Argus, august 1933 (Anul 23, nr. 6092-6117)
1933-08-02 / nr. 6092
ANUL XXIlI No. 6092 Cititi si Răspândiţi ziarul nostru ABONAMENTE: IN STRaINaTATE Un an ^200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800 » 3 lei in ;ara,6i3iînsir3i!iilile IN TArtA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » 1 u * ORBAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondator S. PAUKEL si H. F. VALENTIN BIROURILE : Bucureşti Str. Constantin Mie No. 24, Et. 6 PAGINI Miercuri 2 August 1933 Faceţi publicitate ziarul nostru şi întreprinderea dvs. va infrori. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate In Preţurile mari Fără exagerare se poate spune Ca o bună parte din suferinţele economice ale lumei întregi se datoresc nebuniei preţurilor mari şi în continuă creştere din perioada ce a urmat îndată după război. Pofta nestăpânită de câştiguri, beţia traiului îmbelşugat, frenezia de viaţă deslănţuită prin teama morţei din cei patru ani de măcel universal, au pus, pretutindeni, stăpânire pe sufletul şi pe gândirea popoarelor. In Statele Unite, dezvoltarea producţiei şi prosperitatea, datorite războiului, păreau nesfârşite şi pe măsură ce sporeau câştigurile, pofta după câşiguri şi mai mari creştea la rândul ei. O adevărată cursă de întrecere, spre infinit, care a luat sfârşit prin criza actuală. In ţările europene, beligerante ca şi neutre, restabilirea păcei generale n’a fost decât semnalul mult aşteptat pentru reluarea nestingherită a afacerilor şi a întrecerii de concurenţă. Nevoia de vindecare a rănilor produse de război, prin refacerea distrugerilor, ca şi avântul speranţelor, poate exagerate, în puterile păcii din ţările învingătoare, ca şi din cele învinse, au fost tot atâtea motive de stimulent la reluarea avântată a afacerilor. Când la posibilităţile fireşti de câştig, pentru o producţie necesară şi căutată, se mai adăuga şi iluzia câştigurilor datorite diferenţelor valutare prin inflaţie monetară, e lesne de înţeles că şi în cuprinsul bătrânului continent cursa de întrecere, spre infinit, a sfârşit, fatal, într'o criză economică ucigătoare. Maşinăria infernală a câştigurilor nelimitate, s’a oprit, dîntr’odată, pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, aruncând lumea nouă ca şi lumea veche, într’o criză cu atât mai grozavă cu cât era mai puţin aşteptată. Şi cum criza se prelungeşte fără răci un semn de îndreptare, peste cele mai pesimiste aşteptări, nu-i de mirare să vedem biata omenire, înebunită până ori de beţia câştigurilor, alergând, astăzi, după leacuri disperate. Ceea ce se petrece, în Statele Unite, cu politica de ridicare a preţurilor prin scăderea dolarului. Inaugurată de actualul preşedinte, nu-i altceva decât leacul încercat la ceas de desnădejde, leac menit să deie, în sfârşit, clipă, iluzia vindecării mult aşteptate. Eşirea din criză nu-i cu putinţă decât prin repunerea în mişcare a afacerilor, iar cum aceste afaceri nu se pot relua decât prin câştiguri, iată leacul miraculos al câştigurilor iluzorii, prin scăderea valorii monetare! In criza americană se încearcă, astfel, leacul disperării, ridicarea preţurilor prin deprecierea monetei, ca şi cum moneta cu etalon aur n’ar fi, prin ea însăşi, de când lumea, un regulator al preţurilor, adică o măsură universală şi uniformă care dă siguranţa câştigurilor. La noi, leacul american nu-i noutate, — cel mult el serveşte ca un argument comod pentru inflaţioniştii sau