Argus, aprilie 1924 (Anul 15, nr. 3284-3306)
1924-04-19 / nr. 3299. szám
Anul XT No. 3299 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ 2 lei In tara. 4 IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 „ lei în străinătate 6 PACINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢE Director: Grigore Gafencu BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 şi 2369 19 AmfiterEZA PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berg« St. Eugenio Carada (fwB larugheorghenen 9 Telefon 11/84 împrumutul Capitalei Primăria Capitalei a luat-o înaintea Statului. Ea a izbutit să contracteze un imprumut pe plaţa Londrei. Aşa anuală cercurile oficiale. Se dau chiar amănunte despre condiţiile Împrumutului şi despre călătoria d-lui primar în Capitala britanică. împrumutul este de 10 luni. milioane dolari, din cari se va plăti, anul acesta 800 milioane, iar restul In 1925, dupe cursul zilei Drept garanţie, primăria a admis un control asupra taxelor serviciilor municipale, — apa, iluminatul, ridicarea gunoaielor — servicii cărora Ie este destinat, în primul rând, împrumutat. Acest control se va exercita prin funcţionarea Casei Unitelor comunale instituţie creată anul trecut, in scop de a scoate din administraţia comunală exploatarea serviciilor comerciale municipale- Un lel de anticipare asupra comercializării Întreprinderilor statului. Uzinele comunale, astfel constituite, pot contracta împrumuturi şi pot da garanţii, fără a fi supuse cerinţelor legei contabiltăţii publice. Consorţiul englez cu care a convenit primăria ve emite pe piaţa Londrei acest împrumut şi, date fiind condiţiile avantagioase oferite de primărie, el crede că succesul emisiune: sete asigurat Fiindcă realizarea împrumutului A face, conform convenţiei, in rate, primăria nu va pune In gaj veniturile el comerciale decât In proporţie cu realizarea treptată a împrumutului. Aceasta pentru a se asigura în contra unui eventual insucces al emisiunei. Nu trebue să ne ascundem, în adevăr, că în situaţia de astăzi, ideea de a emite un împrumut român pe plata Londrei este îndrăzneaţă In afară de micile trecături dintre ministerul de finanţe şi creditorii englezi, scăderea înregistrată, in ultimul timp, de bonurile române de consolidare, a produs, la Londra, o atmosferă foarte puţin favorabilă pentru plasament de capital englez în România. Dacă totuşi, d. primar va reuşi să realizeze împrumutul, importanţa faptului ar trece peste satisfacerea nevoilor Capitalei, noul împrumut ar însemna o reluare a încredere a capitalului străin şi ar constitui un bun Început, dela care s’ar putea inspira şi Statul. Situaţia de astăzi a pieţei româneşti şi nevoile Statului pentru reorganizarea comunicaţiilor de cale ferată şi pentru Întărirea armatei, nu pot fi satisfăcute decât printr-o largă intrare a capitalului străin. Economia naţională nu mai poate da nimic peste ceea ce a dat, nici bugetului, nici vieţei economice. Proba la care a fost supusă ea, in ultimii doi ani, a dat rezultatele pe care le vedem astăzi, când creditul este complect suspendat, camătă la proporţii fantastice, comerţul şi industria sunt paralizate, iar drumurile de fier abia pot face faţă nevoilor interne, silite fiind să neglijeze exportul. Iată de ce nădăjduim că Împrumutul Capitalei va izbuti, și va fi de bun augur pentru o nouă îndrumare a politicei noastre economice. A. Pilda Italiei de Viaţa. Asanarea finanţelor italiene ’Asupra direcţiei politice pe care d-l Mussolini o imprimă Italiei, părerile pot diferi şi cele aspre