Argus, iunie 1929 (Anul 20, nr. 4837-4862)
1929-06-10 / nr. 4845
Citiţi Almana Anni XX No. 4845 BUNĂ acoperire. USCARE RAPIDĂ. LUCIU SPLENDID» DURABILITATE LUNGĂ,SE OBTINE NUMAI CU VOPSELELE SI IACURIIE ZIRIHER abonamente IN TARA Un an looo lei 6 luni 55o „ 3 luni 3oo „ IN STRAINATATIfc Un an 2200 lei 6 luni l3oo „ 3 luni 8oo M S lei In tară, 6 lei In streinătate BIROURILE Bucureşti, Strada Sărindar 7 Et. I. — TELEFONI 306/03 şi 323/60 ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatorii S. Pauker «I H. F. Valentin 00 6 PAGINI 00 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Luni 18 Iunie 1929 HIGIENIC,DELICIOS SI DIGESTIBII ESTE NUMAI UNTDELEMNUL OUOURIO PUBLICITATEA s Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder și S. Borget Str. Eugenia Carada (fostă Baragheorghetiu) 9 Telefon 311/84 DOMNUL CONSILIER S’a schimbat ceva în regatul României: pentru prima oară, de la răsboi, principiile economii politice sunt ţinute integral în seamă, atunci când se iau hotărîri de guvern. Ce s’a întâmplat? Recolta grâului a fost, anul trecut, deficitară. Am produs atât cât ne trebue pentru consumaţie, fără a avea disponibil pentru export. Până în iarnă preţul era mic, căci agricultorii, zoriţi de nevoi, năvăleau toţi la vânzare. In iarnă şi cu deosebire către sfârşitul ei, oferta rărindu-se, preţul a început să se ridice, adică se apropie de costul de producţie. Preţul grâului în târgul nostru era astfel mai ridicat decât în ţările vecine, unde, recolta fiind bună, existau mari disponibilităţi pentru export. Concurenţa acestor vecini era ameninţătoare. Agricultorii erau îngrijiţi că, odată cu desgheţul, grâul nostru să fie înlocuit prin importul mărfii mai eftine a vecinilor. La calamitatea unui an agricol prost s-ar fi adăugat, pentru plugarii noştrii, şi un preţ de vânzare jos. Ei au făcut la vreme intervenţii la Guvern, cerând majorarea taxelor de import spre a se apăra de concurenţă. Rezultatul a fost nul. Intervenţia lor hotărâtă a împiedicat numai o altă calamitate: desfiinţarea complectă a taxei de import, care era atunci de 6000 lei la vagon. La acea vreme guvernul era îngrijit de scumpirea pâinei, fără să-şi dea seamă că estinătatea pâinii de până atunci era datorită scrificării intereselor plugăreşti şi că ridicarea preţului ei nu era decât o justă restabilire a echilibrului între producţie şi consumaţie. Trebue să recunosc că guvernul a înţeles. Poate că protestarea de atunci a ţăranilor bănăţeni a cântărit mai mult decât intervenţiile Sindicatelor agricole sau Ligii Agrare. Zic aceasta, deoarece repetatele cereri ale acestor organizaţii de a spori taxa de import la grâu au rămas fără rezultat. Agricultorii se temeau că, odată cu desgheţul, şlepuri cu grâu vor intra în ţară din Serbia şi Ungaria. Taxa vamală fiind prea mică, ei cereau pentru apărare, sporirea ei dela 6.000 la 15.000 lei de vagon. La această cerere s’a asociat și Uniunea Camerilor de Agricultură. In zadar, însă, Guvernul nu vrea să audă de sporirea taxei. Argumentul sentimental, scumpirea pâinei, era hotărîtor. Agricultorii puteau să piardă, cultura grâului putea să fie compromisă în viitor, guvernul, ca toate guvernele de la răsboi, nu îndrăsnea. Când deodată, în această aşteptare fără nădejde, se produce un eveniment. Delegaţia economică a guvernului ridică deodată taxele de import de la 6 la 16.000 lei pe