Evangelischen obergymnasiums, Bistritz, 1934
Directorul Ernst Ihl. Din toiul activităţii sale neobosite care părea că încă nu şi-ar fi ajuns culmea, ni l-a răpus o moarte prea timpurie. Atâta timp cât era sănătos, o sete nepotolită de fapte mari îl îndemna să lucreze pe toate tărâmurile de activitate ale vieţii noastre naţionale. Acei cari aveau putinţa să observe acea nelinişte a muncii sale de toate zilele şi acea grabă cu care-şi îndeplinia multele şi diferitele sale datorii, aceia aveau impresia, ca şi când presimţirea unui sfârşit pripit ar fi cerut de la el prestaţiile ceie mai încordate ale puterii sale de muncă, pentru a putea realiza fecundele sale planuri. Ca om încă tânăr, răposatul director a ajuns a fi unul dintre fruntaşii vieţii noastre publice. La toate deciziunile însemnate, în viaţa societăţilor noastre precum şi lupta vieţii politice, cuvântul său era de mare importanţă. Necontenit şi fără a se cruţa, se lupta pentru interesele poporului său, în special pentru interesele şcolii noastre care se bucura de toată iubirea sa. Activitatea sa a lăsat aici urme vizibile, căci el era în toată firea sa un om al faptelor, al vieţii practice. Prin aceasta se caracterizează şi activitatea sa dăscălească, în tainicul domeniu al cercetării ştiinţifice n’a păşit. Feluritele datorii ale vieţii sale nu-i dădeau răgazul să se ocupe de lucrări ştiinţifice. Cu atât mai mult se interesa de datorinţele educatorului. Aici ieşia prea bine la iveală că era om gata să ajute totdeauna cu drag pe cel nevoiaş. Viaţa de toate zilele, mecanismul vieţii şcolare le urmârea cu o deosebită atenţie. A înţelege micile nevoi şi griji ale şcolarilor săi, a înfrâna sburdălnicia tinereţei cu o bunătate plină de înţelegere, a interveni cu o energie serioasă acolo, unde dau de înfrânat vadite greşeli morale, a fi prin cuvinte şi fapte totdeauna un model de ordine şi sârguinţă pentru elevii săi —iată trăsăturile cari oglindesc cu fidelitate firea şi activitatea sa. Astfel sta în mijlocul elevilor săi, îndemnându-i şi stimulându-i, fiind strâns legat de ei printr-o adâncă înţelegere reciprocă. Directorul Ihl începea tocmai să-şi desfăşure marea şi prevăzătoarea munca a vieţii sale. Activitatea sa neobosită şi prea bine organizată ar fi putut face încă mari servicii şcolii noastre. O soartă neînduplecată l-a secerat prea de timpuriu pentru el şi pentru noi, l-a răpit din mijlocul colegilor şi şcolarilor săi înainte de a-şi fi putut desvolta toate aptitudinile sale. Dacă ne gândim, ca cee ce ar fi putut ajunge el încă pentru noi, îl jelnim cu atât mai mult. ii vom păstra totdeauna o respectuoasă pomenire.