etaj. Vreau să ştiu de ce nu s-a amenajat aici secţia. însoţitorul îşi răsuceşte mustaţa şi răspunde : aşa-i datina, acolo s-a votat de ani ! Secţia 221. Lume multă. Cunosc pe maistrul Constantin Anton. Are emoţii. Candidează cu Ion Drăghici, la circa 2. Soţia îi zîmbeşte la ieşirea din cabina de vot. L-a votat, spun ochii ei. Elena Negoescu, tatăl petrolist, mama cooperatoare, a venit cu un băieţaş în scutece. E al doilea. Fetiţa a rămas acasă. Are 21 ani, şi-i la primul vot. Cineva îi ia copilul. Intră sfioasă, iese luminată. O întreb unde-i bărbatul. Spune , la drum, spre Timişoara, că-i mecanic de diesel. O să voteze şi el undeva. Precis. Pentru copiii noştri, şi-ai tuturora. Preşedintele comisiei îl lămureşte pe nea Mălică asupra tehnicii votării. Omul se uită la el ca la altceva, şi-i răspunde : „Mi-e cam greu““, neică sunt din satul meu şi-i cunosc p-amîndoi“‘. Un tînăr înalt, frumos, citeşte buletinele de vot cu mare atenţie, înainte de a intra în cabină. Cîntăreşte meritele celor înscrişi. Primarul îmi atrage atenţia : stai de vorbă cu el. Stau, la ieşire. E Marin Udrişte, caporal la o unitate militară din Capitală. A venit în permisie, să-i voteze şi-ai lui, de-acasă, că rădăcinele lui sunt aici şi primul său vot se datora să-i cinstească. Emoţii au şi Aniţa Dumitrean, „mamă“ a 30 de copii de ţărani, cum i se spune la Cătunaşi, satul cel mai depărtat al comunei. E educatoare. Venise cu un coleg, Marian Manolescu, învăţător. N-au mai votat pînă acum. Primarul insinuează ceva. Ei se desvinovăţesc candid : nu, nu ne căsătorim încă, sîntem doar vechi colegi. Să fie ca ei ! Altă emoţie. Gherghina Janţă, elevă la un liceu piteştean de specialitate. Tatăl petrolist, mama cooperatoare. Spune despre primul ei vot : simţeam că tremur cînd am intrat în secţie, îmi venea să plîng, nu ştiu de ce, şi-acum sînt fericită, mă înţelegeţi ? E ceva foarte important. O dovadă a maturităţii, a demnităţii. Nu mai insist. Vorbim despre viitor. Va urma chimia, va veni în oraşul petrochimiei... înţelegeam altceva. Nea Janţă un om scund, ars de soare, cu mîinile grele s-a ridicat odată cu schela, cu erupţia ţiţeiului pe aceste locuri. Ţiţeiul scos de el va trece mîine prin mîinile mezinei, spre o valorificare optimă, intr-un salt nu numai productiv, cit mai ales social. Buni copii are neamanţă ! Ies doi gospodari din secţie. Au, pe feţe, în mişcări, o timditate de adolescenţi. Ea, Rada D. Maria, cooperatoare de frunte, el Rada Dumitru, petrolist, li întreb pe cine au votat, dacă nu le este cu supărare. El răspunde întîi bucuros : pe soţie ! Ea, tace. Sînt nedumerit. Un bătrîn, Diiaconu Angliei, de pe lîngă ei, mă priveşte şi izbucneşte : ce te miri, neică, nu-i vrednică Maria ? Am crescut-o cu grijă ! Ştii cîte norme face-ntr-un an ? Şi eu tot pe ea o voiai ! Primamarul mă scoate din încurcătură arătîndu-mi doi bătrîni ţanţoşi : fraţii Efimie şi Ion Teişanu ce calcă rar pe aleea din faţa şcolii. Primul are 83 de ani, celălalt, 78. Cocioabă M. Florica e din Păduroiu şi s-a căsătorit de curînd, rămînînd la Poiana. Venise cu soţul şi nu era pe listă. Primarul dă dincolo un telefon. N-a fost inscrisă nici la secţia 223. Va vota aici, hotăreşte el. Filatoarea de la „Argeşeana“, ieşită din ultimul schimb, îmbrăcată ca la oraş, îşi exercită un drept civic, fericită. La ora 8,30 jumătate din cetăţenii comunei Poiana Lacului votase. Primarul, Negoescu Gh., surîdea satisfăcut. Plec spre Păduroiu într-o Dacie 1300, a lui L. Cristescu. Are alături un copil frumos, bine dezvoltat, de numai patru ani. Şoseaua e plină de piatră. Şoferul spune : anul acesta vom turna şi padei asfalt, că avem un primar, să-l ţină puterile ! Am avut mereu noroc de primari buni ! Cînd eram copil, pe cîmpuri, iar’ba ardea, de n-avea o vită ce roade. Şi nea Ion Dumitrul a adus schela aici, că n-o primiseră cei din Moşoaia Şi ce-i acum pe-aici ! Avem lumină, asfalt, oameni la sonde, şcoli, o mândrele. Tovarăşul Negoescu a băgat apă în toate satele. Auzi, domnule, în toate, şi ştii ce-i apa pe aici ! Aur ! Mihăiţă, feciorul, vrea să ştie ce-s alea, arătînd cu degetul spre nişte rezervoare. Cristescu îi spune şi apoi rîzînd îl întreabă : ce vezi tu Mihăiţă la televizor seara ? Copilul gungureşte : Ceauşescu şi