revalorizatorii naţionali ai leului, propovăduitori efteni ai crezului nou de mântuire românească. In definitiv, şi la noi, nebunia câştigurilor nesfârşite din perioada de inflaţie monetară, când preţurile creşteau mereu, a lăsat urme adânci de care nu ne putem vindeca. Fără să bage de seamă că toate câştigurile erau iluzorii cât timp se soldau printr’o monetă în continuă scădere, lumea era fericită pentru că, pe atunci, erau bani şi, prin urmare, se părea că erau şi afaceri fructuoase. Lumea se împrumuta, găsea uşor bani de împrumut cu dobândă mare, fiecare se alegea cu câştig, fără multă muncă sau bătae de cap, şi toţi erau mulţumiţi. Stabilizarea leului a fost staţia de oprire definitivă în cursa nebunească a preţurilor mari şi a câştigurilor uşoare, fiindcă erau iluzorii. Ea ne-a surprins plini de datorii pe toţi şi a întors roata norocului, pentru o clipă, în favoarea creditorilor, prin revalorizarea automată a creanţelor ce a rezultat din stoparea deprecierei reale a capitalului nominal împrumutat. Povestea conversiunii încă nu s’a sfârşit şi nici urmările ce decurg din ea, pentru agravarea crizei creditului şi descurajarea producţiei, la noi. Dar lumea n’are răbdare să aştepte şi, mai ales, nu poate să mai rabde lipsa câştigurilor din pricina scăderii generale a preţurilor. Toată criza noastră nu-i decât o neputinţă spirituală şi vizuală de adaptare la realităţile neînduplecate ale vieţei economice. O neputinţă, din nenorocire agravată şi exploatată prin jocul primejdios al demagogiei politice faţă cu massa cea mare de producătorii într’o ţară agricolă. In loc să li se spună, oamenilor, adevărul gol-goluţ, şi să fie îndemnaţi la cuminţenie şi la adaptare, ca să producă, de acum înainte, elten, cât mai eften, demagogia politică a tuturor partidelor, întreţine iluzia înşelătoare a preţurilor mari, peste normalul pieţei mondiale, prin proecte de valorificare . Câştiguri reale şi afaceri serioase nu sunt cu putinţă atât timp cât producţia e scumpă, mai scumpă decât producţia concurenţilor noştri. In agricultură, în industrie, în comerţ, în orice ramură de activitate omenească productivă, afacere cu câştig nu se poate face decât numai prin scăderea preţului de cost spre a câştiga diferenţa până la preţul de vânzare. Cum România este şi trebue să fie o ţară de export agricol, spre a putea plăti cuponul datoriei publice în afară şi a acoperi importul produselor industriale, de care are absolută nevoe ca să trăiască in libertate, noi trebue să ne adaptăm la realitatea neînduplecată a preţurilor mici pe piaţa mondială a cerealelor şi să căutăm, pe viitor, a produce din ce în ce mai efren ca să avem cu adevărat câştig. Orice altă politică oficială, de încurajare a câştigurilor la preţuri mari, cu sau fără ajutorul ori intervenţia Statului, nu este şi nu poate fi decât o politică greşită de auto-înşelare şi de rătăcire, plină de primejdii pentru însuşi viitorul nostru. N. DAŞCOVICI Serviciul automobil al căilor ferate germane — De la corespondentul nostru — BERLIN, 31 Iulie (prin telefon). — Spre a evita concurenţa transporturilor automobile, direcţia căilor ferate germane a organizat un serviciu de cartoane automobile, pentru care a afectat un credit de 30 milioane de mărci. O primă comandă pentru 17 milioane și jumătate a și fost făcută. Revizuirea tarifelor vamale italo-moslave ROMA, 31. (prin telefon). — Odată cu prorogarea până la 1 Decembrie viitor