Buna Vestire, februarie 1938 (Anul 2, nr. 276-299)

1938-02-02 / nr. 276nr. 276

«BUNA VESTIRE» Din urmpă dimineaţa Asociaţia grena,­rată a inginerilor din România, A. O. I. şi-a ţinut adunarea generală anuală în palatul top. «Progresul silvic» din b-dul Takip Ionescu. A prezidat d. prof. Mihail Manoilescu, preşedintele asociaţiei. D. ing. Andrei Ionescu, secretarul ge­neral al asociaţiei, a expus pe larg ac­­tivitatea desfăşurată in cursul anului trecut. Ca şi in anii precedenţi — spune d-sa — primele în ordinea preocupărilor noas­­tre au stat marile revendicări profesio­nale ale inginerimii româneşti. 1. Concentrarea învăţământului tehnic superior în şcolile politehnice. 2. Legea pentru exerciţiul profesiunii şi purtării titlului de inginer şi pentru înfiinţarea şi organizarea corpului ingi­nerilor. 3. Legea corpului tehnic român. LOrg­anizarea întreprinderilor de lu­crări publice şi particulare. 5. Problema naţională a românizării in­tegrale ai profesiunii de inginerie; în­văţământul tehnic superior, muncii, teh­­nicei şi economiei întreprinderilor din ţară. NAŢIONALIZAREA MUN­CII, TEHNICEI ŞI ECO­NOMIEI ROMANEŞTI Mai departe d-sa arată că A.G.I.R.-ul este cea dintâiu asociaţie profesională din ţară care a atacat solid şi viguros, care a desţelenit primele brazde în pro­blema naţionalizării economiei ţării în­­general a profesiunii de inginer şi a muncii tehnice în special. La început cu timiditate, astăzi mer­gând ofensiva spre ţintă, forţa anima­toare şi directoare a A. G. I. R.-ului este ideia naţională integrală. CUVÂNTĂRILE LA RAPORT Vorbesc la raport d-nii ingineri:­­ Turlea, Frigura, Chiriac Alexandres­­cu, Isaia Niculescu, Emil Anastasiu, Florentin Demetrescu, Rantea şi Ion Şerban Popa ELIMINAREA INGINERI­­LOR EVREI DIN A.G. I.R. D. ing. ION ŞERBAN POPA, ca membru in consiliul asociaţiei, expri­mă omagii d-lui prof. Manoilescu pen­­­tru tot ceea ce a reuşit să realizeze­­A. G. I. R.-ul. Vorbeşte apoi despre acţiunea de românizare a tuturor sectoarelor de activitate şi arată contribuţia enormă a asociaţiilor profesionale de intelec­tuali Constatăm, azi, că dezideratele noas­tre sunt în curs de rezolvare. Noi, aici, la Agir, să continuăm acţiunea dusă până acum. Şi în primul rând să pro­cedăm cu eliminarea inginerilor evrei din asociație. (Adunarea, cu unanimitate de gla­suri, aprobat. Barourile au posibilitatea de a filtra prin ele înşi­le pe acei care au drep­tul de a pleda la bară. La noi, dacă nu se poate acest lucru, va trebui to­tuşi să susţinem sus şi tare eliminarea inginerilor evrei din instituţiunile de stat. Iar în aplicarea legii pentru per­sonalul românesc in întreprinderi să cerem a lua parte activă . D. prof. MIHAI LMANOILESCU, preşedintele asociaţiei, răspunde di­feritelor chestiuni puse de cei cari au ţinut cuvântări la darea de sea­mă prezentată de consiliu. Astfel, ideia ca inginerii să iasă din izolarea lor, nu numai prin for­maţii orizontale, ci şi prin coborî­­rea pe verticala socială, alături de muncitori, d-sa arată că a găsit-o bună. Rămâne însă de văzut, pentru fiecare caz, modalităţile. Cu privire la datoria A. G. I. R.­­ului de a interveni în chestiunile ce privesc contracte dezavantajoase pentru stat, d-sa consideră că acest cenzorat asupra vieţii publice ro­mâneşti nu poate fi făcut decât pen­tru greşelile de ordin technic, trecându-se peste această limită nu­mai în cazul când statul contrac­tează cu întreprinderi ce nu sunt româneşti. Intr’un alt regim politic, când cor­poraţiile ar avea să exercite o pu­tere efectivă în a controla resortu­rile statului, numai atunci acest control ar fi la locul lui. In privinţa disolvării asociaţiuni.