Argus, noiembrie 1935 (Anul 25, nr. 6770-6795)
1935-11-01 / nr. 6770
ANUL XXV No. 6770 NOUL MODEL Bud^sîi, PALATUL GICLOP Telefon 209.64 217.45 ABONAM In t^ră Un an . 1100 Lei 6 luni . 550 w 3 luni 300 „ E N T E I In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni . 1300 * 3 Luni . 800 « 3 lei în fără, 6 lei în străinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE Bucureşti Str. Constantin Miile Nr. 15 Et. 6 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAF£N€U TELEFON: 10544 Vineri 1 Noembrie 1935 NOUL MODEL 8 CILINDRI Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64 217.45 PUBLICITATEA se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Un nou regim Experienţa cu regimul primelor de import şi export pare că nu e destul de favorabilă. Scopul principal urmărit cu acest regim, adunarea devizelor la Banca Naţională — nu a fost atins. Se impune o revizuire a normelor dupe care se face azi comerţul cu străinătatea şi presa anunţă că guvernul a şi pregătit un nou regim-Nu ştim care sunt ideile conducătoare ale noului regim în preparare. Am dori, însă, ca la fixarea regulelor noui, să se ţină socoteala de învăţămintele ce se pot trage din neajunsurile regimurilor experimentate până acum. Nu trebue să uităm, că întregul sistem de control al comerţului, are o origină monetară. Grija pentru stabilitatea leului a impus şi controlul devizelor şi controlul comerţului. Când controlul schimbului cu străinătatea a ajuns, după diferite faze, la sistemul primelor, s’a recunoscut implicit că bătălia monetară a fost, cel puţin în parte, pierdută. Situaţia aceasta nu mai poate fi schimbată, decât printr-o îndelungată evoluţie a economiei noastre, către perfecţionarea şi înmulţirea producţiei noastre de export şi prin reducerea datoriei publice externe. Dacă primele de export şi de import nu au dat rezultatele aşteptate, apoi cauza este că s-au pus prea mari speranţe în acest regim. Deziluzia e datorită speranţelor exagerate. Regimul primelor este o fatalitate în situaţia economică în care ne aflăm azi- Exportul trebue încurajat şi importul trebue descurajat. întrebarea ce se pune acum este dacă sistemul primelor, aşa cum a fost aplicat la noi, corespunde nevoilor pieţei noastre şi înlesneşte trecerea spre libertate. Răspunsul la această întrebare, ni se pare a fi evident negativ. S’a spus, că regimul primelor s’a reuşit să dea rezultatele aşteptate, fiindcă aplicaţiunea lui a fost împedicată aplicaţiunea unor vechi autorizaţiuni de import prin compensaţii. Explicaţia aceasta este cu totul nesatisfăcătoare. S’a exportat prin compensaţie zece mii de vagoane de grâu din recolta anului trecut, proprietatea Comisariatului grâului. Tot restul exportului de cereale, petrol şi lemn s-a făcut dupe regimul primelor. Compensaţiile chiar, în epoca lor de înflorire, nu reprezentau decât a zecea parte din totalul comerţului. Nevoia de a acorda producătorilor noştri pentru export o primă de export a făcut succesul sistemului compensaţiilor. Cercetând mecanismul şi rezultatele compensaţiilor, aşa cum s-au practicat ele, vedem că, de fapt, totul se sprijină pe o scumpire a importului. Exportatorul, care a primit o primă de la importator pentru a-i ceda devizele libere, a realizat un supliment de beneficiu din operaţia pe care importatorul o făcea cu devizele astfel cumpărate Introducând mărfuri nesupuse contingentării, importatorul realiza un beneficiu destul de mare ca să poată da şi prima exportatorului şi o remuneraţie îmbelşugată propriului lui capital. Scumpetea, pe care au cunoscut-o mărfurile importate peste contingent, se datoreşte favoarei supracontingentului şi nevoilor pieţei de a complecta importul printrun supliment necontingentat. Se pune acum întrebarea dacă nu ar fi mult mai practic şi mai sănătos, atât pentru piaţă cât şi pentru Stat, ca să combine regimul compensaţiilor cu regimul primelor şi să ajungă a realiza părţile bune din aceste regimuri, fără toată birocraţia de astăzi, ci printr’un chibzuit joc de taxe