Argus, iunie 1930 (Anul 21, nr. 5136-5161)

1930-06-01 / nr. 5136

i­ Anul XXI No. 5136 AfâW&IîJîâ t­t «;W» t * m ÎN TOATE Z'A.ÎELE stAT^ri-- r:'^utatî CTKOI TfHltLH. * A IJtKLtR ‘X'.X KO,t..V:-S,> JKI ;l . ' «i.hvt iei ABO IN TANA Un an 1000 6 luni 550 . 8 luni 300 . 3 lei în țară, NAMENTE: IN STROINATATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 . 3 luni 800 . în streinătate 6 lei ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: s. PAUKER ti li F. UAiEHnn C Duminică 1 Iunie 1930 m Attiiii . ti* r. M 111 ; TC~,TtA-9Fr! E ' , - (B:N Evi „Ti UMI lUfcv * lU.RCriK *!»''■•*.-..?■•«'« V«n -3 , Idl. 11 * J INDUSTRIEI şi F1NANŢEI PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directorii Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carad* (fost Karagheorghevici) 9 Telefon 311/84 BIR©UMILE , București« Strada Constantin Miile No. 24 (fostă Sărindar) Et. I. — TELEFON: 305/03 /1 323/69 Creanţele dubioase de Viator Falimente, Concordate şi Aranjamente Inşirarea nedreptăţilor ce se fac comerţului oride câte ori e în con­tact cu agenţii fiscali, ar fi, desigur, o operă purificatoare. Insă e foarte greu de înfăptuit din pricina numă­rului incomensurabil de împilări­­i de violări directe ale legei. Am arătat, cu un alt prilej, că Contrar unui text precis al codului de comerţ, comisiunile de impu­nere nu recunosc reducerea crean­ţelor deşi încetarea plăţilor debito­rului e evidenţă. Articolul 24 din Codul de comerţ spune: „Datoriile active greu de încasat sau îndoioase, se vor preţui după probabilitate. Creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie“. Comisiunile de impunere nu se sinchisesc de această prescripţie formală. Admit o reducere a Creanţei cel mult la debitorii faliţi. Chiar la aceştia numai după ce s'a făcut lichidarea definitivă şi s’a repartizat cota cuvenită. Or, o ase­menea lichidare durează în mijlo­cie trei ani, înseamnă deci că timp de trei ani, creditorul trebue să ţină pe debitorul falit în activul bilanţului său, de­şi e bine stabilit­­că la falimente, creditorii au obţi­nut o cotă de 10 la sută maximum din creanţa lor, iar în cele mai multe cazuri, două până la trei la sută. I if ►ţii !#!*••••. 1 Mai curios se prezintă chestia reducere! creanţelor când e vorba de un debitor care a cerut con­cordatul preventiv. Chiar după mo­dificarea nenorocitei legi a con­cordatului efectele ei vor continua încă o bucată de vreme să dea re­zultate distrugătoare. Evident că perderile suferite la debitorul con­­cordatar trebuesc recunoscute de fisc şi că nu se poate, în bună lo- gică, menţine în activul bilanţului decât cota concordatară. Când se poate face această operaţiune? Şi aici comisiunile de impuneri au o­­pinat că reducerea se poate efec­tua tocmai după omologarea con­cordatului, deci după trecere de şase până la opt luni în medie. Bunul simţ arată că în momentul întroducerei cererei de concordat, este sigur că creanţa debitorului nu mai poate valora decât maxi­mum atât cât debitorul declară că poate plăti. Cert este că, în reali­tate, ea valorează şi mai puţin, de­oare­ce debitorul oferind să plă­tească 50 sau 60 la sută în trei ani, fără dobândă, creanţa face maxi­mum 50 la sută din ofertă. In nici un caz nu se poate spera obţinerea ,de la un astfel de debitor, a mai mult decât arătarea lui, căci una din două: sau î se admite concor­datul şi atunci creanţa e redusă definitiv la suma propusă de dân­sul, sau