Buna Vestire, iulie 1937 (Anul 1, nr. 102-127)
1937-07-02 / nr. 102
Basarabia şi mişcarea legionară Se împlinesc douăzeci de ani de când, dincolo de Nistru — adică, mă înţelegeţi, pe ruinele fostei împărăţii pravoslavnice — armatele Satanei au început să Se războiască cu Dumnezeu. Şi tot atâţia ani de când, dincoace de Nistru, peste două milioane de moldoveni, trăitori din moşi strămoşi pe meleagurile Basarabiei, au îmbrăcat haine de sărbătoare şi, toţi ca unul, au preamărit fericitul eveniment al reîntoarcerii la Patria Mumă. Ruşii au plătit, cu sânge, slăbiciunea conducătorilor lor, iar noi, românii, am câştigat un proces care se judecă de peste 100 de ani! De-atunci, Nistrul a devenit hotarul dintre două lumi. In Împărăţia lui Izrael — aşa credea «neamul ales», călăii revoluţiei, cari nu şi-au dat seama cum evoluiază şi unde sfârşeşte criminala lor acţiune de «mare transformare socială» — începe BAIA de sânge : dărâmarea bisericilor şi asasinarea Preoţilor; exterminarea «burjuilor» şi jefuirea bunurilor individuale ; ridicarea borfaşilor la rangul de «tovarăş-conducător» şi nimicirea oricărei licăriri de dreptate socială. Prin foc şi sabie, bestiile roşii au reuşit să subjuge, să reducă în stare de sclavie, un popor de peste 150 milioane de suflete! Noi însă, datorită înţelepciunii norodului românesc care nu s’a lăsat orbit de lozincele demagogilor, ci, dimpotrivă, a ascultat glasul naţionaliştilor democraţi, am scăpat — slavă lui Dumnezeu — de experienţa marxistă. Cu toate că, după marea bucurie a Unirii, ţărănimea din această parte a ţării —trădată de conducătorii pe cari i-a ales «de bună voie»! — a avut de înregistrat extrem de multe decepţii. Astfel, Răzeşii şi Mazâlii s’au dovedit vrednici de a înfrunta trădarea conducătorilor, fără a cădea pradă comunismului plin de sălbătăcie. Ei au suportat toate necazurile şi şi-au dus — cu pumnul încleştat şi cu stomacul gol! — sarcina mizeriei, cu gândul că odată şi odată, Dumnezeu le va face şi lordreptate... Un moment de rătăcire. Era în primăvara anului 1930, când, după doi ani de guvernare naţional-ţărănistă, ţăranii s’au convins că şi aceia ce — 8 ani şi şir — le-au promis câte’n lună şi’n soare, au fost nişte demagogi ordinari, în solda finanţei jidoveşti. Agenţii comunişti, profitând de această nouă decepţie, cutreerau satele şi injectau serul marxist. In vreme ce ţărănimea, decepţionată, nu mai credea în nimeni — prea a fost amăgită şi exploatată ani dearândul, — iar, pe de altă parte, agenţii Moscovei căutau să-i exploateze mizeria, ca trimisă de Dumnezeu, apare mişcarea legionară. După o adunare la Cahul, vestea despre mişcarea legionară s’a răspândit ca fulgerul în toată Basarabia. Ţăranii colportează declaraţiile Căpitanului, făcute la Cahul: «Am spus acestei ţărănimi basarabene, pe care o vedem că aşteaptă un cuvânt de mângâiere şi pe care n’o a- l dusesem eu aici, în numărul acesta I covârșitor, ci marile ei dureri: — Că noi nu vom lăsa-o uitată în robia jidănească, în care zace astăzi. Că ea va deveni liberă, stăpână pe rodul muncii ei, stăpână pe pământul ei, stăpână pe tara ei. Că zorile zilei celei noui a neamului se arată. Că în lupta începută ea să dea numai CREDINŢA — CREDINŢA PANA TA MOARTE — şi va primi, în schimb DREPTATE ŞI MĂRIRE». După adunarea de la Cahul din 