Argus, august 1935 (Anul 25, nr. 6691-6717)

1935-08-01 / nr. 6691

T ANUL XXV No. 6691 NOUL MODEL |^||^ 6 CILINDRI feienrestu PALATUL GICL8P fotelei 209.84 217.42 ABONAMENTE­­ In străinătate Un an . 2200 Lei 6 luni . 1300 „ 3 luni . 800 „ 3 lei în fără, 6 lei în străinătate. In fara Un an . 1000 Lei 6 luni . 550 „ 3 luni . 300 „ ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Ch­ostiitto Mil­e No. 15, Et. 6 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05-44 Joi 1 August 1935 NOUL MODEL Bucureşti, PALATUL 616101 lterOB­­S4 217.43 I PUBLICITATEA 8 CILINDRI se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate AGRICULTURA şi regimul de export !Vom avea, se pare, si în anul acesta o recoltă mediocră, cum am mai avut atâtea altele, de la expro­priere încoace. In starea de astăzi a agricultu­­rei noastre se oglindeşte desigur, în primul rând, primitivitatea fără de pereche a sistemului de cultură a pământului, întrebuinţat de către mica proprietate, în cea mai mare parte a tarei. In acest sistem se mai reflec­tează însă, fără îndoială şi imagi­nea unei concepţii stranie, în ceia ce priveşte grija pe care trebue să o purtăm, principalei bogăţii a ta­rei. Socotită ca suprema nădejde a neamului, în toate conferinţele şi în toate discursurile, agricultura nu e lăsată cel puţin să se desvolte nestânjenită de nimeni, atunci când împrejurările îi sunt favorabile. Câtă deosebire între felul în care sunt trataţi cei doi factori econo­mici importanţi ai ţării, industria şi agricultura. Ani dea rândul după război, în vremurile în care exportul produ­selor agricole atinsese o intensi­tate nebănuită, agricultorii au fost supuşi la un tribut sângeros, în fa­voarea statului, prin faimosul sis­tem al taxelor, al prohibirilor la export şi al preţurilor maximale. Şi ani dea rândul agricultura noas­tră sugrumată de acest sistem, nu şi-a putut lua avântul, pe care l-ar fi putut lua uşor atunci, ridicând nivelul metodelor şi a mijloacelor întrebuinţate în cultura pământu­lui, spre folosul întregei economii naţionale. Cu multă greutate aceste taxe şi prohibiri, cărora li se datoreşte în cea mai mare parte lâncezeala plugăriei noastre, au fost părăsite. Astăzi, după atâţia ani, când da­torită devalorizărei leului, exportul produselor agricole ar fi putut lua un puternic avânt, introducând în ţară mari cantităţi de devize, şi când acest export s’ar fi putut face la preţuri de câştig pentru popula­­ţiunea satelor, prin regimul impus comerţului exterior, agricultura e iarăşi supusă unor sacrificii asemă­nătoare celor impuse în vremea ta­xelor şi a prohibirilor la export. Ultimul regim, cel mai recent şi mai complicat dintre toate regimu­rile de export, înfăţişat ca un re­gim de salvare a intereselor agri­­culturei, nesocoteşte de fapt în mod grav aceste interese. Confiscând pur şi simplu mijloa­cele de plată externă provenite din exportul produselor agricole, mij­loace de care plugarii noştri ar fi avut dreptul să beneficieze, după un an întreg de trudă, oferindu-le în schimb un sistem greoi, considerat de către statele străine ca repre­siv, bazat pe prime problematice, de o valoare cu totul în dispropor­ţie cu valoarea primelor valutare ce s’ar fi stabilit dela sine şi în mod natural, în favoarea producătorilor agricoli, fără a produce atâta tul­burare în comerţul nostru exterior, dacă producătorii şi exportatorii noştri ar fi putut dispune, în mod liber şi nestânjenit de nimeni, de produsul muncii, a priceperei şi a riscului lor, produce mari pagube agricultorilor noştri. In cea mai mare parte primele de export, acordate pentru produ­sele agricole, nu ating decât 30 la sută din valoarea lor, pe când pri­mele valutare naturale întrec 80 la sută din această valoare. Sacrificiul impus plugarilor prin noul regim al comerţului exterior atinge astfel în mijlociu, cel puţin 50 la sută din valoarea produselor muncii lor. Datorită faptului că preţul in­tern, exprimat în lei, al produselor noastre agricole se stabileşte în