vamale. Dacă s’ar desfiinţa contingentarea importului şi s’ar lăsa liber exportul dispensându-l de obligaţia de a da devize la Banca Naţională, menţinându-se numai dispensa Băncii Naţionale de a da aur, sau devize aur pentru lei de hârtie, efectul imediat ar fî o goană după articole de export pentru plata aferatehuri5 a importului curent Este greşit să se creadă că piaţa noastră ar fi invadată de mărfuri străine fără nici o asigurare a pieţii. Dacă Banca Naţională nu ar lua nici o obligaţie de plată externă prin transfer sau prin clearing, importul ar fi foarte circumspect. El nu s’ar putea face decât contra plată efectivă şi prealabilă, aşa cum se făcea în sistemul compensaţiilor. Exportatori ar fi asaltaţi de oferte din ce în ce mai avantajoase pentru cedarea devizelor. Concurenţa dintre importatori faţă de exportatori pe deo parte şi concurenţa dintre exportatori faţă de producători, pe de altă parte, ar face ca produsele noastre de export să capete prime cu atât mai importante cu cât angajamentele vechi faţă de străinătate ca şi nevoile importului curent ar fi mai mari. » Prima de export s’ar plăti deci de către piaţă, automat şi la încheierea transacţiei, fără birocraţie, fără obligaţia Statului şi fără nici o posibilitate de fraudă. Prima de import ar fi cuprinsă în prima de export întocmai cum este şi azi, aşa că importul ar fi stânjenit prin scumpete. Pentru a menţine un echilibru, cât mai asemănător cu o situaţie normală, Statul ar putea introduce taxe de export pentru articolele, care prin concurenţa importatorilor ar ajunge la preţuri prea mari pe piaţa internă. Cu alte cuvinte, daes. pripia cap export ar Ipa pro Q- porţii exagerate din cauza arieratelor şi a dorinţei de import, Statul ar veni să ia eă o parte din aceste prime pentru a tempera ritmul exportului destinat la plata arieratelor şi a importului curent. Desfiinţând contigentarea, articolele, pe cari experienţa compensaţiilor arată că s’au introdus cu riscul plăţii unei prime de sută în suită, ar trebui supuse unui supliment de taxe de import în acelaş scop al temperării avântului de import. Produsul taxelor vamale de import şi export, după sistemul aci preconizat, ar fi îndestulător pentru ca Statul să poată cumpăra şi el, cu prima pieţei, devizele de care ar avea nevoie fără a mai impune obligaţia exportatorilor să-i cedeze o cotă din devize,la un curs artificial A. Corfeanui Aşa nu mai merge! Vorbele acestea se aud tot mai des. Cu ele se sfârşeşte orice judecată despre stările dela noi. Toată lumea le rosteşte, dând astfel expresie unei convingeri, eşită intr’o lungă aşteptare. Aşa nu mai merge, nici în agricultură, nici în comerţ, nici în raporturile economice cu străinătatea nici în politica financiară. Pretutindeni, în orice parte a ţării te afli, cu orice fel de oameni stai de vorbă, simplii cetăţeni sau oameni ai autorităţii. îngrijorarea se arată din ce în ce mai mare desamăgirea mai adâncă, amărăciunea mai întreagă. Incheerea totdeauna aceiaşi: — Aşa nu mai merge! Dar nimic nu se schimbă. Nu se vede nici o hotărâre, nici o sforţare pentru îndreptarea lucrurilor. Simţim cu toţii că aşa nu mai merge, dar nu înţelegem că trebue să facem ceva, ca să nu mai meargă aşa. Nu mai merge aşa. — dar miniştrii cer mereu credite extraordinare, dintr’un buget, care nu poate acoperi nici nevoile obişnuite. Nu mai merge aşa, dar ţăranii sunt lăsaţi mai departe să lucreze pământul ca acum o mie de ani, deşi ministerul agriculturii cheltueşte zeci de milioane pe an cu lefurile agronomilor şi consilierilor tehnici pe care-i are. . Nu mai merre .