Argus, martie 1929 (Anul 20, nr. 4774-4790)
1929-03-13 / nr. 4774
Anul AA np. 4774 ANUNCILRI DE ORICE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER\\ S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/84-ABONAMENTE IN STRAINATATB Un an 22oo lel 6 luni lloo „ 3 luni Boo -8 lel In |arflf 8 lel In streln&tate in tara Un an loco lat 6 luni 55o n 3 luni loo „ ORGAN ZILNIC al COMERTULDl fondatori I S. Pauker HH.L Valentin INDUSTRIEI si FINANTE! Kareuci n lÂâl NUNCIURI \ ' DE ORICE FEL , - -^ IN TOATE ZIARELE ■ PRIN 50MATRAGEAM de PUBLICITATE CAROL SCHULDER t î S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 3 •'IA • ..tel: 11/84 PUBLICITATEA l Concesiunea Exclusivi a Societăţel Generale de Publicitate Diractori Carol Schuld«» in I» Mr. Bsgsahi Oarada (fosti KaracheerglMMI Talefoa 811/84 BIROURILE București, Strada Sărindar 7 Et. L - TELEFONI 306/93 și 323/60 Conducta de Petrol de VIATOR Un nou Pipe-Lîne lampina-Constanta Dată fiind creşterea producţiei şi exportului produselor petrolifere, problema unor conducte noi de la Prahova spre Constanţa in aşteptarea unor altor conducte spre Giurgiu — s’a pus de fauri. . . De patru ani, planuri au fost elaborate în acest scop, o societate specială a fost constituită, însă proectul tot proect a rămas. Sunt indicii că guvernul actual care aspiră la titlul de guvern al realizărilor, şi în special d. V. Madgearu, spirit pozitiv şi practic, va ţine să facă un lucru temeinic şi în folosul industriei. Folosul constă într’un transport mai eftin, prin conductă decât prin cisternă. Aceasta este un postulat elementar. Dacă nu se realizează o economie efectivă prin conductă, atunci utilitatea ei e mai mult ca problematică. Ori astăzi, situaţia este următoarea: costul transportului de petrol lampant prin conductă e mai scump de cât cel prin şină. Insă Statul doritor de a asigura o remuneraţie capitalului învestit în pipe-line, a prohibit pur şi simplu transportul prin cisternă. Şi cum nu s’a ajuns încă la o standardizare a lampantului, la o producţie de două sau trei tipuri uniforme, rezultatul este că cutare întreprindere care fabrică o calitate superioară, încarcă lampantul ei bun la Băicoi şi primeşte la Constanţa o marfă proastă, fabricată de altcineva. Mai trebue reţinut faptul că administraţia conductei pune în socoteală expeditorului o pierdere de 2 jum. la sută, pierdere ce nu există la transportul prin cisternă. întrebarea fundamentală ce se pune azi este, dacă sistemul existent va fi menţinut şi pentru conductele noul proectate, în special pentru un pipe-line ce se va afecta transportului benzinei. În absenţa unei astfel de coducte, benzina e astăzi transportată exclusiv prin vagoane-cisternă. In scurt, oare constructorul conductei pentru benzină, va conserva pentru acest produs tradiţia veche a lampantului, cu alte cuvinte, o dată pipe-line-ul pentru benzină construit, se va interzice transportul său pe calea ferată? Chestiunea aceasta este de cea mai mare însemnătate, nu numai cum s’ar părea în primul moment din punctul de vedere al costului de transport, ci din acel al calităţei produsului românesc şi al puterii sale de concurenţă în târgul mondial. Deoarece, precum am arătat mai sus, se întâmplă des ca expeditorul prin conductă al unui lampant de calitate superioară să primească la Constanţa, un produs inferior, fabricanţii de lampant ajung fatal la concluzia că n’au nici un interes să producă o marfă bună. Vor prefera fabricarea unei calităţi la limita admisibilă, deci cât se poate de rea, dar nu destul de rea, ca să fie refuzată la transport. Dacă transpunem însă acelaş sistem la benzină, unde o standardizare la