Argus, mai 1939 (Anul 29, nr. 7817-7838)
1939-05-01 / nr. 7817
ANUL XXVII! No. 7817 NOUL MODEL Ford A Diafr București, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 S. A. R. aBONANENte * In străinătate Tariful în funcţiune de convențiile poştale Internationale 3 lei In tară — 6 lei In străinătate * S'8^ 6 PAGINI ORGAN ZILNIC AL COMERJOLO Fondatori : S. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Mitre No. 16 INDUSTRIEI ŞI FINANŢE Telefon 3.05.44 Luni 1 Mai 1939 MMC In ţară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ NOUL MODEL Ford 8 TM Diaf Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.49 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Proprietar: „ARGUS” S. A. / Inscrie sub No. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: J AL. PETROVICI Funcţionarii publici In vârtejul problemelor foarte serioase de politică internaţională, care absorb cu desăvârşire atenţia factorilor conducători ai Statului, d. A. Călinescu, preşedintele consiliului de miniştri, a găsit răgazul să ceară Federaţiei generale a asociaţiilor de salariaţi publici alcătuirea unui ante-proect de statut nou al funcţionarilor publici. Acest ante-proect a fost alcătuit şi dat publicităţii, iar şeful guvernului__a instituit o comisiune care va cerceta propunerile Federației generale a asociaţiilor funcţionăreşti şi va raporta guvernului. Problema funcţionarilor noştri publici, mereu de actualitate încă din vremurile dinainte de război, a căpătat forme şi mai îngrijitoare după război, din pricina inflaţiei monetare cu dezechilibrul bugetar, care au redus într-o măsură simţitoare starea materială a marei majorităţi a slujbaşilor noştri publici. Se ştie ca mai înainte un război nu ne prea puteam mândri cu aparatul nostru funcţionăresc, afară de câteva excepţii, dar că mai ales după războiul pentru întregirea naţională, nemulţumirile au sporit împotriva acestui aparat. Nu-i locul si nici timpul sa discutăm temeinicia acestor nemulţumiri sporite. Pricina sau explicaţia lor trebue căutată şi în lăuntrul corpului funcţionăresc, care a fost înjghebat în grabă şi pe apucate spre a face faţă nevoilor de organizare a unei ţări sporite, cât şi pentru înlocuirea celor morţi în răsboi, dar mai ales în afara corpului, în moravurile sociale şi, în deosebi, în practicile abuzive ale partidelor, care înţelegeau să-şi întreţină viaţa prin risipa tezaurului public şi cu sporirea posturilor bugetare. Funcţionarismul a devenit, astfel, îndată după răsboi, o plagă a vieţii naţionale întregite Datorită desvoltării lui anormale, din cauzele cunoscute, energiile naţionale creatoare au fost stânjenite sau abătute de la carierile practice şi de la activităţile productive propriu zise şi întreţinându-se pofta de trai uşor din budgetul Statului. înmulţirea slujbelor şi proasta lor salarizare au fost cauzele principale de demoralizare şi de nemulţumire în mijlocul populaţiei majoritare a ţării pentru că a creiat dezechilibrul între trebuinţe şi posibilităţi de satisfacere, precum şi între realităţile şi năzuinţele celor înobilaţi prin diplomele şcolare, tăgăduitoare de locuri în budgetul Statului. Problema funcţionarismului nostru se putea rezuma cam în următoarele cuvinte: slujbaşi mulţi şi prost plătiţi; lipsă de activitate şi de moralitate din cauza proastei salarizări şi de aci pildă rea din punct de vedere educativ pentru restul populaţiei, părăsirea activităţilor productive şi falsificarea întregei vieţi naţionale. In sfârşit, pe deasupra şi peste toate, ca o culme în cele rele, politicianismul cu ale lui, care agrava efectele funcţionarismului. De aceea, în 1923, legea pentru statutul funcţionarilor publici aducând oarecare garanţii de stabilitate în funcţiuni, ca remediu împotriva abuzurilor politicei schimbătoare a partidelor, n’a dat nici o garanţie tezaurului public. In câţiva ani după