i se respinge şi atunci e declarat în stare de faliment unde, la lichidare, se obţine şi mai pu­ţin. A fost deci o greşală şi o nedrep­tate patentă atunci când pentru re­ducerea în bilanţ a creanţelor con-­Cordatarului, s-a cerut să se aştep­te omologarea. Dacă cererea de Concordat a fost considerată de le­giuitor ca un act atât de grav şi Complect opozabil creditorilor, a­­tunci trebuia cel puțin să-și pro­ducă efectele și din punct de ve­dere fiscal. Deci, o dată cererea de concordat introdusă, trebuia să se permită creditorului să-și redu­că creanța la adevărata ei valoare.­­ In fine, afară de debitori fali­mentari și concordatari, există o a treia categorie, acei cari se „aran­jează“, cu creditorii. Este exact că la aceştia se perde în genere ceva mai puţin decât în cazurile prece­dente, de­oarece creditorii, chiar consimţind la un scăzământ de 40, 50 sau 60 la sută, primesc suma imediat, în mână. Dar nu e mai pu­ţin adevărat că restul la care se prenunţă e definitiv perdut. Cu bună dreptate, asemenea a­­ranjamente la care se recurge ade­sea spre a se evita desamăgirile concordatului şi situaţia şi mai de­zastruoasă a falimentului, ar tre­bui şi ele recunoscute din punctul de vedere fiscal. Fiscul nu are ce perde în toate cazurile examinate mai sus. Dacă prin imposibil, unul din creditori care va fi trecut perderea în regis­trele sale, ar încasa de la debitor mai mult decât s-a prevăzut, a­­tunci, de­sigur, acel plus se va trece la beneficiile comerciantului sau societăţii şi va fi impus. In situaţia de azi, fiscul percepe de la contribuabil un impozit asu­pra unui beneficiu inexistent , în realitate o pagubă. Sovietele comandă armament în Franţa LONDRA, 30 (Rador). — Minis­trul Comerţului a fost întrebat în Camera Comunelor dacă guvernul va autoriza să se livreze Soviete­lor carele de asalt comandate în Anglia. Ministrul a răspuns afirmativ. Reichstagul a fost amânat BERLIN, 30 (Rador). — Reich­stagul a fost amânat­ pe neaştep­tate până după Rusalii, deşi bud­getul n’a fost încă votat. Această hotărâre a guvernului este interpretată ca o intenţie de a dizolva Reichstagul în cazul când budgetul nu va fi votat în timpul lunei Iunie. Vacanța va fi folosită pentru a se examina din nou posibilităţile acoperirei defi­citului de 750 milioane mărci, pro­dus prin sporirea numărului şo­­meurilor. Programul naval francez PARIS, 29 (Rador). — „Echo de Paris” află că în urma noului pro­gram naval italian, Franţa va fi constrânsă să procedeze la o revi­zuire a programului său naval vo­tat de Parlament Programul fran­cez va fi în consecinţă întărit sim­ţitor, tranşă cu tranşă. DOMNULUI Conte ie Saint-Anlaire LOCO W scrie un ziarist: să-ţi mulţu­mească, recunoscător, de binele pe care ni-l faci, acum, nu de binele pe care ni l-ai făcut în timpul răsboiu­lui. Pe ce a fost, ovreiul nu dă nici un ban. Şi are dreptate. Cu binele pri­­mit, mai de mult, te înveţi şi ajungi să crezi că ți se vzuvenea. Prețuești, insă, binele pe care îl primești acuma, și îi spui in gura mare ,în nădejdea că cel ce dă o să mai dea. . Te aclamă un popor întreg. Nu e nevoie să amintesc cine a spus: „C’est ressembler aux dieux que de contribuer au bor,heur d’une société entiére" — ești asemenea zeilor, când ajuţi la fericirea unei societăţi în­­tregi. Da, eşti asemenea zeilor, căci ai făcut ceva neaşteptat, de neînchipuit, de necrezut nici la Bucureşti, nici la Cluj, nici la Iaşi, nici