1930, în vara anului 1932 — cu ocazia alegerilor — legionarii iau pentru prima dată contact cu ţăranii din Basarabia. Şi, cu toate că, datorită «libertăţii alegerilor», legionarii au f°st împiedicaţi să pătrundă la sate, legiunea a luat peste 20.080 voturi în jud. Tighina, Cahul şi Bălţi, ar fi luat mai mult, dacă s’ar fi furat mai puţin. Dar mişcarea egionară este mai bine cunoscută, apreciată şi urmată de românii cu sufletul nealterat, începând cu toamna anului 1933, când, după cum se ştie, legionarii s’au bucurat de mare atenţie din partea Instrumentelor iudeo-masonice... Astăzi, pentru Basarabia, mişcarea legionară înseamnă: zid puternic contra acţiunilor iudeo-comuniste, obstacol în calea demagogiei iudeo-naţional ţărăniste şi nădejdea vremurilor de mai bine pentru bietul ţăran obijduit. De aceea, Basarabia crede în victoria legionară ! Sergiu Florescu Delegaţie română în audienţă la cancelarul Hitler BERLIN. — Delegaţia română care a participat la congresul organizat de asociaţia germană din Hamburg, «Kraft durch Freude», a fost primită în audienţă oficială ded. Adolf Hitler. Delegaţia, în frunte cu d-nii generali I. Manolescu şi I. Rădulescu, a prezentat calde mulţumiri pentru ospitalitatea şi atenţia arătată grupului român. D. Adolf Hitler s-a întreţinut amical cu fiecare în parte, admirând portul românesc, al grupului de doamne românce, care i-a oferit un buchet de fieri cu tricolorul românesc. Blj WA VESTI Bfe Rezultatele alegerilor din ţară Sucetul partidelor naţionaliste LA TIGHINA Naţional creştinii 15972 v. Liberalii 6.142» Nat. Ţărăniştii 4.942 » Georgiştii 2.059 » Front. Rom. 1.603 » Lista independentă a pistruiatului Zipstein 2.118 » Naţional Creştinii au luat toate mandatele în număr de 12. LA CETATEA ALBA Liberalii au luat 100 mandate, Nat. Creştinii 69, Nat. ţărănişti 46, Listele cetăţeneşti 45, Front Românesc 21, Georgiştii 2, Lista independentă 2 Iată dlar că şi moldovenii basarabeni au priceput în sfârşit că banditul pistruit, Zipstein care le-a furat ultimul codru de mămăligă, trebue alungat cu pietre din casa lor. tru până acum rezultatele sunt următoarele: Corn. Mitocul Dragomirnei 4 mandate P. N. C. 1 mandat partidul nat. liberal guvernamental. Corn. Scheia 3 mandate P. N. C. 2 mandate guvernamentalii. Corn. Plavalar 3 mandate guvernamentalii, 2 mandate P. N. C. Corn. Buninţi 3 mandate guvernamentalii, 2 mandate P. N. C. Corn. Mihoveni 3 mandate, P.N-C. 2 mandate guvernamentalii. Partidul naţional ţărănesc n’a trecut nici într’o comună peste 70 voturi, deci nu a luat nici un mandat. Săracii. LA BRAŞOV BRAŞOV, 29.—Astăzi au avut loc alegeri pentru consiliul judeţean în udeţul nostru Rezultatul pe întreg judeţul este următorul: Liberalii: 8298 voturi, vaidiştii: 2821; gorgiştii: 2237; naţionnal-ţărăniştii: 3580; naţionali-creştin: 993 şi hitleriştii saşi: 2619 voturi A ieşit întreaga listă liberală, în frunte cu d. ing. Ionică, fost senator şi Iancu Nan, fost prefect„ LA SUCEAVA, ŢĂRĂNIŞTII N’AU LUAT NICI UN MANDAT SUCEAVA. — La alegerile complimentare ce au avut loc în jud. no» Aeronautica în U. R. S. S. (Continuare din pag. sa) ridicat în formă. Pentru că de la dărâmarea Ierusalimului de către Titus, e pentru prima oară în lunga şi jalnica lor istorie de nomazi, când nu mai au cum sa ia apărarea coreligionarilor lor