data statutului (1923) budgetul Statului s’a pomenit blocat şi în neputinţă de a fi uşurat de mulţimea funcţionarilor numiţi în slujbe de diferitele partide ajunse, pe rând, la putere, pentru că garanţia de stabilitate însemna aruncarea pe seama Statului a întregului aparat electoral aparţinând grupărilor politice. ^In noua rânduială constituţională, deblocarea cadrelor funcţionăreşti prin pensionări şi absorbirea tineretului, care nu mai găsia locuri budgetare potrivit vechei deprinderi de greşită îndrumare a educaţiei naţionale pentru toţi posesorii de deprime, era cea dintâi şi cea mai grabnică problemă a vieţii de Stat. Pe măsură ce se uşurează situaţia, problema funcţionărească revine la ordinea zilei, dar cu totul sub altă înfăţişare. Statul are nevoe de slujbaşi harnici şi de încredere, pe cari să-i plătească omeneşte. Mai puţini, dar buni şi cu simţul răspunderii. Aparatul funcţionăresc trebue să funcţioneze altfel pentru ca mulţimea cetăţenilor să capete odată încredere în simţul de dreptate şi în graba de ..a servi” a biurcurilor. Să avem şi noi în sfârşit, hârtii rezolvate repede şi prin corespondenţă chiar, fără să mai fie nevoe de purtarea pe drumuri a cetăţenilor şi predarea vreunei pentru orice atingere cât de neînsemnată a lor cu administraţia publică. Ministerele să înceteze de a fi imense cimitire de hârtii, ce rămân fără răspuns, deşi poartă timbre fiscale, căci fiecare din ele merită un răspuns, oricum ar fi el, afirmativ sau negativ, dar un răspuns, în locul tăcerii mormântale. Când orgnizaţiile funcţionăreşti consultate fac propuneri de buna -rânduială în corpul salariaţilor publici să nu uite, de la început, că ele au datoria să răspundă prin propuneri concrete la problema cea mare a biurourilor noastre: răspunsul grabnic şi categoric la orice hârtie, fără alte intervenţii lăturalnice A. De la Paris D. Grigore Gafencu ministrul afacerilor streine a plecat la ROMA Comunicatul oficial dat după întrevederile d-lui GR. GAFENCU la Paris Telegramele în pagina 5 in sfârşit... La Camera de Comerţ şi Industrie din Capitală s-a instalat o nouă Comisie interimară, în frunte cu d. D. Negel Noul preşedinte a ţinut, cu acest prilej, să-şi expună şi programul, program care conţine multe lucruri noui şi multe lucruri bune. Vorbind despre sarcina culturală ce revine Camerei de Comerţ şi Industrie, d. Negel a spus următoarele: „O principală preocupare, căreia îi vom acorda un interes şi o strădanie deosebită, va fi şi o cât mai bună orânduire a învăţământului practic, în scopul pregătirii şi creerii, pe cale practică, a nouilor elemente, cât mai pricepute, care să formeze viitorii negustori! „Nu înţelegem să avem multe şcoli, mulţi profesori, mulţi elevi cari să sporească numărul candidaţilor la slujbe, înţelegem să avem o şcoală pentru crearea de negustori, cu obligaţiunea pentru elevi de a fi ocupaţi în comerţ şi de a rămâne în comerţ”. Nu şcoli multe, nu profesori mulţi, nu elevi mulţi, ci o şcoală practică să facă negustori. Un punct de program mai însemnat decât gândesc unii, pe care noi l-am susţinut totdeauna şi pe care-i dorim cât mai grabnic înfăptuit. Dacă noul preşedinte al Camera de Comerţ va isbuti să înfăptuiască numai acest punct din programul său şi încă va bine merita de la comerţul şi industria ţării. Acordul economic germano-român Importantele declaraţii ale d-lui ing. I. Bujoiu ministrul economiei naţionale ce constă noul acord cu Franţa. Tratativele cu Anglia şi Elveţia nu La solemnitatea instalării nouei comisii interimare a Camerei de comerţ şi industrie din Bucureşti a cărei dare de seamă o publicăm pe larg în pag. III, d. ing. Ion Bujoiu ministrul economiei naţionale a făcut, în cursul cuvântării pe care a ţinut-o şi o expunere despre nouile acorduri economice cu Germania şi Franţa. Iată acea expunere. Unul din ultimele acorduri încheiate, tratatul