a convenţiei comerciale dintre Italia şi Jugoslavia, guvernele celor două ţări au convenit să numească fără întârziere delegaţi pentru revizuirea tarifelor vamale italian și iugoslav, în sensul unei mai bune armonizări a Intereselor economice ale Italiei și Iugoslavie". împrumutul de conversiune elveţian împrumutul de conversiune elveţian de 4 la sută a căilor ferate federale, care fusese emis pentru suma de 125 milioane franci, a fost suprasemnat cu 38 milioane franci. Ultimul bilanţ săptămânal al băncii Reichului arată o creştere a stocului de aur şi devize cu 13.900.000 mărci. Totalul rezervă de aur şi devize se cifrează la 5 miliarde 312.400.000 mărci. Acoperirea monetară s-a urcat dela: 8.9 la 9.6 la sută. Această urcare e o consecinţă a moratoriului plăţilor externe. Abonamente pentru BAI O LUCA Lif 110 .4 pIA_TA 31 Iulie A apărut Buletinul pe Iunie, al Serviciului de Studii economice pe lângă Banca Naţională. E bogat în informaţii şi documentare. Dar, nu e prea optimist, încrederea părea că renaşte în anul 1932. Se începuse negocieri pentru a deslega problema datoriilor interaliate. S’au făcut sforţări pentru a înlătura toate piedicele ce puteau pune în primejdie succesul conferinţei economice de la Londra. „Din nenorocire, zice buletinul, nici anul acesta n’a adus însănătoşirea pe care o aşteptau arzător, mai ales ţările lovite mai mult de criză. Dimpotrivă, situaţia pare a fi acum mai tulbure, soluţia încă mai grea, interesele fiecărei ţări continuând a dicta politica de urmat, pe când starea de depresiune generală ar cere tocmai armonizarea acestei politici, cu interesele tuturor ţărilor”. * Pe piaţa devizelor, în străinătate s-au înregistrat următoarele cursuri: La Paris dolarul a cotat 19.00 (faţă de 18,75 cursul precedent), fira sterlină 85.03 (85.10) iar francul elveţian 494.12 (494). La Zurich dolarul a cotat 3.73 (3.82 jum.) lira sterlină 17,22 jum. (17,24 jum.), francul francez 20.23 jum. şi marca germană 123.37 jum. (123.40). * Bursa noastră e foarte calmă. S’au încheiat transactiuni reduse. Cursurile au rămas, în cea mai mare parte, staţionare. In compartimentul efectelor, s’au încheiat. Renta stabilizării la 45 si ansfert. Renta desvoltării la 42. Renta exproprierii la 32. Scrisurile urbane Bucureşti de 5 la sută la 31 şi cele de 10 la sută la 50. Scrisurile rurale de 5 la sută la 24 şi cele 10 la sută la 59. Acţiunile Banca Naţională cedează dela 4400 la 4325, S. T .B. de la 1020 la 1000, Reşiţa dela 232 la 228, Letea dela 345 la 335, Mica de la 730 la 720. Valorile de petrol cedează mici diferenţe. Astra Română scade de la 630 la 620, Steaua Română de la 360 la 350, Creditul Minier dela 232 la 228.* Piaţa cerealelor,din Capitală este calmă pentru grâu, din cauza sosirilor numeroase. Şi astăzi ofertele de vânzare au depăşit cererile de cumpărare. S’a vândut între altele, grâu de 77 kgr. curat din Romanaţi, sosit cu vagoanele cu lei 40.000 moară, de kgr. 72 cu 30 la sută , corpuri străine cu Iei 33000 moară Bucureşti. Orzul scade mereu. In greutatea la 63 kgr. cu 3 la sută, s’au vândut cu 14500 la gara Urleasca. Rapiţa s’a vândut cu 58000 lei gara Urziceni, iar colta cu 60.000 la Bălţi. S’a mai vândut între altele 50 vagoane porumb cu 17100 şlep T.Măgurele. Mazărea verde pentru conserve s’a vândut cu lei 43.250 gara Craiova. * la Liverpool tendinţa grâului a fost susţinută. A cotat: Oct. 5.07 şi cinci optimi (faţă de 5.06 cursul precedent), Decembrie 5.09 şi trei sferturi (5.10 şi o optime), Martie 5.11 şi trei optimi. La Winnipeg grâul a cotat: Octombrie 82,50 (81), Decembrie 54 (83), Mai 88,25 (87,12). La Chicago grâul a fost ceva mai slab cotând: Septembrie 95 (97,12), Decembrie 98,50, (100,73), Mai 102.50 (104,87). Tendinţa porumbului la Liverpool a fost grea. A ootat: August-Sept. 6.07 jum., Sept.