să precumpănească; direcţia economică însă ce o urmează a dat rezultate de care poporul italian se poate mândri cu drept cuvânt. Prin câteva reţete simple, în Ibari nu se poate descopri vreun substrat fascist. Italia a pe cale de a-şi restaura complect finanţele ei. Fascismul e un produs pur italian şi pe care celelalte popoare nu-l râvesc; reţetele ce le întrebuinţează guvernul actual din Roma spre a însănătoşi finanţele Italiei, au, în schimb, curs în toată lumea. Sunt puţine la număr: toţi cetăţenii să plătască dările către Stat; să nu se paralizeze producţia; să se provoace afluxul capitalurilor streine; să se încurajeze construcţia caselor, ceia ce va efteni traiul. Eoul lui Columb, vor spune usori. Tocmai Columb a fost un fiu al Italiei... Și guvernele care au precedat pe Mussolini s’au străduit să ridice finanțele publice; măsurile lor au avut cusurul ca au speriat creditul fără a da veniturile prevăzute. Cu cît au ridicat dările complicînd impozitele, cu cît au intensificat inchiziția fiscală, cu atît fiscul se alegea cu mai puţin. Ultimul buget al ministerului Facta, înaintea venirei lui Mussolini la putere, arăta un deficit de 4 miliarde; se credea pe atunci că va trebui o lungă serie de ani pentrua astupa o gaură de asemenea dimensiuni; dimpotrivă opinia publică italiană se temea de o creştere şi mai mare a deficitului. Taxa asupra sporului bogăţiei scăzuse de la 1258 milioane lire, în 1921— 22 la 968 milioane lire în 1922— 23; nu era nici o speranţă în reducerea cheltuelilor; deficitul căilor ferate a fost de 1253 milioane lire. Administraţia înghiţea sume enorme şi rezultate practice de îmbunătăţire nu se întrezăreau. Ce a făcut Mussolini pentru a schimba această stare de lucruri adânc îngrijitoare ? înainte de toate s’a străduit să sporească numărul birnicilor. A descoperit pe toţi ,,ambuscaţii“ până şi printre lefegii a găsit sutimi de mii cari nu plătiseră de ani de zile nici o dare. Noua taxă agrară de pildă supune contribuţiunei 1.250.000 inşi scutiţi până acum de orice dare. Mussolini i-a înhăţat pe toţi. In al doilea rând şi-a zis că sistemul fiscal italian e prea complicat şi că o simplificare se impune. Zis şi făcut. Contribuabilii italieni aveau mai înainte de achitat o sumedenie de dări mici; s’a redus foarte mult numărul lor, însă cota celor rămase s’a mărit. Din prima zi Mussolini a declarat că va ocroti capitalul cu toată puterea Statului pentru că munca fără capital rămâne stearpă. Pentru a atrage capitalurile streine le-a scutit de impozitul peterii şi a suprimat nominativitatea acţiunii«*? W. Mussolini nu-i teamă că Italia va fi „robită“ streinătăţei. Din contră primeşte banul internaţional cu braţele deschise. In vederea protecţiunei capitalurilor, a suprimat impozitul pe moşteniri între rude apropiate. Exploatarea unui număr de servicii publice a încredinţat-o iniţiativei private; totuşi, în unele cazuri când folosul, e evident, guvernul, lui Mussolini nu respinge o participaţie a Statului la întreprinderi comerciale sau industriale. A cumpărat, de pildă, acţiunile căilor ferate din Sud, o operaţie ce poate fi comparată cu achiziţionarea de către guvernul britanic a acţiunilor Canalului din Suez şi a lui Anglo-Persian. In materie de economii, premierul italian a redus numărul ministerelor de la 15 la 11 şi al subsecretarilor de Stat de la 17 la 9. A suprimat 25.000 funcţiuni din serviciile publice, 27.000 funcţii la căile ferate şi acestea merg splendid. Alte economii au fost înfăptuite în urma înlocuirei rutinei