român-german, a fost obiectul unor comentarii, fapt logic, dat fiind evenimentele politice din ultimele timpuri. Trebue să subliniez însă că, aşa cum şi d. preşedinte al Consiliului A. Călinescu a declarat deja tribuna Consiliului Frontului Renaşterii Naţionale, între data încheerii acestui acord şi evenimentele politice „sincrone“, nu e decât o pură coincidenţă, acest tratat având economia lui complectă şi suficientă în ce celor două ţări sunt complimentină în acest tratat, ALIAT CU CONCEPŢIA DE EGALITATE ŞI LIBERTATE DE ACŢIUNE ECONOMICA. Mai presus de toate domină, însă, un spirit prietenesc de profundălealitate în care ambele părți contractante s’au legat să-l aplice, ju'iii o ui uv^tuitî noua ci ii tatului reese colaborarea sincera în tote domeniile în car-; economii- Ie celor duă tări sunt complimen tare. Chiar acolo unde s’ar părea că ar putea să intervină o îngrijorare pentru un sector economic industria română, tratatul nu prevede, pentru o cât mai bună reuşită, decât un element constructiv COLABORARE ACOLO UNDE VA FI NECESARA ȘI SOLICITATA. Examinând mai de aproape acest tratat, vedem că în ce priveşte agricultura, exploatările forstiere şi industria lemnului, Germania se declară cumpărătoare de cantităţi importante de produse pe care economia românească va trebui, organizându-se să le producă. Atât în acest domeniu de o importanţă covârşitoare pentru ţara noastră cât şi pentru alte sectoare cum ar fi lucrările publice căile ferate, căile de comunicaţie, diverse întrepinderi comunale ş. a., Germania oferă să ne ajute trimiţând la cererea noastră experţi, maşini sau instalaţiile necesare. Germania acceptă deasemenia să ne acorde în mod larg concursul ei financiar şi bancar, pentru a uşura fie nevoile diverse de Stat, fie Iniţiativele constructive şi economice private. In schimbul acestor mari avantagii, România acceptă fundarea unei întreprinderi mixte germano-română de petrol în care ştiinţa şi technica germană se vor aplica spre un folos reciproc. De asemenea, bunuri miniere ce nu puteau fi exploatate sau erau numai parţial puse în valoare, bunuri enumerate în tratat, vor forma obiectul unor întreprinderi mixte gernanio-române pentru valorificarea lor. In esenţă acest tratat, nou în felul lui, nu este decât un cadru în limitele căruia, pe bază de planuri şi previziuni pe mai mulţi ani, economia germană va cumpăra produse româneşti pe care le va plăti cu maşini, instalaţii sau mărfuri germane, iar România, utilizată elementele exportului german, se va organiza şi după ce se va satisface consumul intern va putea asigura programul de livrări către Germania FARA INSA ARAMA INTRU NIMICSCHIMBURILOR EI NORMALE CU CELELALTE TARI. Iniţiativa noastră este deplină, neştirbită şi obligatorie pentru că e contractuală. Este evident însă că dacă puterea noastră de creaţie să fie unferioară îndatoririlor nou şi posibilităţilor ce în mod pretenesc se deschid, dat fiind că previziunile de schimburi vor trebui să fie îndeplinite, va fi necesar în acest caz, ca întreprinderile mixte germano-române să supleeze deficienţei noastre. REGIMUL ZONELOR LIBERE O emoţie specială care in fond ne dovedeşte că dragostea neţărmurită de ţară e permanent vie in fundul inimei fiecărui român, a fost provocată de aliniatul referitor la zonele libere. Trebue să mărturisesc că dacă pe de o parte acea îngrijorare era foarte onorabilă, atunci când era privită prin prizma sentimentului naţional, dovedea totodată însă necunoaşterea definiţiei zonelor libere precum şi a legilor ţării. Efectiv încă din 1939 există o lege prin care se creiază zone libere, teritorii extravamale, însă în care suveranitatea Statului Român şi toate manifestările ei este deplină, sunt definite şi şi-au căpătat statutul lor. Aceste zone similare iţni au antrepozite «« «*»»iese decât la uşurarea formalităţilor, fapt ce