Argus, august 1935 (Anul 25, nr. 6691-6717)
1935-08-01 / nr. 6691
T ANUL XXV No. 6691 NOUL MODEL |^||^ 6 CILINDRI feienrestu PALATUL GICL8P fotelei 209.84 217.42 ABONAMENTE In străinătate Un an . 2200 Lei 6 luni . 1300 „ 3 luni . 800 „ 3 lei în fără, 6 lei în străinătate. In fara Un an . 1000 Lei 6 luni . 550 „ 3 luni . 300 „ ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Chostiitto Mile No. 15, Et. 6 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05-44 Joi 1 August 1935 NOUL MODEL Bucureşti, PALATUL 616101 lterOBS4 217.43 I PUBLICITATEA 8 CILINDRI se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate AGRICULTURA şi regimul de export !Vom avea, se pare, si în anul acesta o recoltă mediocră, cum am mai avut atâtea altele, de la expropriere încoace. In starea de astăzi a agriculturei noastre se oglindeşte desigur, în primul rând, primitivitatea fără de pereche a sistemului de cultură a pământului, întrebuinţat de către mica proprietate, în cea mai mare parte a tarei. In acest sistem se mai reflectează însă, fără îndoială şi imaginea unei concepţii stranie, în ceia ce priveşte grija pe care trebue să o purtăm, principalei bogăţii a tarei. Socotită ca suprema nădejde a neamului, în toate conferinţele şi în toate discursurile, agricultura nu e lăsată cel puţin să se desvolte nestânjenită de nimeni, atunci când împrejurările îi sunt favorabile. Câtă deosebire între felul în care sunt trataţi cei doi factori economici importanţi ai ţării, industria şi agricultura. Ani dea rândul după război, în vremurile în care exportul produselor agricole atinsese o intensitate nebănuită, agricultorii au fost supuşi la un tribut sângeros, în favoarea statului, prin faimosul sistem al taxelor, al prohibirilor la export şi al preţurilor maximale. Şi ani dea rândul agricultura noastră sugrumată de acest sistem, nu şi-a putut lua avântul, pe care l-ar fi putut lua uşor atunci, ridicând nivelul metodelor şi a mijloacelor întrebuinţate în cultura pământului, spre folosul întregei economii naţionale. Cu multă greutate aceste taxe şi prohibiri, cărora li se datoreşte în cea mai mare parte lâncezeala plugăriei noastre, au fost părăsite. Astăzi, după atâţia ani, când datorită devalorizărei leului, exportul produselor agricole ar fi putut lua un puternic avânt, introducând în ţară mari cantităţi de devize, şi când acest export s’ar fi putut face la preţuri de câştig pentru populaţiunea satelor, prin regimul impus comerţului exterior, agricultura e iarăşi supusă unor sacrificii asemănătoare celor impuse în vremea taxelor şi a prohibirilor la export. Ultimul regim, cel mai recent şi mai complicat dintre toate regimurile de export, înfăţişat ca un regim de salvare a intereselor agriculturei, nesocoteşte de fapt în mod grav aceste interese. Confiscând pur şi simplu mijloacele de plată externă provenite din exportul produselor agricole, mijloace de care plugarii noştri ar fi avut dreptul să beneficieze, după un an întreg de trudă, oferindu-le în schimb un sistem greoi, considerat de către statele străine ca represiv, bazat pe prime problematice, de o valoare cu totul în disproporţie cu valoarea primelor valutare ce s’ar fi stabilit dela sine şi în mod natural, în favoarea producătorilor agricoli, fără a produce atâta tulburare în comerţul nostru exterior, dacă producătorii şi exportatorii noştri ar fi putut dispune, în mod liber şi nestânjenit de nimeni, de produsul muncii, a priceperei şi a riscului lor, produce mari pagube agricultorilor noştri. In cea mai mare parte primele de export, acordate pentru produsele agricole, nu ating decât 30 la sută din valoarea lor, pe când primele valutare naturale întrec 80 la sută din această valoare. Sacrificiul impus plugarilor prin noul regim al comerţului exterior atinge astfel în mijlociu, cel puţin 50 la sută din valoarea produselor muncii lor. Datorită faptului că preţul intern, exprimat în lei, al produselor noastre agricole