biocratice, prin procedeuri comerciale în toate administraţiile Statului, proclamând principiul că finanţele publice sunt parte integrantă a economiei naţionale. In conformitate cu acest principiu, Mussolini declară că renunţă de acm înainte la împrumuturile interioare pentru ca economiile agonisite de popor să se îndrepte spre întreprinderile nationale. In scurt toate aceste măsuri împreună au redus la zero deficitul de 4 miliarde notat sub ministerul Facta. Italia nu mai are nevoe să se împrumute deşi presiunea fiscală e mai puţin puternică ca înainte. Iată am rezultat foarte mângâetor pentru o ţară care părea, acum doi ani, că se îndreaptă în mod fatal spre faliment. Nu vom uita menţiunea că Mussolini a reuşit să consolideze datoria flotantă de 25 miliarde bonuri de tezaur, reducând totodată dobânda de la 5 la 4% la sută, că dându-şi seama de rolul Băncilor s’a silit să le susţină în interesul refacerei financiare şi a prestigiului financiar italian. Urmarea a fost: Renta italiană 5% (Consolidate) care cota 79.60 în Octombrie 1922 face azi 95. Circulaţia fiduciară a scăzut, schimbul s’a statornicit. Ştiind că legile cu privire la chirii sunt simple paliative, Mussolini s’a îndreptat spre soluţia adevărată, spre construcţii. A regulat statutul societăţilor de construcţie, oferindu-le scutire de impozite, prime, etc. Rezultatul a fost că cartiere noi se ridică la Roma, Milano, Genova şi Neapole Repetăm: în dispoziţiile luate de Mussolini nu se poate descoperi vreo urmă de fascism. Sunt indicaţiunile bunului simţ servite de o voinţă hotărâtă, sunt antipodul spiritului strâmt sau sectar. In orice ţară ar fi aplicate ar da aceleaşi rezultate mulţumitoare. SIATOR Oscilaţiile valutei noastre de Int. ALEX BRODA Variaţiile înregistrate de Urcarea bruscă a leului fi valuta noastră în ultimele două luni au lăsat încă multă nedumerire în spirite. Di n o * „ +„ . i nâ perioadă de stagnare a exportului, leul a început să scadă cam cu aceia? iuţeală, cu care crescuse. Pe de altă parte, el se găseşte astăzi mult mai ridicat decât a fost acum jumătate de an. Diferenţa a atins chiar la un moment dat, 20 la sută din valoare. Ori această urcare lentă, produsă în timpul ultimelor şase luni, este un fenomen, care n’a fost studiat în deajuns, deşi a avut, precum vom vedea, urmări foarte sensibile. In diagrama de mai sus am reprezentat — uzând de scara logaritmică, în scopul de a permite o măsură vizuală corectă a variaţiilor relative ale leului — oscilaţiile valutei noastre in ultimile şase luni, faţă cu dolarul-aur. (după bursa din Paris). Urcarea leului din Octombrie 1923 în Martie 1924 este perfect de clară pe diagramă Urmărind curba, constatăm că leul s’a urcat din Octombrie până în Decembrie 1923 inclusiv, în timpul perioadei de export, cursând cedând odată cu închiderea navigaţiei. Paralelismul dintre valută şi mişcarea exportului l’am evidenţiat altădată. (Argus No. 3269). Survine totuşi în luna Februarie 1924, acel salt nejustificat al leului, figurat pe diagramă printr’un vârf ascuţit caracteristic. Saltul, reprezentând circa 10 la sută din valoarea leului, a fost trecător. Asemănarea lui cu urcarea leului din August 1922, pe care am semnalat-o de câteva ori în diagramele noastre, ne arată că el a fost datorit speculaţiei. Oscilaţia a fost însă de astă dată mai puţin importantă, 10 la sută faţă de 30 la sută şi a trecut mai repede decât în toamna anului 1922- Ipoteza că leul s’ar fi urcat, fiind căutat în vederea exportului recoltei de porumb, nu se mai poate susţine. Revenirea