ra­port cu preţul obţinut la­­ export, exceptând preţul grâului, căruia i-a fost dat să se bucure de un re­gim ipotetic mai puţin sever, pre­ţul tuturor celorlalte cereale şi produse animale ce se bucură de favoarea primelor de export se menţine cu 50 la sută, iar acel al celorlalte produse agricole expor­tabile, ce nu se bucură de această favoare, cu 80 la sută, dedesubtul adevăratelor preţuri exprimate în lei chiar şi pe piaţa internă. Această stare de lucruri echiva­lează, deadreptul, cu o confiscare deghizată a unei importante părţi din venitul brut al fiecărei exploa­­taţiuni agricole. Şi nu e greu de calculat, cât pierd agricultorii din faptul că sta­­tul confiscă devizele provenite din exportul produselor agricole. O cât de modestă socoteală duce la concluzia, că noul regim al co­m­erţului exterior impune plugari­lor un sacrificiu de cel puţin 14 miliarde lei anual. Sacrificiul acest­a fireşte enorm şi mai presus de toate nefolositor. El nu foloseşte, în ori­ce caz, ni­mănui într’un raport echivalent cu apăsarea pe care o produce. Cele câteva miliarde lei, în mo­­artă forte, de care Statul are ne­­voe, pentru plata cupoanelor in străinătate pot fi ușor găsite, în­tr’un export care în totalitatea lui atinge în leu­ de astăzi peste 20 mi­liarde.­ M. A. Bădărău Creditorii noştri englezi Figaro primeşte din Londra cu data de 29 iulie, următoarea de­peşe: »Reprezentanţii credi­torilor britanici ai Româ­niei, vor fi primiţi mier­curi de secretarul lui „O­­verseas trade depart­ment“. Chestia datoriei române va fi obiectul convorbirii. Creditorii britanici sunt, de altfel, cu totul opuși la orice nouă ușurare a datoriei române. Dobânzile Părerile d-lui Rist D. Charles Rist a scris o prefaţă pentru l’Annuaire de la revue d’E- conomie politique. Nu credem, zice eminentul profe­sor şi financiar, că se poate desle­­ga artificial criza prin dobânzi men­ţinute foarte jos la împrumuturile cu termen scurt­ Pieţele monetare sunt naţionalizate intr’o largă mă­sură, ceea ce este o nenorocire. Cel puţin să se tragă folos din această situaţie şi din belşugul monetar pentru a îmbunătăţi condiţiunile împrumuturilor publice. Singurul mijloc de a scăpa, as­tăzi, de urmările rele a unor do­bânzi mereu în creştere, ar fi să se dea, direct sau indirect, largi cre­dite de către Banca Franţei, îngă­duind Statului să treacă greutăţile lunilor ce vin fără să apese piaţa prin împrumuturi pe cari le-ar în­cheia statul cu dobânzi din ce în ce mai grele. Asemenea credite însoţind sfor­ţarea ce se face de a se echilibra bugetul, n’ar compromite întru ni­mic securitatea monedei, care nici­odată n’a fost mai tare ca acuma. D. Rist adaogă că o deflaţie bu-' getară, foarte aspră şi în acelaş timp o scumpire a banului ar fi, în împrejurările de acuma, „o iluzie adevărată”. Şi îşi întregeşte gân­direa, amintind că un alt mijloc — fără îndoială trebuincios pentru în­sănătoşirea economică ar fi „o lar­gă spărtură în contingentările şi în tarifele vamale”. : . Ajutorarea agricultorilor BRUXELLES, 30 (Rador). — Co­misiunea internaţională pentru a­­­gricultură şi-a început as­tăzi lucră­rile sub preşedinţia marchizului de Vogue. In discursul său, preşedin­tele a salutat pe delegaţii tarilor participante. Intre altele, comisiunea va exa­mina măsurile capabile de a înlă­tura criza prin care trece ţărăni­mea, prin remedierea prăbuşirii preţurilor, ale cărei efecte se fac simţite deopotrivă în toate ţările. Principalele chestiuni c© vor fî luate în studiu, vor fi în legătură cu erâuL vinul,­­băuţi* j 30 IULIE Bursa a fost animată. S-au încheiat transacţiuni în­semnate. Valorile cu dobândă fixă au în­registrat schimbări de cursuri. Rentele româneşti cotate la Pa­ris au suferit scăderi. Renta stabilizării a scăzut de la 67 la 66 şi renta desvoltării de la 45 la 44-Acţiunile Dacia România de a­­sigurare au făcut un salt de 300 puncte, cursul trecând dela 4200 la 4500. Acţiunile S. R. L. s-au urcat dela 580 la 610. Hârtiile industriale au oscilat în