se stabileşte în raport cu preţul obţinut la export, exceptând preţul grâului, căruia i-a fost dat să se bucure de un regim ipotetic mai puţin sever, preţul tuturor celorlalte cereale şi produse animale ce se bucură de favoarea primelor de export se menţine cu 50 la sută, iar acel al celorlalte produse agricole exportabile, ce nu se bucură de această favoare, cu 80 la sută, dedesubtul adevăratelor preţuri exprimate în lei chiar şi pe piaţa internă. Această stare de lucruri echivalează, deadreptul, cu o confiscare deghizată a unei importante părţi din venitul brut al fiecărei exploataţiuni agricole. Şi nu e greu de calculat, cât pierd agricultorii din faptul că statul confiscă devizele provenite din exportul produselor agricole. O cât de modestă socoteală duce la concluzia, că noul regim al comerţului exterior impune plugarilor un sacrificiu de cel puţin 14 miliarde lei anual. Sacrificiul acesta fireşte enorm şi mai presus de toate nefolositor. El nu foloseşte, în orice caz, nimănui într’un raport echivalent cu apăsarea pe care o produce. Cele câteva miliarde lei, în moartă forte, de care Statul are nevoe, pentru plata cupoanelor in străinătate pot fi ușor găsite, într’un export care în totalitatea lui atinge în leu de astăzi peste 20 miliarde. M. A. Bădărău Creditorii noştri englezi Figaro primeşte din Londra cu data de 29 iulie, următoarea depeşe: »Reprezentanţii creditorilor britanici ai României, vor fi primiţi miercuri de secretarul lui „Overseas trade department“. Chestia datoriei române va fi obiectul convorbirii. Creditorii britanici sunt, de altfel, cu totul opuși la orice nouă ușurare a datoriei române. Dobânzile Părerile d-lui Rist D. Charles Rist a scris o prefaţă pentru l’Annuaire de la revue d’E- conomie politique. Nu credem, zice eminentul profesor şi financiar, că se poate deslega artificial criza prin dobânzi menţinute foarte jos la împrumuturile cu termen scurt Pieţele monetare sunt naţionalizate intr’o largă măsură, ceea ce este o nenorocire. Cel puţin să se tragă folos din această situaţie şi din belşugul monetar pentru a îmbunătăţi condiţiunile împrumuturilor publice. Singurul mijloc de a scăpa, astăzi, de urmările rele a unor dobânzi mereu în creştere, ar fi să se dea, direct sau indirect, largi credite de către Banca Franţei, îngăduind Statului să treacă greutăţile lunilor ce vin fără să apese piaţa prin împrumuturi pe cari le-ar încheia statul cu dobânzi din ce în ce mai grele. Asemenea credite însoţind sforţarea ce se face de a se echilibra bugetul, n’ar compromite întru nimic securitatea monedei, care niciodată n’a fost mai tare ca acuma. D. Rist adaogă că o deflaţie bu-' getară, foarte aspră şi în acelaş timp o scumpire a banului ar fi, în împrejurările de acuma, „o iluzie adevărată”. Şi îşi întregeşte gândirea, amintind că un alt mijloc — fără îndoială trebuincios pentru însănătoşirea economică ar fi „o largă spărtură în contingentările şi în tarifele vamale”. : . Ajutorarea agricultorilor BRUXELLES, 30 (Rador). — Comisiunea internaţională pentru agricultură şi-a început astăzi lucrările sub preşedinţia marchizului de Vogue. In discursul său, preşedintele a salutat pe delegaţii tarilor participante. Intre altele, comisiunea va examina măsurile capabile de a înlătura criza prin care trece ţărănimea, prin remedierea prăbuşirii preţurilor, ale cărei efecte se fac simţite deopotrivă în toate ţările. Principalele chestiuni c© vor fî luate în studiu, vor fi în legătură cu erâuL vinul,băuţi* j 30 IULIE Bursa a fost animată. S-au încheiat transacţiuni însemnate. Valorile cu dobândă fixă au înregistrat schimbări de cursuri. Rentele româneşti cotate la Paris au suferit scăderi. Renta stabilizării a scăzut de la 67 la 66 şi renta desvoltării de la 45 la 44-Acţiunile Dacia România de asigurare au făcut un salt de 300 puncte, cursul trecând dela 4200 la 4500. Acţiunile S. R. L. s-au urcat dela 580 la 610. Hârtiile industriale au oscilat