Argus, iunie 1926 (Anul 17, nr. 3930-3954)
1926-06-10 / nr. 3937
ABONA In Ta ră Un an 800 lai 6 luni 450 „ 3 luni 250 „ 3 lei în țară. 6 INTEI In Străinătate Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 * în str&in&tate 6 PAGINI c Joi10 Iunie Un2fi Anul XVII No. 3937 1 TtMUNEIURI v DEORICE FEL IN TOATE ZIARELE ■ PRIN . 30(IETflTifl GENERALĂ i\ PUBLICITATE CAROL SCHULDER}! S.BEROER 5TR. KARAGEORGEVICI 3 TfcLtTt/SA ANLNEILRI xconium IN TOATE ZIARELE PRIN MIETMffl GENERALA lf PUBLICITATE CAROL SCHULDER! S.BEROER 1TR. KARAGEORGEVICI 3 TEL’ 11/14-ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: I. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu BIROURILE: București, Strada Sărindar 19 — TELEFON: PUBLICITATEA : Concesiunea Excluzivă a Societătei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder vn S. Berger str. BipUCiFUa w KwpariM imihi mu 6/93 91 23/69 Dezbaterea stabilizărei Consfătuirea convocată de primul ministru, acum câteva zile pentru ca guvernut împreună cu reprezentanţii agriculturei, industriei, comerţului şi ai marei finanţe să caute o soluţiune in problema monetară este un semn că, în sfârşit, oficialitatea noastră, a ajuns la convingere că situaţiunea de azi nu mai poate dura. Asemenea consfătuiri intre guvern şi specialişti, au fost convocate şi in Anglia şi in Franţa in momente grele, si totdeauna a eşit un folos din schimbul de veden intre cei cari hotărăsc în politica economică şi cei cari conduc de fapt economia naţională. Din consfătuirea ţinută la noi, a rezultat un fapt îmbucurător. Toţi reprezentanţii vieţei economice au fost de acord asupra principiului stabilizărei monetei noastre. Mici deosebiri de vederi asupra detaliaţilor, n’au lipsit, cum era şi natural, dar ceeace s’a aşteptat dela această cosfătuire, nu era fixarea detaliilor de stabilizare, ci fixarea principiului întrebarea ce se punea era următoarea : — Rămânem mai departe, in politica monetară la revalorizare, sau părăsim această iluzie şi luând drept bază rezultatele dezastroase produse de politica de revalorizare începem o nouă politică, acea de stabilizare a monetei ? Şi la această întrebare răspunsul unanim a fost: Părăsim revalorizarea, ca imposibilă, şi adoptăm stabilizarea ca singurul mijloc de refacere şi insănătoşire. De altfel nu numai experienţa tristă pe care o facem noi de ani de zile ne îndruma către acest răspuns ci şi succesele strălucite pe care le-au obţinut ţările cu moneda depreciată şi cari au introdus stabilizarea. In afară de România, sunt azi in Europa numai două ţări de importanţă, cari având moneda foarte depreciată persistă totuşi in revalorizare. Aceste ţări sunt Franţa şi Italia. Lăsăm la o parte motivele pentru cari in Franţa şi in Italia nu poate triumfa deocamdată, ideia stabilizărei, dar ţinând seama de deprecierea vertiginoasă din ultimul tmp a monedelor lor, nu vedem nici pentru acesta ţări altă eşire decât stabilizarea. Noi persistăm şi in politica de revalorizare printr'un fel de solidaritate latină in dezastru, cu surorile noastre din apus. Dar dacă in Franţa şi în Italia, necesităţi de ordin politic intern împiedică sau întârzie introducerea stabilizării, la noi asemenea necesităţi nu există. Bugetul nostru nu are nevoe de Împrumuturi de la Banca Naţională cum este de pildă in Franţa iar detentorii noştri de titluri, de datorii interne ale statului, nu reprezintă un contingent apreciabil -- să impue guvernului, politica monetară. Există şi la noi o piedică şi foarte importantă, dar nu e în legătură nici cu