Clopotul, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 2712-2785)

1970-01-14 / nr. 2720

LA SEMNALELE ZIARULUI ..CLOPOTUL -O problemă eternitate Nu au fost puține materialele, publicate in ziar, re­feritoare la modul defectuos în care se face difuzarea pre­sei în cadrul unor oficii ale poștei. De asemenea, și nu­mărul intervențiilor noastre directe pe lângă serviciul de difuzare a presei din cadrul direcției județene a fost direct proporțional cu numărul neajunsurilor semnalate de cititori. La o asemenea intervenție, în care era vorba de neonorarea abonamentului făcut pentru luna decem­brie 1969 de către locuitorul Mihai Soroceanu din Boto­șani, respectivul serviciu ne răspunde că „tovarășul nu a­ fost servit, cu publicația la care este abonat, de la 1 pînă la 15 decembrie a.c. (1969, n.n.) deoarece i s-a pier­dut chitanța cartotecă din cauza volumului mare de mun­că. Incepînd cu data de 16 decembrie, în urma sesizării făcute și în baza chitanței originale prezentată de abo­nat acesta este servit cu regularitate“. Dar, partea cea mai interesantă urmează de aici. Răspunsul continuă : „Nu s-au putut aplica măsuri disciplinare deoarece nu s-a putut stabili în ce împrejurări s-a pierdut chitanța“(!!). O asemenea precizare nu poate decit să pună pe­­ gînduri pe un om de bună - credință. Oare în ce fel este organiza­ta munca de difuzare a presei în municipiul nostru dacă „nu se poate stabili“ cine este vinovat de asemenea în­curcatur­a ? Și cind te gindești ca tov. M­­ihai Soroceanu este difuzor voluntar de presă în întreprinderea unde lucrează ! Ar fi trebuit să i se restituie­­ jumătate din va­loarea abonamentului, desigur de către cel vinovat, dar cum nu se poate... Speram ca noul an să aducă și o îm­bunătățire a activității de difuzare, dar, zilele trecute, a venit la redacție profesorul E. A. din Botoșani, str. Pușkin ,nr. 35 cu o chitanță repetînd cuvintele atît de cunoscute de noi : am plătit, nu primesc... înseamnă că totuși cine­va de la difuzarea presei vrea să intre în eternitate. Ce ne rămine altceva de făcut decit să-i ajutam, scriind me­reu despre... difuzarea presei ? Educația sanitară și mecanizatorii-revenire Semnalam în articolul nostru „Educația sanitară exclusă din rîndul mecanizatorilor ?“ din 11 decembrie 1969 deficiențele grave ce există în unele unități S.M.A. pe linia respectării normelor de igienă și tehnica securi­tății muncii, a educației sanitare a mecanizatorilor, a răs­punderii ce revine cadrelor sanitare în această direcție precum și a răspunderii ce revine în general conducăto­rilor de unități de a asigura, și a impune chiar, condiții de viață civilizate mecanizatorilor. La acest articol am primit din partea Inspectoratului sanitar de stat jude­țean un răspuns care aduce elemente noi și din care con­siderăm necesar a cita unele părți. Astfel, după ce se a­­rată că o parte din vină pentru deficiențele semnalate în articol o poartă cadrele sanitare, atît acele de la circum­scripții cit și secția de igiena muncii din cadrul Inspec­toratului sanitar care nu a controlat și îndrumat cu mai mult simț de răspundere circumscripțiile sanitare se spu­ne : „Este neînțeles faptul că tocmai la I.M.A. Darabani au fost consemnate aceleași deficiențe pe care noi le-am ,­­ constatat în ziua de 20 XI 1969, cu ocazia unui recon­­trol, și pentru care directorul Mihai Crețu a fost sanc­ționat cu suma de 500 lei, dar șeful de atelier și respon­sabilul de cantină cu cîte 150 lei. Pentru nerespectarea normelor de igienă în cursul acestui an au mai fost apli­cate sancțiuni și la I.M.A. Bucecea, Frumușica, Botoșani, Dîngeni, Albești și Să­veni“. Iată deci o situație care poa­te fi generalizată la nivel de județ, și care considerăm că va trebui să impună anumite preocupări (control mai exigent,­­sprijin eficace) și serviciului de mecanizare din cadrul Direcției agricole județene. Consemnăm cu satisfacție poziția adoptată de con­ducerea Inspectoratului și exprimată în finalul răspun­sului : „Pentru îmbunătățirea activității de educație sa­nitară și igienă în general, pentru anul 1970, Direcția sa­nitară împreună cu Inspectoratul sanitar de stat au întoc­mit un plan de muncă separat, pentru fiecare unitate în parte și pe