în jurul cursurilor precedente. Valorile de petrol susţinute: Astra Română 905, Concordia 500, Steaua Română 440. D. V. Antonescu, ministru de finanţe a avut ori după amiază o lungă conferinţă cu d-nii C. Teodorescu, vice guvernator, Costin Stoicescu şi I. I. Lapedatu, administratori delegaţi ai Băncii Naţionale. S-au examinat diferite propuneri pentru reorganizarea serviciilor Băncii Naţionale şi eventualelor schimbări de personal ce se vor face în conducerea acestor servicii pentru a corespunde mai bine actualei situaţiuni economice. De asemeni s-au examinat diferite chestiuni în legătură cu disponibilităţile de devize ale Institutului nostru de Emisiune şi în executarea transferului pentru plata cuponului nostru extern. Consiliul general al Băncii Nationale şi-a continuat ori lucrările în ceea ce priveşte bilanţul semestrial şi reorganizarea serviciilor Băncii Naţionale S-a hotărât să se dea un acont asupra dividendului exigibil la 1 Ianuarie, de 50 lei de acţiune. Reorganizarea serviciilor se va face până în ziua de 10 August. La Banca Naţională sa finit ori după amiază o şedinţă comuna a celor doua delegaţii însărcinate să trateze adaptarea schimbului nostru de mărfuri cu Italia la noul regim al comerţului exterior şi al devizelor. Cele două delegaţii sunt pe cale de a realiza acordul urmărit şi tratativele cari se duc dintr’o parte şi din alta într'un spirit de largă bunăvoinţă, sunt pe cale a se termina chiar în cursul acestei săptămâni. La redactarea noului acord a intervenit în ultimul moment o divergenţă de vederi neînsemnată. D. Costin Stoicescu care a prezidat delegaţia română s-a însărcinat însă să se consulte cu d. ministru Costinescu pentru a găsi o soluţie care va da satisfacţie ambelor părţi. In târgul neautorizat devizele au înregistrat ori urcări simțitoare. Francul francez a cotat 12,20, coroana cehoslovacă 7,90. Deficitul bugetului italian ROMA, 30 (Rador). — Deficitul bugetului pe exerciţiul 1934-35, încheiat în iulie, se ridică la 7,8 milioane lire. Această diferenţă între cheltuielile statului şi veniturile sa Ie dovedeşte o ameliorare foarte simţitoare faţă de anii precedenţi. In adevăr, numai bugetul exerciţiului 1930-31 a fost echilibrat, soldându-se chiar cu un activ de 466 milioane lire. Exerciţiile următoare, dimpotrivă, se soldează cu un pasiv de 910 milioane, 3.702 milioane şi 2964 milioane lire. Prin urmare anul acesta deficitul este in scădere, cu toate că cifra bugetului a fost mai mare cu 1.338 milioane lire faţă de exerciţiul precedent, date fiind cheltuielile necesitate de QOQfistulul Abistetei * u ,SIBI. România şi organizarea internaţionala a muncii de Csr- de Miclielis Ambasador, senator, preşedintele Consiliului Biroului intcrnaţi°naI al Muncii ,D. Giuseppe de Michelis, e un vechi prieten al României. D-sa şi-a creat multe legături în ţara noastră, în timpul când a fost preşedintele Institutului internaţional de agricultură de la Roma, Lucrările d-lui Michelis despre „Emigraţiune Şi imigraţiune“, anuarul de geografie economică şi legislaţie socială, Agricultura şi situaţia economică internaţională“ publicate în 1928, precum şi tratatul d-sale despre ,şomaj şi muncitori“, sunt o contribuţie valoroasă la problemele muncii. Dat find personalitatea d-lui de Michelis, am crezut de interes, să dăm ospitalitate expunerii de mai jos pe care d-sa ne-a făcut-o despre una din Problemele la ordinea zilei: „Cu toate că interesele României în domeniul industriilor extractive, îndeosebi a petrolului, au o importanţă mondială, economia românească e bazată pe producţia ei agricolă şi pe existenţa unei mici industrii, care îşi îndeplineşte activitatea pe toată întinderea regatului. E uşor, ne dăm seama astfel, că o parteconsiderabilă din opera realizată, iPsa 15 ani de existentă, de Biroul International al Muncii din Geneva, nu are pentru România decât un interes indirect. Rezultatul acestei situaţii, rezultat care de altfel