vagon. Abia congresul Ligii Agrare votase la Iaşi moţiunea prin care cerea sporirea acestor taxe şi guvernul satisface cererea. Ce refuzase până aci, el face acum cu prisosinţă, căci la cererea Ligii Agrare de a majora cu 15.000 lei taxa la vagon, delegaţia economică acordă 16.000. Care să fie cauza? Importul de grâu începuse să se accelereze. Mărfuri în valoare de peste un miliard intraseră în ţară. Balanţa plăţilor suferea, căci devizele Băncii Naţionale luau drumul străinătăţii pentru plata mărfii importate. Şi atunci păzitorul valutei noastre intervine. El cere stăvilirea importului prin urcarea taxelor vamale. Ceea ce nu au putut obţine agricultorii, prin toate intervenţiile lor. Domnului Consilier i-a fost de ajuns un cuvânt. Balanţa plăţilor o invocasem şi noi, dar în zadar. De astă dată guvernul fu convins. Agricultorii sunt mulţumiţi că, măcar pe calea ocolită a susţinerii valutei, li se face dreptate. Lor le pare rău însă că Domnul Consilier nu a fost instalat ca păzitor al valutei, imediat după răsboi. Nu am fi ţinut atunci exportul de cereale şi vite închis până în 1921. Nu s’ar fi produs, în 1922, oprirea bruscă a exportului de animale şi pe urmă condiţionarea lui de plata unor taxe vamale enorme, care ajungeau la 10.000 lei de bou, adică atât cât era şi valoarea lui. Nu s’ar fi ridicat, în 1924, taxa la grâu cu 45.000 lei vagonul, când valoarea mărfii nu trecea de 55.000. Nu s’ar fi oprit brusc, în plină campanie agricolă, în primăvara anului 1925, exportul orzului. Nu s’ar fi împiedicat cu orice chip intrarea lesnicioasă a capitalului străin în ţară. Nu am fi alcătuit un tarif de transport mai scump cu 50 la sută pentru export. Aceste fantezii economice nu s’ar fi întâmplat, dacă Domnul Consilier ar fi condus mereu trebile ţării noastre. El nu ar fi îngăduit politica ridicolă a fostului dictator economic al României, care vrând să ridice leul, oprea sau îngreuia în acelaş timp şi exportul. Agricultorii sunt mulţumiţi că în fine începe să se facă lumină. Plini de încredere ei aşteaptă să fie desfiinţate toate resturile vechiului regim economic. Taxele de export pun şi ele piedică intrării valutei. Domnul Consilier este rugat să avizeze. C. SMEEANU agricultor Situaţia Sumară a Băncii Naţionale PE ZIUA DE 1 IUNIE 1929 . Situaţia sumară a Băncii Naţionale pe ziua de 1 Iunie a. c. nu prezintă fluctuaţii de conturi prea importante. Astfel: Circulaţia fiduciară e trecută cu 19 miliarde 79.584.278 lei. Portofoliul de efecte scontate cu 8 miliarde 503 mii. lei faţă de 8 miliarde 524 mii. la 25 Mai. Stocul metalic, în uşoară scădere, trece de la 11 miliarde 14 jura. mii. lei la 10 miliarde 762,8 lei. Această scădere se datoreşte micşorării fondului de devize. Ţinând seama de faptul că totalul angajamentelor la vedere este de 27 miliarde 612 mii. lei, raportul stocului de acoperire la angajamente este de 38.98 la sută. Avansurile pe titluri, warante, etc. sunt de trecut cu 948.877.285 Iei. Datoriile Statului 4 miliarde. Avansurile provizorii făcute tezaurului 2 miliarde. Celelalte conturi sunt neschimbate sau cu diferențe neînsemnate. Scontul 9 Jum. Lombardul 10 jum. la sută. AUTORITATE Istoricul Louis Madelin, ales deunăzi membru al Academiei franceze, publică în „Revue des deux Mondes“, un studiu despre consulatul lui Bonaparte. Care era starea lucrurilor în Franța, când Napoleon Bonaparte