la Chişinău. Ai făcut o minune — minunea minuni­lor — pe care numai un zeu putea să o facă, a fost destul să vii ca, din­­tro ţară vi ,,plină frământare“, cum zilnic se trâmbiţa, să ne schimbăm, deodată, intr'o ţară paşnică, plină de voioşie, care sărbătoreşte, într'uin glas, pe cei ce au ajutat-o la mărirea şi la fericirea ei. A fost destul să vii ca să strângi, laolaltă, pe Iuliu Mania cu d. ge­neral Aver­escu, pe d. Vintilă Brătia­­nu cu d. Virgil Madgearu, pe d. Ti­­tulescu Nicolae cu d. Ion G. Duca şi, toţi, de aceaşi părere şi de aceaşi simţire — da, de aceaşi părere şi de aceaşi simţire — să cânte imnuri de laudă în ziare, in parlament. Să tot auzi şî să nu crezi. Dorim­ să mai stai, căci teamă ne e, odată plecat, să nu ne întoarcem la ale noastre: la ,,destrămarea ţării“, la „comunismul din Basarabia", la „periclitarea intereselor superioare şi permanente ale Statului“, la „chestia închisă“ şi la atâtea alte „chestii", în­chise sau nu, cu pierdea sau fără. Că aşa e omul, la noi şi peste tot locul. N'ai spus dumneata că d. Briand, cu proectul său despre fede­­ralizarea statelor europene, „fiice li­teratură şi nu de cea mai bună cali­tate“? Că „statele care se intoxichea­­ză de pacifism, acest alcoolism al po­­poarelor, merg la paralizie generală"? Acest fel de a vorbi e o mângâiere pentru noi şi pentru toţi aceia cari ar fi porniţi să creadă că numai în Ro­mânia luptele politice sunt totdeauna dârze şi de multe ori nedrepte. Iată de ce, domnule Conte, îţi mul­­țumesc, recunoscător, și, din toată inima, iţi zic: — Să mai pofteşti pe la noi. T. P. (Citiţi continuarea în pag. IlI-a) Săptămâna industrială de I. RADU Criza puterei de consumaţie a populaţiei Creditul nostru vi ţară şi in străinătate. — Trata­mentul capitalului străin investit la noi Cu prilejul adunării generale a U. G. I. R., ţinută în ziua de 26 Mai a. c. s’a dat citire unui judicios şi docu­mentat raport al d-lui ing. C. R. Mir­­cea, senator, director general al ace­stei vaste organizaţiuni profesionale. Raportul prin cuprinsul lui care înfăţişa situaţia industriei noastre sub toate aspectele şi nevoile ei actuale, a dat ocazie exponenţilor Uniunei generale a Industriaşilor din Româ­nia, să arate fapte, cari merită să fie relevate, ele făcând parte din în­lănţuirea de cauze mari şi mici, cari au adus industria noastră în situa­ţia ei precară de azi. În general, în­ criticile aduse poli­ticei economice şi industriale a Sta­tului, nu au fost vizaţi numai anumiţi conducători ai ţărei, pentru ceiace au făcut şi mai cu seamă, pentru ceiace n’au făcut în direcţia intereselor pro­ducţiei naţionale, ci toţi fruntaşii vieţei noastre politice, dela războiu încoace. *­ Raportul d-lui ing. Mircea, constată că anul 1938), a fost pentru Industria naţională, cel mai critic, din câţi a cu­noscut. Slăbirea până la ultima limită a puterei de consumaţie a populaţiei, este una din cauze. Lipsa de cohezi­­une a forţelor producătoare în eco­nomia naţională este a doua cauză principală . Micşorarea puterei de consumaţiune a publicului românesc se datoreşte, recoltelor slabe, cari au sărăcit po­pulaţia de la ţară. Ea a fost agravată insă prin neglijarea lucrărilor publice, de către toate guvernele. Lucrările publice constituesc pretu­tindeni, o sursă de venituri pentru po­pulaţia muncitoare. Dar o cauză de deprimare generală a fost dezorganizarea creditului romă­­nesc, în ţară şi în străinătate. Lipsa