Argus, iunie 1929 (Anul 20, nr. 4837-4862)

1929-06-10 / nr. 4845

Citiţi Almana Anni XX No. 4845 BUNĂ acoperire. USCARE RAPIDĂ. LUCIU SPLENDID» DURABILITATE LUNGĂ,SE OBTINE NUMAI CU VOPSELELE SI IACURIIE ZIRIHER a­bonamente IN TARA Un an looo lei 6 luni 55o „ 3 luni 3oo „ IN STRAINATATIfc Un an 2200 lei 6 luni l3oo „ 3 luni 8oo M S lei In tară, 6 lei In streinătate BIROURILE B­ucureşti, Strada Sărindar 7 Et. I. — TELEFO­NI 306/03 şi 323/60 ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatorii S. Pauker «I H. F. Valentin 00 6 PAGINI 00 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Luni 18 Iunie 1929 HIGIENIC,DELICIOS SI DIGESTIBII ESTE NUMAI UNTDELEMNUL OUO­URIO PUBLICITATEA s Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder și S. Borget Str. Eugenia Carada (fostă Baragheorghetiu­) 9 Telefon 311/84 DOMNUL CONSILIER S’a schimbat ceva în regatul României: pentru prima oară, de la răsboi, principiile economii po­litice sunt ţinute integral în sea­mă, atunci când se iau hotărîri de guvern. Ce s’a întâmplat? Recolta grâu­lui a fost, anul trecut, deficitară. Am produs atât cât ne trebue pentru consumaţie, fără a avea disponibil pentru export. Până în iarnă preţul era mic, căci agricul­torii, zoriţi de nevoi, năvăleau toţi la vânzare. In iarnă şi cu deosebire către sfârşitul ei, ofer­ta rărindu-se, preţul a început să se ridice, adică se apropie de co­stul de producţie. Preţul grâului în târgul nostru era astfel mai ridicat decât în ţările vecine, un­de, recolta fiind bună, existau mari disponibilităţi pentru ex­port. Concurenţa acestor vecini era ameninţătoare. Agricultorii erau îngrijiţi că, odată cu desgheţul, grâul nostru să fie înlocuit prin importul mărfii mai eftine a ve­cinilor. La calamitatea unui an agricol prost s-ar fi adăugat, pen­tru plugarii noştrii, şi un preţ de vânzare jos. Ei au făcut la vreme interven­ţii la Guvern, cerând majorarea taxelor de import spre a se apăra de concurenţă. Rezultatul a fost nul. Intervenţia lor hotărâtă a îm­piedicat numai o altă calamitate: desfiinţarea complectă a taxei de import, care era atunci de 6000 lei la vagon. La acea vreme gu­vernul era îngrijit de scumpirea pâinei, fără să-şi dea seamă că estinătatea pâinii de până atunci era datorită scrificării intereselor plugăreşti şi că ridicarea preţului ei nu era decât o justă restabi­lire a echilibrului între producţie şi consumaţie. Trebue să recunosc că guver­nul a înţeles. Poate că protesta­rea de atunci a ţăranilor bănăţe­ni a cântărit mai mult decât in­tervenţiile Sindicatelor agricole sau Ligii Agrare. Zic aceasta, deoarece repetate­le cereri ale acestor organizaţii de a spori taxa de import la grâu au rămas fără rezultat. Agricul­torii se temeau că, odată cu des­gheţul, şlepuri cu grâu vor intra în ţară din Serbia şi Ungaria. Taxa vamală fiind prea mică, ei cereau pentru apărare, sporirea ei dela 6.000 la 15.000 lei de va­gon. La această cerere s’a aso­ciat și Uniunea Camerilor de A­­gricultură. In zadar, însă, Guver­nul nu vrea să audă de sporirea taxei. Argumentul sentimental, scumpirea pâinei, era hotărîtor. Agricultorii puteau să piardă, cul­tura grâului putea să fie com­promisă în viitor, guvernul, ca toate guvernele de la răsboi, nu îndrăsnea. Când de­odată, în această aş­teptare fără nădejde, se produce un eveniment. Delegaţia economi­că a guvernului ridică deodată taxele de import de la 6 la 16.000 lei pe vagon. Abia