un număr restrâns de tipuri mici nu se poate concepe deocamdată, întrucât consumul are nevoie de diverse calităţi pentru diferite scopuri,dacă în interesul de a se asigura rentabilitatea conductei de ben- zînă, se proclamă acelaşi principiu ca şi pentru lampant, adică transportul exclusiv prin conducă, atunci departe de a servi interesele industriei petrolifere, i se căşunează o daună incomensurabilă. Care societate va mai avea interes să fabrice o benzină superioară, pentru un anumit scop dacă nu va avea siguranţa să recupereze ra portul maritim sau eventual fluvial, o marfă identică cu aceea pe care a expectat-o? Un pipe-line lucrând în asemenea condiţiuni, ar constitui un îndemn direct la o fabricaţiune de calitate proastă şi ar da o lovitură ireparabilă reputaţiei benzinei româneşti în târgul internaţional. De altfel, simpla enunţare a condiţiunei referitoare la transportul benzinei rezervat exclusiv pipe-îinului, excluzându-se complect şina, dovedeşte fără să fie nevoie de vreo altă demonstraţie, că conducta va fi mai scumpă ca cisterna. Este perfect în regulă ca constructorul pipe-lîiului fie el Statul sau o întreprindere particulară autonomă, să tindă la asigurarea unei rentabilităţi convenabile acestui mod de transport. Beneficiul realizat de conductă să fie împărţit în două, jumătate proprietarului şi jumătate industriei. O astfel de condiţie, foarte echitabilă, se concepe atâta vreme cât conducta ar lucra mai eftin ca cisterna şi în asemenea caz, prohibirea transportului pe calea ferată nici nu e necesară, căci nu va veni nici unui fabricant în gând să ocolească conducta, odată ce ea e mai eftină. Insă menţinându-se expres interzicerea transportului prin cisternă, proclamându-se monopolul conductei se mărturisește că scurgerea pe această cale este mai scumpă decât transportul pe şină. In asemenea caz toată strădania, toată cheltuiala vor fi în zadar. Scopul este ca industria să tragă un folos şi nu să se asigure venituri unei întreprinderi de transport, fie că ar aparţine Statului sau unor particulari. Problema conductei merită un studiu chibzuit: o uşurinţă comisă aici poate cauza cel mai mare rău industriei petrolifere române. Plata datoriilor Statului rămase în restanţă Ministerul de finanţe a datilor primite de la celelalte departamente, din care rezultă că suma totală a datoriilor Statului se cifrează la suma de 5 miliarde 160 milioane lei. Plata acestor datorii, după cum am anunţat, va începe in cursul acestei săptămâni. Piaţa se va face în Capitală pe baza unui cec emis de ministerul sau instituţia Statului asupra Băncei Naţionale. In provincie aceste plăţi se vor face prin sucursalele Băncii Naţionale. * Normele după care se va face plata datoriilor Statuii, le-am publicat în numerile trecute ale ziarului. INDUSTRIA NAŢIONALA Monitorul Oficial, sub înfăţişarea lui de z ax grav şi cu greutate, axe, nu rareori, şi părţile lui hazlii, hazlii, dar şi cu mult înţeles pentru felul cum e rânduită gospodăria noastră. Aşa, în numărul său de la 18 ianuarie, anul acesta, Monitorul publică jurnale ale consiliului de miniştri „de interes particular“ prin care: 1. — Se acordă fabricii de pâine şi franzelă „Braşov", ced. Nicolae N. Cergan voeşte a înfiinţa în Bucureşti, Calea Griviţei No. 23, înlesnirile şi foloasele legii pentru încurajarea industriei naţionale. 