este acelaş pentru celelalte ţări ale Europei Orientale dovedeşte, după mine, necesitatea absolută a Biroului Internaţional al Muncii, de a da o atenţiune deosebită, problemelor organizării muncii în ţările agricole. Aceleaşi consideraţiuni cari m’au determinat acum câţiva ani şi în deosebi pe timpul conferinţei de la Stressa, de a considera în mod cu totul deosebit, nevoile acestor ţări, din punct de vedere vamal, mă fac astăzi să cred că organizaţia muncii trebuie desvoltată şi adaptată într’un sens care-i permite să aplice în mod folositor, marile mijloace de care dispune, tuturor ţărilor membre. Rezoluţia care in urma propunerii făcute de mine, a fost de curând adoptată de către a XIX-a conferinţă Internaţională a muncii, şi cari se referă la chestiuni, cari privesc de aproape munca agricolă, deschide Biroului Internaţional al Muncii, un nou câmp de activitate. Constituirea unei comisiuni permanente agricole, menită „să funcţioneze ca organ de colaborare şi consultare, cu scopul de a înlesni deciziile consilului şi de a determina progresul lucrărilor conferinţei, în ce priveşte munca agricolă”, e un eveniment de natură a strânge legăturile între România şi organizaţia Muncii şi să pună mai bine în evidenţă, pe scena internaţională, anumite interese esenţiale ale României. Ceea ce preconizez astfel cu privire la agricultura românească, ar putea in anumite condiţii, să folosească şi micii sale industrii. Atunci când am propus Consiliului Biroului International al Muncii instituirea comisiei consultative permanente, căutând astfel să asigur micii industrii o asistentă adequată in domeniul International, reprezentanţii patronilor precum şi delegaţii muncitorilor ne-au făcut dificultăţi. Asta a fost în 1928. Mentalitatea tradiţională care domnea atunci în problemele sociale, nu suferise încă decepţiile grave pe care criza iminentă a trebuit să le-o impună în atât de scurt timp. Astăzi mica industrie reprezintă in multe ţări elementul cel mai solid al structurii economiei naţionale. O acţiune intreprinsă pe plan international, urmărind stabilirea unor raporturi mai strânse între organizaţiile de meseriaşi şi micii industriaşi in diferite ţări, ar putea să aibă cele mai fericite înrâuriri, asupra activităţi economice a tuturor ţărilor care, precum e cazul României, nu posedă o organizaţie industrială foarte desvoltată. Experienţa pe care Italia a putut să o culeagă în zece ani de organizare a muncitorime ei şi pe care ea ar fi fericită să o pună la dispoziţia României direct, sau prin intermediul Organizaţiei Internationale a Muncii, ar putea să ajute in mod folositor la rezolvarea problemelor analoage. O colaborare mai largă s’ar stabili atunci în mod automatic, între economiile celor două naţiuni latine”. Austria economică Desfăşurarea procesului de refacere economică şi financiară a Austriei Problema comerţului exterior e neîntrerupt pusă pe primul plan. Toate sistemele de organizare a comerţului nostru cu străinătatea dela legea din Decembrie 1932 până la ultimul decret regal din 11 iunie n’au putut şi nu vor putea să permanentizeze pe cât posibil mecanismul schimburilor pentru a-l scuti de ingerinţele administraţiei şi a politicianismului. De nenumărate ori, sistemul schimburilor din Austria a fost citat drept exemplu şi eficacitatea lui a fost recomandată şi chiar cerută de cercurile negustoreşti. Sistemul austriac al clearingului privat,liberează comerţul de intervenţia necontenită a autorităţilor şi a institutului de emisiune, şi nu viciază astfel, mişcarea normală a schimburilor. Nu vom face astăzi elogiul sistemului care este reclamat cu insistenţă de o mare parte din cei mai pricepuţi şi mai experimentaţi din oamenii noştri de afaceri. Rezultatele sistemului austriac, rezultate de cari s’a vorbit la noi în mod lapidar, ne vor servi drept mijloc de exemplificare a eficacităţii acestui sistem. Buletinul lunar al Institutului de Conjunctură