persoane. Totodată s-a prevăzut pentru luna ianuarie 1970 un instructaj cu medicii de circumscripție, medicii din întreprinderi și personalul de igienă privind desfășurarea activității de educație sanitară în toate u­­nitățile, de efectuarea analizei morbidității cu I.T.M. și deservirea posturilor sanitare de prim ajutor“. Considerăm că în urma semnalului ziarului și a măsurilor pe care le vom lua nu se vor mai întîlni ast­fel de deficiențe. POTENTIALUL DE PROGRES AL AGRICULTURII (Urmare din pagina I­­mulatorii, precum și a numă­rului de zile calendaristice obligatorii pentru cooperatori, legarea mai strînsă a retribu­ției de rezultatele cantitative și calitative ale muncii sînt de natură să asigure executa­rea în termen a lucrărilor, a­­plicarea în condițiii optime a regulilor agrozootehnice ce­rute de producția agricolă. Un program special va fi elaborat în cel mai scurt timp pentru redresarea economică a cooperativelor agricole sla­be, încît aceasta să se reali­zeze în cel mult 3—5 ani de zile. Pornind de la premisa că dispunem de condiții materia­le bune, că acestea nu sînt exploatate la nivelul posibili­tăților — suntem­ îndreptățiți să afirmăm că rolul hotărîtor in punerea lor in valoare au oamenii, deci totul depin­dl de de noi, cei ce activăm în agricultură, de felul cum vom reuși să organizăm munca de ridicare a producției. Avem or­ganizații de partid puternice, avem cadre de conducere ca­pabile, cooperatori harnici, ca­re, sîntem convinși, vor apli­ca bine programul de perfec­ționare a agriculturii coopera­tiste, garantînd realizarea în­tocmai a sarcinilor politice și economice adoptate de con­ducerea partidului. MEMENTO t­­ .«1­­ 0 In seara acestei zile, în cadrul universității populare, profesorul Valerian Căldare va ține conferința „Știință Și credință“. A Tot în această seară, în sala de spectacole a tea­trului „Mihai Eminescu“ va avea loc un simpozion în­chinat aniversării a 120 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu. Unul dintre oaspeții simpozionului va fi profesorul universitar Dan Smântânescu de la Bucu­rești. • In județul Botoșani puteți vizita Muzeul de isto­rie din municipiul Botoșani, Muzeul de științe naturale din Dorohoi și Muzeul de arheologie din Săveni. De asemenea, turiștii pot vizita casele memoriale „Mihai Eminescu“ din satul Ipotești, „N. Iorga“ din Botoșani și „George Enescu“ din Liveni și Dorohoi. Aceste insti­tuții muzeale sînt deschise zilnic, exceptînd lur»e a, între orele 10—13 și 17—20. • Reconstituirea vechimii în muncă ION ȚURCANU, Havîrna . Potrivit art. 20 din H.C.M. nr. 224/1960 pentru fiecare peri­oadă de timp reconstituită, sunt necesare declarațiile a cel puțin 2 persoane, care au lucrat cu petiționarul în ace­eași întreprindere. Prin noțiu­nea de aceeași unitate (între­prindere) în cadrul căreia tre­buie să fi lucrat persoanele propuse a da declarații se în­țelege unitatea care are ace­eași conducere administrativă nemijlocită. Se cuprind în noțiunea „aceeași unitate“ (în­treprindere), și locurile de muncă care depind direct sau compun unitatea care are aceeași conducere administra­tivă nemijlocită. Prin urmare, persoanele la care vă referiți, neîntrunind aceste cerințe legale, nu pot fi propuse a da declarații. • Alocația de stat GHEORGHE FILIPIANU, Prăjeni .• Angajatul care după satisfacerea stagiului militar se reîncadrează în muncă în cel mult 90 zile de la data lă­sării , la vatră își păstrează vechimea în muncă neîntre­ruptă. In acest caz, dreptul la alocația de stat pentru co­pii se naște de la data reînca­drării ca angajat cu contract de muncă pe durată nedeter­minată (pct. 49 din Instruc­țiunile nr. 1515 / 1966 ale Mi­nisterului Finanțelor și ale C.S.P.M.S. publicate în Bu­letinul oficial nr. 14 (din 7 a­­prilie 1966). Aveți deci întru­­totul dreptate. Prezentați-vă la contabilul șef al unității care vă va rezolva problema în sensul celor de mai sus. MIHAI OLARI , Trușest. * Printre categoriile de anga­jați care nu beneficiază de a­­locație de stat se enumeră și cei care realizează, ei sau membrii lor de familie cu ca­re locuiesc în cadrul aceleiași gospodării, venituri impozabi­le din surse agricole mai mari de 600 lei. Se consideră ve­nituri din „surse agricole“ ce­le stabilite ca atare conform Decretului nr. 379/1957, curier juridic Potrivit art. 20 din HCM nr. 511/1963, veniturile impozabile stabilite pentru animale nu se iau în calcul la aplicarea pla­fonului de 600 lei. De aseme­nea, nu se iau în calcul nici veniturile realizate din apicul­tura (pct. 36 din Instrucțiuni­le nr. 1515/1966).