2. __ Se acordă fabricii de pâine şi franzelă, ce d. Ch. Csere voeşte a înfiinţa în Bucureşti, şoseaua, Filantropia No. 74, înlesnirile şi foloasele legii pentru încurajarea industriei naţionale. Care sunt aceste înlesniri, se ştie: reduceri şi chiar scutiri de vamă, mari reduceri de transport pe căile, ferate şi însemnate reduceri şi scutiri de impozite, către stat, judeţ şi comună. Va si zică, statul dă înlesnirile şi foloasele prevăzute de legea pentru încurajarea ,industriei naţionale cui? Unor „fabrici” de pâine şi franzelă , pe româneşte taman „brutării" Şi in ce scop? Ca să dea imbold, fireşte, fabricanţilor“ de covrigi să coacă, în ţari, toată pâinea de care e nevoie şi să se curme, odată, scandalul de a se mai importa pâine, franzele, şi lipii din străinătate!... Apoi, n’au dreptate plugarii, crescătorii de vite, pescarii, pomicultorii, podgorenii, cari plătesc atâtea biruri, să se revolte, să se adune la „Dacia”, să ţipe şi să înfiinţeze Liga Agrară, ca să apere drepturile, prea des uitate, ale celor mai temeinice pituri muncitoare şi producătoare din ţară? .TCP. Toate tranşele împrumutului au fost vărsate ŞEDINŢA CONSILIULUI CASEI AUTONOME Dri dimineaţă a avut loc şedinţa consiliului de admninistraţie al Cassei Autonome. In această şedinţă s’a comunicat oficial că toate tranşele împrumutului nostru extern, subscrise pe diferite pieţe străine, au fost puse la dispoziţia Băncii Naţionale. Până la tipărirea titlurilor definitive ale acestui împrumut s-au emis obligaţiuni provizorii. Prelungirea contractelor de închiriere Conferinţa de aseară de la Ministerul Justiţiei La ministerul de justiţie a avut loc ieri seară între orele 7—9 jum., şedinţa comisiunei instituite spre a studia chestiunea prelungirii contractelor de închiriere. A prezidat d. ministru Grigore Iunian asistat de secretarul general al departamentului d. Ispasiu. Din această comisiune fac parte d-nii D. Tănasescu, Grigore Perieţeanu, Sava Ştefănescu, Gheorghe Rădulescu, C. Grătescu, D. Lupu, P. Patriciu, B. Magder, M. Ianculescu, T. Weber, I. Pistiner, V. Rădulescu, P. Suciu, Marin Ilincă, E. Lahovary, Căp. Costescu, G. Jena, H. Streitman, I. Iuca şi P. Simonidi. CERERILE PROPRIETARILOR Reprezentanţii proprietarilor au încercat să susţină ca contractele de închiriere să nu fie prelungite, în timp ce reprezentanţii chiriaşilor cereau prelungirea pe o perioadă mai lungă. CUVÂNTUL D-LUI MINISTRU AL JUSTIŢIEI D-l ministru GR. IUNIAN, a arătat scopul acestei convocări, de a decide dacă contractele trebuesc pur şi simplu prelungite pe un an de zile, în care răstimp să se elaboreze un program amplu în legătură cu problema locuinţelor (construcţiuni, etc.), sau dacă guvernul să vină de îndată cu o lege care să reglementeze raporturile dintre chiriaşi şi proprietari pe o perioadă mai lungă. Preciise caz chestiunea prelungirii conttractelor de închiriere de perioadă de un an de zile, este definitiv câștigată. Desbaterile au fost amânate în continuare pentru astăseară la ora 7. Situaţia comerţului de cereale Ce ne declară preşedintele Asociaţiei Cerealiştilor din Constanţa Portul Constanţa are în lunile acestea de iarnă, un aspect jalnic. In alte timpuri pulsa aci viaţă şi domnea o activitate febrilă. Dorind să cunoaştem cauzele cari au determinat această stare de lucruri, precum şi mijloacele pentru îndreptarea ei am întreprins cercetările în lumea comercială, în măsură să ne lămurească. Ne-am adresat în acest scop preşedintelui Asociaţiei cerealiştilor din Constanţa, d-lui Turlea Weissbach, vechi cerealist şi bun cunoscător al chestiunilor economice. îmbrăţişând problema sub toate aspectele ei, d-sa ne-a făcut o luminoasă expunere pe care o redăm mai jos: De anii de zile auzim într’una plângeri că recoltele sunt dificilare, că grânele n’au preţ şi că exportul stagnează. Dar nimeni nu se Întreabă: cam ce s’a făcut In tot timpul acesta pentru curmarea răului. Stăpâniţi de un optimism exagerat ne închipuim că