Argus, iunie 1930 (Anul 21, nr. 5136-5161)
1930-06-01 / nr. 5136
i Anul XXI No. 5136 AfâW&IîJîâ tt «;W» t * m ÎN TOATE Z'A.ÎELE stAT^ri-- r:'^utatî CTKOI TfHltLH. * A IJtKLtR ‘X'.X KO,t..V:-S,> JKI ;l . ' «i.hvt iei ABO IN TANA Un an 1000 6 luni 550 . 8 luni 300 . 3 lei în țară, NAMENTE: IN STROINATATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 . 3 luni 800 . în streinătate 6 lei ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: s. PAUKER ti li F. UAiEHnn C Duminică 1 Iunie 1930 m Attiiii . ti* r. M 111 ; TC~,TtA-9Fr! E ' , - (B:N Evi „Ti UMI lUfcv * lU.RCriK *!»''■•*.-..?■•«'« V«n -3 , Idl. 11 * J INDUSTRIEI şi F1NANŢEI PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directorii Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carad* (fost Karagheorghevici) 9 Telefon 311/84 BIR©UMILE , București« Strada Constantin Miile No. 24 (fostă Sărindar) Et. I. — TELEFON: 305/03 /1 323/69 Creanţele dubioase de Viator Falimente, Concordate şi Aranjamente Inşirarea nedreptăţilor ce se fac comerţului oride câte ori e în contact cu agenţii fiscali, ar fi, desigur, o operă purificatoare. Insă e foarte greu de înfăptuit din pricina numărului incomensurabil de împilării de violări directe ale legei. Am arătat, cu un alt prilej, că Contrar unui text precis al codului de comerţ, comisiunile de impunere nu recunosc reducerea creanţelor deşi încetarea plăţilor debitorului e evidenţă. Articolul 24 din Codul de comerţ spune: „Datoriile active greu de încasat sau îndoioase, se vor preţui după probabilitate. Creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie“. Comisiunile de impunere nu se sinchisesc de această prescripţie formală. Admit o reducere a Creanţei cel mult la debitorii faliţi. Chiar la aceştia numai după ce s'a făcut lichidarea definitivă şi s’a repartizat cota cuvenită. Or, o asemenea lichidare durează în mijlocie trei ani, înseamnă deci că timp de trei ani, creditorul trebue să ţină pe debitorul falit în activul bilanţului său, deşi e bine stabilitcă la falimente, creditorii au obţinut o cotă de 10 la sută maximum din creanţa lor, iar în cele mai multe cazuri, două până la trei la sută. I if ►ţii !#!*••••. 1 Mai curios se prezintă chestia reducere! creanţelor când e vorba de un debitor care a cerut concordatul preventiv. Chiar după modificarea nenorocitei legi a concordatului efectele ei vor continua încă o bucată de vreme să dea rezultate distrugătoare. Evident că perderile suferite la debitorul concordatar trebuesc recunoscute de fisc şi că nu se poate, în bună lo- gică, menţine în activul bilanţului decât cota concordatară. Când se poate face această operaţiune? Şi aici comisiunile de impuneri au opinat că reducerea se poate efectua tocmai după omologarea concordatului, deci după trecere de şase până la opt luni în medie. Bunul simţ arată că în momentul întroducerei cererei de concordat, este sigur că creanţa debitorului nu mai poate valora decât maximum atât cât debitorul declară că poate plăti. Cert este că, în realitate, ea valorează şi mai puţin, deoarece debitorul oferind să plătească 50 sau 60 la sută în trei ani, fără dobândă, creanţa face maximum 50 la sută din ofertă. In nici un caz nu se poate spera obţinerea ,de la un astfel de debitor, a mai mult decât arătarea lui, căci una din două: sau î se admite concordatul şi atunci creanţa e redusă definitiv la suma propusă de dânsul, sau i se respinge şi atunci e declarat în stare de faliment unde, la lichidare, se obţine şi mai puţin. A fost deci o greşală şi o nedreptate patentă atunci când pentru reducerea în bilanţ a creanţelor con-Cordatarului, s-a cerut să se aştepte omologarea. Dacă cererea de Concordat a fost considerată de legiuitor ca un act atât de grav şi Complect opozabil creditorilor, atunci trebuia cel puțin să-și producă efectele și din punct de vedere fiscal. Deci, o dată cererea de concordat introdusă, trebuia să se permită creditorului să-și reducă creanța