provoacă interesul străinilor şi dacă în acele zone s’ar creia industrii, acestea ar fi întemeiate de fiecare dată pe baza unui statut aprobat de Statul Român care va verficia la interesele româneşti să fie nu dăunate ei favorizate. In acest fel vor fi creiate surse de prosperitate atât prin mâna de lucru cât și prin materiile prime sau materiale diverse românești ce vor fi incorporate în articolele fabricate. Este evident însă că dacă produsele fabricate ar intra în teritoriul vamal român, ele vor plăti (Continuare in pag. 4-a) -♦♦-•-I Schimburile cu celelalte ţări rămân normale •Tmăi Ziua de 1 Mai e ziua muncii. Lumea o sărbătoreşte prin... odihnă. S’ar părea, că acest fel de a sărbători munca nu e poate, cel mai potrivit fiindcă s’ar crede, mai de grabă, că ar fi o închinare adusă... Icnit. Interpretare greşită. Omul priveşte munca nu ca un blestem. Pentru milioane şi milioane de oameni, munca nu e numai putinţa de a-şi câştiga „pâinea cea de toate zilele“, dar şi cel mai bun mijloc de a-şi asigura o sănătate morală. E lesne de închipuit, ce ar însemna o lume, în care omul nu ar munci, ci s’ar lăsa doar pradă poftelor şi gândurilor lui de tot felul Voioşia cu care se sărbătoreşte ziua de 1 Mai, e dar cel mai firesc omagiu pe care lumea muncitoare îl poate aduce muncii. Jumătate milion tone cereale am exportat în primul trimestru In fruntea ţârilor consumatoare: Anglia şi Olanda Campania de export din acest an a f°sK Până acum foarte activă. Cifrele statistice dovedesc progrese simţitoare faţă de anul trecut. Buletinul lunar al Uniunii Exportatorilor de cereale înfăţişează cum nu se poate mai bine această situaţie. El arată că potrivit, datelor furnizate de ministerul economiei naţionale, se constată următorul export de grăne, seminţe şi derivate, în cursul lunii Martie. In ordinea cantitativă, în luna Martie, exportul s’a înfăţişat astfel: Totalul exportului, pentru trimestrul Ianuarie-Martie s’a îndreptat, în ordine cantitativă spre urraătoaţări, 507.959 toneDin aceste cifre rezultă că în luna Martie a. c., exportul a depăşit cu 30.796 tone luna corespunzătoare a anului 1938, în timp ce în primul trimestru al acestui an, exportul total a atins 507.939 tone, faţă de 282.094 tone în aceiaş perioadă din 1938, adică din spor de 225.895 tone. Trebue remarcat că aproape 50 la sută din exportul nostru trimestrial al acestui an, a fost plasat în Anglia care totuş a încetinit, cu începere din luna curentă, cumpărăturile. In schimb, ele au reînceput mai ales pentru grâu, şi Germania pentru porumb. Disponibilităţile noastre probabile, evaluate la circa 800.000 tone grâu şi 250.000 tone porumb, pot alimenta comerţul nostru de export până la campania din toamna viitoare. Cu toată reducerea primei de export de la 13.000 Iei la 9000 lei şi cu toată reducerea tarifului la transportul feroviar, grâul n’a suferit o scădere corespunzătoare acestei diferenţe, graţie cererii stăruitoare a ţărilor amintite şi a ofertelor şi sosirilor mai puţin presante din interiorul ţării, cu toate că muncile agricole şi perspectivele recoltei sunt destul de promiţătoare. Din buletinul Uniunei Exportatorilor de cereale se desprinde limpede starea prosperă şi promiţătoare a comerţului nostru exterior. Anglia 37.841 tone Italia 35203 . Belgia 18.905 . Olanda 13.657 , Grecia 13.518 „ Germania 5 503 „ Franţa 5.330 „ Danemarcă 5625 „ Diverse tari 15 459 „ 149191 to « Anglia .48.355 tone Olanda 51 365 Italia 47.339 Belgia 42 517» Grecia 30.68 Danemarke 21.066 Germania 13.121 Franţa 9.908 Ade țări 43 650» Reglementarea plăţii datoriilor de războiu Propunerea făcută de guvernul român guvernului Statelor Unite Guvernul Român a făcut cunoscut guvernului Statelor Unite ale Americei de Nord, că a decis sa propună un aranjament pentru reglementarea plăţilor datoriei de războiu. De asemeni a decis ca, pe baza unui aranjament ce se va stabili între Ministrul nostru la Washinton şi organizaţia purtătorilor americani de rente româneşti postbelice din Statele Unite, să se reia plata regulată a serviciului avestei datorii publice, în cadrul posibilităţilor actuale de transfer, sau a celor ce urmează a se mai crea pe baza desvoltării raporturilor economice ale României cu Statele Unite. Săptămâna financiară de SCOTU» Banca Naţională la 15 Aprilie.