jurul cursurilor precedente. Valorile de petrol susţinute: As­tra Română 905, Concordia 500, Steaua Română 440. D. V. Antonescu, ministru de finanţe a avut ori după amiază o lungă conferinţă cu d-nii C. Teo­­dorescu, vice guvernator, Costin Stoicescu şi I. I. Lapedatu, admi­nistratori delegaţi ai Băncii Na­­ţionale. S-au examinat diferite propu­neri pentru reorganizarea servicii­lor Băncii Naţionale şi eventuale­lor schimbări de personal ce se vor face în conducerea acestor servicii pentru a corespunde mai bine actualei situaţiuni economi­ce. De asemeni s-au examinat di­ferite chestiuni în legătură cu disponibilităţile de devize ale Ins­titutului nostru de Emisiune şi în executarea transferului pentru pla­ta cuponului nostru extern. Consiliul general al Băncii Na­­tionale şi-a continuat ori lucrările în ceea ce priveşte bilanţul semes­trial şi reorganizarea serviciilor Băncii Naţionale S-a hotărât să se dea un acont asupra dividendului exigibil la 1 Ianuarie, de 50 lei de acţiune. Re­organizarea serviciilor se va face până în ziua de 10 August. La Banca Naţională s­a finit ori după amiază o şedinţă comuna a celor doua delegaţii însărcina­te să trateze adaptarea schimbu­lui nostru de mărfuri cu Italia la noul regim al comerţului exterior şi al devizelor. Cele două delegaţii sunt pe cale de a realiza acordul urmărit şi tratativele cari se duc dintr’o par­te şi din alta într'un spirit de largă bunăvoinţă, sunt pe cale a se termina chiar în cursul aces­tei săptămâni. La redactarea noului acord a intervenit în ultimul moment o divergenţă de vederi neînsemna­tă. D. Costin Stoicescu care a pre­zidat delegaţia română s-a însăr­cinat însă să se consulte cu d. mi­nistru Costinescu pentru a găsi o soluţie care va da satisfacţie ambelor părţi. In târgul neautorizat devizele au înregistrat ori urcări simțitoa­re. Francul francez a cotat 12,20, coroana cehoslovacă 7,90. Deficitul bugetului italian ROMA, 30 (Rador). — Deficitul bugetului pe exerciţiul 1934-35, în­cheiat în iulie, se ridică la 7,8 mi­lioane lire. Această diferenţă între cheltuielile statului şi veniturile sa­ Ie dovedeşte o ameliorare foarte simţitoare faţă de anii precedenţi. In adevăr, numai bugetul exerci­ţiului 1930-31 a fost echilibrat, sol­­dându-se chiar cu un activ de 466 milioane lire. Exerciţiile următoa­re, dimpotrivă, se soldează cu un pasiv de 910 milioane, 3.702 mili­oane şi 2964 milioane lire. Prin urmare anul acesta defici­tul este in scădere, cu toate că ci­fra bugetului a fost mai mare cu 1.338 milioane lire faţă de exerci­ţiul precedent, date fiind cheltuieli­le necesitate de QOQfi­stul­ul Abi­stetei * u ,S­IBI. România şi organizarea internaţionala a muncii de Csr- de Miclielis Ambasador, senator, preşedintele Consiliului Biroului intcrnaţi°naI al Muncii ,D. Giuseppe de Michelis, e un vechi prieten al României. D-sa şi-a creat multe legături în ţara noastră, în timpul când a fost preşedintele Institutului internaţional de agricul­tură de la Roma, Lucrările d-lui Michelis despre „E­­migraţiune Şi imigraţiune“, anua­rul de geografie economică şi legis­laţie socială­, Agricultura şi situa­ţia economică internaţională“ publi­­cate în 1928, precum şi tratatul d-sale despre ,şomaj şi muncitori“, sunt o contribuţie valoroasă la problemele muncii. Dat find personalitatea d-lui de Michelis, am crezut de interes, să dăm ospitalitate expunerii de mai jos pe care d-sa ne-a făcut-o despre una din Problemele la ordinea zilei: „Cu toate că interesele Româ­niei în domeniul industriilor extrac­tive, îndeosebi a petrolului, au o importanţă mondială, economia ro­mânească e bazată pe producţia ei agricolă şi pe existenţa unei mici industrii, care îşi îndeplineşte ac­tivitatea pe toată întinderea rega­tului. E uşor­­, ne dăm seama astfel, că o parte­considerabilă din opera realizată, iPsa 15 ani de existen­tă, de Bir­oul International al Mun­cii din Geneva, nu are pentru Ro­mânia decât un interes indirect. Re­zultatul acestei situaţii, rezultat care de