­ lor profesionale c. f. r., arată inter­venţiile ăcute şi crede că ar tre­bui făcută o adunare generală a secţiei I-a a asociaţiei spre a se examina ce asociaţii trebuesc sprn­A sosit timpul ca în România, ingi­nerii români creştini să se înalţe în locurile ce le merită, să intervină cu toată competenţa lor şi să aducă cel mai frumos aport României a Roma­­nilor, finite şi cari nu. Eliminarea inginerilor evrei din A. G. I. R. — spune d-sa — iată o problemă care s’a pus aici şi care reprezintă un unanim curent de o­­pinie în sânul asociaţiei noastre, pentru aceasta, vom convoca de ur­genţă o adunare generală extraordi­nară spre a ratifica dezideratul ex­primat azi, atât de categoric. Un alt deziderat exprimat aici, este cu privire la conditiunile gene­rale pentru lucrările publice. Intr’a­­devăr, acestea sunt arhaice pentru vremurile de azi. Am putea spune, ca pe vremea lui Apolodor din Da­masc. Licitaţiile sunt restrânse nu­mai la evrei. Ele sunt făcute numai pe sprânceană şi după alte caracte­ristice ale fetei. In această direcţie, însă, trebue să vorbim şi despre problema credi­tului pentru antreprize, care este o ruşine. Găseşti astăzi credit cu cât eşti mai strein, ra ai înstreinat şi mai aventurier. Până azi am trăit vremurile unui naţionalism de vorbe, de ficţiuni. Este clipa de a începe cu realităţile. Şi cea dintâi problemă care se pune este aceea a creditului românesc prin bănci româneşti. Adunarea generală a discutat apoi cazul Abasolon. Constatând unani­mitatea pe această chestiune, consi­der ratificarea excluderii sale din asociaţie, care va trebui făcută de o adunare extraordinară. După ce răspunde altor obiecţiuni, d. Manoilescu arată că, până la sfârşitul anului, asociaţia va tre­bui să realizeze trei deziderate im­portante: legea colegiului ingineri­lor, legea corpului tehnic şi inaugu­rarea palatului propriu. In tot cazul, realizările de până acum ne dau mari speranţe. Am fost cei dintâi cari am fixat o doctrină la. ce priveşte românizarea sectoa­relor tehnice ale vieţii noastre. Azi doctrina e îmbrăţişată de toată ţa­ra şi e întruchipată în formaţiunea politică ce a fost chemată de cu­rând la cârmă. Ceea ce vedem azi, este un început de realizare a pro­­ectelor noastre. S’a aprobat apoi bilanţul, contul de profit şi pierdere, s’a votat buge­tul pe 1938, după care s au ales trei mebri în comitet şi 3 cenzori. a) Scoaterea inginerilor evrei din toate funcţiunile de stat şi învăţă­mânt de toate gradele b) Scoaterea tuturor străinilor de neam din serviciile publice şi par­ticulare în legătură cu apărarea na­­ţională. Aplicarea strictă a legii pentru pro­teguirea personalului românesc în Întreprinderi şi asigurarea prima­tului românesc prin o nouă lege de românizare, astfel încât în orice In­tr­eprindere şi pentru fiecare func­ţie, elementul românesc neaoş să fie reprezentat într’o proporţie de minimum 90%, iar salarizarea lui să nu fie ma mică decât a persona­lului străin din funcţii egale. d) Interzicerea cu desăvârşire de a se primi şi încredinţa lucrări sau furnituri şi antreprize de stat ju­deţ şi comună, evreilor, precum şi firmelor şi întreprinderilor evre­eşti, pedepsindu-se cu severitate in­termediarii lor. 3. Adunarea blamează toate cozile de topor din funcţiunile publice, particulare, învăţământ, etc., cari prin dovezi certe au sprijinit ele­mentul străin, prigonind pe ingine­rii români. 4. Modificarea legii corpului teh­nic, interzicerea gradaţiei tehnice, şi scoaterea la pensie a celor ce au trecut de limita de vârstă. 