de credite eftine şi sigure în ţară, a fost şi este un obstacol perma­nent pentru o normală desvoltare a producţiei, adică a agriculturei şi in­dustriei. Fără aceste credite, industria nuşi poate reînoi şi îmbunătăţi utilajul, nu-şi poate perfecţiona şi eftent pro­dusele, nu se poate raţionaliza. Ra­­ţionalizarea mai implică insă şi o sta­re de fapt, care lipseşte la noi: des­­voltarea consumaţiei, care ar permite industriei, producţia în serie, în can­­tităţi din ce in ce mai mari. * In ce priveşte creditul exterior, care ne este atât de necesar,­­ vom face o digresiune, relevând mai intâi adevărurile exprimate de industriaşi cu prilejul discuţiunei raportului. D. Simoiu Marino, membru in co­ Nici o schimbare în situaţia pieţe­lor internaţionale de cereale, în afa­ră de fluctuaţiile obişnuite la bursele cu termen. La Chicago şi Winnipeg se fac mereu sforţări pentru a provoca o ur­­care la grâu, care, cu cât se apropie recoltele noui, până acum cu perspec­tive frumoase, cu atât este amenin­ţat de lipsa şi mai mare de debuşeuri convenabile. Ofertele „a livrei“ de grâu nou nu sunt numeroase şi străinătatea nu se prea interesează pentru moment de acest articol, contra căruia Germania, Italia şi Franţa au pus bariere va­­male aproape prohibitive. Spania a suspendat chiar importul cerealelor străine. In celelalte ţări unde sar mai pu­tea introduce grâne străine, prove­nienţa românească este privită cu re­­zervă, priveşte calitatea pe de o par­te, din cauza ploilor abundente, iar pe de alta din princina seminţelor nu prea alese. Exportul ar fi­ fost mai activ dacă grânele noastre s’ar­­fi acomodat ce­­rnţelor din afară. In general se observă un pesimism asupra posibilităţilor de export şî import ale cerealelor în ţările intere­sate. NIVELUL PREŢURILOR Nivelul preţurilor actuale este atât de jos încât ar trebui să în­curajeze mai m­ult la al­fiorari de­cât la vânzări. Totuşi nici specu­laţia, nici consumul nu se mişcă, de teama unor surprize noui neplă­cute, dacă condiţiile atmosferice vor continua să favorizeze până la sfârşit, desvoltarea câmpului, care promite, pretutindeni producţiani record, concurenta ruseasca Primejdioasă e Rusia, dacă re­coltele ei vor ieşi chiar numai mijlocii. Dealtminteri sovietele a­­runcă ,în ultimul timp pe pieţele continentului şi ale Angliei canti­tăţi mari de orz şi secară la pre­ţuri de derută, ceea ce a îndemnat Franţa şi Germania să sporească taxele vamale, cu scopul de a îm­piedica importul cerealelor străine. Nu este nevoie să relevăm că a­­ceste măsuri dau o lovitură grea economiei noastre naţionale. Argentina, care până mai ieri era împiedicată de ploi să-şi pună în mişcare, prin export, importanta ei recoltă de porumb, pare, din nou favorizată de timp. Ea face sfor­ţări pentru a-şi recâştiga rangul ce-l ocupa în aprovizionarea mon­dială cu porumb, oferit acum mai ieftin şi mai intens. Ţările consumatoare şi-au dat seama că diferenţa de circa 6.000 Iei la vagon în plus pe care o pre­tinde La Plata pentru porumbul ei faţă de al nostru, care se livrează acum în condiţii foarte satisfăcă­toare, nu e motivată. De aceea Ar­gentina a început să facă conce­siuni de preţuri şi, în curând, va intra în linie de concurenţă la pre­ţuri egale cu ale noastre. ÎNGRĂDIREA IMPORTULUI DE CEREALE Prin administraţia monopolului de porumb în Germania, s’a îngrădit im­portul porumbului de Dunăre chiar pentru firmele care, pe baza