congresul Ligii Agrare votase la Iaşi moţiunea prin care cerea sporirea acestor taxe şi gu­vernul satisface cererea. Ce refu­zase până aci, el face acum cu prisosinţă, căci la cererea Ligii Agrare de a majora cu 15.000 lei taxa la vagon, delegaţia econo­mică acordă 16.000. Care să fie cauza? Importul de grâu începuse să se accelere­ze. Mărfuri în valoare de peste un miliard intraseră în ţară. Ba­lanţa plăţilor suferea, căci devi­zele Băncii Naţionale luau dru­mul străinătăţii pentru plata măr­fii importate. Şi atunci păzito­rul valutei noastre intervine. El cere stăvilirea importului prin urcarea taxelor vamale. Ceea ce nu au putut obţine agricultorii, prin toate intervenţiile lor. Dom­nului Consilier i-a fost de ajuns un­ cuvânt. Balanţa plăţilor o in­vocasem şi noi, dar în zadar. De astă dată guvernul fu convins. Agricultorii sunt mulţumiţi că, măcar pe calea ocolită a susţi­nerii valutei, li se face dreptate. Lor le pare rău însă că Dom­nul Consilier nu a fost instalat ca păzitor al valutei, imediat du­pă răsboi. Nu am fi ţinut atunci exportul de cereale şi vite închis până în 1921. Nu s’ar fi produs, în 1922, oprirea bruscă a expor­tului de animale şi pe urmă con­diţionarea lui de plata unor taxe vamale enorme, care ajungeau la 10.000 lei de bou, adică atât cât era şi valoarea lui. Nu s’ar fi ridicat, în 1924, taxa la grâu cu 45.000 lei vagonul, când valoarea mărfii nu trecea de 55.000. Nu s’ar fi oprit brusc, în plină cam­panie agricolă, în primăvara a­­nului 1925, exportul orzului. Nu s’ar fi împiedicat cu orice chip intrarea lesnicioasă a capitalului străin în ţară. Nu am fi alcătuit un tarif de transport mai scump cu 50 la sută pentru export. Aceste fantezii economice nu s’ar fi întâmplat, dacă Domnul Consilier ar fi condus mereu tre­­bile ţării noastre. El nu ar fi în­găduit politica ridicolă a fostului dictator economic al României, care vrând să ridice leul, oprea sau îngreuia în acelaş timp şi ex­portul. Agricultorii sunt mulţumiţi că în fine începe să se facă lumină. Plini de încredere ei aşteaptă să fie desfiinţate toate resturile ve­chiului regim economic. Taxele de export pun şi ele piedică intră­rii valutei. Domnul Consilier este rugat să avizeze. C. SMEEANU agricultor Situaţia Sumară a Băncii Naţionale PE ZIUA DE 1 IUNIE 1929 . Situaţia sumară a Băncii Naţio­nale pe ziua de 1 Iunie a. c. nu pre­zintă fluctuaţii de conturi prea im­portante. Astfel: Circulaţia fiduciară e trecută cu 19 miliarde 79.584.278 lei. Portofoliul de efecte scontate cu 8 miliarde 503 mii. lei faţă de 8 mi­liarde 524 mii. la 25 Mai. Stocul metalic, în uşoară scăde­re, trece de la 11 miliarde 14 jura. mii. lei la 10 miliarde 762,8 lei. A­­ceastă scădere se datoreşte micşo­rării fondului de devize. Ţinând seama de faptul că totalul angajamentelor la vedere este de 27 miliarde 612 mii. lei, raportul stocului de acoperire la angaja­mente este de 38.98 la sută. Avansurile pe titluri, warante, etc. sunt de trecut cu 948.877.285 Iei. Datoriile Statului 4 miliarde. Avansurile provizorii făcute te­zaurului 2 miliarde. Celelalte conturi sunt neschim­bate sau cu diferențe neînsemnate. Scontul 9 Jum. Lombardul 10 jum. la sută. AUTORITATE Istoricul Louis Madelin, ales deunăzi membru al Academiei franceze, publică în „Revue des deux Mondes“, un studiu despre consulatul lui Bonaparte. Care era starea lucrurilor în Franța, când Napoleon Bonaparte ajunge