relele acestea sunt trecătoare şi fără a face sforţări pentru a ridica agricultura la nivelul noilor cerinţe ale timpului, aşteptăm cu fatalismul propriu orientalului, ca bunul Dumnezeu şi mana cerească să ne transforme iar în „Grânarul Europei" cu care ne făleam altădată. Agricultorii noştri au luptat ani de a rândul cu seceta, cu lpsa de credite de seminţe bune şi de unelte agricole. Urmarea acestei stări de lucruri este că producem puţin şi puţinul cât producem este prost şi prea scump, încât am încetat de a mai fi un factor de seamă pe pieţele consumatoare străine. CONCURSNŢA AMERICII ” înainte d război, debuşeurile produselor noastre agricole nu erau disputate de Rusia. Azi Rusia nu prea mai contează ca ţară exportatoare. In schimb a răsărit un concurent uriaş pe care România nu-l întâlnea în calea ei înainte de război. E vorba de America. Cu câţiva ani în urmă, americanii se lăudau în revistele lor de specialitate că In scurt timp vor fi în măsură a îndestula întregul consum european cu grânele lor bune şi eltine. S’au finit de cuvânt. Grânele americane au pătruns astăzi până şi în imediata noastră vecinătate, unde avem debuşeuri asigurate şi produsele noastre erau bine apreciate. Din punct de vedere agricol dar, România se găseşte azi în situaţia micului industriaş care, ca mijloace rudimentare şi fără capital, trebue să ţină piept marelui industriaş cu uzine enorme, cu producţie uriaşe, bună şi eftină. CEREALELE NOASTRE SUNT PREA SCUMPE Cu ocazia votărei legei standardizatei cerealelor, s-a susţinut că pricina tuturor relelor de cari suferă agricultura noastră şi implicit exportul, ar fi numai calitatea inferioară a cerealelor noastre, cari din această cauză nu pot obţine preţuri destul de remuneratorii. Eroare profundă. Cerealele noastre sunt prea scumpe faţă de alte provenienţe. Aceasta e adevărul. Ţările transoceanice oferin Europa grânele lor, de calitate superioară, la un preţ care corespunde pentru noi cu circa 70.000 lei vagonul, bordo vapor Constanţa sau Brăila. Ţinând seama că din acest preţ mai trebuesc scăzute diferite taxe fiscale, precum şi transportul de la locul de producţie până bordova.por, rămâne întrebarea dacă agricultorii noştri mai pot găsi, la aceste preţuri, vre-o rentabilitate pentru puţinul cât produce. Aceasta e problema exportului nostru. CUM A FOST APASATA AGRICULTURA ROMANEASCA Fără îndoială că dele război incoace s'au făcut multe greşeli pe tăritmul economic S’a dat o atenţie deosebită industriei şi s’a neglijat cu totul agricultura. Industria a fost favorizată de . Creditul industrial” şi de un tarif vamal de protecţionism. In schimb pentru agricultură, principala noastră sursă de avuţie naţională, nu s’a făcut nimic. Dimpotrivă s’a făcut totul pentru ruinarea şi descurajarea ei. Preţurile maximale, contingentarea taxa de export de 45.000 lei apoi de 22000 lei la vagonul de grâu- tariful de transport sporit cu 50 la sută pentru cerealele destinate exportului, sunt episoade de cari ne vom ruşina mai târziu. Astăzi ne găsim intro situaţie extrem de gravă. Nu mai suntem „ţara eminamente agricolă’’ şi „grânarul Europei” de altă dată, dar nici „ţara industrială” care am vroit să o creiăm cu orice preţ. Politica economică dusă de la război încoace se răzbună amar. CE TREBUE FĂCUT Singura noastră scăpare din situaţia în care ne aflăm este numai în intensificarea producţiei, sprijinită de Stat cu toate sacrificiile posibile. In ceea ce priveşte comerţul de cereale propriu zis nici el nu stă mai bine. Enormele fluctuaţiuni valutare din ultimii ani şi nestabilitatea regimului de export, au sdruncinat acest comerţ din temelii. Cred că nu exagerez