la adevărata ei valoare. In fine, afară de debitori falimentari și concordatari, există o a treia categorie, acei cari se „aranjează“, cu creditorii. Este exact că la aceştia se perde în genere ceva mai puţin decât în cazurile precedente, deoarece creditorii, chiar consimţind la un scăzământ de 40, 50 sau 60 la sută, primesc suma imediat, în mână. Dar nu e mai puţin adevărat că restul la care se prenunţă e definitiv perdut. Cu bună dreptate, asemenea aranjamente la care se recurge adesea spre a se evita desamăgirile concordatului şi situaţia şi mai dezastruoasă a falimentului, ar trebui şi ele recunoscute din punctul de vedere fiscal. Fiscul nu are ce perde în toate cazurile examinate mai sus. Dacă prin imposibil, unul din creditori care va fi trecut perderea în registrele sale, ar încasa de la debitor mai mult decât s-a prevăzut, atunci, desigur, acel plus se va trece la beneficiile comerciantului sau societăţii şi va fi impus. In situaţia de azi, fiscul percepe de la contribuabil un impozit asupra unui beneficiu inexistent , în realitate o pagubă. Sovietele comandă armament în Franţa LONDRA, 30 (Rador). — Ministrul Comerţului a fost întrebat în Camera Comunelor dacă guvernul va autoriza să se livreze Sovietelor carele de asalt comandate în Anglia. Ministrul a răspuns afirmativ. Reichstagul a fost amânat BERLIN, 30 (Rador). — Reichstagul a fost amânat pe neaşteptate până după Rusalii, deşi budgetul n’a fost încă votat. Această hotărâre a guvernului este interpretată ca o intenţie de a dizolva Reichstagul în cazul când budgetul nu va fi votat în timpul lunei Iunie. Vacanța va fi folosită pentru a se examina din nou posibilităţile acoperirei deficitului de 750 milioane mărci, produs prin sporirea numărului şomeurilor. Programul naval francez PARIS, 29 (Rador). — „Echo de Paris” află că în urma noului program naval italian, Franţa va fi constrânsă să procedeze la o revizuire a programului său naval votat de Parlament Programul francez va fi în consecinţă întărit simţitor, tranşă cu tranşă. DOMNULUI Conte ie Saint-Anlaire LOCO W scrie un ziarist: să-ţi mulţumească, recunoscător, de binele pe care ni-l faci, acum, nu de binele pe care ni l-ai făcut în timpul răsboiului. Pe ce a fost, ovreiul nu dă nici un ban. Şi are dreptate. Cu binele primit, mai de mult, te înveţi şi ajungi să crezi că ți se vzuvenea. Prețuești, insă, binele pe care îl primești acuma, și îi spui in gura mare ,în nădejdea că cel ce dă o să mai dea. . Te aclamă un popor întreg. Nu e nevoie să amintesc cine a spus: „C’est ressembler aux dieux que de contribuer au bor,heur d’une société entiére" — ești asemenea zeilor, când ajuţi la fericirea unei societăţi întregi. Da, eşti asemenea zeilor, căci ai făcut ceva neaşteptat, de neînchipuit, de necrezut nici la Bucureşti, nici la Cluj, nici la Iaşi, nici la Chişinău. Ai făcut o minune — minunea minunilor — pe care numai un zeu putea să o facă, a fost destul să vii ca, dintro ţară vi ,,plină frământare“, cum zilnic se trâmbiţa, să ne schimbăm, deodată, intr'o ţară paşnică, plină de voioşie, care sărbătoreşte, într'uin glas, pe cei ce au ajutat-o la mărirea şi la fericirea ei. A fost destul să vii ca să strângi, laolaltă, pe Iuliu Mania cu d. general Averescu, pe d. Vintilă Brătianu cu d. Virgil Madgearu, pe d. Titulescu Nicolae cu d. Ion G. Duca şi, toţi, de aceaşi părere şi de aceaşi simţire — da, de aceaşi părere şi de aceaşi simţire — să cânte imnuri de laudă în ziare, in parlament. Să tot auzi şî să nu crezi. Dorim să mai stai, căci teamă ne e, odată plecat, să nu ne întoarcem la ale noastre: la ,,destrămarea ţării“, la „comunismul din Basarabia", la „periclitarea intereselor superioare şi permanente ale Statului“, la „chestia închisă“ şi la atâtea alte „chestii", închise sau nu, cu pierdea sau fără. Că aşa e omul, la noi şi peste tot locul. N'ai spus dumneata că d. Briand, cu proectul său despre federalizarea statelor europene, „fiice literatură