consul? Să spicuim din studiul d-lui Madelin. Din dezordinea Revoluției, se născuse dezordinea. Dezordine în averea publică, fiindcă nici odată o rea politică nu s’a sfârşit cu finanţe mai rele. Sub numele ipocrit de „consolida­re", creditorii statului erau jefuiţi, fiscul falsificat, creditul ruinat, te­zaurul sărăcit, funcţionarii neplă­­tiţi şi materia impozabilă sleită. Dezordine în societate, societa­te de parveniţi, nefăcând altceva decât să petreacă de pe urma unor averi prea repede câştigate, de speculatori ducând un lux în­frigurat, de femei fără ruşine, de bărbaţi fără onoare♦ Dezordine în familie, ruinată de o educaţie fără morală şi de ANARHIA INSTRUCŢIEI PU­BLICE. Numărul funcţionarilor adminis­trativi se înmulţeşte cu nemiluita, tinerii alegând, în locul meşteşugu­lui, slujba de birou, chiar rău plătită. Cei rămaşi să lucreze, lucrează puţin. Toţi vor să câştige intri un ceas câştigul unei zile. Sărbători peste sărbători. Bona­parte le desfiinţează pe toate. La stăruinţele Papei, să ţie seama de Duminică, el răspunde: „Avem de împlinit prea multe zile pierdute de zece ani încoace". Un mare val de lenevie trece peste naţiune, odată cu celalt mare val de petreceri, care a în­semnat epoca directoratului• Ave­rile strigătoare ale politicianilor fericiţi şi ale îndrăsneţilor specu­latori demoralizează şi enervează ţara. O naţie, unde câştiguri e­­norme au năpădit în atât de scurt timp ca să încunune intriga Şi specula, fatal simte slăbindu-i-se coardele muncii din greu. Şi cea mai rea dintre dezor­dini, dezordinea generală a spiri­telor, a sufletelor, a voinţelor, ne­păsare de opinie publică. Dezor­dine în toate, dezordine, ce întrece imaginaţia şi tulbură mintea. Toată lumea dorea înscăunarea ordinei şi însufleţirea muncii. Dar munca nu se însufleţeşte cu vorbe. Trebue o voinţă şi o minte. Trebue o autoritate• Atunci apăru Napoleon Bona­parte. R. Iii le eri, di azi, le hin. E o ţară agricolă,­­ Ne spane d. Georges Blondei profesor la Collége de France D. Georges Blondei, profesor la Collége de France şi la Ecole des Sciences Politiques, ne-a făcut o deosebită cinste, vizitând, redacţia ziarului nostru. Am aflat, cu acest prilej, că ilus­trul profesor, în dorinţa de a cu­noaşte cât mai bine multiplele pro­bleme ce frământă ţara noastră consultă, deşi nu ştie româneşte, ziarul nostru şi se foloseşte pen­tru documentarea lui, de datele ce publică ,,Argus“. ROMANIA,­­ O ŢARA AGRI­­­­COLA Ţara românească şi cu mine spune d. George Blendei, suntem buni şi vechi prieteni. Ne cunoaş­tem de vreo patruzeci de ani. Cu­nosc, deci, şi Mica Românie şi Ro­mânia Mare, de după războiţi. Pare, desigur, îndrăzneaţă, a* Urmarea mea, că cunosc şi Rom­â­­nia­ Mare. Nu e deajuns, câţiva ani, ca să cunoşti o ţară. Dacă afirm totuşi aceasta, e că, nu văd o pră­pastie între România de odinioară şi România de azi. Dacă am cunos­cut România de odinioară, pot afir­ma că o cunosc şi pe cea de acum. România de eri, de azi, România de totdeauna, e o ţară agricolă. In ultimii ani, nu s’a ţinut, insă, seama de acest caracter specific României. S’a dat cu deosebire, a­­tenţie industriei şi s’a neglijat a­­gricultura. Consider aceasta o mare greşală. Şi s’a pierdut un timp preţios. Ţara românească nu va fi, nici­odată, o ţară industrială, sau mai bine zis, mai mult industrială decât agricolă, şi, niciodată, nu va putea lupta cu celelalte ţări industriale din