ajunge consul? Să spicuim din studiul d-lui Madelin. Din dezordinea Revoluției, se născuse dezordinea. Dezordine în averea publică, fiindcă nici odată o rea politică nu s’a sfârşit cu finanţe mai rele. Sub numele ipocrit de „consolidare", creditorii statului erau jefuiţi, fiscul falsificat, creditul ruinat, tezaurul sărăcit, funcţionarii neplătiţi şi materia impozabilă sleită. Dezordine în societate, societate de parveniţi, nefăcând altceva decât să petreacă de pe urma unor averi prea repede câştigate, de speculatori ducând un lux înfrigurat, de femei fără ruşine, de bărbaţi fără onoare♦ Dezordine în familie, ruinată de o educaţie fără morală şi de ANARHIA INSTRUCŢIEI PUBLICE. Numărul funcţionarilor administrativi se înmulţeşte cu nemiluita, tinerii alegând, în locul meşteşugului, slujba de birou, chiar rău plătită. Cei rămaşi să lucreze, lucrează puţin. Toţi vor să câştige intri un ceas câştigul unei zile. Sărbători peste sărbători. Bonaparte le desfiinţează pe toate. La stăruinţele Papei, să ţie seama de Duminică, el răspunde: „Avem de împlinit prea multe zile pierdute de zece ani încoace". Un mare val de lenevie trece peste naţiune, odată cu celalt mare val de petreceri, care a însemnat epoca directoratului• Averile strigătoare ale politicianilor fericiţi şi ale îndrăsneţilor speculatori demoralizează şi enervează ţara. O naţie, unde câştiguri enorme au năpădit în atât de scurt timp ca să încunune intriga Şi specula, fatal simte slăbindu-i-se coardele muncii din greu. Şi cea mai rea dintre dezordini, dezordinea generală a spiritelor, a sufletelor, a voinţelor, nepăsare de opinie publică. Dezordine în toate, dezordine, ce întrece imaginaţia şi tulbură mintea. Toată lumea dorea înscăunarea ordinei şi însufleţirea muncii. Dar munca nu se însufleţeşte cu vorbe. Trebue o voinţă şi o minte. Trebue o autoritate• Atunci apăru Napoleon Bonaparte. R. Iii le eri, di azi, le hin. E o ţară agricolă, Ne spane d. Georges Blondei profesor la Collége de France D. Georges Blondei, profesor la Collége de France şi la Ecole des Sciences Politiques, ne-a făcut o deosebită cinste, vizitând, redacţia ziarului nostru. Am aflat, cu acest prilej, că ilustrul profesor, în dorinţa de a cunoaşte cât mai bine multiplele probleme ce frământă ţara noastră consultă, deşi nu ştie româneşte, ziarul nostru şi se foloseşte pentru documentarea lui, de datele ce publică ,,Argus“. ROMANIA, O ŢARA AGRICOLA Ţara românească şi cu mine spune d. George Blendei, suntem buni şi vechi prieteni. Ne cunoaştem de vreo patruzeci de ani. Cunosc, deci, şi Mica Românie şi România Mare, de după războiţi. Pare, desigur, îndrăzneaţă, a* Urmarea mea, că cunosc şi România Mare. Nu e deajuns, câţiva ani, ca să cunoşti o ţară. Dacă afirm totuşi aceasta, e că, nu văd o prăpastie între România de odinioară şi România de azi. Dacă am cunoscut România de odinioară, pot afirma că o cunosc şi pe cea de acum. România de eri, de azi, România de totdeauna, e o ţară agricolă. In ultimii ani, nu s’a ţinut, insă, seama de acest caracter specific României. S’a dat cu deosebire, atenţie industriei şi s’a neglijat agricultura. Consider aceasta o mare greşală. Şi s’a pierdut un timp preţios. Ţara românească nu va fi, niciodată, o ţară industrială, sau mai bine zis, mai mult industrială decât agricolă, şi, niciodată, nu va putea lupta cu celelalte ţări industriale