5. Adunarea generală aduce vii mulţumiri d-lui preşedinte şi con­­siliului A. G. I. R­, pentru toată ac­tivitatea atât de lăudabilă, crista­lizată pe linia intereselor profesio­nale ale inginerilor şi cauzelor na­ţionale. Cuvântarea d-lui prof. Mihail Ma­noilescu, preşedintele asociaţiei Adunarea generala a Asociaţiei generale a inginerilor din România, A. G. I. R. Cuvântarea lui profesor M. Hanoilesti. — Hoţiuna vaiata D. PROF. M. MANOILESCU Moţiunea D. ing. Ion Şerban Popa, dă citi­re, in unanima aprobare a sălii, ur­mătoarei moţiuni: Adunarea generală A. G. I. R ho­tărăşte şi roagă consiliul să execu­te următoarele: 1. Exculderea inginerilor evrei din A. G. I. R. şi interzicerea pe viitor a înscrierilor, 2. Să intervină pentru: ­omisiunea Europeană a Dunării (Continuare din pag. 1-a­ lor trecute prin canalul Sulina, rezultă că tonajul brut, excede to­najul net al mărfurilor, cu la sută. Vinând seamă acum că ta­riful C.E.D.-ului se aplică la a­­cest din urmă tonaj, reese că la cce 42 la sută marfă exportată față de tonajul brut al vaselor, C. E.D.-ul încasează o supra­taxă de 58 la sută pentru marfa neex­portată, sau cu alte cuvinte Co­­misiunea Europeană încasează prin acest procedeu, un spor de tarif de 116 la sută. ALTE CONSECINȚE Tona de marfă de import se urcă la spezele de transport cu acelaș pro­bat, consumatorul român plăteşte deci pentru comisiunea aceasta, care nu­ aduce aproape nici un serviciu, aceeaşi cotă de scumpete. Tona de marfă de export se resimte în a­­ceeaşi măsură. Pe piaţa mondială unde produsele noastre se izbesc zilnic de concurenţa calităţii şi preţului mărfurilor străine, se gă­seşte iniţial îngreuiată în această luptă de plumbul taxelor dunărene (menţionăm concurenţa cherestelei ruseşti exportată prin Odesa pe piaţa Orientului, a vitelor şi cerea­lelor iugoslave, etc.); în fine cărău­şia la Dunăre suferă pentru că din cauza tarifului Comisiunei şi influ­enţei lui asupra navlului, nu se pot stabili linii sigure de navigaţie la Dunăre. Mai trebue adăugat ceva la omorârea comerţului românesc ? CONSECINŢE ASUPRA COMERŢULUI DE TRAN­­SIT Desigur o nouă şi însemnată pa­gubă : sistarea aproape complectă, în mare parte pentru aceiaşi cau­ză, a comerţului de tranzit al ţări­întreaga noastră economie na­ţională pe latura sa comercială externă, sau în tot cazul o mare parte, este aservită deci intere­selor Comisiunei Dunărene. S’ar putea invoca o singură scuză dacă lucrările acesteia, pentru întreţinerea navigabilităţii Du­nării, s’ar face la nivelul sacri­ficiilor ce se impun ţării noas­tre. In chestiunea navigabilităţii fluviului în timpul iernei, am văzut, trebuie ca statul român să se ocupe de problema spăr­gătoarelor de ghiaţă, în chestiu­nea întreţinerii navigabilităţii canalului Sulina, se fac simple draga­je, minime , vase cu pes­caj de 23, 22 şi chiar 21 de pi­cioare, de multe ori nici nu pot lor din Europa centrală, pe la noi. In această privinţă e suficient să amintim de pierderea tranzitului cehoslovac, foarte important pentru noi, nu numai pentru că această ţară exportă fabricate în Orient şi importă materie primă, dar şi fap­tul că o ţară amică, bine dispusă pentru relaţiuni de tranzit cu noi şi pentru consideraţiuni de priete­nie şi pentru cele de poziţiune geo­grafică, intra în canal încărcate, ele tre­buind să facă la Sulina transbord de marfă, sau să încarce mai pu­ţin în porturile dunărene. Com­i­­siunea Dunăreană are desigur, un plan de asanare a canalului; peste puţin se împlineşte tride­­cenatul şederii lui în cartoane. La ce servesc atunci ce­le 400 milioane franci a­­nu­al, percepuţi de Comisi­­unea Dunării din efortul de muncă şi de subalimen­­tare al ţăranului şi consu­matorului român? România modernă tre­buie să fie preocupată de această importantă pro­blemă a economiei româ­neşti. N. Sever Cărpinişac cu Parodia lucrărilor din canalul Sulina in Rut­a­t’au făcut n­oui arestări MOSCOVA 31 (Rador). — Ziarul «Kino» anunţă că Levite fostul director al secţiei producţiei artisti­ce al trustului «Ukrain Film», Neces, fost director al studiourilor din Kiev, Laruziti şi Zagorski foşti directori­ adjuncţi, au fost