sancţionaţi, nici să ridice protestul lor viclean şi desperat împotriva huliganilor In adevăr, ei au putut să se lamenteze în voie după izgonirea din Spania; au putut să se sbată cu disperare împotriva Germaniei, spre a face dificultăţi regimului naţional-socialist. Dar împotriva bolşevicilor nu pot zice nici pis. PENTRU CA BOLŞEVISMUL ESTE OPERA LOR DE POSEDAŢI. Iar masacrele anti-«trotzkiste» de astăzi, sunt o slabă şi tardivă compensaţie pentru trei veacuri de necontenite conspiraţii revoluţionare; pentru uciderea mişelească a Regelui Ludovic al XVI- lea şi a Ţarului Nicolae, ca şi pentru masacrarea hidoasă, laşe, fantastic de monstruoasă, a zecimi de milioane da creştini atât în Rusia, cât şi in Germania, Ungaria şi numeroase alte ţări. Incolţifi acum de aproape, răufăcătorii jidani nu ştiu ce să mai facă, cum s’o întoarcă. Marile democraţii occidentale, in neputinţă manifestă de a se mai apăra ele singure, nu mai au curajul să ia apărarea acestor aliaţi deveniţi oHoşi. Iliderişti nu pot deveni pe faţă, fiindcă în afarăde faptul că ei au încercat necontenit să ridice lumea întreagă împotriva regiptului naţional socialist, fără a reuşi însă, Fuehrerul e prea înţelept spre a tolera macat Mânuiala că, Germania ar, puigfi fasi Hi, prestigiul ei o pavăză petitfîi nişte biaaii demascafi şi aflaţi pe punctul de a fi traşi în faţa unei instanţe internaţionale de judecată. Iată de ce, până la rezolvarea unei probleme cu desăvârşire insolubile, d-nii Burch Braunstein, Albert Honigman, Hefter şi ceilalţi, împreună cu tot neamul lor de bandiţi, nu vor avea alt subiect de discutat decât acela al recordurilor aviaţiei din U. R. S. S. Nicolae Bogdan Cozile de topor (Continuare din pag. I-a) din pumni de umilirea ta neroadă? Ce credinţă te mână împotriva celor ce poartă steagul unei credinţe? Ce foc lăuntric te arde, ce gând te iluminează, ce ideal te însufleţeşte? Cu ce-ţi îndreptăţeşti ambiţia de a fi conducătorul unui corp care te refuză? In afara căruia te-ai situat? Eu te cunosc bine canalie, Cain renăscut sub mii de fete și cu mii de nume. Cu monoclul negru — ca golul lipsei tale de suflet — căci Dumnezeu pentru a ne arăta pe acel înfrățit cu fiul dracului, Va însemnat cu betegeală fizică. Cu coc democratic sau cu ochii cercănăţi ’de boele Te-am cunoscut laş, când tirşn cân’d eşti puternic. '■ totdeauna slpjă altor, Jttfjjygi suhţifei şi eşti sluit ■an Răscoală Noul ministru cehoslovac D. Veverka, noul ministru al Cehoslovaciei la București va sosi pentru a-și lua în primire postul, în primele zile ale lunii iulie. Roadele demagogiei ţărăniste la Muscel Ziarele de dimineaţă ne aduc ştiri deosebit de grave asupra unor „incidente electorale” petrecute în Muscel, acest nenorocit judeţ bântuit de tuberculoză, sifilis şi de demagogia internaţional-ţărănistă. Duminecă 27 iunie a. c. în timpul propagandei electorale pentru alegerile comunale, un avocat pe nume Adamescu — agent naţional-ţărănist şi membru în gărzile ţărăneşti — a tras cu revolverul şi a rănit grav în abdomen pe ţăranul Ioan Vlad din comuna Călineşti. Tot Duminică, un alt ţărănist a lovit cu un drug de fier pe locuitorul Dolchiţă, în apropiere de comuna d-lui Ion Mihalache, (Topoloveni). „Autorităţile au luat măsuri (?) spun ziarele. Acestea sunt roadele demagogiei ţărăniste! Aşa se