şi nu de cea mai bună calitate“? Că „statele care se intoxichează de pacifism, acest alcoolism al popoarelor, merg la paralizie generală"? Acest fel de a vorbi e o mângâiere pentru noi şi pentru toţi aceia cari ar fi porniţi să creadă că numai în România luptele politice sunt totdeauna dârze şi de multe ori nedrepte. Iată de ce, domnule Conte, îţi mulțumesc, recunoscător, și, din toată inima, iţi zic: — Să mai pofteşti pe la noi. T. P. (Citiţi continuarea în pag. IlI-a) Săptămâna industrială de I. RADU Criza puterei de consumaţie a populaţiei Creditul nostru vi ţară şi in străinătate. — Tratamentul capitalului străin investit la noi Cu prilejul adunării generale a U. G. I. R., ţinută în ziua de 26 Mai a. c. s’a dat citire unui judicios şi documentat raport al d-lui ing. C. R. Mircea, senator, director general al acestei vaste organizaţiuni profesionale. Raportul prin cuprinsul lui care înfăţişa situaţia industriei noastre sub toate aspectele şi nevoile ei actuale, a dat ocazie exponenţilor Uniunei generale a Industriaşilor din România, să arate fapte, cari merită să fie relevate, ele făcând parte din înlănţuirea de cauze mari şi mici, cari au adus industria noastră în situaţia ei precară de azi. În general, în criticile aduse politicei economice şi industriale a Statului, nu au fost vizaţi numai anumiţi conducători ai ţărei, pentru ceiace au făcut şi mai cu seamă, pentru ceiace n’au făcut în direcţia intereselor producţiei naţionale, ci toţi fruntaşii vieţei noastre politice, dela războiu încoace. * Raportul d-lui ing. Mircea, constată că anul 1938), a fost pentru Industria naţională, cel mai critic, din câţi a cunoscut. Slăbirea până la ultima limită a puterei de consumaţie a populaţiei, este una din cauze. Lipsa de coheziune a forţelor producătoare în economia naţională este a doua cauză principală . Micşorarea puterei de consumaţiune a publicului românesc se datoreşte, recoltelor slabe, cari au sărăcit populaţia de la ţară. Ea a fost agravată insă prin neglijarea lucrărilor publice, de către toate guvernele. Lucrările publice constituesc pretutindeni, o sursă de venituri pentru populaţia muncitoare. Dar o cauză de deprimare generală a fost dezorganizarea creditului romănesc, în ţară şi în străinătate. Lipsa de credite eftine şi sigure în ţară, a fost şi este un obstacol permanent pentru o normală desvoltare a producţiei, adică a agriculturei şi industriei. Fără aceste credite, industria nuşi poate reînoi şi îmbunătăţi utilajul, nu-şi poate perfecţiona şi eftent produsele, nu se poate raţionaliza. Raţionalizarea mai implică insă şi o stare de fapt, care lipseşte la noi: desvoltarea consumaţiei, care ar permite industriei, producţia în serie, în cantităţi din ce in ce mai mari. * In ce priveşte creditul exterior, care ne este atât de necesar, vom face o digresiune, relevând mai intâi adevărurile exprimate de industriaşi cu prilejul discuţiunei raportului. D. Simoiu Marino, membru in co Nici o schimbare în situaţia pieţelor internaţionale de cereale, în afară de fluctuaţiile obişnuite la bursele cu termen. La Chicago şi Winnipeg se fac mereu sforţări pentru a provoca o urcare la grâu, care, cu cât se apropie recoltele noui, până acum cu perspective frumoase, cu atât este ameninţat de lipsa şi mai mare de debuşeuri convenabile. Ofertele „a livrei“ de grâu nou nu sunt numeroase şi străinătatea nu se prea interesează pentru moment de acest articol, contra căruia Germania, Italia şi Franţa au pus bariere vamale aproape prohibitive. Spania a suspendat chiar importul cerealelor străine. In celelalte ţări unde sar mai putea introduce grâne străine, provenienţa românească este privită cu rezervă, priveşte calitatea pe de o parte, din cauza ploilor abundente, iar pe de alta din princina seminţelor nu prea alese. Exportul ar fi fost mai activ dacă grânele noastre s’arfi acomodat cernţelor din afară. In general se observă un pesimism asupra posibilităţilor