-Oct. 7.00, Oct.-Noembrie 7.01 jum. şi Noembrie-Decembrie 7.09. Spre autarhie AMSTERDAM 31. (prin telefon). —Primul ministru Collin e încredinţat că nu aşa curând va putea fi convocată din nou Conferinţa mondială. Lucrul ar fi cu putinţă numai în ipoteza că, în prealabil, ţările cari au părăsit etalonul-aur ar consimţi formal la o restabilizare a devizelor. Până atunci, d- Colija nu se îndrepte, că se vor porni negocieri intre grupurile de țări cu interese aproape identice. Anglia şi etalonul aur - Prin telefon de la corespondentul nostru special — PARIS, 31 Iulie. — Din izvor autorizat mi se arată, că uşoarele fluctuaţii ale lirei n’au de ce să reţină deosebita atenţie a blocului-aur. Loc de preocupare ar fi numai în caz de depreciere prea pronunţată. Anume atunci când o devalorizare perseverentă a devizei engleze ar ajunge destul de însemnată, spre a putea altera simţitor ori chiar răsturna raportul existent între puterea de cumpărare a lirei şi nivelul internaţional al preţurilor. Variaţiunile de Până acum însă, ale lirei au fost prea slabe, ca să fi putut influenţa târgul comercial în aşa grad, ca ţările-aur să se fi socotit vizate. Scăderea lirei, în mai tot cursul săptămânii trecute, a avut o origine care numai pecetea uneî conspiraţii contra bloculuiaur nu poartă. Lira s-a ieftenit şi, ca urmare, dolarul s’a scumpit, pentru că Trezoreria britanică şi City din Londra au fost amatoare de dolari. Fondul de egalizare valutară a acaparat disponibilul bursier de deviză americană, pentru nevoile operaţiei de conversiune a împrumutului din 1918 emis în dolari-aur. Marile întreprinderi comerciale şi industriale engleze au fost in căutare de dolari, pentru că, în August şi Septembrie, vor avea de făcut faţă unor importante plăţi în deviză americană, fe pentru stingerea unor solduri debitoare, fie pentru noul angajamente de materii prime. II. Că, deocamdată, Londra nu urmăreşte, nici măcar vremelnic, o nouă îndepărtare a monedei de paritatea-aur, o dovedeşte acţiunea de parare ce întreprinde de câte ori specula, indigenă ori străină, se agită spre a accentua alunecarea lirei. Chiar săptămâna trecută, în vreme ce Londra vindea lire, nu odată au intervenit mandatarii tainici ai fondului de egalizare şi, prin aruncarea de pachete de devize străine, altele decât cea americană, au readus deviza britanică la un curs nu cu mult inferior parităţii-aur de acum trei luni. Trezoreria şi Banca Angliei sunt înţelese asupra limitelor de oscilaţie valutară. III. In măsura în care o îngăduie jocul de bursă şi ofertele din târgul liber al aurului, lira îşi măreşte zestrea de metal ,galben. Banca Angliei, fără să se tocmească prea mult, cumpără aur. Fondul de egalizare, din când în când întrece cantităţile de devize-aur ce, prin procedee încă nedate în vileag, izbuteşte să şi se procure. O politică valutară, care se manifestă şi printr-o continuă sporire a acoperirii metalice, nu are şi nu poate avea caracterul unui divorţ prelungit de baza-aur. A se susţine contrariul ar fi să se dea o tălmăcire voit