—. c— - ---tî.; si. minute mai departe sub apăsarea unor măsuri din ce în ce mai stânjenitoare. Nu mai merge. — dar ne când preţul valutelor creşte pe zi ce trece politica noastră monetară e tot mai desordonată. Nu mai merge aşa. — şi totuşi nicăeri nu se face vre-o mişcare de îndreptare. Nici în şcoală, nici în administraţie, nici în abuzul de fiscalitate, nici în risipa bugetară, nicaeri. Nu mai merge aşa, — fiindcă ne mulţumim cu vorbe şi Tacte.O. K. PIAŢA 30 Octombrie Bursa a rămas ceva mai susţinută la acţiuni şi calmă la efecte. S’au încheiat operaţiuni obişnuite. In compartimentul valorilor cu dobândă fixă s’au produs pe alocuri uşoare scăderi. Renta desvoltării a scăzut dela 40 la 39, renta înzestrării dela 56 la 55 şi un sfert. Renta 1933 dela 39 şi jumătate la 39. Acţiunile Banca Românească au fost obiectul unor transacţiuni numeroase şi au rămas cerute la cursul de 310—312. Acţiunile S- T. B. s’au urcat dela 2280 la 2350, Mica dela 1630 la 1660- Letca dela 70S la 715. Hârtiile de petrol staţionare au oscilat în jurul cursurilor precedente. • Licitaţia ţinută la căile ferate în ziua de 17 Octombrie pentru procurarea traverselor necesare drumurilor de fier, a fost anulată, direcţiunea generală c. f. r, considerând preţurile cerute de ofertanţi prea ridicate. In ziua de 19 Noembrie se va ţine o nouă licitaţie. Direcţiunea generală a căilor ferate a modificat costul d© sarcini pentru licitaţii. Articolul 8 prin care C. F. R. se obligă să plătească furniturii© făcute pe baza licitaţiilor în timp de maximum 40 de zile de la data predării mărfurilor, a fost suprimat. & D. dr I. Costinescu, ministrul ludattfier 1şV'*comp Fţifhîî a fost ori după amiază la Banca Naţională, unde a lucrat mult timp cu d. guvernator Mitiţă Constantinescu. S’a discutat problema devizelor pentru transfer din cauza cărora întârzie mult eliberarea autorizaţiilor de import. S’au discutat cu acest prilej şi modificările ce urmează a fi aduse regimului comerţului exterior. Banca Naţională a modificat cursul marcei germane şi la plăţile de arierate pentru cari a perceput până acum o primă de cinci la sută peste cursul oficial. De azi încolo cursul mărcii germane va fi pentru aceste plăti de 49 lei ie Silingul austriac a cotat ori 31.60 . Comisiunea superioară de contingentare a fost complectată cu d. senator Mircea, director general al Uniunii generale a industriaşilor★ In consiliul de azi al Băncii Nationale se va hotărâ dacă licitaţia ţinută Luni pentru cele 63.000 bucăţi de acţiuni „Ţesătura Iaşi” va fi adjudecată asupra celui mai bun ofertant, sau dacă ea va fi anulată ţinându-se o nouă licitaţie. Comisiunea valutară de pe lângă Direcţiunea reglementării comerţului exterior a cerut Băncii Naţionale să precizeze în ce fel trebue să fie rezolvate cererile pentru plata pensiunilor viagere acordate de instanţele judiciare persoanelor cari sunt în străinătate. La comisiune se găsesc foarte multe cereri de asemenea natură. Pi In târgul liber devizele sunt mai slabe. Francul francez a cotateri 13.65. B, Osl• Exportul nostru în Portugalia Ataşatul nostru comercial din Portugalia, d. Henry Helfant, informează că direcţiunea generală a vămilor din Portugalia a trimis o circulară oficiilor vamale portugheze, prin care li se pune în vedere că nu se permite vămuirea mărfurilor originare sau de proveniență din România, decât dacă importatorul prezintă documentul, eliberat de Banca Portugaliei, în triplu exemplar, din care să rezulte că importatorul a efectuat sau și-a liat obligațiunea sa efectueze plata integrală a mărfurilor în conformitate cu decretul în vigoare. Sancţiunile şi economia românescâ Italia se găseşte letr’un moment de supremă Încordare Declaraţiile d-lui log. Virgil Alimanişteanu, administrator delegat al soc, Creditul Minier Despre măsurile hotărâte la Geneva, iată ce, ne-a spus d. Virgil Alimănişteanu: — Sunt deabia douăzeci de ani de când războiul mondial a îndoliat omenirea întreagă. E oare cu putinţă să ne găsim iar în preajma unei conflagraţiuni internaţionale, a cărei evoluţie nu o poate prevedea nimeni? Declaraţiile lui Sir Samuel Hoare în Camera Comunelor au avut un răsunet deosebit in opinia publică mondială. Legământul de a natură prin vreo măsură nechibzuită omenirea într’un nou război a mai calmat lumea. Dar marele discurs politic al lui Sir Samuel fioare n’a reuşit să împrăştie cu desăvârşire perspectivele unor complicaţii internaţionale, în cazul când Liga