austriac, este o mărturie cât se poate de elocventă a succesului regimului de schimburi sub care trăeşte Austria de azi. Cu toate că volumul comerţului exterior mondial e în necontenită scădere, ajungând după o repriză în primul trimestru al anului curent, şi la o scădere simţitoare la sfârşitul semestrului întâi al anului 1935, indicele de producţiune în Austria, îşi menţine din momentul instaurării regimului azi în vigoare, linia ascendentă care s’a fixat în ultimele luni ale primului semestru 1935 în jurul indicelui 76 şi 80. Comerţul exterior al Austriei arată evident scăderi simţitoare, importul în Austria îşi menţine însă acelaş nivel, cu mici variaţiuni, pe care l-a avut în 1932—33 când media lunară a importului se ridica la 117 respectiv 99 milioane de şilingi. Ca să înţelegem metodele de organizare a importului se impune o verificare a cifrelor lunare de import pe anul 1934—1935 Din aceste cifre rezultă însă că importul cel mai scăzut a fost în lunile Iunie şi Iulie cor., de 85 milioane şilingi. Vis Lunile Noembrie-Decembrie din acelaş an se înregistrează un import de 109 milioane, respectiv 111 milioane şilingi. In anul curent importul Austriei s’a menţinut, în tot cursul anului sub media anului 1934, ajungând în Aprilie, maximum de 125 milioane şilingi pe lună. Exportul austriac care în 1932 înregistrează o cifră medie lunară de 65 milioane şilingi, îşi menţine cu mici variaţiuni acest nivel, arătând totuşi o tendinţă de urcare, cu deosebire în a doua jumătate a anului 1934, când exportul lunar atinge cifra de 81 milioane şilingi. Dacă analizăm deficitul balanţei comerciale austriace în ultimii ani, ajungem la constatarea următoare. De la 95 milioane lunar în 1928, deficitul a scăzut la 14 milioane şilingi lunar în Martie 1935. Aceste rezultate cari impun Austriei un export invizibil, tot mai redus, ale cărui excedente influenţează balanţa de plăţi cu atât mai favorabil cu cât veniturile din turism din încasări financiare, participaţi străine, navigaţii etc., constitue factorul cel mai important al activului de plăţ austriac. Făcând o politică de strict control al disponibilităţilor rezultate din export, Austria nu a renunţat nici un moment să lase absolută libertate de negociere şi de dispoziţii pentru mijloacele de plăţ externe. Această metodă a contribuit la normalizarea stării economice în Austria în aşa fel încât toate indiciile care permit stabilirea elementelor de prosperitate în economia austriacă, tind să ne dovedească, că economia austriacă e în continuă propăşire. Depozitele la bănci şi la casele de economii sunt în continuă urcare, şomajul înregistrează o simţitoare scădere. Chiria banului a scăzut simţitor. De la 15 la sută în 1925, reportul a scăzut la şease Taxa oficială de scont a scăzut dela 13 în 1925, la 3 jum. în 1935. Pentru depuneri la vedere , scăderile sunt dela şease la sută în 1926 la 2 jum. la sută. Dacă ţinem seama că Austria a trecut încă acum patru ani prin cea mai teribilă criză financiară, datorită crahului lui Credit Anstalt, criză care a provocat şi ea falimente şi mari prăbuşiri în lumea industrială şi financiară din Europa Centrală, atunci, trebue să recunoaştem că procesul de refacere al acestei ţări a urmat un ritm cât se poate de rapid şi desigur că la acest lucru a contribuit numai organizarea rațională și iscusită a economiei Austriace. Raidul Moscova-San Francisco MOSCOVA 30 (Rador). — Pentru apropiatul raid aerian Moscova-San Francisco, pe la Polul Nord piloţii Levanovski şi Baidukov şi navigatorul Levcenco se antrenează zilnic cu avionul, cu carevor efectua sborul. Cei trei aviatori sunt puşi sub observaţia specială a medicilor Gromov, care deţine recordul de sbor pe distanţă fără escală, a declarat că aparatul pe care îl pilotează d. Levanovski dispune de ultimele perfecţiuni şi este special adaptat la temperatură arctică. A mai declarat deasemeni, că cea mai mare dificultate ce ar putea să survină