leului s’a produs într’adevăr în mod automat, înainte chiar de deschiderea navigaţiei şi dealtfel exportul porumbului a fost şi este încă slab, datfiind greutăţile transportului din ţară. Ipoteza că urcarea leului a fost o undă reflectată a speculaţiei asupra francului francez nare maiverosimilă. de aur a corespuns într’adevăr cu perioada de cădere extremă a francului francez, iar »tău» - a Tluî cn. perioaâdBLafcjesAJL une. Explicaţia este evidentă, dacă ţinem mai ales seama de panica provocată în Franţa de căderea necontenită a francului francez. Urcarea leului produsă în acelaş timp este un mic exemplu de interdependenţă valutară. In afară de această oscilaţie excepţională, ale cărei efecte au fost mai mult morale—entusiasm aducător de decepţie la unii sau teamă zadarnică la alţii — eficace n’a fost decât urcarea lentă a leului realizată de jumătate an încoace Efectele ei le-a resimţit în prima linie industria şi comerţul. In special industria indigenă, strânsă deoparte de scumpirea preţului de cost al fabricatelor sale, iar de alta de stagnarea, dacă nu chiar scăderea de preţ a articolelor străine, a reclamat cu energie modificarea tarifului vamal Interesant este că şi în 1921, modificarea tarifului vamal s’a cerut şi obţinut tot după o perioadă de urcare de şase luni a valutei noastre. Constatăm astfel că, în cea mai mare parte, criza industriei indigene se datoreşte urcării lente a leului faţă de nivelul cel mai jos, realizat in Octombrie 1923. Stagnarea afacerilor comerciale se datoreşte deopotrivă. Urcarea leului, dorită de cercurile oficiale, îşi arată inconvenientele. Şi n’am realizat totuşi decât o urcare de circa 20 la sută. * * * In ultimul timp leul oscilează în mod mult mai sensibil decât înainte de saltul excepţional din Februarie 1924. Sunt ultimile valuri ale furtunii. Valuta îşi caută un nou nivel de relativă stabilizare-Acţiunea corectivă a Băncii Naţionale, destul de anemică în specie, nu face decât să întârzie stabilirea rapidă a acestui nivel. Dealtfel, astăzi — după saltul pomenit al leului — piaţa se aşteaptă încă la surprize şi fiecare oscilaţie banală emoţionează şi este comentată. Mulţi se întreabă în fiecare zi, de multe ori fără interese precise,, „ce face leul‘‘ ? Este această o stare de spirit dăunătoare pe care dl Manoilfcescu în conferinţa d-sale fre InstitutulEconomic Români este k Îî ; •*. * Ar fi timpul, spunea d-sa, că urcarea și scăderea leului să înceteze de a fi o chestiune de mândrie națională. O stabilizare a valutei trebui preferată-Ing. ALEX. FRODA ar Situaţia Politică BSKST-""-' ' ..MHKSSWIBim IMmmaMBpaMHMNMIMfi IJI9NWI nmam INTERNA Mare veselie, de, câteva zile, la edilii bucureşteni, $i aveau de ce. D. primar a comunicat,intr-o bună Zi, colegilor săi că a încheiat la Londra, un împrumut de zece milioane dolari. La auzul acestor milioane, de dolari comoţia cerebrală a fost vie şi generală. D. dr. Costinescu, foarte tare, însă, şi în meşteşugul doftoricesc a reuşit să cafeneze din ■marea lor emoţie pe consilierii săi, fă£ându-le mai întâi o modă prelegere filologică asupra originei cuvântului «dolari". — de la nemţescul baler.. — expunând marile lucrări ce va întreprinde pentru înfrumuseţarea Capitalei şi terminând cu rugămintea de a se întruni într’o apropiată şedinţă, pentru a le arăta, cu deamănuntul, ceea ce are de gând să facă cu banii •Căpătaţi, întrunirea aceasta solemnă s’a ţinut ori. A fost o petrecere. Pe hanga masă a consiliului comunal săm grămadă planuri şi devize. Printre ele, într’o