de export şî import ale cerealelor în ţările interesate. NIVELUL PREŢURILOR Nivelul preţurilor actuale este atât de jos încât ar trebui să încurajeze mai mult la alfiorari decât la vânzări. Totuşi nici speculaţia, nici consumul nu se mişcă, de teama unor surprize noui neplăcute, dacă condiţiile atmosferice vor continua să favorizeze până la sfârşit, desvoltarea câmpului, care promite, pretutindeni producţiani record, concurenta ruseasca Primejdioasă e Rusia, dacă recoltele ei vor ieşi chiar numai mijlocii. Dealtminteri sovietele aruncă ,în ultimul timp pe pieţele continentului şi ale Angliei cantităţi mari de orz şi secară la preţuri de derută, ceea ce a îndemnat Franţa şi Germania să sporească taxele vamale, cu scopul de a împiedica importul cerealelor străine. Nu este nevoie să relevăm că aceste măsuri dau o lovitură grea economiei noastre naţionale. Argentina, care până mai ieri era împiedicată de ploi să-şi pună în mişcare, prin export, importanta ei recoltă de porumb, pare, din nou favorizată de timp. Ea face sforţări pentru a-şi recâştiga rangul ce-l ocupa în aprovizionarea mondială cu porumb, oferit acum mai ieftin şi mai intens. Ţările consumatoare şi-au dat seama că diferenţa de circa 6.000 Iei la vagon în plus pe care o pretinde La Plata pentru porumbul ei faţă de al nostru, care se livrează acum în condiţii foarte satisfăcătoare, nu e motivată. De aceea Argentina a început să facă concesiuni de preţuri şi, în curând, va intra în linie de concurenţă la preţuri egale cu ale noastre. ÎNGRĂDIREA IMPORTULUI DE CEREALE Prin administraţia monopolului de porumb în Germania, s’a îngrădit importul porumbului de Dunăre chiar pentru firmele care, pe baza contractelor de mai înainte, cu termen de livrare în iunie, aveau acest drept. Ele sunt silite să se acopere numai prin oficiul monopolului, care tinde să înlocuiască porumbul prin alte articole de furagiu indigene. In Iugoslavia şi Ungaria forurile e stat şi cercurile agricole se agită pentru crearea unor organizaţiuni de valorificare a recoltelor noui cu mijloace financiare, premii şi tarife reduse, menite să înlesnească găsirea debuşeurilor în străinătate pentru produsele agricole. Pe de altă parte, Austria şi Cehoslovacia sunt in căutarea unor măsuri prohibitive contra importului cerealelor străine. Iată in ce situaţie suntem in ajunul campaniei noui. Problema desfacerii produselor noastre agricole din viitoarele recolte va fi greu de rezolvat, dacă prin menţinerea taxelor existente de export, vom continua să rămânem in inferioritate, faţă de concurenţa altor provenienţe, încurajate la export, prin măsuri de stat, a cerealelor de S. A. Focşăneanu Piața neschimbată. — Cereri şi oferte. — Primejdia concurenţei ruseşti. — Eftenirea porumbului din La Plata. — Stânjenirea comerţului internaţional de cereale Scăderea impozitelor Fără o ieftenire a costalei vieţii, scăderea impozitelor nu se poate face Gura Maiei i. Virgil Madgearu, ministrul finanţelor, îşi ţine făgăduelile. Când a depus in Parlament legile prin cari cerea contribuabililor sforţări pentru a ajuta opera de refacere a finanţelor publice, vistiernicul adăuga că, dacă până spre mijlocul anului rezultatul va fi atins, va veni cu importante uşurări fiscale. Cetăţenii au răspuns chemării ministrului de finanţe. Bugetul anului trecut a fost echilibrat. Excedentul nu-i mare. Dar aceasta nu are atâta importanţă. Ceea ce are o deosebită importanţă, este faptul că după douăsprezece ani de la război, am ajuns în sfârşit la acel liman atât de dorit, al unui echilibru bugetar, bazat pe realităţi, iar nu pe venituri şi încasări fictive. Aşa stând lucrurile, d-nul ministru al finanţelor, a putut prezenta consiliului de miniştri, un proect de lege, prin care se acordă o scădere de zece la sută la impozitul global. Nu e prea mult, mai ales că această scădere este în funcţie de anumite condiţiuni cari se pun contribuabilului. Dar e un început, care fără