Naţiunilor ar cere membrilor săi, votarea sancţiunilor economice. Credincioşi convenantului, noi nu putem, sta indiferenţi faţă de eventualitatea acestor sancţiuni. E posibil, — şi avem chiar datoria să prevedem această posibilitate de la o zi la alta, — ca Geneva să ne ceară consimţământul pentru decretarea sancţiunilor economice contra Italiei şi atunci ne vom găsi în faţa obligaţiunii absolute de a le aplica. Aceiaşi problemă se pune aliaţilor noştri adică Marii înţelegeri şi Intelesterei Bafoire, şi Fr,nţy, gaţmniie noastre interrnaţionale nu ne permit să avem o atitudine diferită de aliaţii noştri. E în interesul nostru să avem asupra acestei chestiuni o atitudine comună. De aceia trebuie din vreme să luptăm alături de ei contra eventualităţii sancţiunilor economice. APLICAREA SANCŢIUNILOR SE VA SIMŢI IN LUMEA ÎN TREAGA — Nu e îndoială că sancţiunile nu pot fi azi aplicate, fără ca repercusiunile lor să se arate in lumea întreagă. Chiar dacă circulaţia internaţională a bunurilor în lume a suferit de la război Încoace grave îngrădiri, chiar dacă principiile autarhice fac iluzorie, pentru anumite produse, interdependenţa diferitelor economii, să nu uităm că la baza economiei mondiale e circulaţia materiilor prime, e circulaţia bunurilor care dictează viaţa şi activitatea popoarelor şi existenţa industriilor în lume. Pentru aceste materii prime principiul vaselor comunicante mai e în vigoare, închiderea unui debuşeu, se resimte imediat pe celelalte pieţe. Reacţiile nu pot fi suspendate în târgul mondial al materiilor prime. întregul mecanism de distribuţie şi întregul echilibru de valori va fi din nou sdruncinat în cazul când Geneva ar cere statelor membre interzicerea importului de mărfuri italiene și implicit oprirea exportului în Italia. In primele 8 luni din anul curent, Italia a importat mărfuri pentru 4.982 milioane de ore sau 240 milioane aur. O astfel de pia- fă nu poate fi nesocotită. In rândul marilor puteri europene importatoare, Italia ocupă locul al patrulea. Opel in ea e următoarea: VaiorilConîp'ortul’M' în" milioane de dolari aur a fost în anul 1934 în *) cifre cari conţin reexportul. O piaţă care absoarbe mărfuri pentru aproape 400 milioane dolari aur, anual, poate determina formaţiunea preţurilor în târgul mondial. De aceea sancţiunile economice nu pot fi un mijloc practic pentru a constrânge Italia să înceteze acţiunea-i colonială în Abisinia. Sancţiunile economice nu vor avea deci efectul dorit, vor determina însă în toată lumea o criză economică, care nu se va deosebi de depresiunea catastrofală din 1929—1930, in contra sancţiunilor — In contra sancţiunilor vorbeşte raţiunea. Contra lor e însă tot aşa şi sentimentul nostru. Amiciţia noastră pentru Italia, nu e o ficţiune, şi nu e de paradă. De această ţară ne leagă obârşia comună, de ea ne leagă o afinitate de limbă, de civilizaţie, de spirit pe care nimeni nu o poate nega. Sancţiuni de orice fel, contra, acestei ţări mari nu se poate pricepe mintea noastră. Cu atât mai mult acest lucru, cu cât majoritatea poporului român, e absolut convinsă de dreptatea cauzei italiene şi avem cu toţii credinţa că Italia ar putea să contribuie la colonizarea Abisiniei, a acestui ţinut de peste un milion kilometri pătraţi, în condiţii cari vor face onoare civilizaţiei latine. E destul să vedem halul de inferioritate a acestor populaţii primitive,excepţiile sunt aproape inexistente — ca să înţelegerii in demul sunt Italia, serveşte cauza Europei întregi, servindu-se pe sine însăşi. URMĂRILE ASUPRA ECONOMIEI NOASTRE Dar afară de consideraţiunile economice de ordin general, afară de consideraţiile sentimentale să vedem care vor fi repercusiunile sancţiunilor economice asupra vieţii noastre. O mare parte din exportul nostru merge în Italia. Azi această ţară stă în fruntea dien(Continuare în pagina IH-a) Anglia 2.047,5 *) Germania 1.046,4 *) Franța 904,0 Italia • 391 8 smTTmrru-ms, , . —sm W >-----nrin Săptămânii Industrii şi Plăţile C. F. R. pentru furnituri. — Industriile