Biserica şi Şcoala, 1924 (Anul 48, nr. 2-50)
1924-01-14 / nr. 3
Anul XLVIII. ABONAMENTUL: Pe un an _______ 40 Lei. Pe jumătate de an _ _ _ _ _ 20 Lei. Arad, 14-27 Ianuarie 1924. ŞI ŞCOALA REVISTĂ BISERICEASCĂ, ŞCOLARĂ, LITERARĂ ŞI ECONOMICĂ, odată în săptămână. DUMINECA, Nr. 3, REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Arad, Strada EMINESCU Nr. 35. Telefon pentru oraş şi judeţ Nr. 286. Bobotează în Arad. Când m-am deşteptat era o dimineaţă plăcută şi limpede cu soare căldicel de primăvară. Ca în zile de mare praznic, clopotele de la catedrală dădeau — parecă — un sunet metalic prelung şi mai apăsat, ca un glas ce iese din bolta veacurilor trecute, să mustre lumea rea şi ignorantă de azi. Ele recheamă, ceea ce a fost, şi osândesc ceea ce este, pentru că este o nesfârşită depărtare morală în care ne găsim, faţă de un trecut aşa de apropiat. Naintea sfântului altar mă cutremur şi gândul meu îşi ia zborul îndărăt, ia şirul lung de Episcopi şi preoţi, cari în acest loc sfânt, au ridicat ochii spre cer, suspinând într’o nătrejde mai bună pentru legea şi neamul nostru, şi şoptind tainic rugăciunea: „Doamne revarsă lumina cunoştinţei tale peste poporul românesc“. De aici din altarul catedralei din Arad, ţâşneşte partea cea mai glorioasă din istoria diecezei Aradului, istoria unui trecut spintecat de mari şi îndelungate dureri, dar încununată de cea mai strălucită izbândă. Azi sfânta liturghie este pontificată de zece preoţi cucernici, a căror feţe radiază de bucuria praznicului, dar şi de o legitimă mândrie, căci ei sunt reprezentanţii religiei dominante din scumpa noastră patrie. Răspunsurile liturghice sunt executate cu o punctualitate şi preciziune rară, de corul mixst din Arad, condus de abilul profesor A. Lipovan. Frumoasa şi spaţioasa noastră catedrală să dovedeşte prea mică faţă de afluenţa mare de creştini din toate straturile societăţii. Inteligenţa să prezintă foarte bine. Fix la oarele 11 îşi face apariţia în uşile catedralei, preoţimea celebrantă, în splendide ornate bisericeşti în modul următor: Ioan Cioară, Florea Codrean, Eugen Crăciun, Simion Stana, Alexa Popovici, Vasile Olariu, Dr. Teodor Botiş, Trăian Văţian, Dumitru Muscan şi sub baldachin cu Sf. Evanghelie păr. Mihaiu Păcăţian. Afară ne aşteaptă o mare de capete; piaţa catedralei este tixită de public. Aici e muzica militară şi viteaza noastră armată. La un moment dat goarnele anunţă sosirea vitejilor generali Scărişoreanu şi Manu, urmaţi de o falnică suită de oficeri, toţi în mare ţinută. In sunete armonioase ale muzicei militare, în dangătul lugubru al clopotelor, procesiunea se pune în mişcare, înainte merge tineretul cu sfintele prapori, urmează 20 de băeţi îmbrăcaţi în stihare albe, purtând ripizi şi făclii, apoi cucernicii preoţi, notabilităţile, muzica militară, trupa şi un public imens pe care abea îl poţi cuprinde cu ochii. Momentan lângă baldachin pe lângă cei doi generali cu frumoasa suită de oficeri, observ toată crema societăţii din Arad, în frunte cu d. d. ministru Goldiş, prefectul Georgesc, primarul Robu etc. etc. Procesiunea traverseaza strada I. Meţianu, bulevardul Regele Ferdinand, şi pe lângă pomposul palat cultural se îndreaptă spre spumoasele ape ale Murăşului nostru. — E o vreme admirabilă, mulţimea de credincioşi îşi scaldă privirea în razele calde ale soarelui dătător de viaţă. Aradul! Gloriosul şi istoricul nostru Arad e în plină sărbătoare. Toate stradele moară într’o imensă pădure de draperii. Naintea palatului cultural se ataşează procesiunei şi P. Sa părintele Episcop Ioan, care ne aşteaptă îmbrăcat în ornate arhiereşti de-o frumseţe rară, cu coroana pe cap şi toiagul în mână. Ajunşi la ţărmurii apelor preoţimea se postează pe un podiu înbrăcat în draperii naţionale, şi P. S. Sa încunjurat de cler săvârşeşte sfinţirea apelor şi când intonează troparul: „In Iordan botezăndu-te tu Doamne...“ muzica militară intonează un imn religios, armata se descopere şi dă onorurile, iar de pe partea contrară a Murăşului tunurile trag 21 de salve, anunţând lumei creştine, că în aceste clipe sfinte şi solemne, Duhul Sfânt se coboară peste ape. Apoi P. S. Sa urmat de preoţime şi de doi generali păşeşte pe puntea construită peste apele răului, şi aruncă sf. cruce în undele apelor, pe care o scoate cu o isteţime uimitoare, creştinul Ciutina. A urmat stropirea publicului cu aghiazmă sfinţită şi sărutarea sf. cruci.