tendenţioasă ultimei declaraţii publice a d-lui Neville Chamberlain cu privire la polilca monetară a imperiului britanic. O. FELD. In ce priveşte Banatul, nu e nimic de sperat. Sârbii sunt oameni cari răspund cu focuri de puşcă In ce priveşte TRANSILVANIA se întrevede că un aranjament ar putea interveni. O lărgire a regimului acordat minorităţilor ar putea servi drept transacţie, iar Transilvania, din măr al discordiei, să devină o trăsătură de unire între cele două ţări. Rămân teritoriile cedate Cehoslvaciei, adică Slovacia şi Rutenia De data asta Ungurii sunt intrat sigenţ. Fâşia aceasta de teren, care-i desparte de Polonia, „prietenilor din totdeauna“, e obiectul unei revendicări care ţine încordate relaţiile intre Ungaria şi Cehoslovacia. D. Bidou notează că, în cele din urmă, Budapesta ar primi o formulă transacţională: să i se întoarcă făşia teritorială largă de 20-25 kilometri şi pe care vreţuesc 2 milioane de maghiari. Adică programul lordului Rothermere. C Silfî în Pagi. 6-a Tendinţa burselor în străinătate Serviciul nostru financiar şi economic vereităjile revizioniste ss - ate Ungariei Prin telefon de la corespondentul nostru special Cu prilejul călătoriei d-lui Goemboes la Roma PARIS, 31 Iulie. Din comentariile ce consacră nouei călătorii a d-lui Goemboes la Roma, „Le Temps“ observă, intre altele, că „până acum, la Budapesta s'a trăit cu nădejdea, că revizuirea clauzelor teritoriale ale tratatului dela Trianon se va impune prin forma lucrurilor, dacă unele influente puternice, îndeosebi aceea a Italiei, ar exercita o presiune în acest sens. Insă pactul celor patru, datorit iniţiativei d-lui Mussolini şi elaborat în spiritul modificărilor propuse de franţa, închide porţile la orice acţiune de acest fel“, care s-ar întreprinde fără prealabila învoire a tuturor ţărilor interesate. La Roma, d-nii Mussolini şi Goemboes au discutat divesele laturi ale problemei Europei Centrale şi posibilităţile unei organizări economice a ţărilor dunărene. Franţa şi Italia „fiind de acord de a asigura statelor dunărene condiţiuni mai prielnice de ajutor mutual, fără ca existenţa lor neatârnată să fe primejduită, fără ca suveranitatea lor să fie limitată prin vreo tutelă oarecare, eliberă calea pentru o politică de cooperare tinzând să grupeze Austria, Ungaria, Cehoslovacia, România şi Iugoslavia în aceiaşi reţea de acorduri economice, cu condiţia însă ca aceste ţări să mi constitue o massă politică propriu-zisă". Le Temps conchide relevând, că presa italiană constată, că problema ungară nu poate fi dezlegată in afară de cadrul pactului în patru. Asta înseamnă că, „oricare ar fi doctrina revizuirii, în domeniul realităţilor Italia exclude orice acţiune izolată a vreunei Puteri în favoarea acestei revizuiri". Ce anume ar vrea Ungaria PARIS, 31 Iulie. — D. Henri Bidou, trimisul special al lui „Excelsior“, în impresiunile culese în cursul unei anchete făcute la Budapesta, notează că nu e ungur care să nu fie revizionist şi că sentimentul naţional, cum i-a spus d. Kenya, ministrul de externe, ar fi să se redobândească tot ceea ce s’a pierdut“. Dar, trebuie să se ţină seama de ce e cu putinţă. De fapt, nimeni nu mai reclamă astăzi serios nici Croaţia de la Iugoslavia şi nici Burghenland dela Austria. Tot mai rămân însă ceea ce interlocutorii budapestani a d-lui Bidou numesc cele patru Alsacia-Lorena: Slovacia, Rutenia Transilvania și Banatul. Experienţa Revizuirea telurilor