contrac­telor de mai înainte, cu termen de li­­vrare în iunie, aveau acest drept. Ele sunt silite să se acopere numai prin oficiul monopolului, care tinde să în­locuiască porumbul prin alte articole de furagiu indigene. In Iugoslavia şi Ungaria forurile e stat şi cercurile agricole se agită pen­tru crearea unor organizaţiuni de va­­lorificare a recoltelor noui cu mijloa­ce financiare, premii şi tarife reduse, menite să înlesnească găsirea debu­­şeurilor în străinătate pentru produ­­sele agricole. Pe de altă parte, Austria şi Ceho­slovacia sunt in căutarea unor mă­suri prohibitive contra importului ce­­realelor străine. Iată in ce situaţie suntem in aju­nul campaniei noui. Problema des­facerii produselor noastre agri­cole din viitoarele recolte va fi greu de rezolvat, dacă prin menţi­nerea taxelor existente de export, vom continua să rămânem in infe­rioritate, faţă de concurenţa altor provenienţe, încurajate la export, prin măsuri de stat, a cerealelor de S. A. Focşăneanu Piața neschimbată. — Cereri şi oferte. — Primejdia concurenţei ruseşti. — Eftenirea porumbului din La Plata. — Stânjenirea co­merţului internaţional de cereale Scăderea impozitelor Fără o ieften­ire a costalei vieţii, scăderea impozitelor nu se poate face Gura Maie­i­ i. Virgil Madgearu, ministrul fi­nanţelor, îşi ţine făgăduelile. Când a depus in Parlament legile prin cari cerea contribuabililor sforţări pentru a ajuta opera de refacere a finanţelor publice, vistiernicul a­­dăuga că, dacă până spre mijlocul anului rezultatul va fi atins, va veni cu importante uşurări fiscale. Cetăţenii au răspuns chemării ministrului de finanţe. Bugetul a­­nului trecut a fost echilibrat. Exce­dentul nu-i mare. Dar aceasta nu are atâta importanţă. Ceea ce are o deosebită importanţă, este faptul că după douăsprezece ani de la război, am ajuns în sfârşit la acel liman atât de dorit, al unui echili­bru bugetar, bazat pe realităţi, iar nu pe venituri şi încasări fictive. Aşa stând lucrurile, d-nul mini­stru al finanţelor, a putut prezenta consiliului de miniştri, un proect de lege, prin care se acordă o scă­dere de zece la sută la impozitul global. Nu e prea mult, mai ales că această scădere este în funcţie de anumite condiţiuni cari se pun contribuabilului. Dar e un început, care fără în­doială îşi va face drum larg. Din momentul ce ministrul finanţelor purcede la înlesnirea fiscală a con­tribuabililor, nu se va opri desi­gur, la jumătăţi de măsură. Sunt prea mari nevoile, prea uriaşe sfor­ţările, care se cer tuturor pentru a putea rămâne la suprafaţă. Diri­guitorii ţărei trebuie să pună la contribuţie toate mijloacele, ca greutăţile cotidiane ale cetăţeanu­lui să fie micşorate. Degrevările fiscale vor aduce o ma­re uşurare, dacă vor fi acordate în­­tr’o măsură mai largă. In împreju­rările de astăzi însă această lar­gheţe nu pare cu putinţă, fără a pu­ne în pericol opera pe care cu multă muncă şi spirit de sacrificiu au realizat-o contribuabilii şi visterni­­cul: echilibrul bugetar. Când aces­tui echilibru bugetar i se slăbeşte o coloană din cele mai importante, aceia a încasărilor din impozite, îi trebuie negreşit găsit un alt spri­jin. Depinde prin urmare de uşurin­ţa cu care se va găsi veniturile cari să înlocuiască pe cele dispă­rute prin micşorarea impozitelor, ca degrevările fiscale să devie o realitate. Dar micşorarea impozitelor nu este şi nu poate fi leacul suveran al greutăţilor în care se zbate