moduţă vitrină, simt şi câteva bilete de 10 şi 20 dolgi’i, specimene originale pentru acei cari n’au văzut niciodată faimogisa monedă-hărtie americană, — mai de preţ ca Telegraful, fie-a adus ori o ştire de mult scontată: guvernul german a hotărât amânarea alegerilor generale, de la data de l Mai la vrea, de 11 Mai. Motivul amânării este foarte simplu: Germania se fereşte să proclame starea de spirit care o stăpâneşte, fiindcă se teme să această mărturisire va influenţa în defavoarea ei rezultatul alegerilor din Franţa. Acestea fuseseră fixate pentru 11 Maz. Reiphul a ales aceeaş zi, sUprimînd ......... astfel săptămâna în care alegâtori tirii francezi s’ar fi putut alarma de Sentimentele electorilor UUXH. Acest foc electoral, naiv în fond, — fiindcă şi fără vocea urnelor de peste Rin, sentimentele Germaniei sunt cunoscute, — trădează în chip categoria ce se aşteaptă din Germania. Conducătorii democraţi de la Berlin ştiu că alegerile vor însemna biruinţa, naţionaliştilor extremmişti. Procesul conspiratorilor din Membrii comisiei, interimate erau toţi de faţă. Să uitau unii la planuri, alţii la devize şi caeteri de sarcini,—cei mai mulţi la dolarii din vitrină. Toţi, bucuroşi, felicitau pentru norocul cel peste capitală. Deodată se făcu linişte. D. Costinescu. cU Un dosar în mân încruntă din sprânceană. Avea înaintea sa legea pentru încheiers.a împrumutului, cu toate formalităţile. Dar lipsea una: semnătura guvernului. Regele plecase şi nu iscălise. — Adam trebuie să așteptăm întoarcerea regelui, — spun unii. — Perdere de vreme. — spSS,I alţii. Dar adUnândU-şî amintirile M terare, d. Niculescu-Ritz sau « Themis Alexandrescu, nu știmf precis care din doi. exclama: — Napoleon a semnat in faţa Moscovei, decretul pentru reorganizarea Comediei franceze. Regeh tot■_ se duce la Londra. Să iscăleaiscâ, acolo redretul de promulgare!, — La Londra, la Londra. — strigă în Cor consilierii. H P. EXTERNA München, terminat cu achitarea lui Ludendorff şi cu o osândă achivalentă cu achitarea pentru ceilalţi complotişti şi recentele atlegeri pentru dieta bavareză, ci evidenţiat încotro se îndreaptă. Germaniza, împotriva discursurilorpacifiste, împotriva protestărilri de bună voinţă pentru tratate, cari răsună încă zilnic, în gura oficialităţii, marea massă a poporului german şi-a făurit idei din Ludendorff. Hitler Şi Hindenbur Duşmanii a tratatului de la Versies, avocaţii tezei după care Geraermania n'a fost învinsă, ci înşelată de miragiu, milsonian, aceştia, şi toate şansele să ajungă mâine la conducerea Reichului. Această quasi-certitudine va influenţa fără îndoială şi asupra oeaenlor franceze. Blocul naţional, ameninţat în interior de radicalii de stânga, primeşte un sprijin prams de la radicalii de dreapta din Germania, T. B. Lărgirea regimului de export Mie articole lăsate liber la export. - Importul ţiţeiului liber. - Linia electrică Bucureşti-Znagov-Ploeşti. - Conflictele derivând din permisele de export neexecutate. - Deciziunile consiliului economic superior Consiliul economic superior, întruniteri la ora 4 d. a. acasă la d. ministru Al. Constantinescu, a luat o serie de hotărâri foarte importante cu privire la extinderea regimului de libertate a exportului. Luându-se în discuţie propunerile motivate făcute de d. ministru al industriei şi comerţului pentru redarea comerţului liber de export al mai multor articole produse în ţară, consiliul economic superior a hotărât să fie lăsate, libere la export, cu condiţia impunerii taxelor vamale, ca regulatorul cel mai sigur, pentru evitarea scumpetei şi speculei în interior, următoarele produse: Articolele alimentare 1) Brânzeturile zise de lux, din această categorie fiind excluse: brânza albă (telemeaua) şi brânza de burduf. 