echilibrarea bugetului, nici cu problema datoriilor interne şi nici cu vreo altă cauză, ca să zicem aşa, obiectivă. Ea rezultă numai din dorința de a apăra unele interese şi ucele situaţiuni cari ar fi fără îndoială, periclitate în cazul când leul nu ar putea fi ridicat la valoarea francului elveţian. Ne împiedicăm, cu alte cuvinte, în asanarea noastră financiară de o concepţiune pe care experienţa a dovedit-o greşită dar care serveşte drept bază unui întreg complex de aranjamente şi interese. Politica de stabilizare a lenini înseamnă reclădirea vieţei economice pe baza unei monede fixe şi refacerea stocului metalic de aur pentu garantarea Circulaţiei noastre fidnciare. Această politică deşi serveşte interesele generale este denunţată de cei ce au tot interesul să menţie iluzia revalorizări! ca o politică de inflaţie şi de mină. Dacă interesai particular, şi acesta rău înţeles, va triumfa in marea desbatere ce s’a deschis in jurul stabilizărei lenini vom fi condamnaţi să prelungim perioada de nesiguranţă şi de ruină, iar rezultatul va fi că, de unde astăzi am putea face stabilizarea la două centime şi jumătate aur, la anul viitor, am fi forte bucuroşi să o putem face la două centime. A. Clauza în valută tare Camerile de comerţ au intenţia să facă un demers comun, după cât spun ziarele la ministerul de finanţe spre a cere ca în viitor clauza în valută tare, din orice fel de contracte, să nu mai fie permisă şi în consecinţă să se refuze cuvenita viză fiscală contractelor ce ar cuprinde o asemenea clauză. In urma înmulţîrei aproape până la generalizarea acestei clauze şi în urma pronunţărei unei instante judecătoreşti ce-î admite perfecta ei valabilitate, chestiunea tranzactiunilor în valută forte a devenit de o iminentă actualitate. Un curent hotărât protivnîc se poate semnala în publicitatea periodică. Intrucât din punct de vedere strict juridic şî în stadiul actual al legislațiunei noastre nu se află nici un temei prin care să se poată susțîne nevaliditatea acestei clauze, fie atunci când ea se prezintă sub forma unei plăţi tot în lei, dar echivalând în acest moment sumele în valută străină ce corespundea la ziua încheiere! tranzacţiunii leilor stipulaţi pe cursul de atunci, fie direct chiar, stipulânduse plata într’o monetă străină, adversarii ei cer ca pe cale legislativă să se hotărască prohibiţiunea ei, dând legii putere retroactivă. Argumentele cele mai de seamă ce se invoacă în favoarea acestei reforme legislative sunt următoarele : că se combate imoralitatea rezultând din existenţa clauzei valutare şi a dobânzilor excesiv de ridicate ce se percep azi; că se impiedică compromiterea generală a valutei nationale prin neîncrederea ce o au înşişi cetăţenii români în moneta lor, grăbind astfel procesul ei de descompunere. Nu se poate tăgădui că o asemenea argumentare este din cele mai serioase. Când creditorul îşi asigură plata în valoare aur, nu mai există nici o rațiune ca dobânzile să fie atât de ridicate. Urcarea lor corespundea unui risc de depreciere valutară, care este exclus prin stimularea clauzei împricinate. Deasemeni nici o mărturisire nu poate să fie mai eloquenta, că fluctuation regresive sunt scontate ca foarte probabile şi că nădejdea în revalorizare a încetat de a mai exista. felu-i mai puţin adevărat însă că chestiunea trebueşte privită şi sub un alt aspect. Oare o intervenţie restrictivă şi prohibitivă pe cale legală1 în această materie nu ar avea acelaş rezultat ca toate celelalte intervenţii ? N’ar contribui la o stânjenire, reducere şi