cetă­ţeanul. Pentru ca viaţa acestuia să devie mai uşoară, mai plăcută, ea trebuie să fie mai eftină. In Ro­mânia viaţa e prea scumpă faţă de standardul din cele mai multe ţări europene sau chiar din celelalte continente. Atâta vreme cât costul vieţii va fi la noi atât de urcat cum e astăzi, o uşurare serioasă pentru contribuabil nu se va putea înregistra. In această direcţie tre­buie deci să se îndrepte atenţia şi sforţările guvernanţilor. Ce s’ar putea face? In primul rând, trebuie găsit un mijloc de a se ajunge la o ortenire a obiectelor de primă necesitate. Cât timp contribuabilii nu vor găsi pe piaţă, la preţuri convena­bile, lucrurile de care au nevoie în primul rând pentru a-şi duce viaţa de toate zilele, ei vor trebui sau să se zbată în nevoi mari, sau să nu răspundă cum se cuvine obligaţii­lor pe care bunul mers al Statului ie impune. Pe piaţa românească se găsesc insă o mulţime de obiecte de primă necesitate, al căror preţ este foarte ridicat şi în raport cu costul de pro­ducţie şi fata de preţul lor în străi­nătate. Luăm la întâmplare un caz: va­sele de bucătărie. Poate fi ceva de mai mare nevoie pentru gospo­dăria unui om, decât vasele de bu­cătărie? Desigur că nu. Ei bine, vasele emailate de bucătărie, sunt la noi în ţară de o scumpete nemai­pomenită. De ce? Fiindcă fabri­cile — mai exact cele două fa­brici — cari produc la noi în ţară aceste obiecte, se bucură de o mare protecţie vamală. Şi ca vasele emailate de bucătă­rie, este cazul atâtor şi atâtor alte obiecte de primă necesitate fabri­cate in ţară. Cu sistemul acesta însă, nu se va putea ajunge niciodată la o mic­şorare a costului vieţii. Se impune deci un examen serios ăl situaţii. Protejarea industriei na­ţionale este o datorie elementară a conducătorilor vieţii noastre eco­nomice. Atâta vreme cât această protecţie corespunde unor nevoi reale, ea nu poate fi măcar discu­tată. Dar când depăşeşte intenţiile legiuitorului şi ia aparenţă de ex­cepţională favorizare, situaţia tre­buie readusă la normal. Pentru ca altfel relele cari le provoacă, se resfrâng nu numai asupra cetăţeni­lor, dar şi asupra Statului. Cum în cazul pe care l-am citat mai sus, situaţia e anormală, vom arăta într-un articol viitor, de unde provine anomalia, efectele ei rele şi ce e de făcut pentru curmarea lor. H. G. Desbaterile Consiliului de miniştri din seară, între orele 8 şi 10, s‘a ţinut un consiliu de miniştri, prezi­dat de d. Iuliu Maniu. După consiliu s‘a dat presei ur­mătorul comunicat: CONCESIONAREA TELEFOA­NELOR „Consiliul de miniştri, a luat în discuţie diferite oferte pentru ■concesio­narea telefoanelor. Dis­cuţiile prelung­indu-se, ur­mează ca hotărârea să se ia în viitoarea şedinţă. Consiliul s-a ocupat apoi cu di­verse chestiuni administrative şi cu proectele de legi ce urmează să se voteze în actuala sesiune“. Modificările aduse proec­­tului concordatului preventiv Eri, comisia de legislaţie civilă a Camerei s’a ocupat de proectul modificator al legei concordatului preventiv. A participat de ministru Voicu Niţescu. S’au adus unele modificări importante proectului prezentat. Astfel taxa de 3 la sută cuvenită Statului, se va putea plăti în rate până la 3 luni, statul r­e­­zervându-și un privilegiu real. De asemenea în ce privește procedura pentru afacerile în curs, s’a decis ca votul dat de creditori, să se con­sidere valabil şi să angajeze con­form­ vechei legi. In schimb con­cordatele admise