îndoială îşi va face drum larg. Din momentul ce ministrul finanţelor purcede la înlesnirea fiscală a contribuabililor, nu se va opri desigur, la jumătăţi de măsură. Sunt prea mari nevoile, prea uriaşe sforţările, care se cer tuturor pentru a putea rămâne la suprafaţă. Diriguitorii ţărei trebuie să pună la contribuţie toate mijloacele, ca greutăţile cotidiane ale cetăţeanului să fie micşorate. Degrevările fiscale vor aduce o mare uşurare, dacă vor fi acordate într’o măsură mai largă. In împrejurările de astăzi însă această largheţe nu pare cu putinţă, fără a pune în pericol opera pe care cu multă muncă şi spirit de sacrificiu au realizat-o contribuabilii şi visternicul: echilibrul bugetar. Când acestui echilibru bugetar i se slăbeşte o coloană din cele mai importante, aceia a încasărilor din impozite, îi trebuie negreşit găsit un alt sprijin. Depinde prin urmare de uşurinţa cu care se va găsi veniturile cari să înlocuiască pe cele dispărute prin micşorarea impozitelor, ca degrevările fiscale să devie o realitate. Dar micşorarea impozitelor nu este şi nu poate fi leacul suveran al greutăţilor în care se zbate cetăţeanul. Pentru ca viaţa acestuia să devie mai uşoară, mai plăcută, ea trebuie să fie mai eftină. In România viaţa e prea scumpă faţă de standardul din cele mai multe ţări europene sau chiar din celelalte continente. Atâta vreme cât costul vieţii va fi la noi atât de urcat cum e astăzi, o uşurare serioasă pentru contribuabil nu se va putea înregistra. In această direcţie trebuie deci să se îndrepte atenţia şi sforţările guvernanţilor. Ce s’ar putea face? In primul rând, trebuie găsit un mijloc de a se ajunge la o ortenire a obiectelor de primă necesitate. Cât timp contribuabilii nu vor găsi pe piaţă, la preţuri convenabile, lucrurile de care au nevoie în primul rând pentru a-şi duce viaţa de toate zilele, ei vor trebui sau să se zbată în nevoi mari, sau să nu răspundă cum se cuvine obligaţiilor pe care bunul mers al Statului ie impune. Pe piaţa românească se găsesc insă o mulţime de obiecte de primă necesitate, al căror preţ este foarte ridicat şi în raport cu costul de producţie şi fata de preţul lor în străinătate. Luăm la întâmplare un caz: vasele de bucătărie. Poate fi ceva de mai mare nevoie pentru gospodăria unui om, decât vasele de bucătărie? Desigur că nu. Ei bine, vasele emailate de bucătărie, sunt la noi în ţară de o scumpete nemaipomenită. De ce? Fiindcă fabricile — mai exact cele două fabrici — cari produc la noi în ţară aceste obiecte, se bucură de o mare protecţie vamală. Şi ca vasele emailate de bucătărie, este cazul atâtor şi atâtor alte obiecte de primă necesitate fabricate in ţară. Cu sistemul acesta însă, nu se va putea ajunge niciodată la o micşorare a costului vieţii. Se impune deci un examen serios ăl situaţii. Protejarea industriei naţionale este o datorie elementară a conducătorilor vieţii noastre economice. Atâta vreme cât această protecţie corespunde unor nevoi reale, ea nu poate fi măcar discutată. Dar când depăşeşte intenţiile legiuitorului şi ia aparenţă de excepţională favorizare, situaţia trebuie readusă la normal. Pentru ca altfel relele cari le provoacă, se resfrâng nu numai asupra cetăţenilor, dar şi asupra Statului. Cum în cazul pe care l-am citat mai sus, situaţia e anormală, vom arăta într-un articol viitor, de unde provine anomalia, efectele ei rele şi ce e de făcut pentru curmarea lor. H. G. Desbaterile Consiliului de miniştri din seară, între orele 8 şi 10, s‘a ţinut un consiliu de miniştri, prezidat de d. Iuliu Maniu. După consiliu s‘a dat presei următorul comunicat: CONCESIONAREA TELEFOANELOR „Consiliul de miniştri, a luat în discuţie diferite oferte pentru ■concesionarea telefoanelor. Discuţiile prelungindu-se, urmează ca hotărârea să se ia în viitoarea şedinţă. Consiliul s-a ocupat apoi cu diverse chestiuni administrative şi cu proectele de legi ce urmează să se voteze în actuala sesiune“. Modificările