—Cum lucrează delegaţia engleză.— înarmările şi prosperitatea economică.— Balanţa comercială şi standardul de viaţă Reglementarea sărbătorilor legale. — Valorificarea produselor prin export. Resemnare patriotică.— Bursa Banca Naţională la 15 Aprilie Banca Naţională a dat publicităţii situaţia sumară de la 15 Aprilie 1939. In raport cu situaţia anterioară de la 8 Aprilie, se remarcă uşoare schimbări la diverse conturi, explicabile prin operaţiunile curente ale Instituţiei. Ar îi poate de relevat uneie modificari în bilanţurile sumare in raport cu cele de la începutul exerciţiului curent. Ele dovedesc prudenţa practicată de Institutul nostru de emisiune şi politica de reală ajutorare a pieţii. Deasemeni, se dovedeşte că Banca Naţională a dat sprijinul ce se cuvenea în momentele de încordare ale politicei internaţionale, sprijin necesar apărării statului nostru. Stocul-aur figurează în situaţia de la 15 Aprilie cu 18.414 milioane lei faţă de 18.191 milioane lei la începutul anului 1939. Portofoliul comercial arată 11,7, fată de 11,2 miliarde, iar portofoliul agricol 1 IC'IO I— ln!fnln J- ■* mmm • lufau uiumuiw tvi [a^n uc li IO ULII" lioane lie. De remarcat este sporirea biletelor în circulaţie de la 34,6 miliarde la 39,2 miliarde lei, urcare determinată de nevoile sezoniere ale pieţii şi de unele împrejurări politice internationale cu caracter exceptional. Totuşi, totalul angajamentelor la vedere reprezintă 49,5 miliarde lei, faţă de 48,4 miliarde lei la începutul anului 1939, adică un spor nu prea mare, ceea ce dă putinţa ca raportul între stocul aur şi angajamente să fie de 37,19 la sută, adică apropiat de cifra de 37,5 din Ianuarie 1939. De relevat că acest raport era numai de 36,5 la sută la 8 Aprilie a. c. După cum se vede, Institutul nostru de emisiune continuă politica de servire a marilor interese de start, de sprijinire a pieții și de consolidare a economiei naţionale. Cum lucrează delegaţia engleză Delegaţia engleză, venită la Bucureşti pentru a colabora cu guvernul român la încheierea unui acord, destinat să ducă la o largă desvoltare a schimburilor comerciale dintre Anglia şi România adoptat o metodă de lucru ce merită să fie relevată. După felul cum e compusă comisiunea se dovedeşte în primul rând un înalt spirit de organizare. E formată dintr’un numeros personal specializat în toate chestiunile ce formează obiectul discuţiunilor. Membrii comisiunei nu s’au mulţumit cu documentarea cu care au venit de acasă. Contactul permanent cu autorităţile româneşti se dă putinţa unei informări precise. Dar, în afară de aceasta Englezii, care sunt oameni practici, au crezut necesar să întâlnească şi persoane particulare, mai bine spus fruntaşi ai vieţii comerciale, industriale şi bancare din ţară. Ei, sunt mai aproape de realităţile de fiecare zi decât autoritatea publică, oricât de binevoitoare şi bine pregătită ar fi. Proecte, propuneri, deziderate, sugestii noi, iată ce pot da aceste persoane particulare ca material informativ delegaţiei economice britanice. Tot ceea ce a constituit greutate în trecut pentru desvoltarea schimburilor româno-engleze va fi adusă la cunoştinţa delegaţiei. Nu va scăpa nici un amănunt- Iată de ce credem că metoda aceasta de a cere consultaţii şi păreri celor care fac afaceri şi vor avea de făcut afaceri cu Anglia, este cea mai potrivită. De altfel ea formează un sistem de cercetare şi informare caracteristic Englezilor. Comerţul şi industria românească sunt cinstite că li se oferă prilejul unei consultări deschise, iar oficialitatea care doreşte realmente o cât mai mare apropiere economică cu viaţă, engleză, nu are decât de mulţumit că particularii îi dau tot concursul în această direcţiune. |urmiările şi mrosperila» Lp.