din Apus. Principala bogăţie a României e agricultura. Şi această bogăţie nu e de lepădat. O serie de ani agricoli proşti, nu înseamnă că România nu mai e ţară agricolă şi că trebuie să-şi pregătească viitorul creându-şi industrii. Nu! Sunteţi şi rămâneţi o ţară de agricultori, de agricultori... în criză. Dar aceasta nu trebuie să vă sperie. In toate ţările agricole e criză. E criză acolo unde nu plouă şi e criză unde plouă prea mult — dar e criză chiar şi acolo unde plouă cât trebuie şi unde producţia e mare, ca de pildă, la cereale, în America. O EPOCA DE TRANZIŢIE in România, criza nu e datorită numai câtorva ani agricoli proşti. Cauza ei e mai depărtată. Criza e o consecinţă a dezorganizării pro (Citiţi continuarea în pag. 111-a). mâna Prăbuşirea Băncei Lazaris. — Soarta băncilor mici. — Concordatul preventiv.—Vechimea firmei comerciale.— Bursă şi capital.—Susţinerile celui Cassel.— Codul Muncei şi avansul la funcţionari. — Reparaţiunile, cabinetul Macdonald şi presa Europei. — Petrolul. — Bursa Iarăşi şirul victimelor unei bănci falite de mâna a treia, din nou plângerile şi imprecaţiunile acelora cari au perdut banul strâns cu atâta trudă în aceste vremuri vitrege. Să se noteze că Banca Lazaris trecea drept o firmă serioasă... deşi din cifrele bilanţului reese cu claritate că era insolventă de mult. De vină sunt conducătorii Băncei cari ar fi trebuit de mult să descopere cărţile, dar de vină mai sunt şi deponenţii cari, după atâtea învăţăminte tot se mai lăcomesc la o dobândă urcată. Un caz tipic pe care îl cunoaştem din experienţa proprie. Un biet vânzător de fructe din strada Academiei, strânsese economii în sumă de 160.000 lei și a întrebat Sâmbătă pe unul din colaboratorii noștri cum să le fructifice mai bine. — Depune-le la una din marile bănci din capitală. — Aceasta nu, o fac, fu răspunsul, fiindcă băncile mari îmi dau abea 7 la sută. Duc banii la Lazaris. Zis şi făcut. A depus banii Sâmbătă şi Luni a aflat că banca Lazaris a dat faliment. Prăbuşirea - -, . -ta constitue un nou avertisment sonor la adresa celor mai multe bănci mici din ţară. Prin forţa evenimentelor, chiar acele institute a căror conducători n’au comis imprudente mari şi n’au părăsit nici o clipă calea cea dreaptă, timpurile sunt turburi şi ziua de mâine plină de primejdii. Pe când banca cea mare are putinţa să trieze clientela, să obţie garanţii, gajuri, banca mică, dacă ţine să lucreze, e silită să se mulţumească cu clientelă de mâna doua şi în aceste momente, într’adevăr tragice, pentru comerţ, când cad firme vechi, cunoscute de zeci de ani ca din cele mai solide, când se pronunţă nume încât rămâi înmărmurit, clientela de rangul al doilea intră de la o zi la alta în rangul al zecelea. Am citat în cronica din săptămâna trecută cum băncile mici austriace sau fuzionează, sau dispar pentru simplul motiv că beneficiul nu poate acoperi cheltuelile şi pierderile. Fenomenul se va repeta fatal şi la noi. Băncile mici sau se vor concentra pentru a reduce spesele, pentru a se raţionaliza, ca să întrebuinţăm cuvântul la modă, sau vor pieri. Evoluţia fatală. « In chestia Concordatului preventiv se dovedeşte cât de necesar este ca autorii proectelor de legi să lase timp opiniunei publice pentru a examina mai deaproape toate dispoziţiunile şi cât de rău făcător e sistemul votului grăbit fără un studiu amănunţit. Controversele