răspândesc râuri de ură şi de amar! Aşa aţi stricat liniştea raţelor, aţi învrăjbit pe adevăraţii conducători ai ţărănimii. Aţi batjocorit mişcările naţionaliste şi tot ce este mai curat în ţara asta. De la răsboiu încoace — cum spunea Octavian Goga în parlament cu accente de adevărată revoltă, — dv. în loc să veniţi să construiţi, să aşezaţi pe temelii solide o ţară care-şi vindeca rănile răsboiului aţi venit să dărâmaţi ce făcuseră alţii, să stricaţi şi să semănaţi ură! Noi suntem siguri că bunul simţ al poporului se va trezi la vreme, şi va reacţiona. Incheia rândurile acestea ca să ias loc şi altor dureri. Şi altor proteste. Şi altor nelegiuiri pe care ţara trebue şi e datoare să le cunoască şi să le sancţioneze când va sosi ceasul biruinţii. Până atunci trebue pusă stavilă demagogiei şi crimei internaţional-ţărăniste! O polemică ştiinţifică între p. prof. Handieiul şi Taşcă Cercurile noastre ştiinţifice au fost viu interesate în ultima vreme de o polemică între d-nii prof. Manoilescu şi Taşcă asupra corporatismului şi asupra problemelor economice în legătură cu această doctrină. D. Taşcă profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale a publicat în numărul din Ianuarie—Februarie 1937 al Analelor Economice şi Statistice un studiu de 70 pagini sub titlul «Liberalism şi Corporatism» destinat să combată doctrina domnului Manoilescu expusă în cunoscuta sa lucrare «Le siecle du corporatisme». Cu acest prilej d. Taşcă a reluat şi o critică pe care o făcuse pe vremuri lucrării d-lui profesor Manoilescu «La theorie du protectionisms et de l’échange international» astfel că studiul său din Analele Economice şi Statistice reprezintă în acelaş timp şi o critică a doctrinei personale a d-lui profesor Manoilescu în materie de corporatism şi o critică a teoriei sale asupra protecţionismului şi a schimbului internaţional. La aceste critici d. profesor Manoilescu a răspuns în numărul din Martie—Aprilie—Maiu al Analelor Economice şi Statistice printr’un studiu de 71 pagini întitulat: Doctrinele şi teoriile noastre în lumina criticei, în care examinează obiecţiunile d-lui profesor Taşcă în ceace priveşte doctrina «a corporatistă care este aceia a corporatismului integral şi pur precum şi criticele aduse teoriilor sale economice. Nici nu apăruse acest studiu-răspuns al d-lui Manoilescu când d. profesor Taşcă, luând cunoştinţa de la tipografie de conţinutul său, a scris un articol într’un săptămânal ■ în care — prin deosebire de tonul relativ calm al polemicei urmate până acum — d. Taşcă întrebuinţează expresii neobişnuite în polemicele dintre oamenii de ştiinţă şi dintre profesori. Am anunţat în ziarul nostru că d .profesor Manoilescu va răspunde şi acestei manifestări — bineînţeles pe un ton corespunzător — atunci când d. profesor Taşcă îşi va fi dat replica sa complectă. In lumea universitară şi intelectuală a ţării, această discuţie pasionează foarte mult, iar unii socotesc că din partea d-lui Taşcă ea nu este lipsită de un anumit substrat politic, având în vedere poziţia sa recentă în partidul naţional-ţărănesc. Pentru cititorii noştri credem interesant să reproducem finalul răspunsului d-lui Manoilescu către d. Taşcă de care am vorbit mai sus. Dar, fiindcă suntem pe acest teren am fi avut un ultim cuvânt de spus, D. Taşcă conchide de mai