aproape complectă anihilare a tuturor tranzacţiunilor, cari condiţionează sănătatea şi propăşirea vieţii economice a unei ţări ? Incertitudinea pentru diferiţii proprietari de a dobândi reala contravaloare a bunurilor îi va sili să renunţe la ori şi ce vânzare, chiar dacă proprietatea, în condiţiunile speciale în care se găsesc, nu le poate da un maximum de venit. Astfel acei ce-ar putea să fructifice aceste proprietăţi, nu vor mai putea nădăjdui să le dobândească vreodată, precum nu vor mai nădăjdui actualii lor proprietari ca contravaloarea lor, învestită în alte întreprinderi, mai adecuate felului lor de viaţă, să le conducă la rendementul lor cel mai ridicat. Refuzul proprietarilor de a mai vinde, şi al posesorilor de capitaluri de a le mai plasa, nu va contribui oare şi într’o mai largă măsură, de cât clauza valutară, la discreditarea unei monete căreia nu i se mai recunoaşte nici o valoare de întrebuinţare.? Legiferarea prohibîţîunilor tranzacţîunîlor în valută forte poate avea consecinţe destul de grave pentru întreaga economie naţională. Faptul că clauza în valută tare s‘a impus aproape până la generalizare, este indiciul cel maî probant că un consens unanim s’a stabilit asupra soluţiei problemei financiare. Consecinţă a fluctuaţiunilor valutare, din nefericire constant regresive, pentru reala ei împiedicare şi pentru înlăturarea revenirii ei sub altă formă, de pildă a unor plăţi în natură tot atât de grav atîngătoare a prestigiului monetic naţionale, nu există o altă soluţiune decât aceia a stabilizării. Iacă de ce, în loc de a se căuta încărcarea încă şi mai mult a bagajului nostru legislativ cu o nouă legiuire excepţională, toate sforţările trebuesc îndreptate pentru o normalizare a situaţiunîi, ce ar necesita asemenea legi de excepţie. R. PATRULIUS CRIMA DIN HUNEDOARA Au e de mirare ce s'a întâmplat in Hunedioara. E de mirare, după felul cum s‘au făcut alegerile, că nu s‘au săvârşit maî multe crime, ca acea din Ruşi. Jandarmii aveau ordine precise să intervie în lupta electorală. El arestau candidaţii, „îndepărtau" delegaţii, opreau dela voi, alegătorii. Dacă puştile încărcate ale acestor agenţi electorali al guvernului nu s'au descărcat mai des in focul luptei, e că, deoparte, mai cuminţi decât şefii lor, militari şi administrativi, jandarmii s‘au ferit să tragă in carne de om, iar de altă parte candidaţii, printre cari cei mai de seamă fruntaşi din toate partidele, delegaţii şi alegătorii, s-au lăsat ghiontuiţi, bătuţi şi terorizaţi, cu o răbdare şi o resemnare care dovedesc mai mult blândeţea firei lor româneşti, decât conştiinţa lor civică, şi înţelesul lor, pentru demnitatea de om. Ţăranii din Hunedioara au vrut să voteze. Au stăruit in voinţa lor legitim, chiar când reprezentanţii puterei publice s-au desfăşurat in linii de trăgători. E ceva nou in amtitudine. O consacrare uimitoare, neaşteptată, a drepturilor cetăţeneşti. O revoluţie în moravurile noastre publice. Actul de curaj şi de credinţă al ţăranilor din Hunedioara, sileşte pe oricine, cu dragoste de ţară, ori care Lar fi părerile politice, să se descopere în faţa celor doi alegători căzuţi in lupta pentru dreptate Şi.I sileşte deasemeni să simtă şi să priceapă, că sunt greşeli ce nu pot fi îngăduite nimănui, că nu este îngăduit să numeşti prefecţi, cu însărcinări electorale înscrise în ordine de bătaie, că nu este îngăduit să încingi războiul civil, de sus în jos, pentru dobândirea unor biete locuri parlamentare, că nu este îngăduit să ascunzi morţii, să-l îngropi noaptea, fără