desfăşurate până azi au pus în evidenţă unele lacune ale proiectului d-lui Iunian Şi e de observat că o bună parte din presă a fost de acord să propună amendamente de o însemnătate capitală, ca urcarea cotei reducerea termenului de trei ani, dreptul de control al creditorilor şi multe altele. Socotim, în interesul cauzei, că la discuţia legii, se va ţine seamă de ele-Vom mai insista astăzi asupra unui punct. In proectul de lege se prevede că vor putea beneficia de concordatul preventiv numai acei negustori cari au o vechime de trei ani. Suntem de părere că termenul acesta ar trebui urcat la cel puţin Şase-şapte ani. Motivul e binecuvântat, în teză generală, mai toţi comercianţii de după răsboiu — afară de rare excepţiuni — nau nici experienţa meseriei, nu cunosc branşa ce mi-au ales’o, n’au avut capitalul suficient pentru a porni. Intr’un cuvânt s’a improvizat comerciant ori cine a voit. Neavănd vreo idee despre adevăratul cost al măriei, au plătit-o mult mai scump ca vechiul negustor, ceiace ce nu i-a împiedecat totuşi să facă o concurenţă nereală, vânzând sub preţul de cost şi întrebuinţnd toţi banii la trai bun, chit că la un moment dat, rafturile să fie goale Şi lada de Herdem. In teză generală, cu cât negustorul de după răsboi e de dată mai recentă, cu atât calitatea sa morală şi materială e mai proastă♦ Constitue un element care nu merită să beneficieze de avantajul concordatului preventiv. Iar la obiecţia cum că excluderea de la acest beneficiu, ar urca foarte mult proporţia cazurilor de faliment, vom răspunde că cu cât dispariţia acestor negustori de după răsboi se va opera intriun tempo mai repede, cu atât mai bine va fi pentru comerţul român. Opera de selecţiune este inevitabilă. Nu e nevoie să fie întărită printro lege al cărui scop este ajutorarea comerţului cinstit Şi nu a foştilor băeţi de prăvălie cari s’au improvizat negustori, după răsboi, profitând, pentru a obţine credit, de dorul imperios al fabricantului străin de a plasa produsele lui. Un medic iean, foarte spiritual, vorbind de nedibăcie ginerelui său, care perduse în scurt timp toţi banii dotali, spunea: Ginerele meu e un chimist perfect: „din aur face noroi’’. Precum se va vedea mai jos, şi Bursa noastră din Bucureşti posedă acelaşi dar, căci preface in maculatură, acţiuni ce s’au plătit nu de mult două şi trei mii de lei bucata. Să amintim că sunt şi ţări unde marea grijă a conducătorilor Statului, şi a Băncilor este găsirea unui mijloc pentru a împiedeca, nu deprecierea complectă a acţiunilor ci urcarea lor la cursuri ameţitoare. Bineînţeles, vorbim de Statele Unite. (Citiți continuarea în pagina IlI-a) Cum au fost aprovizionate regiunile înfometate Activitatea Comisiei Centrale de aprovizionare. — Declaraţiile d-lui N. Lupu-Kostache D. N. Lupu Kostache, comisarul guvernului pentru aprovizionarea regiunilor înfometate, ne-a expus astfel activitatea de până acum, a Comisiei Centrale de aprovizionare : „ Am distribuit pentru însemânţări, prin Comisia Centrală de aprovizionare 5927 vagoane de orz şi de ovăz, 1723 vag. de porumb, 24 vag. fasole, 81 vag. mei şi 290 vag. cartofi. Din aceste cantităţi, 200 vagoane porumb au fost cumpărate din Bulgaria şi semănate în deosebi, în judeţele de pe litoralul Dunării: Mehedinţi, Romanaţi, Vlaşca şi Teleorman. Semănăturile au reuşit pretutindeni foarte bine. Chiar porumbul despre care