altfel este acelaş pentru ce­lelalte ţări ale Europei Orientale dovedeşte, după mine, necesitatea absolută a Biroului Internaţional al Muncii, de a da o atenţiune deo­sebită, problemelor organizării muncii în ţările agricole. Aceleaşi consideraţiuni cari m’au determinat acum câţiva ani şi în deosebi pe timpul conferinţei de la Stressa, de a considera în mod cu totul deosebit, nevoile acestor ţări, din punct de vedere vamal, mă fac astăzi să cred că organiza­ţia muncii trebuie desvoltată şi adaptată într’un sens care-i permi­te să aplice în mod folositor, ma­rile mijloace de care dispune, tutu­ror ţărilor membre. Rezoluţia care in urma propu­nerii făcute de mine, a fost de cu­rând adoptată de către a XIX-a conferinţă Internaţională a muncii, şi cari se referă la chestiuni, cari privesc de aproape munca a­­gricolă, deschide Biroului Interna­ţional al Muncii, un nou câmp de activitate. Constituirea unei comisiuni per­manente agricole, menită „să func­ţioneze ca organ de colaborare şi consultare, cu scopul de a înlesni deciziile consilului şi de a determi­na progresul lucrărilor conferinţei, în ce priveşte munca agricolă”, e un eveniment de natură a strânge legăturile între România şi organi­zaţia Muncii şi să pună mai bine în evidenţă, pe scena internaţiona­lă, anumite interese esenţiale ale României. Ceea ce preconizez astfel cu pri­vire la agricultura românească, ar putea in anumite condiţii, să folo­sească şi micii sale industrii. Atunci când am propus Consiliu­lui Biroului International al Muncii instituirea comisiei consultative per­manente, căutând astfel să asigur micii industrii o asistentă adequată in domeniul International, reprezen­tanţii patronilor precum şi delegaţii muncitorilor ne-au făcut dificul­tăţi. Asta a fost în 1928. Mentalita­tea tradiţională care domnea atun­ci în problemele sociale, nu suferi­se încă decepţiile grave pe care criza iminentă a trebuit să le-o im­pună în atât de scurt timp. Astăzi mica industrie reprezintă in multe ţări elementul cel mai so­lid al structurii economiei naţiona­le. O acţiune intreprinsă pe plan international, urmărind stabili­rea unor raporturi mai strânse în­tre organizaţiile de meseriaşi şi micii industriaşi in diferite ţări, ar putea să aibă cele mai fericite înrâuriri, asupra activităţi econo­mice a tuturor ţărilor care, precum e cazul României, nu posedă o or­ganizaţie industrială foarte desvol­­tată. Experienţa pe care Italia a putut să o culeagă în zece ani de organi­zare a muncitorime­ ei şi pe care ea ar fi fericită să o pună la dispo­ziţia României direct, sau prin in­termediul Organizaţiei Internatio­nale a Muncii, ar putea să ajute in mod folositor la rezolvarea proble­melor analoage. O colaborare mai largă s’ar stabili atunci în mod au­tomatic, între economiile celor două naţiuni latine”. Austria economică Desfăşurarea procesului de refacere economică şi financiară a Austriei Problema comerţului exterior e neîntrerupt pusă pe primul plan. Toate sistemele de organizare a comerţului nostru cu străinătatea dela legea din Decembrie 1932 până la ultimul decret regal din 11 iu­nie n’au putut şi nu vor putea să permanentizeze pe cât posibil me­canismul schimburilor pentru a-l scuti de ingerinţele administraţiei şi a politicianismului. De nenumărate ori, sistemul schimburilor din Austria a fost ci­tat drept exemplu şi eficacitatea lui a fost recomandată şi chiar ce­rută de cercurile negustoreşti. Sis­temul austriac al clearingului pri­vat,­liberează comerţul de inter­venţia necontenită a autorităţilor şi a institutului de emisiune, şi nu viciază astfel, mişcarea normală a schimburilor. Nu vom face astăzi elogiul sis­temului care este reclamat cu in­sistenţă de o mare parte din cei mai pricepuţi şi mai experimentaţi din oamenii noştri de afaceri. Rezultatele sistemului austriac, rezultate de cari s’a vorbit la noi în mod lapidar, ne vor servi drept mijloc de exemplificare a eficaci­tăţii acestui sistem. Buletinul lunar al Institutului de Conjunctură