­ ­ Acte de naștere. întocmi­re ulterioară VALERIA POPESCU, Al­bești . Actul dv. de naștere poate fi reconstituit sau în­tocmit ulterior — după caz­ — în condițiile art. 32 din De­cretul nr. 278/1960. Cererea de reconstituire sau întocmi­re ulterioară a actului se de­pune împreună cu actele do­veditoare la comitetul execu­tiv al consiliului popular al domiciliului petiționarului, care o rezolvă cu avizul orga­nelor de miliție. In caz de res­pingere a cererii, petiționarul se poate adresa judecătoriei în raza căreia se află comite­tul executiv al consiliului popular care a primit cererea. Notă A. P. Botoșani: Cazul re­latat de dv. fiind foarte inte­resant, vă rugăm să vă pre­zentați la Consiliul județean al sindicatelor Botoșani în ve­derea rezolvării lui. PAVEL PERJU jurist • Asigurări sociale Constanța Lungu din comu­na Bănești, jud. Botoșani a născut cel de al treilea copil și primește ajutoare în ca­drul asigurărilor sociale în proporție de 94 la sută, în loc de 100 la sută după cum pre­vede H.C.M. 2489/1966. Fiind director de grădiniță de co­pii, are dreptul la omul din fondurile de asigurări sociale? Potrivit H.C.M. nr. 2489/1966, cuantumul ajutorului pentru sarcină și secuzie femeilor ca­re nasc al treilea copil și ur­mătorii este de 100 la sută din salarie, tarifar lunar, indife­rent de vechimea neîntrerup­tă în cîmpul muncii salariate. Prin H.C.M. nr. 1356/1968, s-au modificat dispozițiile mențio­natei hotărîri, în sensul că pentru angajatele din unită­țile la care, potrivit H.C.M. nr. 914/1968, se experimentea­ză sau se aplică noul sistem de salarizare, ajutoarele, în cadrul asigurărilor sociale, sunt în proporție de 94 la sută din salariul tarifar lunar. In ce privește omul de director de 100 lei, el nu se achită din fondurile de asigurări sociale. Neculai I. Dăscălescu din Iacobeni, comuna Dîngeni, ne spune că este pensionar de in­validitate gradul II și dorește să știe dacă poate primi pen­sia pentru limită de virstă în­­trucât are 62 de ani și vechi­mea necesară. Potrivit art. 29 din Legea nr. 27/1966, invalizii de gra­dul I și II, care au vechimea în muncă necesară pentru ob­ținerea pensiei pentru limită de virstă, au dreptul la cuan­tumul acesteia chiar dacă nu au împlinit vîrsta cerută pentru obținerea unei asemenea pensii. EDUARD PETRILA consilier juridic CLOPOTUL @ PAGTNA 3 ■ Electronica pătrunde și în parcurile iarna pe străzi. Fără să stea mult pe gîn­zoologice. La gîtul girafelor din marele dub­, el s-a decis să aștepte trecerea ano­parc național de animale sălbatice din­tre­ timpului rece în... închisoare. Ca să-și ada­nga au fost fixate minuscule emițătoare că proiectul la îndeplinire, van Eyck a tranzistorizate. Acestea vor permite îngriji­­pîndit momentul cînd... putea fi foarte bi­torilor și ghizilor să repereze cu ușurință ne­văzut cum fură dintr-un imobil. Apoi, frumoasele animale, economisind astfel cu un aer triumfător, a plecat cu... prada, timpul turiștilor care vor să le admire de a cărei valoare era de 9,5 franci. Prevenit aproape­ de martorul spargerii, unicul polițist al suburbiei Tisselt, unde a avut loc delictul, ga „Ne îndreptăm către un deșert cui­­l-a prins pe van Eyck fără prea multe feral“, a apreciat Eduard Bonnefous — probleme. Înțelegător, polițistul i-a oferit MICA ENCICLOPEDIE .................................. I­mu—mu­ ..............—ii—im ram mu.............