poporul ! Tatăl, mîndru, rosteşte : 11 vedeţi, abia are patru ani, stă la televizor şi cunoaşte lumea. Eu, la anii lui, n-aveam nici încălţăminte... Poiana Lacului, o comună trezită la viaţă de socialism, în care găseşti petrolişti, muncitori la I.M.E., la Combinatul petrochimic, la Argeşeana, de aici s-au ridicat ingineri, medici, profesori, o comună ca atîtea altele a votat. Mă urmărește încă imaginea copilului acela zdravăn, cu maci în obraji... Dan BIȚICA Studentul şi societatea EXIGENŢA PREGĂTIRII PROFESIONALE PROGRESUL ştiinţific şi tehnic, perfecţionarea mijloacelor de comunicare şi stocare a informaţiei şi rolul lor sporit în realizarea progresului social, dezvoltarea economică şi implicit apariţia unor noi profesiuni cit şi mobilitatea profesiunilor, constituie cerinţe majore ale societăţii contemporane care impun învăţămîntului superior drept obiectiv principal formarea integrală a personalităţii studentului, viitor om de ştiinţă, iiner, medic, profesor, economist, jurist, etc., capabil de o integrare dinamică în producţia materială şi viaţa spirituală a societăţii. Un student, prin însăşi cultura pe care o primeşte în universitate, trebuie să fie adaptat lumii de mîine în care va trăi ; el trebuie să fie pregătit să înţeleagă şi să orienteze evoluţia societăţii. Privite prin această prismă apar mai clar conturate sarcinile şi răspunderile ce revin învăţămîntului superior contemporan în ce priveşte formarea şi modelarea gîndirii studentului. In lumea actuală, o lume a ştiinţei şi a tehnicii, a exploziei informaţionale, învăţămîntul nu se mai poate limita la simpla transmitere de informaţii pe care studenţii să le înregistreze şi să le înveţe, uneori mecanic. Se vorbeşte despre poliprofesionalizare ca despre o cerinţă a lumii de mîine, cerinţă determinată de permanentele modificări tehnice, care vor impune omului practicarea competentă a unui mare număr de profesiuni. Poliprofesionalizarea nu presupune învățarea mai multor meserii, ea este concepută ca un proces fundamental formamativ care să ne înzestreze cu capacitatea de a îndeplini, după instruiri scurte, un mare număr de profesii. Se va realiza astfel ceea ce Marx denumea disponibilitatea absolută a omului pentru nevoile schimbătoare ale muncii, ceea ce implică însă, după cum subliniam mai sus, accentuarea cu precădere a laturii formative a învăţămîntului. In locul unei instrucţii teoretico-speculative, livreşti, aspirăm spre operaţionalizarea cunoştinţelor. Acestea sunt o premisă şi o condiţie a acţiunii eficiente. Şi invers, activităţile industrial-productive, contactul tineretului studios cu întreprinderile, atelierul, institutele de proiectări sugerează noi teme de cercetare, de proiecte de diplomă, etc. Conceptele şi cunoştinţele asimilate devin instrumente de lucru, astfel incit viitorul specialist să poată face faţă răspunderii de a organiza prezentul şi de a făuri, pe baza lui, viitorul. Studentul trebuie să-şi însuşească pe baze logice idei fundamentale, principii şi metode de cercetare, tehnici de lucru, structuri operaţionale care să-i dezvolte gîndirea ştiinţifică şi creativitatea.. Pentru a putea opera cu informaţiile primite, studentul trebuie să posede capacitatea de a gîndi critic, interpretativ, original, creator. Pe măsură ce creşte cantitatea de informaţie sporeşte importanţa asimilării de către viitorul specialist a metodelor logice de sistematizare, prelucrare, decizie etc. Un simptom caracteristic al acestei necesităţi este, de exemplu, introducerea în planurile de învăţămînt a cursurilor de programare, informatică, logică şi metodologie etc. Informarea şi modelarea studentului trebuie avut în vedere faptul că el trebuie să devină un om modern, înzestrat cu capacitatea de a se adapta şi integra rapid în societatea industrializată şi în complexitatea relaţiilor sale. In procesul producţiei, se stabilesc relaţii diverse între oamenii muncii : relaţia inginertehnician-muncitor, profesorelev etc. Studentul trebuie pregătit şi în acest domeniu, urmărindu-se formarea unor calităţi morale : conştiinţa datoriei, perseverenţă, punctualitate etc. In acest fel, accentuîndu-se funcţia formativ-educativă a învăţămîntului supe- Prof. univ. dr. Suzana GIDEA Continuare în pag. 14 Argeș 3- 3