Apus. Principala bogăţie a României e agricultura. Şi această bogăţie nu e de lepădat. O serie de ani agri­coli proşti, nu înseamnă că Româ­nia nu mai e ţară agricolă şi că tre­buie să-şi pregătească viitorul creându-şi industrii. Nu! Sunteţi şi rămâneţi o ţară de agricultori, de agricultori... în criză. Dar aceasta nu trebuie să vă sperie. In toate ţă­rile agricole e criză. E criză acolo unde nu plouă şi e criză unde plouă prea mult — dar e criză chiar şi acolo unde plouă cât trebuie şi unde producţia e mare, ca de pildă, la cereale, în America. O EPOCA DE TRANZIŢIE in România, criza nu e datorită numai câtorva ani agricoli proşti. Cauza ei e mai depărtată. Criza e o consecinţă a dezorganizării pro (Citiţi continuarea în pag. 111-a). mâna Prăbuşirea Băncei Lazaris. — Soarta băncilor mici. — Con­­cordatul preventiv.—Vechimea firmei comerciale.­— Bursă şi capital.—Susţinerile celui Cassel.— Codul Muncei şi avansul la funcţionari. — Reparaţiunile, cabinetul Macdonald şi presa Europei. — Petrolul. — Bursa Iarăşi şirul victimelor unei bănci falite de mâna a treia, din nou plângerile şi imprecaţiunile ace­lora cari au perdut banul strâns cu atâta trudă în aceste vremuri vitrege. Să se noteze că Banca Lazaris trecea drept o firmă seri­oasă... deşi din cifrele bilanţului reese cu claritate că era insolventă de mult. De vină sunt conducătorii Băncei cari ar fi trebuit de mult să descopere cărţile, dar de vină mai sunt şi deponenţii cari, după a­­tâtea învăţăminte tot se mai lăco­­mesc la o dobândă urcată. Un caz tipic pe care îl cunoaştem din ex­perienţa proprie. Un biet vânzător de fructe din strada Academiei, strânsese economii în sumă de 160.000 lei și a întrebat Sâmbătă pe unul din colaboratorii noștri cum să le fructifice mai bine. — Depune-le la una din marile bănci din capitală. — Aceasta nu­, o fac, fu răspun­sul, fiindcă băncile mari îmi dau abea 7 la sută. Duc banii la La­zaris. Zis şi făcut. A depus banii Sâm­bătă şi Luni a aflat că banca La­zaris a dat faliment. Prăbuşirea - -, . -ta constitue un nou avertisment sonor la adresa celor mai multe bănci mici din ţară. Prin forţa evenimentelor, chiar acele institute a căror con­ducători n’au comis imprudente mari şi n’au părăsit nici o clipă calea cea dreaptă, timpurile sunt turburi şi ziua de mâine plină de primejdii. Pe când banca cea mare are putinţa să trieze clientela, să obţie garanţii, gajuri, banca mică, dacă ţine să lucreze, e silită să se mulţumească cu clientelă de mâna doua şi în aceste momente, într’a­­devăr tragice, pentru comerţ, când cad firme vechi, cunoscute de zeci de ani ca din cele mai solide, când se pronunţă nume încât rămâi în­mărmurit, clientela de rangul al doilea intră de la o zi la alta în ran­gul al zecelea. Am citat în cronica din săptămâna trecută cum băncile mici austriace sau fuzionează, sau dispar pentru simplul motiv că beneficiul nu poate acoperi chel­­tuelile şi pierderile. Fenomenul se va repeta fatal şi la noi. Băncile mici sau se vor concentra pentru a reduce spesele, pentru a se ra­ţionaliza, ca să întrebuinţăm cu­vântul la modă, sau vor pieri. E­­voluţia fatală. « In chestia Concordatului pre­ventiv se dovedeşte cât de nece­sar este ca autorii proectelor de legi să lase timp opiniunei publice pentru a examina mai deaproape toate dispoziţiunile şi cât de rău făcător e sistemul votului grăbit fără un studiu amănunţit. Contro­versele desfăşurate până azi au