când voi spune că nu există un singur comerciant sau exportator, care să nu fi fost grav atins de aceste calamităţi. Este adevărat că trista stare de lucruri de acum se mai datoreşte şi unei serii de ani secetoşi, cari au atins culmea anul trecut. Dar nimeni nu ne garantează că în anii viitori vom avea condiţiuni atmosferice mai prielnice. Datoria cârmuitorilor noştri este, dar să găsească mijloace pentru atenuarea efectelor secetei. Nici un sacrificiu nu trebue să pară prea mare pentru atingerea acestui scop. Toate sforţările trebue să fie concentrate în această direcţie, căci, repet, numai de la intensificarea producţiei poate veni salvarea noastră. I. N. D. Comerţul de vite al austriei VEENA, I (Radar). — Se anunţă că în Ministerul exe cesnerf austriac s-a înfiinţat o centrală pentrus expertei vitelor, care a şi început să lucreze luând contact cu organizaţiile streine interesate. Prin această centrală se va face întreg comerţul de vite. In acest scop s’a luat contact si cm cercurile tain "'"'"'aria '■ are furmără foarte mulțî crescători. O conferinţă a d-lui Citroen PARIS 11 (Rador). — Marele industriaş Citroen a ţinut o conferinţă la şcoala de arte şi meserii asupra construcţiei automobile. El a conchis că politica salariilor înalte duce nu numai la ameliorarea utilajului, dar la augmentarea abilităţii lucrătorilor, ceea ce permite suprimarea elementelor inutile, dublarea producţiei, fără augmentare de personal şi o dublare de salarii fără mărirea matulmie ansi 6 PAGINI Ştiri economice Statele Unite Ungaria NEW-YORK. — Producţia de mătase a Statelor Unite s-a ridicat în 1928 la 98.650.000 lbs faţă de 91.272.000 lbs în 1927. Consumul mătasei a fost de mai mult decât 110 milioane lbs. Producţia totală a firelor de mătase a fost, în 1928, de două ori atât de mare ca în 1927. Se aşteaptă ca în 1929 ea să fie dublă celeia din 1928. NEW-YORK. L. In ultimii cinci ani, Statele Unite au împrumutat diverselor ţări străine o sumă de 6.725 milioane dolari, astfel repartizată: guverne, 3.887 milioane dolari; bănci, instituţii de credit şi trusturi financiare, 586 milioane dolari, restul a fost plasat în împrumuturi industriale. Totalul sumelor plasate de Statele Unite în lume se ridică la circa 15 miliarde dolari, fără a socoti creditele și avansurile făcute de guvernul american altor guverne. Mearco MEXICO. _ In Noembrie 1928. Intrările totale brute ale căilor ferate mexicane au fost de 8,99 (8,70), iar cheltuelile de 7,97 (8,40) dolari mexicani. Astfel că încasările nete se cifrează la 1,02 (0,34) mii. dolari mexicani. Pe unsprezece luni (Ianuarie până la Noembrie 1928) încasările brute au fost de 102,78 (101,51) şi cheltuelile 90,2 (95,8) mii. dolari mexicani. Câştigul net a fost de 12,5 (5,6) ml. olari mexicani Coeficientul de mişcare s’a socotit pentru Noembrie la 88 63 (96,14) la sută şi dela Ianuarie până la Noembrie de 87,79 ( 93,46) la sută. * MEXICO. — Producţiunea petrolului în 1928 s’a ridicat la 48-147-698 barile, ceiace aşează Mexicul la al patrulea rând între ţările producătoare de petrol. RIO DE JANEIRO II In 1928, exportaţiunile de cafea din Brazilia s’au urct la 13.905.115 saci, faţă de 15 115 061 saci în 1927 Valoarea export. 'ţîurilor de cafea s’a ridicat, în 1928, la 70.325.087 lire sterline, faţă de 52.684.557 în anul precedent BUDAPESTA. — In legătură cu înfiinţarea institutului de export, este de acttualitate chesiunea finanţărei exporului. Au fost puse la dispoziţia exportatorilor mai mure sume. Pentru finanţarea exportuui industrial nu s’au putut aduna mai mult decât două milioane pengoe. Acum se discută modalităţile prin cari s’ar putea pune la dispoziţie credite. Elveţia BERNA. — Dintr’un raport oficial, publicat de curând, rezultă că, la sfârşitul anului 1929, reţeaua căilor ferate elveţiene fiind electrificată în proporţii de 85 la sută, Elveţia, la acea dată, va fi în fruntea ţărilor europene, care au adoptat sistemul electrificării căilor ferate. * BERNA.