aduse proectului concordatului preventiv Eri, comisia de legislaţie civilă a Camerei s’a ocupat de proectul modificator al legei concordatului preventiv. A participat de ministru Voicu Niţescu. S’au adus unele modificări importante proectului prezentat. Astfel taxa de 3 la sută cuvenită Statului, se va putea plăti în rate până la 3 luni, statul rezervându-și un privilegiu real. De asemenea în ce privește procedura pentru afacerile în curs, s’a decis ca votul dat de creditori, să se considere valabil şi să angajeze conform vechei legi. In schimb concordatele admise numai în principiu vor intra in prevederile legii noui ce se va vota. îl DIFICULTĂȚILE GUVERNULUI GERMAN Reichstagul a fost amânat pe neașteptate, în mijlocul desbaterii budgetului. Dela prezentarea proectului de budget, echilibrat cu înde- Iunt.gă trudă, după ce problema acoperirii deficitului răsturnase un guvern, s'a ivit un nou deficit neprevăzut. În timp ce parlamentul discuta, şomajul a sporit şi fondul de ajutorare a muncitorilor fără ocupaţie a trebuit să fie mărit în aceeaşi măsură. Deficitul nou, astfel produs, e evaluat la 390 milioane mărci. Din ce mijloace va putea fi acoperit acest deficit? Iată o problemă aproape fără deslegare în faţa parlamentului. Guvrenul Mueller a demisionat fiindcă partidele nu se înţelegeau asupra impozitelor şi taxelor noui, necesare procurării de venituri. Guvernul următor înarmat cu decretul de dizolvare a Reichstagului, a obţinut cu greu şi cu necontenită ameninţare a dizolvării, sporirile de impozite propuise. Ce impozite vor fi mărite acum, ca să acopere noul deficit ? Intre partide, neînţelegerile în această privinţă sunt profunde. Şi e greu de prevăzut că în vacanţa forţată ce li s'a impus, fracţiunile din Reichstag se vor împăca într’un program, de impozite. Situaţia, guvernului Bruening e dificilă, chiar cu perspectiva dizolvării Reichstagului şi a legiferării prin decret. Fiindcă Germania, apăsată de şomaj şi cu limitarea putinţelor de export, ca urmare a politicii sale de protecţionism agrar, trece printr'o criză economică grea. E problematic dacă noții sarcini ar putea fi suportate da contribuabili şi dacă aceste sarcini n'ar avea consecinţe politice în alegerile noui, după dizolvarea Reichstagului actual. De pe acum se observă în Germania o tendinţă accentuată de radicalizare a masselor, spre curentele extreme, de dreapta şi de stânga. O politică imprudentă a partidelor moderate ar încuraja, în paguba generală, aceste primejdioase tendinţe. A. Hg. Tunelul sub Marea Mânecei LONDRA, 30 (Rador). — D-nii Macdonald, Snowden, Lloyd George şi Baldwin au participat eri la şedinţa Consiliului Apărării Naţionale, unde s'a discutat chestiunea construirii tunelului sub Marea Mânecei. Asupra discuţiunilor nu s’a comunicat nimic presei, dar se crede că nu s'a luat o hotărâre definitivă. înlocuirea bancnotelor divizionare o NOUA COMANDA DE MONETA METALICA La Cameră s’a depus un proiect de lege pentru o nouă comandă de monetă metalică divizionară de 11 și 20 lei in valoare totală de 1 miliard 300.000.000 lei. Prin el Ministerul Finanţelor e autorizat să comande moneta metalică divizionară de 10 și 20 lei, în valoare totală de 1.300.000.000 lei, din care: 60.000. 000 piese a 10 lei, în valoare de 600 000.000 lei; 35.000. 000 piese a 20 lei, în valoare de 700 000 000 lei. Comanda se va face jumătate la Monetăria Statului Britanic și jumătate la Monetăria Franceză, conform caietului de sarcini anexat. Bancrută frauduloasă In urma instrucţiei făcute de judecătorul cab. 7, în chestiunea falimentului societ. anonime „Luceafărul”, fabrică de săpun şi produse chimice (fostă în cal. Dudeşti 171), —parchetul, prin d. procuror Simionescu, a dat ieri rechizitorul definitiv de urmărire. Se conchide la trimeterea în judecata trib. corectional, pentru bancrută frauduloasă, a celor doi reprezentanti ai societății: V. Rădulescu, din str. Aquila şi M. Bercovici din Constanţa.