multe ori in critica sa, în chip sintetic și definitiv: «Teoria d-sale (a noastră) bazată pe productivitatea superioară a industriei, dezvoltată în cartea publicată în limba franceză «Theorie du protectionism«» etc., este cu desăvârşire falsă» (pag. 38). «Această teorie (a schimbului internaţional) este falsă şi din punct de vedere doctrinar (pag. 54). «Numai datorită acestei erori a putut să construiască (d. Manoilescu) o teorie a cărei falsitate se verifică la fiecare pas», (pag. 62). «O teorie pe care sperăm că am dovedit-o a fi falsă şi dăunătoare intereselor noastre naţionale», (pag. 69). Aşadar, după d. Taşcă de astăzi, teoria noastră nu este contestabilă numai în unele puncte sau în unele concluziuni ale sale, ci este total falsă. Ca atare, o asemenea teorie nu ar putea niciodată să dea unei lucrări ştiinţifice — oricât de seducător şi ingenios ar fi scrisă — nici valoare şi cu atât mai puţin, strălucire. Şi totuşi ce a scris oare d. Taşcă de ieri — şi nu mai departe decât în 1931 — sub proprie semnătură? A scris: «Această lucrare (Teoria protecţionistă) a fost un adevărat eveniment în lumea economică» şi mai departe: «Lucrarea d-lui Manoilescu rămâne cea mai strălucită lucrare economică publicată de azi român în ultimele decenii». Cu riscul de a-şi supăra atâţia prieteni — de azi! — d. Taşcă ne-a dat în 1931 această recunoaştere şi acest omagiu prea binevoitor, care face să sufere modestia noastră. Ii mulţumim. Şi lăsăm viitorimea să aleagă între cele două opinii extreme ale distinului profesor.» Vom ţine în curent pe cititorii noştri cu desfăşurarea acestei polemici- In lanţurile capitalului strein Lupta pentru românizarea industriei miniere Acţiunea inginerilor renaniţi „danenia“ cozilor de topor Adunarea generală a inginerilor ţinută la Ploeşti din fruntea societăţilor streine Membrii Asociaţiei inginerilor şi tecmnicienilor din industria minieră, s’au întrunit la Ploeşti, în adunare generală extraordinară, pentru a desbate una dintre cele mai actuale probleme: românizarea industrii miniere şi atitudinea corpului ingineresc faţă de dictatura pe care o exercită anumite întreprinderi streine, în ţara noastră. D. Florentin Demetrescu, preşedintele Asociaţiei inginerilor şi tehnicienilor din industria minieră, a făcut o amplă expunere asupra luptei de românizare a industriei miniere, dusă de asociaţie, în ultimii doi ani, subliniind — cu mult curaj — toate dificultăţile cauzate de aceia cari sunt în slujba intereselor societăţilor streine. Evidenţiind realzările asociaţiei, realizări ce constituie tot atâtea manifestaţiuni de afirmare a rolului inginerului român, în viaţa economică a Ţării Noastre, d. Florentin Demetrescu,arată momentul când s’a declanşat lupta între Asociaţie şi capitalurile streine, adunarea la ordinea zilei a legii minelor. Cu prilejul discuţiei şi alcătuirii legii minelor, Asociaţia inginerilor a fost solicitată să înainteze un memoriu — fiind cunoscătoare a nevoilor industriei miniere şi mai ales fiind obiectivă în opinii, neavând interese materiale în această chestiune. După cum e şi natural, la memoriu prezentat ministerului şi foru înainte de a fi ingineri, noi suntem români şi trebueşte să ne gândim nu numai la ziua de astăzi, ci şi la desvoltarea în viitorul depărtat a industriei miniere în ţara noastră. Căci