pus în evidenţă unele lacune ale proiectului d-lui Iunian Şi e de ob­servat că o bună parte din presă a fost de acord să propună amen­damente de o însemnătate capi­tală, ca urcarea cotei reducerea termenului de trei ani, dreptul de control al creditorilor şi multe altele. Socotim, în interesul cau­zei, că la discuţia legii, se va ţine seamă de ele-Vom mai insista astăzi asupra unui punct. In proectul de lege se prevede că vor putea beneficia de concordatul preventiv numai acei negustori cari au o vechime de trei ani. Suntem de părere că ter­menul acesta ar trebui urcat la cel puţin Şase-şapte ani. Motivul e binecuvântat, în teză generală, mai toţi comercianţii de după răs­­boiu — afară de rare excepţiuni — nau nici experienţa meseriei, nu cunosc branşa ce mi-au ales’o, n’au avut capitalul suficient pentru a porni. Intr’un cuvânt s’a impro­vizat comerciant ori cine a voit. Neavănd vreo idee despre adevă­ratul cost al măriei, au plătit-o mult mai scump ca vechiul negus­tor, ceiace ce nu i-a îm­piedecat totuşi să facă o concu­renţă nereală, vânzând sub preţul de cost şi întrebuinţnd toţi banii la trai bun, chit că la un moment dat, rafturile să fie goale Şi lada de Her­­dem. In teză generală, cu cât negus­torul de după răsboi e de dată mai recentă, cu atât calitatea sa mo­rală şi materială e mai proastă♦ Constitue un element care nu me­rită să beneficieze de avantajul concordatului preventiv. Iar la obiecţia cum că excluderea de la acest beneficiu, ar urca foarte mult proporţia cazurilor de faliment, vom răspunde că cu cât dispariţia acestor negustori de după răsboi se va opera intriun tempo mai re­pede, cu atât mai bine va fi pen­tru comerţul român. Opera de selecţiune este inevi­tabilă. Nu e nevoie să fie întărită printro lege al cărui scop este ajutorarea comerţului cinstit Şi nu a foştilor băeţi de prăvălie cari s’au improvizat negustori, după răsboi, profitând, pentru a obţine credit, de dorul imperios al fabri­cantului străin de a plasa produ­sele lui.­ Un medic ie­an, foarte spiri­tual, vorbind de nedibăcie ginere­lui său, care perduse în scurt timp toţi banii dotali, spunea: Ginerele meu e un chimist perfect: „din aur face noroi’’. Precum se va vedea mai jos, şi Bursa noastră din Bu­cureşti posedă acelaşi dar, căci preface in maculatură, acţiuni ce s’au plătit nu de mult două şi trei mii de lei bucata. Să amintim că sunt şi ţări unde marea grijă a conducătorilor Statului, şi a Băn­cilor este găsirea unui mijloc pen­tru a împiedeca, nu deprecierea complectă a acţiunilor ci urcarea lor la cursuri ameţitoare. Bine­în­ţeles, vorbim de Statele Unite. (Citiți continuarea în pagina IlI-a) Cum au fost aprovizionate regiunile înfometate Activitatea Comisiei Centrale de aprovizionare. — Declaraţiile d-lui N. Lupu-Kostache D. N. Lupu Kostache, comisarul guvernului pentru aprovizionarea regiunilor înfometate, ne-a expus astfel activitatea de până acum, a Comisiei Centrale de aprovizio­nare : „ Am distribuit pentru înse­­mânţări, prin Comisia Centrală de aprovizionare 5927 vagoane de orz şi de ovăz, 1723 vag. de porumb, 24 vag. fasole, 81 vag. mei şi 290 vag. cartofi. Din aceste cantităţi, 200 vagoane porumb au fost cumpărate din Bul­garia şi semănate în deosebi, în ju­deţele de pe litoralul Dunării: Me­hedinţi, Romanaţi, Vlaşca şi Te­leorman. Semănăturile au reuşit pretutin­deni foarte bine. Chiar porumbul despre care aveam oarecari îngri­jorări, din