flori, fără coroane, împiedicând prietenii să-l însoţească până la locaşul din urmă, că nu este de suferit, ca într'un ţinut românesc minoritarii, până maieri, asupritori, să îşi serbeze cu arcuri de triumf şi muzici militare, triumful electoral, iar românii să fie împiedicaţi să-şi spue cuvântul şi să-şi îngroape morţii. Jalnica întâmplare din Hunedioara, dacă va fi pricepută şi folosită, va putea însemna im început de îndreptare, un prim pas spre o viaţă politică mai serioasă. Dacă nu, va rămâne ca o înștiințare, a unor frământări viitoare. R. " ■ * Brazilia se retrage din Liga Naţiunilor PARIS 8 (Rador). — Ziarele din Rio de Janeiro anunţă că Brazilia va notifica oficial peste câteva săptămâni retragerea ei din Liga Naţiunilor. * PARIS 8 (Rador). — Vestea că Brazilia nu va mai lua parte la lucrările conferinţei de la Geneva nu este încă confirmată. * Se crede în general că Brazilia se va abţine în mod provizoriu de la întruniri. Se pare că aşteaptă atitudinea finală a Consiliului Adunării în privinţa sa, şi areşi din rezerva ei dacă Consiliul sau Adunarea, ori două din organele reunite ar face în favoarea ei o manifestație de simpatie. Controlul financiar in Ungaria GENEVA 8 (Rador). — Comitetul financiar al Consiliului Ligeî Naţiunilor, a examinat astăzi dimineaţa chestiunea menţinerea controlului în Ungaria. Briand a propus studierea şi organizarea unei represiuni internaţionale a falsificăreî de monedă. Un vot al Camerei franceze PARIS 8 (Rador). — Camera a respins cu 247 contra 243 voturi amânarea discuții relative la sporirea indemnităţii parlamentare. Greva din Anglia LONDRA 8 (Rador). — Reprezentantă patronilor şi minerilor au avut lungi discuţii, la terminarea cărora Cook a declarat că situaţia este neschimbată. Reprezentantul patronilor a declarat că e puţină nădejde ca tratativele să fie reluate imediat. Podul dela Coteşti--un simbol! Ca in vremea războiului şi refugiului. ~ Nimeni nu ştie nimic. -- Torturarea circulaţiei generale... pentru un pod Se ştie ce s’a întâmplat pe urma inundaţiilor şi a unui adevărat ciclon din noaptea de Vineri spre Sâmbătă , câteva părţi din liniile ferate de legătură cu Moldova, Bucovina şi Basarabia au fost inundate şi terasamentele slăbite, iar un picior al podului nou-nouţ de beton armat, de la Costeşti, s'a deplasat adâncinduse cu peste un metru, ceea ce a impus suspendarea circulaţiei. Sunt cazuri desigur, pentru care nu poate fi nimeni învinuit, dar întâmplările acestea nenorocite vin să pună în adevărata lumină starea noastră de dezorganizare, lipsa de prevedere şi inerţia desăvârşită a organelor executive în subordine. NIMENI NU ŞTIE NIMIC! Ceea ce se întâmplă regulat, iarna, când viscolul întrerupe circulaţia, s-a repetat şi acum: imediat după supendarea trenurilor nimeni nu mai ştia nimic, la căile ferate, spre a da o informaţie precisă cetăţenilor interesaţi. Biuroul special de informaţii din gara de Nord, care şi un timp normal răspunde greu, sau nu răspunde de loc la chemările telefonice, acum nu a mai funcţionat de fapt. Şi ceea ce s'a petrecut in Bucureşti s'a repetat, sub nenumărate forme, în toată ţara Din această cauză un fost ministru, ca să se întoarcă din Capitală la Iaşi, a plecat prin Cerna, vodă cu vaporul la Galaţi, după cum cunoaştem cazuri de călători din Bucovina sau Moldova, cari au luat-o pe la Madefalău—Braşov spre a ajunge la Bucureşti... CA IN VREMEA RĂZBOIULUI ŞI REFUGIULUI... Dar acesta nu-i singurul aspect al prăbuşirii podului de la Cereşti. Apele retrase, se constată imediat că