aveam oarecari îngrijorări, din cauza gerurilor din iarna trecută, a răsărit pretutindeni. Este drept că am pus înainte cumpărăturile la examene amănunţite, la probe de germinaţie şi le-am cumpărat, în marea lor majoritate, de la producătorii agricoli, al căror nume însuşi constitue destulă garanţie pentru buna calitate a mărfii. Porumbul bulgăresc a dat rezultate mai mult decât satisfăcătoare şi, din toate judeţele unde l'am distribuit am primit adrese de mulţumire, din partea locuitorilor. Nu este adevărat, că, la Ialomiţa, n’ar îi răsărit aproape 5000 hectare. Adevărul este că s’au însemânţat 210.000 hectare de porumb, iar din acestea, din cauza timpului nefavorabil, nu au răsărit câteva mii, semănate de marii producători din recolta lor proprie. Insă toate aceste terenuri au fost reînsemânţate cu porumbul comisiei de aprovizionare şi sunt astăzi perfect răsărite. CUM S’AU CUMPĂRAT CEREALELE ? E adevărat că preţurile plătite de Comisia de aprovizionare au fost cu mult peste cele curente? — D-voastră, cari sunteţi mai bine informaţi ca oricine asupra acestei chestiuni. Ştiţi că, în lunile Martie Şi Aprilie, orzurile şi ovăzurile s’au negociat curent între 5 Şi 6 lei kilogramul după calitate, urcare ce se datora tocmai, cererei ferme de seminţe din acea perioadă. E drept că astăzi preţurile au scăzut, dar noi nu puteam aştepta luna iunie pentru a aproviziona ţara cu orz Şi ovăz şi chiar aşa sunt convins că dacă a-Şi cumpăra azi 6000 vag, preţurile s’ar urca. In ce priveşte porumbul, preţul lui este, cum bine ştiţi, între 7 şi 8 lei, după stafia de predare. Contractele de cumpărare, pe cari le-am încheiat, după cum v am spus mai sus cu PRODUCĂTORI DEASUPRA ORICĂREI BANUELI, constituesc cea mai bună dovadă că preţul este acesta şi nu altul• ACTIVITATEA VIITOARE — Care va fi activitatea viitoare a comisiei de aprovizionare ? — Astăzi când graţie măsurilor luate, am putut mulţumi nevoile de hrană ale populaţiei, procurându-i, în acelaş timp, şi seminţele necesare pentru producţie, nu mai facem decât să distribuim în câteva iudei© care se găsesc într’o situaţie precară, cum e Vâlcea, Doljul, Mehedinţi şi R.Sărat, ultimele noastre disponibilităţi. Agricultorii pot astăzi să cumpere prin propriile lor mijloace hrana de care au nevoe. Comisariatul guvernului şi Comisiunîle de aprovizionare judeţene, vor începe, prin urmare, dela 15 iunie a. c., operaţiunile de lichidare controlând dacă preţurile cu cari băncile populare, au debitat pe locuitori, corespund realităţii. Adică vom vedea dacă, la preţul iniţial de cumpărare al unuî vagon, s’a adăogat numai comisioanele îndreptăţite şi dobânda pe trei sau şase luni, fără adăugarea altor speze sau comisioane. Această operaţiune cred că va fi terminată până la sfârşitul lunei August şi, pretutindeni unde vom constata că s-a operat greşit, vom lua măsuri de îndreptare, creditând, în acelaş timp, cu sumele încasate în plus, contul debitorului. STAREA SEMĂNĂTURILOR — Care este situaţia actuală a semănăturilor ? — Cu excepţia semănăturilor de toamnă, cari au pierit din cauza gerului, în Basarabia de sud, Moldova de jos şi o bună parte a Munteniei, recoltele se prezintă excelent. Bine’nțeles că timpul trebue să continue să fie favorabil, ca până acum, deoarece din cauza ternei lungi și a lipsei de inventar agricol suficient, semănăturile sunt, în genere, târzii. Avem