2) Conservele de peşte, afară de peştele sărat. 3) Cartofii din recolta veche. 4) Laptele condensat şi laptele pulverizat. 5) Porcii (vi sau tăiaţi). Articole textile 1) Ţesături şi stofe de lână, postavul. 2) Confecţiuni de încălţăminte. 3) Pieile tăbăcite, crupoane, talpă şi curele de transmisiune. Traversele de stejar Consiliul economic s-a pronunţat şi asupra exportului traverselor de stejar, adoptând următoarea formulă : Se autoriză căile ferate să trateze cu Uniunea forestieră din Ardeal fixarea preţului pentru traversele de care au nevoe, furnizorii obţinând în schimb învoirea de a exporta cantităţi egale de traverse, pe baza unei taxe de export de 1100 lei de metru cub. Ţiţeiul liber la import Consiliul economic s’a pronunţat şî asupra cererii unora din rafineriile din ţară de a le aproba importul unor cantităţi tier ţiţeiu pentru a fi rafinate în ţară şi apoi reexportate locului de producţie, în legătură cu ofertele primite în acest sens din partea unor întreprinderi din Rusia. Consiliul a aprobat importul în genere al ţiţeiului, cu respectarea următoarelor condiţiuni: a) Produsele albe să fie reexportate fără taxe de export; b) Păcura rezultată de pe urma rafinării să rămăe toată în ţară; c) Uleiurile speciale ce vor fi extrase din ţiţeiul importat să fie vândute căilor ferate cu 10 la sută sub preţul actual de cumpărare de pe piaţa mondială. Trebue să lămurim, aci, că uleiurile extrase din petrolul românesc nu rezistă la temperaturi prea ridicate, cum rezistă uleiurile din petrolul american şi rusesc, ceea ce ne obligă să importăm uleiurile pentru aburii supraîncălziţi. d) Importatorii vor fi obligaţi să îndeplinească cerinţele de ordine şi siguranţă impuse de guvern. Păcură pentru direcţie pescăriilor statului Consiliul a admis ca ministerul agriculturei şi domeniilor să trapteze cu societăţile petrolifere din ţară procurarea păcurei de care are nevoe direcţia pescăriilor statului, pe preţul redus de 1 leu şi 50 bani kgr. Conflictele derivând din permisele de export Consiliul a hotărât ca diferitele conflicte ivite între ministerul industriei şi comerţului şi posesorii de permise de export neexecutate să fie deferite justiţiei şi să nu mai fie tranşate pe cale de tranzacţii. S-a mai aprobat construirea liniei electrice Bucureşti-Znagov- Ploeşti fără legătură cu reţeaua căilor ferate, ci urmând lungul şoselei naţionale cu tramvai electice. Pentru viitorul consiliu Exportul păsărilor, untului dil oaie şi ouălor va fi stabilit de consiliu într-o viitoare şedinţă. " ■■II# ■ .............. Nu există tratat secret româno-intrat Budapesta 17 (Rador). Ministrul de finanţe Koprany a declarat în Adunarea Naţională că intre Ungaria şi România nu există nici o convenție secreta. Adunarea Națională a terminat desbaterile cu privire la proectele de refacere a Ungariei. Comisiunea reparaţiimîior ratifică acordlul române Paris 17 (Rador). »» Comisiunea reparaţiunilor« ratificat azi acordul dintre România şi Ungaria, în baza căreia ambele ţări renunţă reciproc la reclarmaţiunile pe cari le-au prezentt cu prilejul stabilirei păcei, mar Reducerea funcţionarilor in Germania Berlin, 17. (Rador). — Până aciaau fost concediaţi din serviciul statului 330.000 de funcţionari amploiaţi şi muncitori, ceea ce aduce statului o economie anuală de 306 milioane mărci aur.