austriac, este o măr­turie cât se poate de elocventă a succesului regimului de schimburi sub care trăeşte Austria de azi. Cu toate că volumul comerţului exterior mondial e în necontenită scădere, ajungând după o repriză în primul trimestru al anului cu­rent, şi la o scădere simţitoare la sfârşitul semestrului întâi al anului 1935, indicele de producţiune în Austria, îşi menţine din momentul instaurării regimului azi în vigoa­re, linia ascendentă care s’a fixat în ultimele luni ale primului semes­tru 1935 în jurul indicelui 76 şi 80. Comerţul exterior al Austriei arată evident scăderi simţitoare, importul în Austria îşi menţine însă acelaş nivel, cu mici varia­­ţiuni, pe care l-a avut în 1932—33 când media lunară a importului se ridica la 117 respectiv 99 milioane de şilingi. Ca să înţelegem meto­dele de organizare a importului se impune o verificare a cifrelor lu­nare de import pe anul 1934—1935­ Din aceste cifre rezultă însă că importul cel mai scăzut a fost în lunile Iunie şi Iulie cor., de 85 mi­lioane şilingi. V­is Lunile Noembrie-Decembrie din acelaş an se înregistrează un im­port de 109 milioane, respectiv 111 milioane şilingi. In anul curent importul Austriei s’a menţinut, în tot cursul anului sub media anului 1934, ajungând în Aprilie, maximum de 125 milioane şilingi pe lună. Exportul austriac care în 1932 înregistrează o cifră medie lunară de 65 milioane şilingi, îşi menţine cu mici variaţiuni acest nivel, ară­tând totuşi o tendinţă de urcare, cu deosebire în a doua jumătate a anului 1934, când exportul lunar atinge cifra de 81 milioane şilingi. Dacă analizăm deficitul balanţei comerciale austriace în ultimii ani, ajungem la constatarea următoare. De la 95 milioane lunar în 1928, de­ficitul a scăzut la 14 milioane şi­lingi lunar în Martie 1935. Aceste rezultate cari impun Aus­triei un export invizibil, tot mai redus, ale cărui excedente influen­ţează balanţa de plăţi cu atât mai favorabil cu cât veniturile din tu­rism din încasări financiare, parti­cipaţi străine, navigaţii etc., con­­stitue factorul cel mai important al activului de plăţ austriac. Făcând o politică de strict con­trol al disponibilităţilor rezultate din export, Austria nu a renunţat nici un moment să lase absolută li­bertate de negociere şi de dispozi­ţii pentru mijloacele de plăţ ex­­terne. Această metodă a contribuit la normalizarea stării economice în Austria în aşa fel încât toate indi­ciile care permit stabilirea elemen­telor de prosperitate în economia austriacă, tind să ne dovedească, că economia austriacă e în conti­nuă propăşire. Depozitele la bănci şi la casele de economii sunt în continuă urcare, şomajul înregis­trează o simţitoare scădere. Chiria banului a scăzut simţitor. De la 15 la sută în 1925, reportul a scăzut la şease­ Taxa oficială de scont a scăzut dela 13 în 1925, la 3 jum. în 1935. Pentru depuneri la vedere , scă­derile sunt dela şease la sută în 1926 la 2 jum. la sută. Dacă ţinem seama că Austria a trecut încă acum patru ani prin cea mai teribilă criză financiară, dato­rită crahului lui Credit Anstalt, cri­ză care a provocat şi ea falimente şi mari prăbuşiri în lumea indus­trială şi financiară din Europa Centrală, atunci, trebue să recu­noaştem că procesul de refacere al acestei ţări a urmat un ritm cât se poate de rapid şi desigur că la acest lucru a contribuit numai or­ganizarea rațională și iscusită a economiei Austriace. Raidul Moscova-San Francisco MOSCOVA 30 (Rador). — Pen­tru apropiatul raid aerian Mosco­­va-San Francisco, pe la Polul Nord piloţii Levanovski şi Baidukov şi navigatorul Levcenco se antrenea­ză zilnic cu avionul, cu care­­vor efectua sborul. Cei trei aviatori sunt puşi sub observaţia specială a medicilor Gromov, care deţine recordul de sbor pe distanţă fără escală, a de­clarat că aparatul pe care îl pilo­tează d. Levanovski dispune de ultimele perfecţiuni şi este special adaptat la temperatură arctică. A mai declarat deasemeni, că cea mai mare dificultate ce ar pu­tea să survină în