arestaţi de autoritățile so­vietice. Pag. 8«» BERLIN, 31 (Rador). — Întregul popor german sărbătoreşte azi îm­plinirea a cinci ani de când cance­larul Hitler a luat puterea, la 30 Ia­nuarie 1933. Oraşele şi satele sunt bogat pa­voazate şi împodobite. Defilările militare, cu muzicile în frunte, dau acestei zile o Dotă deosebită. Pretu­tindeni, populaţia îşi manifestă bu­curia de a fi putut trăi după atâtea lupte politice, cinci ani de pace in­ternă şi de mers ferm spre pacea generală încă de dimineaţă, formaţiile par­tidului, Sturmabteilungen şi Schutz­­staeffel, au început să străbată stră­zile Capitalei. Mai târziu au apărut grupuri de tineri hitleriști, care se adunau pentru a asculta discursul ținut la radio de d. Goebbels, minis­trul propagandei Reichului. DISCURSUL D-LUI GOEBBELS In acest discurs, d. Goebbels a a­­runcat o privire în urmă, amintind evenimentele cele mai remarcabile din lupta partidului naţional-socia­­list împotriva destrămării care a­­meninţa Germania dinainte de 1933. Partidul naţional-socialist şi-a pro­pus un scop suprem, împlinirea ur­mătoarelor postulate unitatea po­porului german, un Reich, devenit tare şi puternic, restabilirea onoa­­rei sale, a prestigiului şi a gloriei sale. Toate acestea au devenit o rea­litate în cursul ultimilor cinci ani, de când partidul naţional-socialist a luat în mâinile sale destinele na­ţiunii. Germania este din nou o mare pu­tere. Am putut da întregului popor pâine şi muncă. Justiţia socială a fost restabilită ca temelie a Statu­lui. Germania a devenit mai fru­moasă şi locuitorii ei mai fericiţi. D-rul Goebbels şi-a încheiat dis­cursul sfătuind tineretul să continue a munci, a învăţa, a lupta şi a fi puternic Sărbătoarea naţională a Germaniei In cei cinci ani de regim nazist, Germania a recâștigat locul de putere mondială ­otitolirea, ariementu­mI­ugoslav BELGRAD, 31. — Parlamentul Iugoslav îşi va începe lucrările la 7 Februarie. In prima şedinţă, se vor lua în discuţie ultimele conven­­ţiuni încheiate de guvernul Stoiadi­­novici. Apoi vor începe lucrările pentru întocmirea noului buget pe anul 1938—39. Şi organizaţia liberală din judeţul Putna a părăsit partidul­­5S**1 După cum am anunţat, partidul libe­­ral se destramă. Cei nemulţumiţi de actul reîntregirii, părăsesc partidul, luându-şi libertatea de acţiune. Acum câteva zile întreaga organizaţie libe­rală din judeţul Năsăud l-a urmat pe d. senator Oancea care şi-a dat demi­sia di­n partid. Eri s-a ţinut la Focşani, şedinţa comitetului judeţean al organizaţiei liberale din jud. Putna, sub preşe­dinţia d-lui Radu Săveanu, fost de­putat şi fost primar. Au participat 210 membri ai co­mitetului, printre cari sunt nume­roşi foşti primari, preoţi, învăţă­tori,­­ precum şi un mare număr de săteni din judeţ. Comitetul a votat următoarea mo­ţiune: «Organizaţia liberală din jud. Putna se solidarizează întru totul cu d. Radu Săveanu, preşedintele său, în acţiunea ce d.sa ar întreprinde în cadrul doc­trinei şi ideologiei liberale, alături de celelalte organizaţiuni din ţară, ne­dreptăţite prin actul reîntregirii». S’a dat d-lui Radu Săveanu mandat şi depline puteri, ca în numele orga­nizaţiei ce reprezintă, să ia orice ho­­tărîri, în cadrul celor enunţate mai sus, cari vor fi și vor rămâne obliga­torii pentru toată organizația. Se va încheia un cartel electoral între naţional-ţărănişti şi argetoianişti ? Partidul agrar, de sub preşiden­ţia d-lui C. Argetoianu, a hotărât să nu participe în alegerile gene­rale parlamentare. In acest sens, delegaţia permanentă, în ultima şe­dinţă ţinută, a dat un comunicat prin care fruntaşilor partidului li se dădea libertate de acţiune . Ca urmare a acestei hotărâri, u­­nii dintre conducătorii partidului a­­grar au început negocieri­le cu al­te grupări