— După o statistică oficială, importaţiunile elveţiene în 1928 s-au ridicat la 2.745 milioane franci, ceea cereprezintă o creştere de 181 milioane faţă de 1927. Exportaţiunile au atins 2.134 milioane franci, ceea ce înseamnă o creştere de 111 milioane. Balanţa comercială dă, pe 1928, un deficit de peste 610 milioane, faţă de 540 milioane şi jumătate, în anul precedent Italia ROMA. După Agenzia Economico Finanziaria, circulaţia fiduciară s’a urcat în Italia, în cursul lunii Decembrie, dela 16.821 la 17.291 milioane lire, ceea ce reprezintă o scădere de circa 700 milioane lire, faţă de sfârşitul lui Decembrie 1927. ROMA. — Ministerul finanţelor a declarat în Consiliul de miniştri că, la data de 31 Decembrie, exerciţiul bugetar în curs prezenta un excedent de 21 milioane lire. Acest excedent este datorit, în special, unui control riguros al cheltuelilor. ROMA. _ După „Giornale d’Italia“ deficitul balanţei comerciale italiene pe 1928 poate fi evaluat la 17 mii-arde doi jumătate Urr Cehoslovacia PRAGA. In 1928, importaţiunile Cehoslovaciei s’au cifrat la 19.196 milioane coroane, în creştere cu 1.235 milioane cor. faţă de intrările din 1927, iar exportaţiunile au atins 21.229 milioane cor. cu 1.094 milioane cor. mai mult decât în 1927. Volumul global al schimburilor externe a crescut de la 38, 1 miliarde coroane în 1927, la 40,4 miliarde cor. în 1928, şi soldul activ, care era de 2.174 milioane cor. în 1927, este de 2.033 milioane cor. în 1928. • PRAGA. — Raportul asupra comerțului exterior de hameiu al Cehoslovaciei, arată după marea scădere a exportului din ultimii doui ani, O nouă reducere pentru 1928. Au fost exportate în 1928 131.104 zta. ?*3 de 1926 și 112.389 în 1925. Despăgubirile de război pentru distrugerile petrolifere Comisiunea care se ocupă cu examinarea despăgubirilor cuvenite dăunaţilor de petrol s’a întrunit la ministerul de finanţe. Au luat parte d-nii: St. Stănescu, secretar general al ministrului de finanţe, dr. Ernest Ene, secretar general al ministerului de industrie, Em. Giuan directorul general al despăgubirilor de războiu, Eliescu, din partea Consiliului Legislativ, Caranfil, din partea ministerului de externe şi Csăcescu, din partea dăunaţilor români. In această şedinţă s-au examinat normele după care urmează să se acorde despăgubirile cuvenite dăunatilor de petrol din ordin de pe lista Mrazec Wenger, Funk, precum și actele ce urmează a se cere solicitatorilor. S-a hotărât ca aceste despăgubiri cari sunt fixate să se acorde în 86 rate semestriala și anume în primii 5 ani câte 2 la sută în următorii5 ani câte 3 ium. la sută şî în restul de 30 ani câte 4 mm. la sută, în aceasta înţelegându-se capital şi procente. în ceeace priveşte despăgubirile cuvenite moştenitorilor, s’a hotărât ca ele să fie trimise tribunalelor urila asia aAadin. NI ANIVERSAREA FASCISMULUI Regimul fascist, întronat in Italia de d-nul Benitto Mussolini, a împlinit cinci ani de existenţă. Cine îi examinează activitatea şi rezultatele la care a ajuns, nu poate contesta că el a produs o adevărată transformare în viaţa socială şi economică a regatului italian şi că această transformare a fost binefăcătoare. Metodele folosite pentru atingerea acestui scop sunt discutabile. Rezultatele bune la care a ajuns, nu. Dacă fascismul poate încheia după cinci ani, trecuţi in împrejurări