dacă efemeritatea guvernelor noastre nu le dă răgaz de a se ocupa de problema bogăţiilor miniere ale ţării noastre, din punctul de vedere al veniturilor momentane menite să acopere golurile bugetare este de datoria noastră cari reprezentăm continuitatea în desvoltarea industriei miniere, să facem propuneri pentru stabilirea în timp a unei politici miniere în cadrul intereselor economiei naţionale. Este o datorie faţă de părinţi şi strămoşii noştri cari cu sângeroase sacrificii ne-au lăsat aceste bogăţii, este o datorie faţă de generaţiile viitoare cărora trebue să le asigurăm pentru cât mai multă durată o viaţă cel puţin tot atât de bună ca aceea pe care o trăim noi. Aci vine partea unde perfecta înţelegere momentană între inginerii români şi întrepriprinderile cu capita streețt dispare. Căci întreprinderile au o activitate efemeră și le convine să o considere ca atare, în timp ce inginerii români tind instinctiv la o activitate DE PERMANENTIZARE, CĂCI NEAMUL ROMANESC NU ESTE EFEMER Cuvântul «instinctiv» nu este lud la întâmplare căci el cuprinde raţiuni mai profunde cari nu se pot sesiza la prima vedere. Tendinţa de permanentizare a exploatărilor miniere satisface instinctul de conservare al neamului nostru, căci asigură în timp apărarea naţională. Tendinţa de permanentizare a exploatărilor miniere asigură o cât mai îndelungată stare de înflorire a economiei naționale. Asigură o constantă în veniturile Statului și deci o posibilitate de realizare a programelor stabilite. Asigură posibilitatea de înstărire în timp a masselor de lucrători. Asigură debușeu pentru plasarea generaţiilor viitoare de ingineri. Asigură posibilitatea n timp pentru crearea de industrii conexe. Asigură valorificarea la interiorrilor competente, propuneriie Asociaţiei, s-au rânduit pe axa naţională: 1. Interesele statului, deţinătorul bogăţiilor naţionale, a tuturor zăcămintelor miniere. 2. Interese capitalurilor româneşti, cerând susţinerea lor de către stat. 3. Interesele muncii româneşti, primatul muncii naţionale. „Vă închipuiţi — sp pune în supunerea făcută la Ploeşti d. Florentin Demetrescu — că, întreprinderile cu capital strein nu puteau săă permită în ţara românească, tnde sunt obişnuite să facă ce vor, o asemenea cutezanţă din partea inginerilor români. Au pus imediat chestiunea de încredere , care va să zică, inginerii din serviciul nostru, recomandă Statului să ajute societăţile româneşti? Atunci sunt contra noastră. Pentru că dacă eşti în serviciul lor şi primeşti un salariu de la ele, eşti obligat să cari cu ultima vlagă, Statului, să împartă toate terenurile lui cunoscute sau necunoscute societăţilor la cari lucrezi, altfel nu meriţi să iei leafa şi gşti tuun de dşte afară, întreprinderile nu ne angajează în serviciu decât dacă suntem ingineri, dar când ne plătesc, nu pretind numai muncă, cunoştinţele şi devotuţiunea, ci vor să ne ia tot în acel preţ şi inima şi demnitatea şi conştiinţa naţionalăîn timp a bogăţiilor miniere, prin creare de industrii. Inginerii români sunt aceia cari sunt cei mai indicaţi să simtă şi să cunoască problema minieră în ţara noastră. Ei sunt singurii cari prin manifestaţiunile lor pot să atragă atenţiunea guvernului şi opiniei pubice asupra greşelilor cari vor impieta asupra intereselor generale ale Statului nostru. De