bugetare in Franţa PARIS- 31 Iulie (prin telefon). ■ Comentând reducerile propuse de comisiunea de revizuire a cheltuelilor budgetare, Le Quotidien denunţă ceea ce numeşte ipocrizia unor salarii cari se ascund sub cascade de indemnizaţii. Şi dă un exemplu : Leafa unui funcţionar e budgetar redusă de la 40.000 la 25.000 franci pe an. Dar diferenţa de 15 riii franci e compensată — şi chiar cu un adaos — sub forma unei serii de indemnizaţii de : 10.000 fr.; 4.000 fr.; 6.000 fr.; 600 fr; 9.000 fr.; 400 franci. Astfel că leafa, socotită exagerată, de 40 mii franci pe an, în loc să se, redusă la 25.000, e efectiv sporită cu 15.000 franci pe an. Balanţa comercială franceză PARIS, 31. (prin telefon)—Balanţa comercială a Franţei,, pe primul semestru, se presantă cu peste 15 miliarde la import şi 9 miliarde la export- Deficitul e de peste 6 miliarde de franci. In comparaţie cu cifrele primului semestru 1932, (15 miliarde import şi 10 miliarde export), excedentul importului e în creștere cu un miliard. Inflaţia inevitabilă NEW-YORK, 31 iulie. (Prin cablu).— In cercurile financiare şi comerciale nu se crede în putinţa unui succes al planului prezidenţial, pentru că nu se poate atinge ţelul esenţial care e acela al unei urcări durabile a preţurilor. Fatal preşedintele va trebui să se hotărască la mânuirea pe arma încă neîntrebuinţată aceea a unei largi inflaţii monetare. bicimnii, podgorenii din California au şi învestit nu mai puţin cu 350 milioane de dolari. Din această sumă 75 milioane au fost cheltuite cu cumpărarea de material şi organizarea transporturilor. americana Prin cablu şi telefon de la corespondenţii noştri 50.000 lăptari In grevă LONDRA, 31 Iulie (prin cablu). — Se anunţă din Albany că reprezentanţii celor 50.000 producători de lapte din Statul New-York au decis greva generală, cu începere de mâine Marţi, ca o măsură de constrângere faţă de intermediari, cărora li se reclamă să lase producătorilor o parte din beneficiile trase din inflaţie- Gestiunea definitivă a oţelărilor NEW-YORK, 31 Iulie. (Prin cablu).— In cel de al doilea trimestru, oţelăriile Bethlehem Steel înregistrează o pierdere netă de peste 3 milioane de dolari. Adăugându-se pierderea pe primul trimestru, care e de aproape 6 milioane urmează că gestiunea primului semestru se prezintă cu un delici de vreo 9 milioane de dolari. Renaşterea viticulturii californiene NEW-YORK, 31 Iulie (prin cablu). — Se anunţă de San Francisco că, în urma abrogării prohi iile înviorării economice a Europei Centrale Un interview ai d-3ui de Jouvenel — Dela corespondentul nostru — VIENA, 31 Iulie (prin telefon). — Intr'un interview acordat lui Neues Wiener Tagblatt, d. Henry de Jouvenel, fostul ambasador ăl Franței la Roma, observă că, atâta vreme cât Germania nu va recunoscut fără înconjur independenţa politică a Austriei, nu se va putea înfăptui nimic temeinic şi trainic pentru însănătoşirea econorică a Europei Centrale. Opera aceasta de reclădire s-ar, putea realiza pe următoarele, baze :* 1. Acorduri bilaerale între Statele dunărene. 2. Desfacerea cerealelor printr-o politică comercială apropiată. 3. Regularea monetară pe baza unei devize-aur comune. » In ce privește revizarea clauzelor teritoriale ale tratatelor de pace — care în nici un caz n-ar putea preceda restaurarea economică și financiară a Europei Centrale — după d. de Jouvenel, ,,ea n-ar avea o valoare reală considerabilă, iar crearea de zone libere figurează printre primele soluţii ce se pot avea în vedere“. După Conferim?