politice, în vederea sta­bilirii unui acord electoral. Se vor­­beşte, în special, de încheierea unui acord cu partidul naţional-ţără­­nesc. Până în prezent, nu se poate şti dacă sa ajuns sau nu la o înţele­gere. Unele cercuri politice au a­­nunţat insă, că astăzi d-nii luliu Maniu şi O. Argetoianu vor avea o întrevedere. Se afirmă gg^^^Hkpnine d. O. Argetoianu va supune aprobării co­­­mitetului executiv propunerea de cartel cu naţional-ţărăniştii. In a­cest sens, s’a dat următorul comu­nicat: «Marţi 1 Februarie 1938, ora 10 va avea loc întrunirea comitetului e­­xecutiv al partidului agrar» la se­diul central din str. Spiru Haret Nr. 2, sub preşedinţia d-lui Con­stantin Argetoianu, președintele partidului». în Juts dels nouta ROMA 31 (Rador). — Prima lis­tă oficială a victimelor exploziei de la uzina de pulbere din Segni nu cuprinde decât 18 nume. O parte din uzină, care a suferit mai puţin de pe urma exploziei, va putea relua lucrul c­oar de la jumă­tatea săptămânii viitoare. Fuehrerul cancelar Hitler aclamat frenetic BERLIN, 30. — O mulţime imensă s’a adunat azi in faţa palatului can­­celariatului, de pe Wilhelmplatz, în nădejdea de a vedea pe Fuch­rerul- Cancelar făcându-şi o cât de scurtă apariţie în balcon. Ca de obiceiu, mulţimea a chemat în cor, cu perse­verenţă, pe conducătorul poporului german. Rumoarea mulţimii s’a transformat la frenetice aclamaţii, în momentul când d. Adolf Hitler s’a aratat in balcon. Şeful statului a rămas în balcon câteva minute, salutând mulţimea cu mâna Nu mult după aceia, d. Hitler a ieşit pentru a doua oară, de data aceasta însoţit de d. Goebbels, minis­trul Propagandei, fiind şi de data aceasta salutat prin aclamaţii pre­lungite. In cursul dimineţii, garda perso­nală a cancelarului — die Leibstan­darte — a defilat prin faţa Fuehre­­rului-Cancelar. In cabinetul său de lucru, din can­celaria Reichului, d. Hitler a primit azi dimineaţă pe laureaţii premiilor naţionale pentru ştiinţă şi arte fru­moase. Cancelarul Hitler a subliniat cu cu­vinte cordiale meritele deosebite ale laureaţilor, Cărora le-a remis însem­nele premiilor, care consistă într’o stea împodobită cu diamante, având un mijloc capul zeiţei Pallas Atena. Steaua se poartă în partea stângă a pieptului. Pe umărul drept se poartă o panglică lată, care se termină pe şoldul stâng printr’o rozetă cu em­blema naţional-socialistă. însemnele au fost conferite d-nei Troost, pentru soţul său defunct, pro­fesorul Troost, precum şi comandan­tului naţional-socialist dr. Alfred Ro­senberg. Deasemeni, ele au fost re­mise profesorului dr. Wilhelm Filch­­ner, profesorului dr. August Bier, con­silier privat şi profesorului dr. Ferdi­nand Sauerbruch, consilier privat. DEFILAREA A 25.000 DE MEMBRI AI PARTIDULUI BERLIN, 31. (Rador). — Serbă­rile de astăzi s’au terminat prin tra­diţionala retragere cu torţe, care s’a desfăşurat in faţa Fuehrerului. Au defilat 25.000 de membri ai tuturor formaţiunilor partidului na­ţional-socialist, printre cari se aflau şi 3.000 de membri ai tineretului hitlerist, delegaţii ale serviciului muncii şi foştilor luptători, etc. In afară de Fuehrer, se mai afla in balconul Cancelarului Reichului d-nii Goebbels, Frick, Funk, Lam­­mers, Lutzte, etc. D. HITLER Problema coloniştilor români din Bucovina Victimele politicianismului CERNAUTL 29. D Intre proble­mele de mare însemnătate naţiona­­lă pentru necesităţile de tactică ro­mânească în Bucovina, este şi pro­blema coloniştilor români. Se ştie că aceştia au fost aduşi din satele româneşti cu o populaţie mai a­­bundentă şi împroprietăriţi pe la marginile câtorva sate rutenizate de stăpânirea habsburgică, în scop de­ a determina o binefăcăto­are in­fluenţă românească asupra ucrai­­nienilor. Aceasta era cu atât mai necesar cu cât pornirile lor împotriva