singurul punct unde realmente circulaţia dinspre Bucovina, Moldova şi Basarabia a fost întreruptă este podul peste Milcov dintre Focşani şi gara Goleşti, — îndrumarea trenurilor prin Bărboşi—Galaţi, fără transbordari nefiind deocamdată posibilă din cauza slăbirii terasamentelor respective. Faţă de asemenea constatare, nimic mai simplu decât luarea de măsuri pentru a înlesni transbordarea la podul prăbuşit prin aducerea trenurilor lângă el, sau, dacă trecerea peste pod chiar a pietonilor este primejdioasă, să se organizeze transportul convenabil al călătorilor dela Focşani la Coteşti. Ei bine, nu s'a întâmplat nici una nici alta, iar publicul călător, debarcat in gara Focşani, a fost lăsat la voia soartei să se descurce cum va şti. De aci scene ca in vreme războiului şi a refugiului pe distanţa da 6—7 km. până la Coteşti. Dar odată ajunşi in această mică staţiune izolată, calvarul călătorilor este departe de a lua sfârşit. De la Buzău se trimite abia o garnitură de 3 vagoane-clasă mici şi un vagon de manipulare pentru personalul ceferist, după 4 ore de eşteptare, fără a ţine seamă că este vorba de luat călătorii sosiri dintr'o jumătate de ţară. Luni dim., din cauza aceasta, s’au petrecut scene fioroase la urcarea celor aproximativ 1000 călători aflaţi la Coteşti in clipa când a sosit garnitura cu cele 4 vagoane. Mulţi au fost nevoiţi să stea pe tampoane şi chiar deasupra pe vagoane... Pe bună dreptate publicul călător se întreba dacă şeful gării Coteşti, si nenumăratele organe de control nu sunt in stare să ia iniţiativa de a cere şi obţine garnituri suficiente potrivit numărului de călători sosiţi. La Bazin, trecerea dintr’o flamitură intr'alta mai mare, se face prin repetarea aceloraşi scene de vandalism şi brutalitate in lupta pentru a obţine un loc *»« TURBURAREA CIRCULAŢIEI PENTRU UN POD ! O concluzie se impune dela sine, dar par’că nu ne vine s’o facem. Ne gândim în ce situaţie ne-am găsi dacă o asemenea întâmplare, prăbuşirea unui singur pod, s’ar produce — Doamne fereşte! — în clipa când, pe frontiera noastră răsăriteană, ameninţările unor vecini plicticoşi ar încerca să se transforme în acte... In alte ţări organizate, prăbuşirea unui pod mic ca acela dela Coteşti ar fi redusă la proporţiile unui neînsemnat accident, căci în maximum 24 ore un alt pod s’ar arunca provizoriu, pentru restabilirea circulaţiei, sau chiar definitiv in cazul când s’ar adopta in locul betonului armat podul metalic cu piese dinainte turnate care nu aşteaptă decât să fie montate. De altfel, după câte ştim, direcţia căilor ferate dispune de piese gata pentru montarea unor poduri metalice mai mici, pentru nevoile curente. Atunci de ce atâta întârziere? Sau, poate, va trebui să aşteptăm câteva luni restabilirea circulaţiei normale spre Bucovina, Moldova şi Basarabia din cauza podului de la Coteşti? Iată pentru ce facem un simbol dintr'o simplă întâmplare cu urmări disproporţionate. CAL. Şedinţa Delegaţiei Economice a guvernului Finanţarea construirei unei noii conducte de petrol Bălţoi-Constanţa.— Situaţia tezaurului.