* dela Londra Ţelurile angio-saxone şi felurile europene — Dela corespondentul nostru —4 PARIS, 31 iule (prin telefon). — In noi observaţii critice asupra cauzelor eşecului Conferinţei mondiale, New York Herald (ediţia paridiană) e deopotrivă de aspru cu Statele Unite şi cu Anglia. Dacă nu e lipsită de temeiu observaţia, că ţelurile politice ale preşedintelui Roosevelt nu pot fi urmărite decât pe planul strict naţional, în interiorul Statelor-Unite şi numai în domeniul preţurilor, nu e mai puţin adevărat că nici englezii nu prea sunt fixaţi asupra ţelurilor lor aplicabile pe un plan economic internaţional. E evident, că ideile ce predomină în sânul guvernului britanic nu concordă ca acele ale d-lui Mac Donald mai mult decât părerea majorităţii,, membrilor guvernului american ca concepţiile d-lui Huli. Puterile continentale europene par a fi avut, în cursul Conferindei, o noţiune cu mult mai limpede despre directivele politicii lor, decât aceea a noţiunilor anglo-saxone. Comerţul exterior al Olandei Valoarea exportului Olandei pe luna iunie s-a cifrat la 63 milioane de fiprini, iar a importului la 97 de milioane fiprini. In primul semestru al anului curent, exportul a însumat 355 mili . oane, iar importul 563 milioane fiarini. Problema grâului Reluarea tratativelor începute la Londra PARIS, 31. — (prin telefon). — Negocierile pentru încheierea unui acord al grâului, întrerupte la Londra in urma spargerii Conferinţei mondiale, vor fi reluate la 21 August. Tratativele vor fi laborioase, pentru că nu e partener care să nu aibă de apărat interese mai mult sau mai puţin in conflict cu ale altuia- Deocamdată nu se poate vorbi decât de un singur acord in principiu: nevoia de a se pune capăt anarhiei de producţie, pentru toată lumea ruinătoare- Dar de îndată ce se aprofundează chestiunea contingentării fiecare are obiecţii de făcut. In ce priveşte grupul gărilor importatoare, acestea nu vor să lege definitiv, in favoarea producătorilor transoceanici, la renunţarea de a intensifica, la nevoie cultura grâului. Rezistenţa vine mai ales din partea acelor ţări pentru cari cultura altor cereale e adesea păgubitoare şi cari, în producerea grâului, ar găsi o compensaţie. Stocurile mondiale de grău PARIS, 31. (prin telefon).— Sub titlul „Drama grâului” şi „Conferinţa de la Londra*’, d. Jules Hayaux publică, în Le Capital, un articol în care stăruie asupra primejdiei unei neîngrădiri eficace a culturii intensificate a grâului. In cincisprezece ani, de la 1914 până la 1929, suprafeţe însemânţate au sporit cu 1.300 000 hectare în Europa şi cu 13.700.000 hectare în celelalte continente. Franţa, deopildă, din importatoare a devenit, în 1932, exportatoare de grâu, a produs cel puţin 10 milioane de chintale mai mult decât, e nevoie pentru consumul intern. Politica stockajului, practicată de guvern va ava apăsa greu în piaţa grâului. Stocurile de grâu îngrămădite în ţările exportatoare se ridică la 348 milioane de chentare adică o canti-itate suficientă spre a acoperi nevoile de grâu ale Europei pe timp de aproape doi ani. Datoriile de răsboi LONDRA, 31. (prin cablu). — In cercurile bine informate se asigură că, in cazul că Statele-Unite n’ar consimţi la anularea datoriilor de râsboi, Anglia va propune un compromis: plata, timp de treizeci de ani, a unei anuităţi de 5 milioane de lire sterlifie,