în timpul raidului este sborul printre nouri între Arkhanghelsk şi Ţara Francis Joseph, precum şi o parte din Alaska, unde dacă agiomil trebue să pătrundă în nouri, el riscă să fie acoperit cu ghiaţă. Totul depinde exclusiv, de starea timpului, a încheiat aviatorul Gromov. Dacă condițiile vor fi favorabile sborul se va realiza fără accident. Scăderea scontului Băncii Naţionale a Ungariei Banca Naţionala a Ungariei va proceda In scurtă vreme la o scădere a scontului de la 4,5 la 4 la Planul economic al d-lui Lloyd George Lipsa de lucru e unul din cele mai grave simptome ale crizei economice în Anglia. Problema înlăturării acestui mare neajuns ai împărţit Anglia în două tabere ai căror conducători sunt actualul cancelar al tezaurului d. Neville Chamberlain şi fostul leader liberal Lloyd George. D. Neville Chamberlain susţine că numai ieftenirea banului poate aduce o uşurare a crizei şi e gata să recurgă la orice măsuri care ar produce o scădere a dobânzilor pe piaţa monetară şi spre a putea revărsa cât mai grabnic capitalurile particulare în circulaţia economică. Politica d-lui Chamberlain se întemeiază pe conversiuni în stil mare, cu excluderea sistematică a străinătăţii de pe piaţa britanică de emisiuni. Această politica tinde să inaugureze în Anglia un fel de economie capitalistă naţională, a cărei interese nu se suprapun tendinţelor economice de pe Continent. In acest sens trebuie privită şi opinia separată pe care o face Marea Britanie în ce priveşte problema stabilizării monetare, deşi comerţul exterior englez îşi impune din această pricină grele sacrificii. J? PLANUL D-LUI LLOYD % GEORGE ' ^ W. Pentru temperamentul d-lui Lloyd George aceste principii echivalează cu o politică de lâncezeală. El vrea să treacă direct la folosirea brațelor de muncă. Programul său nefiind acceptat da,,, guvern, Lloyd George caută să agite massele pentru a impune pa această cale o rezolvare mai grabnică a problemei şomajului. Intr’o broşură foarte răspândită Lloyd George îşi expune planurile de „organizare a prosperităţii", pornind de la principiul că e mai bine să se finanţeze munca decât şomajul. I Anglia are astăzi, două milioane de şomeri şi capitaluri disponibile, care se cifrează anual la 200—250 milioane lire sterline, bani care aşteaptă să fie investiţi în lucrări naţionale de refacere pe tărâm industrial şi agricol. Lloyd George crede că această misiune ar reveni unui consiliu economic naţional — National Development Board — care împreună cu guvernul, organizat dupe sistemul cabinetului său de pe vremea războiului, să lucreze direct la refacerea economică, îndrumând în scopuri bine determinate, capitalurile astăzi nefolosite. Guvernul britanic a respins punct cu punct memorandumul lui Lloyd George, arătând metodele pe care le-a folosit de la 1932 încoace pentru combaterea crizei: protecţia vamală, conversiunea împrumuturilor de război, ajutorarea agricolă, estenirea bani Nici una din ideile fostului ministru nu a găsit aprobarea actualelor foruri conducătoare. Guvernul nu înţelege să cedeze răspunderea în ce priveşte politica economică prin creearea unui consiliu economic special, care — după părerea sa — ar crea conflicte de imixtiune şi competenţă, deslănţuind o opoziţie înverşunată în însăşi sferele conducătoare. In general, New-Dealul lui Lloyd George a fost găsit exagerat ca proporţii, în ce priveşte posibilităţile de investiţie, parte din programul positiv îndeplinindu-se de altfel de la sine, după părerea conducătorilor politici din actualul cabinet. Această bagatelizare a ideilor sale nu l-a descurajat câtuşi de puţin pe Lloyd George, ci l-a îndârjit şi mai mult, făcându-l să declare guvernului un război în toată regula. Răspunsul guvernului e considerat de fostul ministru ca „o defilare cu torţe în faţa sa însăşi". Opoziţia lui Lloyd George nu va face tocmai uşoară sarcina actualului cabinet, mai ales că popularitatea sa e încă destul de vie. ScBtt«