aceea asociaţia industriaşilor de petrol a căutat de la început să ne aibă în mână, pentru a ne împiedeca întotdeauna să semnalăm pericolele cari ameninţă interesele noastre naţionale prin felul cum se exploatează bogăţiile minime în interesul numai al capitalurilor. Pentru aceasta au căutat prin toate mijloacele să ne impună ca preşedinte al nostru pe preşedintele lor. Au căutat să menţină situaţia inginerului intr’o nesiguranţă continuă, fără casă de pensii, fără de orice fel de asigurări. LA DISPOZIŢIA ŞI ARBITRAJUL PATRONATULUI. Şi pentru ca sentimentele noastre româneşti nu pot să se aprobe intenţiunile, caută să se sprijine mai mult pe străini şi pe minoritari. DE ACEEA IN CONTRA ROMANILOR TEROARE ŞI MASURI SEVERE, PENTRU A LE PARALIZA ORICE SIMŢĂMÂNT NAŢIONAL. Problemele minntere sunt prezentate guvernului de către capitalurile streine în sensul intereselor lor, cam sunt contrarii intereselor statului. Guvernul nu se poate informa la specialişti pentru că cei de sus sunt supral saturaţi cu bani, iar cei de jos sunt terorizaţi. Aceasta este atitudinea reală şi raportul de fapt al conducerilor întreprinderilor faţă de interesele Statului nostru şi faţă de inginerii români. In această atmosferă, memoriul asociaţiei noastre privitor la legea minelor aprovocat atacul care s’a deslănţuit contra asociaţiei noastre, dar mai ales, contra conducerei, căci întreprinderile străine au convingerea că dacă vor reuşi să schimbe conducerea asociaţiei noastre serviismul se va restabili. DAR SE ÎNŞEALĂ, CĂCI SUNT MAI MULŢI ROMANI DINTR’O BUCATA IN ŢARA NOASTRA DECÂT „COZI DE TOPOR”. lui nostru a fost acelaş „binevoitor" de totdeauna al asociaţiei noaste de Ing. Osiceanu. D-sa a convocat la „Distribuţia” pe reprezentanţii întreprinderilor cu capital strein şi a discutat planul de sabotare. D-sa vrea scăderea cu orice chip a prestigiului asociaţiei noastre, pentru care toţi ceilalţi ne-am devotat şi activăm. D-sa este acel care a lichidat averea materială a asociaţiei noastre şi urmăreşte acum scăderea prestigiului ei moral. Ii garantăm, că după cum am veghiat pentru a lua măsuri să reparăm dezastrul material, tot astfel vom fi strajă şi ne vom apăra capitalul moral. D-lor nu au acceptat cu nici un preţ să deslege inginerii în subordine de a lua parte la congres şi au,solidarizat cu d-lor şi pe celelalte întreprinderi cu capital strein, în aceiaşi atitudine. O CHEMARE ROMA. NEASCA LA LUPTA Intereselor streine nu le convine o asociaţie de inginerizate şi unitară, care să se ridice contra anumitor tendinţe dăunătoare intereselor noastre naţionale. Vor să aibă la îndemână o asociaţie, corp amorf, pe care să o întrebuinţeze ca masă de manevră în serviciul intereselor lor şi numai a lor. Dvs. sunteţi chemaţi astăzi no, pentru a decide asupra rostului asociaţiei noastre. Vreţi să vă maniestaţi sub auspiciile legilor cari ne profeg, în Interesele generate ale ţării noastre sau vreţi să rămâneţi aserviţii unor anumite persoane şi altor interese. De curajul şi unitatea ce o veţi va depinde soarta dvs. şi a celor cari vă vor urma, a încheiat d. Fl. Demetrascu. VORBESC COZILE DE TOPOR Printre cei 1oo de ingineri adunaţi la Ploeşti, s’au găsit şi dintre aceia care să se simtă «şifonaţi» de discursul d-lui Fl. Demetrescu. Şi imediat patronii societăţilor streine, s’au