numai în princi­piu vor intra in prevederile legii noui ce se va vota. îl DIFICULTĂȚILE GUVERNULUI GERMAN Reichstagul a fost amânat pe neașteptate, în mijlocul desbaterii budgetului. Dela prezentarea proec­­tului de budget, echilibrat cu înde- Iunt.gă trudă, după ce problema a­co­­peririi deficitului răsturnase un guvern, s'a ivit un nou deficit nepre­văzut. În timp ce parlamentul dis­cuta, şomajul a sporit şi fondul de ajutorare a muncitorilor fără ocu­paţie a trebuit să fie mărit în aceeaşi măsură. Deficitul nou, astfel produs, e evaluat la 390 milioane mărci. Din ce mijloace va putea fi aco­perit acest deficit? Iată o problemă aproape fără deslegare în faţa par­lamentului. Guvrenul Mueller a de­misionat fiindcă partidele nu se în­ţelegeau asupra impozitelor şi taxe­lor noui, necesare procurării de ve­nituri. Guvernul următor înarmat cu decretul de dizolvare a Reichstagului, a obţinut cu greu şi cu necontenită ameninţare a dizolvării, sporirile de impozite propuise. Ce impozite vor fi mărite acum, ca să acopere noul deficit ? Intre partide, neînţelegerile în această privinţă sunt profunde. Şi e greu de prevăzut că în vacanţa forţată ce li s'a impus, fracţiunile din Reichstag se vor împăca într’un program, de impozite. Situaţia, guver­nului Bruening e dificilă, chiar cu perspectiva dizolvării Reichstagului şi a legiferării prin decret. Fiindcă Germania, apăsată de şomaj şi cu limitarea putinţelor de export, ca urmare a politicii sale de protecţio­nism agrar, trece printr'o criză economică grea. E problematic dacă noții sarcini ar putea fi suportate da contribuabili şi dacă aceste sarcini n'ar avea consecinţe politice în ale­gerile noui, după dizolvarea Reichs­tagului actual. De pe acum se observă în Ger­mania o tendinţă accentuată de ra­dicalizare a masselor, spre curentele extreme, de dreapta şi de stânga. O politică imprudentă a partidelor mo­derate ar încuraja, în paguba gene­rală, aceste primejdioase tendinţe. A. Hg. Tunelul sub Marea Mânecei LONDRA, 30 (Rador). — D-nii Macdonald, Snowden, Lloyd George şi Baldwin au participat eri la şedin­ţa Consiliului Apărării Naţionale, unde s'a discutat chestiunea cons­truirii tunelului sub Marea Mânecei. Asupra discuţiunilor nu s’a comu­nicat nimic presei, dar se crede că nu s'a luat o hotărâre definitivă. înlocuirea bancnotelor divizionare o NOUA COMANDA DE MO­­NETA METALICA La Cameră s’a depus un proiect de lege pentru o nouă comandă de monetă metalică divizionară de 1­1 și 20 lei in valoare totală de 1 mi­liard 300.000.000 lei. Prin el Mini­sterul Finanţelor e autorizat să comande moneta metalică divizio­nară de 10 și 20 lei, în valoare to­tală de 1.300.000.000 lei, din care: 60.000. 000 piese a 10 lei, în valoare de 600 000.000 lei; 35.000. 000 piese a 20 lei, în va­loare de 700 000 000 lei. Comanda se va face jumătate la Monetăria Statului Britanic și ju­mătate la Monetăria Franceză, con­form caietului de sarcini anexat. Bancrută frauduloasă In urma instrucţiei făcute de ju­decătorul cab. 7, în chestiunea fali­mentului societ. anonime „Luceafă­rul”, fabrică de săpun şi produse chimice (fostă în cal. Dudeşti 171), —parchetul, prin d. procuror Simio­­nescu, a dat ieri rechizitorul defi­nitiv de urmărire. Se conchide la trimeterea în jude­cata trib. corectional, pentru ban­crută frauduloasă, a celor doi repre­zentanti ai societății: V. Rădulescu, din str. Aquila şi M. Bercovici din­­ Constanţa.

Next