nevoie ca luna Juri» jjJte Btoteggă- ~ ..... DESBATERILE DIN MADRID Intre toate chestiunile înscrise în ordinea de zi a Consiliului Ligei Naţiunilor, problema minorităţilor atrage atenţia generală. Consiliul va avea să discute raportul întocmit, de Comitetul de trei la Londra, după cererea făcută in sesiunea din Martie. Raportul, redactat de d-nii Chamberlain, Adard şi Quinones de Leori a fost dat publicităţii. După căi s’a afirmat insă, raportul respinge hotării inovaţiile cerute in procedura şi tratatele de protecţie ale minorităţilor, şi se pronunţă numai in favoarea unor neînsemnate modificări de publicitate a reclamaţiilor. Se poate,. însă înţelege că raportul, răspunzând■ credinţelor cunoscute ale d-lui Cham-berlain în această materie nu dă sa-, tisfacţie pretenţiilor formulate de iniţiatorii desbaterii La Madrid, atât i& Dandurand, reprezentantul Canadei, cât şi d. von Schubert, reprezentantul Germaniei, au cerut categoric înlăturarea raportului ca bază de discuţie, sub cuvânt că raportorii comitetului dela Londra nu au dat destulă atenţie nevoilor minoritare.Adevărul e insă că dela comitetul din Londra nu era de aşteptat o altă poziţie. D. Chamberlain a fost intotdeauna în Consiliul Ligii. Naţiunilor. - »V 1 un energic apărător al bituror trata-., telor, inclusiv al tratatelor de apărare al minorităţilor. Dar fostul reprezentant britanic voia în acelaş timpi, ca minoritarii cu drepturile asigurate, . 1 , 1 să nu uite şi datoriile lor faţă de pa- triile respective. Şi era cu atât mai mult în situaţia să cunoască toate as-*] pectele problemei, întrucât de ardere, zile, d. Chamberlain fusese membrul al comisiei speciale pentru examinat»rea tuturor reclamaţiilor formulate de:, minorităţi. $ Obiecţiunile ridicate la Madrid împotriva raportului Chamberlain au’căzut. Raportul rămâne şi mai departe!: baza desbaterilor. Dar e de aşteptat ca desbaterile să nu ajungă la un re«*}' zultat final în această sesiune, ' de laţ. Care lipseşte d. Chamberlain, iar gu- vernul laburist nu e reprezentat delict printrun funcționar. ■ • In asemenea condițiuni e de presupus că problema va reveni in discuție la toamnă, după ce guvernul laburist își va fi desemnat reprezentantul și își va fi precizat părerile. .. A. Hg. ■— Ml Ion N. Lahovari Se inaugurează, la Parcul Carol, un bust al lui Ion N. Lahovari. Ion Lahovari era o minte aleasă. Jurisconsult de seamă, avea o cultură generală, pe care rarii o întâlneşti.Dar Ion Lahovari era, mai ales, un om de treabă. Severitatea moravurilor lui în viaţa publică şi în cea privată nu avea asemănare. O pildă. Când se ducea la moşia lui, — ministru fiind — cumpără bilet de tren şi se aşeza în Compartiment, alături de toţi călătorii. '• i — Dar, domnule Lahovari, nu ai, ca ministru, bilet de liber parcurs? De ce plăteşti biletul? — l’a întrebat odată un tovarăș de că- lătorie. ) . u. — La moșia mea mă duc peri-] tru afacerile mele, ca om privat/ nu ca ministru. Nu trebue să-rri* plătesc biletul? Alte vremi. «wwriiMW.'vffS"O- ' i'.li Situația Comerțului exterior In primele patru lunij ale anulu în curs,_ expor-| tul României a atins su-| ma de lei 6,912,810,836, (8,068,786,986 în 1928), iar imperiul 9 miliardei30,636,923 lei (10 miliarde 795,125,451 în anull 1928). ^ Balanța este deficitara în 1929 cu Sei 2 miliarde 917,826,087 față de 2 miliarde 725,338,465 lei îfn 1928.