statului. Arieratele şi prima de 44 la sută. — Târgul petrolului Plăţile C. F. R. Din nou se plâng mai toate industriile furnizoare ale C. F. R. de greutăţile ce întâmpină la plata furniturilor Nimic nu e mai penibil decât această reînviere a unui sistem, care se considera de multă vreme ca perimat la această administraţie de stat. Chiar în coloanele ziarului nostru am publicat în 1933 un articol elogios la adresa actualului director general d. Mereuţă, prin care ne exprimam mulţumirea pentru faptul că nu mai primiam plângeri din partea industriaşilor, pentru neplata neregulată a furniturilor, aşa cum eram deprinşi în anii precedenţi. Constatăm acum că binele are la noi o durată foarte scurtă. Răul însă, odată încuibat, cu greu mai scăpăm de el. Se repetă acum la calea ferată mizeriile din anii de după război, când această administraţie îngrămădind datorii de miliarde în contul furniturilor, a fost nevoe de un împrumut special al Statului pentru calea ferată, cu prilejul împrumutului de stabilizare. Se afirmă că, greutăţile financiare ale administraţiei noastre feroviare, se datoresc faptului extraordinar, că din nou Statul face apel la încasările C. F. R., atunci când intervin nevoi mai mari şi mai apăsătoare. In acest caz nici ţin e de mirare că Direcţia generală a drumului de fier, deşi arată rezultate financiare mulţumitoare, în raport cu cele deficitare din trecut, totuşi nu e în stare să lichideze la timp obligaţiunile financiare, pentru furnituri comandate Şi recepţionate Totuşi şi organele de conducere ale Statului , cele ale C. P R., ar trebui să-şi dea seama că această situaţie nu poate dura prea mult, fără să se restrângă din ce în ce mai nefavorabil pentru veniturile viitoare ale C. F. R., Şi ale Statului. Greutăţile financiare ale întreprinderilor, cauzate de debitorii răi platnici, fără deosebire, dacă aceştia din urmă sunt instituţii de Stat sau particulari — se răspună prin micşorarea producţiei şi volumului de afaceri ale întreprinderilor, ceia ce influenţează indirect veniturile Statului şi mai cu seamă ale C. F. R In cazul special de care ne ocupăm, suntem în măsură a şti, că în tot cursul anului curent calea ferată a fost foarte largă în acordarea comenzilor pentru acoperirea nevoilor sale tehnice, de întreţinere a liniilor şi materialului rulant, şi pentru noui investiţii. A avut probabil în vedere mersul încasărilor şi perspectiva unui spor al veniturilor. Dupe câte se afirmă, calea ferată nu s’a înşelat. Cum se face deci că industriaşii încasează cu atâta greutate plata furniturilor livrate pe baza contractelor şi a comenzilor noui ce li s’au acordat ? Industriile statului S’ar părea că între întreprinderile statului şi cele particulare, ri ar trebui să existe nici un fel de antagonism şi mai cu seamă nici un fel de concurenţă. Statul este doar păzitorul intereselor colectivităţii şi această colectivitate n’a consimţit să creeze şi să întreţină statul, decât pentru ca acesta să vină în ajutorul ei in toate domeniile vieţii publice. E rolul statului să înfiinţeze şi să păstreze numai acele instituţii de interes general, pe care nu le-ar ptea crea particularii individual sau asociaţi. De aceia nu putem concepe o întreprindere a statului care nu îndeplineşte această condiţie fundamentală şi intră în conflict de concurenţă cu întreprinderile particulare din ţară. Cazul uzinelor statului de la Hunedoara e caracteristic. Sub regimul ungar, aceste uzine aveau un rol firesc. Ele fabricau fonta din minereurile extrase din minele statului, furnizând turnătoriilor particulare, această materie primă. La noi aceste uzine ale statului şi-au denaturat rolul. Ele şi-au atribuit drepturi şi sarcini pe care nu le au şi nu trebue să le aibă, anume de a produce obiecte fabricate din fontă. In acest scop, au recurs la sprijinul statului şi la împrumuturi din străinătate, învestind capitalurile obţinute de la stat şi din străinătate, în maşini, instalaţii şi ateliere pentru fabricarea obiectelor de fontă. De astădată au venit însă