au­torităţilor româneşti şi a tot ce în­semna patrimoniu naţional, luau forme din cele mai agresive. Totuşi scopul pentru care au fost aduşi coloniştii români în apropie­rea acestor comune este departe de a fi cel dorit. Ce are să fie cauza? Ea trebuie căutată în felul prin care s’a înţeles, şi în mijloacele cu cari s’a aplicat. E clar pentru oricine că inaugu­rarea unei lente politici naţionale în Bucovina, imediat războiului, prin colonizările făcute, era într’a­­devăr o mare necesitate. Numai cine a trăit momentele de desorien­­tare socială, imediate terminării os­tilităţilor şi numai cine a simţit toată atmosfera tulbure dintre mi­norităţile acestei provincii, poate să înţeleagă cât de mult ar fi trebuit să se accentuieze şi cât de atent tre­buia privită problema colonizărilor în Bucovina, pentru ca randamen­tul să fie cât mai apropiat scopu­lui. Realitatea însă este cu totul alta. LASAŢI IN PĂRĂSIRE Coloniştii români în loc să contri­­bue la românizarea ucrainienilor, au suferit ei înşişi influenţa nefas­­tă a acestora, în foarte multe pri­­vinţi. Au ajuns bieţii colonişti ro­mâni ca să trăiască una din cele La aceasta adăugându-se indife­rentismul autorităţilor, cari nu le-au dat nici o posibilitate ca să se poată desvolta liber, fără nici o dependenţă de vecinii lor ucrai­­nieni, ne putem da seama la ce de­gradare naţională au fost condam­naţi coloniştii români. Lăsaţi fără şcoli, fără biserici proprii, fără nici o posibilitate de-a se putea desvolta culturaliceşte, au sfârşit prin capitulare. Au re­nunţat la biserică şi şcoală pentru a intra în rândul analfabetismului şi rătăcirilor religioase, sau nu re­nunţat şi­ atunci trebuiau să adop­te limba ucrainienilor pentru a nu-şi periclita viaţa. Nu mai vorbim de consecinţa lip­sei uneltelor de lucru agricol, cari le-ar fi putut da o oarecare inde­pendenţă spre propăşire normală. Dar desele incidente dintre colo­niştii români şi ucrainieni, de orice natură ar fi fost, trebuiau să sfâr­şească prin dreptatea celor din ur­mă. Cine s’a sesizat măcar cât de puţin de această mare problemă mai nemiloase tragedii: propria desnaţionalizare, propria înstrăi­nare. Căci în răstimpul dela coloni­zare până în zilele noastre coloniş­tii aceştia abia de mai pot fi recu­noscuţi. Au pierdut din ei tocmai ceea ce aveau mai scump: mândria şi dârzenia românească. Nu măi au acea fală naţională a satelor de unde au emigrat. Porni­rea lor entuziastă de-a contribui la retuşarea liniilor etnice, cari au fost de o înaltă mândrie în epoca stăpânirilor voevodale, s’a lovit de rezistenţa ucrainienilor, ce nu pu­teau suferi, cu nici un chip, apro­pierea «valachilor», cum le ziceau ei batjocoritor. Sufletul coloniştilor români, curat ca ozonul munţilor din care au coborât, n’a găsit prie­tenia pe care o sperau, ci numa ură, naţională a coloniştilor români, tri­mişi să reromânezeze satele ucrai­­nizate din Bucovina ? Cui i-a pasat ceva de mizeria pe care din mila li­chelismului politic, trebuiau să în­dure bieţii colonişti ? Limba acestora începe să fie din ce în ce mai împestriţată, obiceiu­rile din ce în ce mai străine, portul din ce în ce mai puţin românesc. Salvaţi ce mai este de salvat şi cât mai este încă timp ca bles­temele lor să nu vă răscolească mormintele. Când în ţara aceasta dreptate mai multă are străinul pripăşit, calic, de peste graniţă, pentru a se putea îmbogăţi pes­te noapte, a cui să se mai plân­gă românul băştinaş? De la cine să cerşească dreptate? Iată deci că datoria autorităţi­lor este să dea coloniştilor acesto­ra toată posibilitatea de-a se pu­tea desvolta normal pe linia ma­­relor destine româneşti şi să de­vie un factor principal în cuceri­­ea grafională a teritoriilor atinse de străinism. George Drumur Victimele politicianismului

Next