adunat, i-au organizat, şi au început «acţiunea» de protestare. Cozile de topor n’au lipsit nici de aici; au vorbit ca să-şi mulţumească patronii, atacând interesele statului român şi pe acele ale inginerilor români. Ni-i scârbă să re pomenim Şi numele; e îndeajuns că-i cunoaşte toată suflarea inginerească românească, care, prin elemente de valoare, a ştiut să-i pălmuiască aşa cum se cuvenea. Au fost huiduiţi şi puşi la punct ALEGEREA COMITETULUI După discutarea chestiunilor de ordin administrativ, în şedinţă ordinară ce s’a ţinut în după amiaza zilei de Duminică, s’a procedat la alegerea noului comitet de conducere a Asociaţie . Lupta a fost înverşunată, căci patronii societăţilor cu capital străin au exercitat o adevărată teroare asupra inginerilor români din serviciile lor, impunând cu cine dintru candidaţi să voteze Rezultatul votului, dovedeşte câ deşi cozile de topor în unire cu minoritarii s'au prezentat, la aceste alegeri, organizaţiile dinainte,, inginerii români au înregistrări o semnificativă biruinţă Iată membrii acţiunei naţionaliste cari au intrat în Comitetul Asociatiei: I. Bujoni, dir. Soc. «Petrosan»», M. Constantinescu, dir. «Creditului Minier», Florentin Demetrescu, președ. actual al Asoc. I. Gigurtu directorul general al «Micei», A. Krupenski, directorul Regiunei a II-a minieră, St. Nicolia, exploatator, Gh. Paulescu, ing. la «Concordia», A. Pleniceanu, ing. la «Concordia», M. Postolache, chimist la «Unică» şi harnicul inginer Rusu, D. Abrudeanu- de la Mica. Din categoria celorlalţi, reprezentând nu interesele româneşti, ci pe acele ale streinilor ce ne exploatează barbar, n’au intrat în comitet, cu toată teroarea deslănţuită, de cât trei. E bine să fie cunoscuţi: G. Ballif, A. Drăgulănescu şi D. Filipescu. D. Victor Dumitrecu, care deasemenea a intrat în Comitet, şi-a menţinut o atitudine de independenţă. Din frământările inginerilor ca şi din acţiunea advocaţilor, se desprind anumite constatări şi se pot trage anumite concluzii, le vom înregistra în curând. Nicolae V. Ilieşiu înainte de a fi ingineri suntem români Salutarea congresului ingmarkor Condamnabila atitudine a d-lui Osiceanu D. Florentin Demetrescu, arata anoî, modul în care a fost sabotat congresul asociaţiei. Am obţinut colaborarea tuturor membrilor noştri şi mai ales şi-au devotat activitatea pentru reuşita congresului nostru acei eminenţi colegi ingineri şi buni români cari sunt: d. ing. I. Gigurtu, directorul general al soc. „Mica”; d. ing. I. Bujoi, dir. gen. al soc. „Petroşani”; d. inginer M. Constantinescu, director general soc. „Creditul Minier”; d. dr. ing. C. Motaş, dir. gen. al soc. ,„Gaz Metan”; d. ing. Dinopol, dir. doc. „Sur”; d. prof. dr. Macovei, dir. gen. al inst. geologic; d. prof. dr. Popescu-Voiteşti, d. prof. dr. Cantuniari, d. inginer Dorin Nicolaescu şi d. Gen. Burileanu. Cu aceşti exponenţi ai industriei miniere româneşti, ca preşedinţi de secţiune ai congresului şi cu preşedinţia de onoare a d-lui ministru al industriei şi comerţului Vaier Pop, congresul nostru se prezenta cum nu s’a prezentat un concres vreodată. Dar întreprinderile petrolifere cu capital strein nu au nici o măsură din atitudinile pe cari şi le ingădue în ţara românească. Congresul trebuia sabotat şi amânat. Regisor al acestei acţiuni de sabotare a congresu Pa 9- 8