cauza gerurilor din iarna trecută, a răsărit pretutindeni. Este drept că am pus înainte cumpără­turile la examene amănunţite, la probe de germinaţie şi le-am cum­părat, în marea lor majoritate, de la producătorii agricoli, al căror nume însuşi constitue destulă garanţie pentru buna calitate a mărfii. Porumbul bulgăresc a dat rezul­tate mai mult decât satisfăcătoare şi, din toate judeţele unde l'am dis­tribuit am primit adrese de mul­ţumire, din partea locuitorilor. Nu este adevărat, că, la Ialomiţa, n’ar îi răsărit aproape 5000 hectare. Adevărul este că s’au însemânţat 210.000 hectare de porumb, iar din acestea, din cauza timpului nefavo­rabil, nu au răsărit câteva mii, se­mănate de marii producători din recolta lor proprie. Insă toate ace­ste terenuri au fost reînsemânţate cu porumbul comisiei de aprovizio­nare şi sunt astăzi perfect răsărite. CUM S’AU CUMPĂRAT CEREALELE ? E adevărat că preţurile plă­tite de Comisia de aprovizionare au fost cu mult peste cele curente? — D-voastră, cari sunteţi mai bine informaţi ca oricine asupra acestei chestiuni. Ştiţi că, în lunile Martie Şi Aprilie, orzurile şi ovă­­zurile s’au negociat curent între 5 Şi 6 lei kilogramul după calitate, urcare ce se datora tocmai, cererei ferme de seminţe din acea pe­rioadă. E drept că astăzi preţurile au scăzut, dar noi nu puteam aş­tepta luna iunie pentru a aprovi­ziona ţara cu orz Şi ovăz şi chiar aşa sunt convins că dacă a-Şi cumpăra azi 6000 vag, preţurile s’ar urca.­­ In ce priveşte porumbul, preţul lui este, cum bine ştiţi, între 7 şi 8 lei, după stafia de predare. Con­tractele de cumpărare, pe cari le-am încheiat, după cum v am spus mai sus cu PRODUCĂTORI DEASUPRA ORICĂREI BA­­NUELI, constituesc cea mai bună dovadă că preţul este acesta şi nu altul• ACTIVITATEA VIITOARE — Care va fi activitatea viitoare a comisiei de aprovizionare ? — Astăzi când graţie măsuri­lor luate, am putut mulţumi ne­voile de hrană ale populaţiei, pro­­curându-i, în acelaş timp, şi se­minţele necesare pentru producţie, nu mai facem decât­ să distribuim în câteva iudei© care se găsesc într’o situaţie precară, cum e Vâl­cea, Doljul, Mehedinţi şi R.­Sărat, ultimele noastre disponibilităţi. Agricultorii pot astăzi să cumpere prin propriile lor mijloace hrana de care au nevoe. Comisariatul guvernului şi Comisiunîle de apro­vizionare judeţene, vor începe, prin urmare, dela 15 iunie a. c., operaţiunile de lichidare contro­lând dacă preţurile cu cari băn­cile populare, au debitat pe locui­tori, corespund realităţii. Adică vom vedea dacă, la preţul iniţial de cumpărare al unuî vagon, s’a adăogat numai comisioanele în­dreptăţite şi dobânda pe trei sau şase luni, fără adăugarea altor speze sau comisioane. Această o­­peraţiune cred că va fi terminată până la sfârşitul lunei August şi, pretutindeni unde vom constata că s-a operat greşit, vom lua măsuri de îndreptare, creditând, în acelaş timp, cu sumele încasate în plus, contul debitorului. STAREA SEMĂNĂTURILOR — Care este situaţia actuală a semănăturilor ? — Cu excepţia semănăturilor de toamnă, cari au pierit din cauza ge­­rului, în Basarabia de sud, Mol­dova de jos şi o bună parte a Mun­teniei, recoltele se prezintă exce­lent. Bine’nțeles că timpul trebue să continue să fie favorabil, ca până acum, de­oarece din cauza ternei lungi și a lipsei de inventar agri­col suficient, semănăturile sunt, în genere, târzii. Avem nevoie ca luna Juri» jjJte