excepţional de grele pentru existenţa lui, un astfel de bilanţ, desigur că cea mai mare parte din izbândă se datoreşte şefului, d-nul Mussolini. Primul ministru al Italiei, este o personalitate excepţional înzestrată. S-a dovedit un om de stat extraordinar în politica internă, ca şi în cea externă. Un creator de metode de guvernare, cari au repus o ţară zdruncinată, pe temelii solide. Un gânditor, profund, care ştie să analizeze problemele mari şi să le dea deslegarea cuvenită. Economia, industria, finanţele, agricultura, întreaga viaţă italiană, poartă pecetea gândirei d-lui Mussolini. Dacă împrejurările s’ar fi ivit, Ducele ar fi fost design, şi un mare general. Pe lângă aceste însuşiri, primul ministru italian mai posedă o alta, cu totul remarcabilă şi indispensabilă de altfel unui adevărat om de stat: oratoria. D. Mussolini va rămâne desigur printre cei mai străluciţi vorbitori din câţi a cunoscut istoria modernă. El ştie să dea cuvântărilor sale, o formă aşa de frumoasă şi un cuprins atât de interesant, încât umbra părţinicei — căci discursurile d-lui Mussolini sunt închinate toate prea mărirea fascismului — nu se poate ivi. In acest dar al vorbitei, care completează atât de bine pe omul de Stat, stă neîndoios o parte din secretul influenţei hotărâtoare a d.lui Mussolini asupra mulţimei. In ultimul discurs pe care l’a ţinut cu prilejul adunărei de la Roma, pentru aniversarea a cinci ani de existenţă a fascismului, s’a ocupat de câteva importante chestiuni de politică extetă şi internă. Dacă lămurirea pe care a dat-o despre motivele cari au hotărât recunoaşterea Statului Papal de către Statul Italian, alcătuieşte o pildă strălucită de analiz a unei superioare probleme morale, cuvintele prin care a precizat îndatoririle şefului de guvern, pot sta ca un memento pentru oricare conducător de oameni. „Nu e suficient de a guverna cu mâna tare. Trebue ca poporul cel mai depărtat, cel mai umil, să aibe dovada că guvernul e compus din oameni, care înţeleg, ajută şi nu sunt despărţiţi prin bariere de restul umanităţii“* G. H. Situaţia sumară a Băncii Naţionale PE ZIUA DE 2 MARTIE 1929 Ultima situaţie sumară a Băncii Naţională, pe ziua de 2 Martie a- e, nu arată schimbări prea importante în situaţia conturilor. Numai angajamentele la vedere arată un spor mai însemnat, trecând de la 24 miliarde 459 milioane 253.834 lei la 24 miliarde 743 milioane 148 556 lei. Din această sumă, circulaţia fiduciară reprezintă 20 miliarde 743 milioane 148.556 Iei iar viramentele şi recipisele la vedere 4 miliarde 418 mii- 144 249 lei. Stocul metalic, în uşoară urcare, ajunge la 8 miliarde 209 mii. 285 046 lei de la 8 miliarde 268 mii. 946.906 lei Portofoliul de efecte scontate, de asemeni în taică scădere, figurează cu 8 miliarde 31 mii- 892.814 lei. Avansurile pe efecte publice 958 mii. 288.762. împrumuturi acordate Centralei Băncilor Populare şi Centralei Cooperativelor de producţie şi consum, un miliard 798 mii. 883.617 lei- Casa de împrumut de gaj agricultorilor 233 mii- 550.552 lei. Vechea datorie a Statului figurează cu 4 miliarde lei iar fondul de lichidare al datoriei Statului la primul nostru institut de emisune, instituit prin convenţia din luna Iunie 1925, se cifrează la 3 miliarde 177 mii. 306 mii lei. Scontul rămâne neschimbat la şase la sută şi taxa la împrumuturile pe fonduri publice şapte la sută. Celelalte sconturi neschimbate sau cu deosebiri fără nici o însemnătate. întocmirea noului tarif vamal dri dimineaţă a avut loc la ministerul de industrie şi comerţ, o conferinţă prezidată de d. ministru V. Madgearu. S’au examinat normele după care urmează a fi întormi* V itar dinwr'i