*erumunică Zile trecute s’a întrunit la Paris consiliul Camerei de comerţ internaţionale. După cum s’a anunţat la timp, preşedintele comisiunei pentru expansiunea schimburilor a prezentat un raport de o însemnătate deosebită. Raportul se referă la influenţa covârşitoare a încordării politice, adică a temerilor continue de războiu şi a înarmărilor, asupra conjuncturii economice mondiale. Nu mai stăruim asupra cuprinsului acestui raport. Ne mulţumim doar să ne oprim aci la un fragment din referat, prin care se încearcă să se risipească odată pentru totdeauna iluzia multora că activitatea de înarmare, a adus o binefacere reală pe pieţele lumii. In acelaş fragment din raport se stărue asupra rezultatelor nenorocite ale concurenţei mondiale „de prestigiu". Guvernele şi unele cercuri de afaceri au crezut şi mai cred că programele de înarmărit cari ocupă şomeuri şi dă de lucru fabricilor aduc cu adevărat prosperitatea economică, friticil ternaţionale socoate altfel. Aceste semne aparente de îmbunătăţire a situaţiei economice nu sunt decât trecătoare şi pentru cercetătorii care studiază cu mai multă atenţiune evenimentele şi schimburile comerciale pe plan mai mare, international, ele apar dimpotrivă ca o piedică pe drumul unei refaceri a economiei mondiale. 1 /fo />0*MO«Z !*•_ vil' V uwik-/ V UC- H/HI'W ţ (’IV* Balanţa comercială şi standardul de viaţă Intr’un articol publicat în revista „Libertatea“, d. I. Mătăsaru afirmă că un excedent de export nu înseamnă totdeauna o situaţie economică prea bună. De aceea —■ spune d. Mătăsaru — nu soldul excedentar al balanţei poate constitui ţelul suprem al efortului nostru în materie de politică economică. In sprijinul afirmaţiei sale, autorul prezintă unele cifre asupra consumului românesc. Dacă produselele luate drept criteriu nu sunt tocmai fericit alese — căci standardul de viaţă nu se poate măsura după cantităţile de ceai, cacao sau cafea ce se consumă într’o ţară, nu e mai puţin adevărat că finele cifre sunt totuşi concludente In România se consumă 5,2 kgr, zahăr pe an şi pe cap de locuitor, când în Anglia, de exemplu, se consumă 43,7 kgr. în Statele Unite 42,8 kgr., în Elveţia 36,1 kgr. etc Standardul de viaţă al consumatorului român este fără îndoială scăzut. Totuşi, astăzi un excedent de export însemnat contribue la ridicarea standardului de viaţă al populaţiei. De multe ori, preţurile produselor noastre pe pieţele străine erau dictate, în parte, deoarece exportul se afla în mâinile celor ce nu erau şi cumpărători. Astăzi produsele noastre sunt solicitate de pretutindeni şi statele mari din Occident se arată gata să facă sacrificii pentru a micşora decalajul dintre preţurile noastre şi cote mondiale. Statul însuşi intervine în formarea preţurilor de export, prin prime acordate producătorilor , nu se mai poate spune că produsele noastre nu sunt valorificate. Iar dacă producătorul obţine pentru produsul muncii sale un preţ bun, e firesc ca el să devină şi un bun consumator. Iată dar, că problema consumului intern e strâns legată de nivelul preţurilor de export şi deci de export însuşi. Ţara noastră, prin structura sa are neapărată nevoe de un Puternic excedent de export, deoarece acoperirea obligaţiunilor de plata ale Statului în străinătate se face cu devizele provenite din contra- valoarea mărfurilor vândute peste graniţă. Noi nu avem un turisnt desvoltat, o flotă comercială puternică sau datorii de încasat în străinătate, care să ne aducă devize. Am puteai spune că veniurile balanței comerciale se confundă (Continuare în nan- 3-a).