-- Adjudecarea redevenţelor de petrol ale Statului Delegaţia Economică a guvernului s’a întrunit ori la ora 11 la Ministerul de industrie în obişnuita şedinţă de Marţi. Au asistat toţi membri delegaţiei afară de d. M. Manoilescu, care se află încă la Roma. Şedinţa a fost prezidată de d. general Coandă, ministrul industriei şi comerţului şi în cursul ei s’au luat în discuţie următoarei© chestiuni: CONSTRUIREA UNEI NOUI CONDUCTE DE PETROL D. GEN. G. VALEANU a arătat necesitatea construirei unei noui conducte pentru transportul produselor petrolifere, care să lege regiunea petroliferă din Prahova cu Constanţa. Această nouă legătură de comunicaţie ar contribui simţitor la desvoltarea exportului, care azi se află în suferinţă din cauza insuficienţii mijloacelor de transport. Ideea este binevenită şi uşor realizabilă, a adăugat d. ministru al comunicaţiilor, întrucât ne aflăm în faţa unei oferte concrete din partea unui consorţiu intern la care participă mai multe băncii împreună cu Asociaţia generală a petroliştilor, consorţiu care se oferă, să finanţeze lucrările de construcţie. D-sa a dat cetire cuprinsului ofertei, iar delegaţia a decis ca ea să fie pusă în discuţia consiliului de miniştri EXPOZEU ASUPRA TEZAURULUI D. minstru de finanţe I. Lapedatu a făcut un expozeu asupra situaţiei tezaurului public, declarând că ea este îmbucurătoare. Mersul încasărilor în Capitală s’a îmbunătăţit mult în cursul ultimei săptămâni. Un spor simţitor s’a înregistrat mai ales la încasările din taxele vamale, care s’au ridicat de la 45.000 lire şi săptămânal la aproape 90.000. D. ministru de finanţe a arătat apoi că încasările în contul exerciţiului 1925 au mers mai mult decât satisfăcător totalul realizat în cursul anului 1925 depăşind prevederile. încasările în contul exerciţiului 1926 dovedesc o îmbunătăţire crescândă. ADJUDECAREA REDEVENŢELOR DE PETROL D. ministru al industriei a adus la cunoştinţa delegaţiei rezultatul ultimei licitaţii ţinute la industrie pentru vânzarea cantităţii de aproape 2000 vagoane ţiţeiu aparţinând statului din redevenţe şi impozit minier. Până acum cea mai avantajoasă ofertă este aceea a Soc. Steaua România, asupra căreea, după toate probabilităţile, se vai adjudeca titeiul scos în licitaţie. Dezbaterile consiliului de miniştrii Desfiinţarea supra taxei de 30 la sută la exportul făinei Eri seară între orele 5 şi 8 s-a ţinut un consiliu de miniştri, sub preşedinţia d-luî general Averesen. INCIDENTUL DELA HUNEDOARA D. Groza, ministrul lucrărilor publice a făcut un expozeu asupra evenimentelor întâmplate în jud. Hunedoara. NU SE DESFIINŢEAZĂ CLASA IV-A LA C. F. R. Guvernul a examinat apoi o întâmpinare a Direcţiunei Generale a Căilor Ferate, făcută către Preşedinţia Consiliului, prin care se cere desfiinţarea clasei a IV-a a trenurilor actuale pe motiv să nu se pot lumina, nu se pot încălzi şi totodată nu se poate face controlul biletelor. Astfel veniturile căilor ferate au scăzut, deoarece clasa IlI-a este acum goală. Consiliul de miniştri a hotărât să nu desfiinţeze clasa IV-a socotind că motivele date de Direcţiunea Căilor Ferate nu corespund realităţei. CHESTIUNEA OPEREI ROMANE In urmă miniştrii s’au ocupat de chestiunea Operei Române, care a rămas fără local. Proprietarii vechiului local făcând o ofertă de vânzare pentru 50 milioane lei sau una de închiriere pentru 5 milioane lei anual, consiliul a hotărât că nu e cazul să se cumpere local fiind impropriu pentru operă dar că trebue închiriat, pentru a se face posibilă continuarea activităţei, până la clădirea unui local propriu. DESFIINŢAREA SUPRATAXEI DE 30% LA EXPORT In urmă s-a semnat jurnalul Consiliului prin care se desființează suprataxa de 30 la sută pe IC. F. R, ce se încasa la făina dese Itinată exportului. PLEBISCITUL GERMAN Un alt aspect al luptei între monarhie şi republică în Germania, iată, semnificaţia politică a chestiunei exproprierei fostelor familii domnitoare. Pentru regularea problemei pe cale de plebiscit, au votat, împotriva tuturor