în conflict cu industria particulară, care cu drept cuvânt, nu poate admite să fie concurată de întreprinderile statului. Industriile particulare nu plătesc impozitele şi taxele excesive cunoscute, pentru ca Statul să creieze şi să desvolte întreprinderi de concurenţă împotriva lor. Ele plătesc contribuţii pentru întreţinerea şi desvoltarea instituţiilor de stat, de interes public general In aceste împrejurări am fost surprinşi văzând că zilele trecute, d- Costinescu, ministrul de industrie, a convocat la o consfătuire la minister pe reprezentanţii industriilor metalurgice, cerându-le să se pună de acord cu conducătorul întreprinderilor metalurgice ale Statu lContinuare hi pagina IlI-a) cSe I. 1ÄDII SITUAŢIA EXTERNA Acordul asgb-fmooz Nt a fost uşor să se ajungă la înţelegerea anglo-franceză faţă de problema italiană şi faţă de procedura potrivită pentru a se ajunge la soluţia acelei probleme. La un moment dat, raporturile dintre Londra şi Paris erau foarte încordate şi dacă d. Laval era învinuit de a fi provocat această încordare, trebue să i se recunoască şi meritul destinderii. Este vădit azi că dacă Anglia a renunţat la măsurile militare şi dacă discursurile conducătorilor ei au adoptat un ton palcific, aceasta se datoreşte atitudinii chibzuite a d-lui Laval, care a fixat limita până unde merge Franţa pe calea sancţiunilor şi a făcut să se ştie la Londra şi ce aşteaptă Franţa ca asistenţă efectivă, atunci când ea însăşi va avea trebuinţă de sprijinul britanic pe continent. Dar rolul d-lui Laval nu s-a oprit aci. Şeful guvernului francez este neobosit in căutarea unei ieşiri din impasul în care se află Italia şi raporturile acestei ţări cu Marea Britanie şi cu Societatea Naţiunilor Nici un moment d. Laval nu s’a descurajat în pregătirea terenului de conciliere. O telegramă anunţa aseară că experţii franco-britanici au lucrat în ultimele zile pentru definirea acestui teren şi că s’a ajuns la un acord deplin intre Quai d’Orsay şi Foreign Office■ Dacă ştirea este adevărată, ea prezintă deosebit de mare însemnătate. Intri adevăr, date fiind raporturile franco-italiene, o înţelegere intre Paris si Londra trebue privită ca un mijloc de a se da satisfacţie, până la extrema limită a posibilităţilor, revendicărilor Italiei, fiindcă aceasta este sarcina pe care şi-a impus-o d. Laval. Astăzi, propunerile agreate de cele două guverne, vor fi transmise la Roma. Dacă guvernul italian le va primi ca bază de discuţie, un progres important se va fi făcut către restabilirea păcii în Abisinia şi ceea ce este mai de preţ, către restabilirea unor raporturi normale la Geneva. Citaţi in pag. W^as Deiunfan a convenţiei comerciale şi de plăţi cu Mia ioolsfscarea regimului comerţului exterior. — DECLARAŢIILE D-LUI MINISTRU DR. I. COSTINESCU încep tratativele comerciale cu Gresia 0 primi mici pentru exportatori Stabilitatea monetară şi libertatea comerţului D. Charles Rist a ţinut la Societatea de economie politică din Belgia, o conferinţă despre monedă şi comerţ. D-sa a arătat că moneda stabilă nu numai că nu paralizează comerţul internaţional, ci dimpotrivă nu poate exista un adevărat comerţ Internaţional» fără stabilitate monetară. Lira sterlină şi francul francez au rămas în practică neclintite timp de două secole, în cari s’au produs totuşi transformări economice radicale, ceea ce dovedeşte că moneda nu e o piedică în expansiunea comerţului. Comerţul internaţional a avut de suferit de pe urma greşelilor făcute în adaptarea preţurilor. Ţările mari joacă un rol preponderent în această politică de adaptare, practicată din motive de ordin Intern, care însă desechilibrează comerţul internaţional. Trebuie să tindem spre stabilitatea internaţională, — spune d. Charles Rist, — deoarece nu e o piedică, ci principala condiţie a comerţului internaţional. Ideile de libertate Internaţională, sunt singurele cari ne vor ajuta să revenim la normal. Dar stabilitatea şi libertatea aparţin mai mult de domeniul politic, decât de cel economic. —, 9 încheiat de Rist.