timpul raidului este sborul printre nouri între Ar­­khanghelsk şi Ţara Francis Joseph, precum şi o parte din Alaska, unde dacă agio­mil trebue să pătrundă în nouri, el riscă să fie acoperit cu ghiaţă. Totul depinde exclusiv, de starea timpului, a încheiat aviato­rul Gromov. Dacă condițiile vor fi favorabile sborul se va realiza fă­ră accident. Scăderea scontului Băncii Naţionale a Ungariei Banca Naţionala a Un­gariei va proceda In scur­tă vreme la o scădere a scontului de la 4,5 la 4 la Planul economic al d-lui Lloyd George Lipsa de lucru e unul din cele mai grave simptome ale crizei e­­conomice în Anglia. Problema în­lăturării acestui mare neajuns ai împărţit Anglia în două tabere ai căror conducători sunt actualul cancelar al tezaurului d. Neville Chamberlain şi fostul leader libe­ral Lloyd George.­­ D. Neville Chamberlain susţine că numai ieftenirea banului poate aduce o uşurare a crizei şi e gata să recurgă la orice măsuri care ar produce o scădere a dobânzilor pe piaţa monetară şi spre a putea re­vărsa cât mai grabnic capitalurile particulare în circulaţia economi­că. Politica d-lui Chamberlain se întemeiază pe conversiuni în stil mare, cu excluderea sistematică a străinătăţii de pe piaţa britanică de emisiuni. Această politica tinde să inau­gureze în Anglia un fel de econo­mie capitalistă naţională, a cărei interese nu se suprapun tendinţe­lor economice de pe Continent. In acest sens trebuie privită şi opinia separată pe care o face Marea Bri­tanie în ce priveşte problema sta­bilizării monetare, deşi comerţul exterior englez îşi impune din a­­ceastă pricină grele sacrificii. J? PLANUL D-LUI LLO­YD % GEORGE ' ^ W. Pentru temperamentul d-lu­i Lloyd George aceste principii e­­chivalează cu o politică de lânce­zeală. El vrea să treacă direct la folosirea brațelor de muncă. Pro­gramul său nefiind acceptat da,,, guvern, Lloyd George caută să a­­gite massele pentru a impune pa această cale o rezolvare mai grab­nică a problemei şomajului.­­ Intr’o broşură foarte răspândită Lloyd George îşi expune planurile de „organizare a prosperităţii", pornind de la principiul că e mai bine să se finanţeze munca decât şomajul. I Anglia are astăzi, două milioane de şomeri şi capitaluri disponibile, care se cifrează anual la 200—250 milioane lire sterline, bani care aşteaptă să fie investiţi în lucrări naţionale de refacere pe tărâm in­dustrial şi agricol. Lloyd George crede că această misiune ar reveni unui consiliu e­­conomic naţional — National De­velopment Board — care împreu­nă cu guvernul, organizat dupe sistemul cabinetului său de pe vre­mea războiului, să lucreze direct la refacerea economică, îndru­mând în scopuri bine determinate, capitalurile astăzi nefolosite. Guvernul britanic a respins punct cu punct memorandumul lui Lloyd George, arătând metodele pe care le-a folosit de la 1932 în­coace pentru combaterea crizei: protecţia vamală, conversiunea împrumuturilor de război, ajuto­rarea agricolă, estenirea bani­ Nici una din ideile fostului ministru nu a găsit aprobarea actualelor fo­ruri conducătoare. Guvernul nu înţelege să cedeze răspunderea în ce priveşte politica economică prin creearea unui consiliu economic special, care — după părerea sa —­ ar crea conflicte de imixtiune şi competenţă, deslănţuind o opo­ziţie înverşunată în însăşi sferele conducătoare. In general, New-Dealul lui Lloyd George a fost găsit exagerat ca proporţii, în ce priveşte posibili­tăţile de investiţie, parte din pro­gramul positiv îndeplinindu-se de altfel de la sine, după părerea con­ducătorilor politici din actualul ca­binet. Această bagatelizare a ideilor sale nu l-a descurajat câtuşi de puţin pe Lloyd George, ci l-a în­dârjit şi mai mult, făcându-l să declare guvernului un război în toată regula. Răspunsul guvernu­lui e considerat de fostul ministru ca „o defilare cu torţe în faţa sa însăşi". Opoziţia lui Lloyd George nu va face tocmai uşoară sarcina actualu­lui cabinet, mai ales că popularita­tea sa e încă destul de vie. Sc­Btt«

Next