Btoteggă- ~ ..... ­ DESBATERILE DIN MADRID Intre toate chestiunile înscrise în ordinea de zi a Consiliului Ligei Na­ţiunilor, problema minorităţilor atra­ge atenţia generală. Consiliul va avea să discute raportul întocmit, de Co­­mitetul de trei la Londra, după cere­rea făcută in sesiunea din Martie. Raportul, redactat de d-nii Cham­berlain, Adard­ şi Quinones de Leo­­ri a fost dat publicităţii. După căi s’a afirmat insă, raportul respinge ho­­tării inovaţiile cerute in procedura şi tratatele de protecţie ale minorită­ţilor, şi se pronunţă numai in favoa­rea unor neînsemnate modificări de publicitate a reclamaţiilor. Se poate,. însă înţelege că raportul, răspunzând■ credinţelor cunoscute ale d-lui Cham-­­berlain în această materie nu dă sa-, tisfacţie pretenţiilor formulate de ini­ţiatorii desbaterii La Madrid, atât i&­ Dandurand, reprezentantul Canadei, cât şi d. von Schubert, reprezentan­tul Germaniei, au cerut categoric în­lăturarea raportului ca bază de dis­cuţie, sub cuvânt că raportorii co­mitetului dela Londra nu au dat destulă atenţie nevoilor minoritare.­­Adevărul e insă că dela comitetul din Londra nu era de aşteptat o altă poziţie. D. Chamberlain a fost intot­­deauna în­­ Consiliul Ligii. Naţiunilor. - »V 1 un energic apărător al bituror trata-., telor, inclusiv al tratatelor de apăra­re al minorităţilor. Dar fostul repre­zentant britanic voia în acelaş timpi, ca minoritarii cu drepturile asigurate, . 1 , 1 să nu uite şi datoriile lor faţă de pa-­ triile respective. Şi era cu atât mai mult în situaţia să cunoască toate as-*] pectele problemei, întrucât de ard­ere, zile, d. Chamberlain fusese membrul al comisiei speciale pentru examinat»­­rea tuturor reclamaţiilor formulate de:, minorităţi. $ Obiecţiunile ridicate la Madrid îm­potriva raportului Chamberlain au’­căzut. Raportul rămâne şi mai departe!: baza desbaterilor. Dar e de aşteptat­ ca desbaterile să nu ajungă la un re«*}' zultat final în această sesiune, ' de laţ. Care lipseşte d. Chamberlain, iar gu-­ vernul laburist nu e reprezentat delict printrun funcționar. ■ •­­ In asemenea condițiuni e de presupus­ că problema va reveni in discuție la toamnă, după ce guvernul laburist își va fi desemnat reprezentantul și își va fi precizat părerile. .. A. Hg. ■— Ml Ion N. Lahovari Se inaugurează, la Parcul Ca­rol, un bust al lui Ion N. Laho­vari. Ion Lahovari era o minte alea­­­să. Jurisconsult de seamă, avea­ o cultură generală, pe care rarii o întâlneşti.­­­­Dar Ion Lahovari era, mai ales, un om de treabă. Severitatea mo­ravurilor lui în viaţa publică şi în cea privată nu avea asemăna­re. O pildă. Când se ducea la moşia­ lui, — ministru fiind — cumpără bilet de tren şi se aşeza în Com­partiment, alături de toţi călă­torii. '• i — Dar, domnule Lahovari, nu ai, ca ministru, bilet de liber par­curs? De ce plăteşti biletul? — l’a­ întrebat odată un tovarăș de că-­ lătorie. ) . u. — La moșia mea mă duc peri-] tru afacerile mele, ca om privat/ nu ca ministru. Nu trebue să-rri* plătesc biletul? Alte vremi. «wwriiMW.'vffS"O- ' i'.li Situația Comerțului exterior In primele patru lunij ale anulu în curs,_ expor-| tul României a atins su-| ma de lei 6,912,810,836, (8,068,786,986 în 1928),­ iar imperiul 9 miliardei­­30,636,923 lei (10 mi­liarde 795,125,451 în anull 1928). ^ Balanța este deficitara în 1929 cu Sei 2 miliarde­ 917,826,087 față de 2 mi­liarde 725,338,465 lei îfn 1928.

Next