aşteptărilor, treisprezece milioane de cetăţeni. Parlamentul nereuşind să se înţeleagă asupra modalităţilor de rezolvare legală a chestiunii ea va fi supusă în ziua de 20 iunie plebiscitului. Pentru ca socialiştii şi comuniştii, cari sunt iniţiatorii consultărei populare, să reuşească a-şi impune proiectul tinzând la exproprierea totală, fără nici o despăgubire, ar fi nevoie de aproximativ douăzeci de milioane de voturi. Le vor obţine? Este greu de crezut. Totuşi, dat fiind că referendumul inițial le-a dat două milioane de voturi, peste numărul căpătat de aceste partide în alegerile parlamentare, un succes nu este cu desăvârşire exclus. Propaganda lor înfăţişează plebiscitul anti-princiar ca o manifestare de cinism republican, ca o reacţiune la uneltirile şi pretenţiunile imperiale. Cetăţeanul german, sărăcit din vina foştilor conducători, purtând sarcinile înfrângerii, plătind greşelile trecutului, să accepte a plăti vinovaţilor despăgubiri, cari după pretenţiuni princiare se ridică la fabuloasa sumă de două miliarde şase suu de milioane mărci aur? Aceste argumente, pe lângă latura politică,, pun în discuţie şi interesele economice ale poporului german Partidele Dreptei pregătesc bătălia cu febrilitate şi iscusinţă. Zilele trecute, ele au reuşit să obţină o enciclică a episcopilor catolici, impotriva exproprierei fără despăgubire. Telegramele ne anunţă acum, publicarea unei scrisori particulare a preşedintelui Reichului, favorabile Dreptei. Hindenburg, care ca şef consiliu,ţional al Statului, mare cădere să se amestece, îşi exprimă însă către un prieten părerea sa împotriva plebiscitului. Aceste două manifestări sunt preţioase partidelor din Dreapta, cu atât mai mult, cu căt sunt de natură să influenţeze massa alegătorilor din cercurile moderate, lipsite de pasiune şi pricepere politică. Este de aşteptat ca partidele republicane burgheze, cari, refuzând să meargă până la o expropriere fără nici o despăgubire şi se străduiau să impună un compromis, vor înţelege sensul bătăliei, şi, in urma ultimelor manifestări, vor lua poziţie alături de stânga. Căci, verdictul popular ce se va da de Duminică intri o săptămână, la judecarea foştilor conducători ai Germaniei, va însemna condamnarea sau încurajarea ambițiunilor de restaurare monarhică. A. Hg. Pentru anularea datoriilor din America Citim în „Le Temps”, „New-York Times" şi „New-York World" constată tendinţa opiniei americane care pare a fi favorabilă anulării eventuale a datoriilor de război. Ele evidenţiază contrastul între ostilitatea întâmpinată acum câţiva ani de primele propuneri pentru anularea datoriilor și între atitudinea actuală a poporului american. „New-York Times’ spune că, acum, anularea datoriilor n’ar mai putea fi considerată ca un sacrificiu cerut americanilor, ci ca o măsură pe care americanii ar trebui s’o ia în propriul lor interes bine priceput. ,,New-York World" este convins că se va proceda la o lichidare a datoriilor. Hindenburg despre plebiscit BERLIN 8 (Rador). — Preşedintele Hindenburg a trimis o scrisoare fruntaşului naţionalist von Loebell în chestiunea plebiscitului referitor la exproprierea fără despăgubire a averilor fostelor familii somnitoae. Preşedintele Reichului se pronunţă arătând că părerea sa personală este împotriva plebiscitului, întreaga presă comentează pe larg scrisoarea preşedintelui Hinderberg. Ziarele de dreapta aprobă publicarea scrisorii; ziarele de stânga exprimă regretul că în acest mod se introduce în luptele dintre partid persoana președintelui Reichului.