■ imnir1 ¥~i—-------r~ ——■ persoană însărcinată cu problemele cu­ltu- o bere înainte de a-1 duce în fața judecă­­rile în Senatul francez, zorilor. Nu mai puțin înțelegători, judecă­ La Versailles, două săli din trei sant torii i-au îndeplinit dorința : van Eyck o închise, la Luvru — una din două. Moți­ ajuns la închisoare, vul, invocat de administra­țiile respective, este lipsa creditelor pentru instalații, în­ judecătorul Saul Epton din Chica­t reținere și angajarea numărului necesar g0 a­l 0Sț constrîns să restituie... ciocanul de paznici. Cu toate acestea, multe locuri­­ . . .0 îr. j. de muncă sînt vacante, deoarece salariul de.leiTM c­u Lip“:1?!, Í­mic oferit pentru aceste funcții nu atrage judecata, pe care îl primise din parte, i pe nimeni,­nui grup de tineri intitulat „Banda Co­mancher-ilor“. Intre timp se constatase că­­ Jules van Eyck, un pungaș din Bru­­c­ocanul fusese... furat de la un tribunal xelles, n-avea nici un chef să petreacă din Chicago. UN NOBIL GEST DE PREȚUIRE (Zilele Eminescu ) Sub îngrijirea Comitetu­lui județean pentru cultură și artă a apărut, un volum care reunește studiile unor cercetători locali și din a­­­fara județului, prezentate cu ocazia Zilelor Eminescu din vara anului precedent. Vo­lumul are în față o emoțio­nantă poezie semnată de Victor Eftimiu (aflată în manuscris și la casa imemo­rială din Ipotești) și cuvîn­­tarea de deschidere a festi­vităților Zilelor Eminescu, rostită de tovarășul Gheor­­ghe Ghinea, prim - secretar al Comitetului județean Bo­toșani al P.C.R. Apariția volumului în discuție stă sub semnul permanentului omagiu pe care cultura ro­mânească, poporul întreg îl închină marelui Eminescu, mesager genial al spirituali­tății românești. Eminescu este inepuizabil precum infinitul. Ni se des­chide mereu altfel, cu nebă­nuite încă sensuri și întin­deri. Pentru aceasta nu mă îndoiesc că orice, cercetător Harnic poate descoperi ceva nou în universul poeziei și vieții poetului și orice con­cluzie definitivă riscă să cadă repede în , desuetudine, sesiune de comunicări Ideea aceasta ne-au demon­­strat-o cei mai mulți dintre semnatarii studiilor din vo­lum, trasînd tocmai cîteva direcții noi în cercetarea biografiei și operei emines­ciene. Astfel eminentul cer­cetător și istoric literar Au­gustin Z. N. Pop face din nou dovada unei frumoase strădanii de a închega o altă imagine a Veronicăi Mi­ele decit cea cu care ne-au obișnuit istoriile literare mai vechi. E cunoscută de altfel consecvența domniei sale în prezentarea dintr-un unghi foarte generos a re­lațiilor afective și spiritua­le dintre Eminescu și Vero­nica Micle, apropriindu-se poate de adevăr. Criticul literar Vlad So­­rianu (aspecte epistemolo­gice în lirica eminesciană) disecă pertinent momentele gnoseologice principale ale gîndirii eminesciene, sur­prinse în evoluția lor dia­lectică. Nu lipsește studiu­lui amintit spiritul polemic urban, cînd se oprește cu a­­ten­ție asupra părerilor, în această chestiune, ale altor colegi de breaslă și înainta­și iluștri. Aș cita o idee in­teresantă și de mare actua­litate, emanată de studiul respectiv. Vlad Sorianu, re­­ferindu-se la poezia emines­ciană, dovedește „iradierea motivului științific și con­vertibilitatea lui lirică“. Or, asistăm azi la o explozie ui­mitoare în dezvoltarea tutu­ror științelor, dar vibrați­ile acestei explozii pătrund în foarte mică măsură în substanța poeziei­­ contem­porane. Se bănuiește un di­vorț tot mai accentuat între știință și poezie, între teri­ științifice, 1969) iică, realitatea tehnicizată a lumii și poeziei, ceea ce este regretabil pentru însăși e­­voluția poeziei. Neîndepăr­­tîndu-se de cuceririle știin­țelor, convertind liric aces­te cuceriri, poezia contem­porană s-ar putea realiza în formule noi, toate conștiinței corespunză­omenești din zilele noastre. Am mai remarcat din volumul citat o riguroasă pătrundere a lui George Pascu în domeniul muzical tangent poeziei eminescie­ne. Poate pe același plan al muzicii se află și observați­ile lui Mihai Iordache des­pre sugestia sonoră în poe­zia lui Eminescu. Alături de studiile cerce­tătorilor și criticilor lite­rari din afara județului, lu­crări demne de interes sem­nează și intelectualii boto­­șăneni I. D. Marin, Lucian Valea, Al. Bardieru, Petru Moruzzi și alții. Se aruncă cîteva lumini asupra unor puncte obscure din biogra­fia eminesciană (I. D. Ma­rin, Petru Moruzzi), sau se discută documente inedite, revelante, privind viața lui Eminescu (dr. Vasile Bîn­­zar, Gheorghe Amarandei etc.). Există și cîteva lucrări care nu constituie altceva decit considerații sentimen­tale, simple truisme despre geniul eminescian. Ele nu diminuează însă valoarea generală a volumului. Ini­țiativa comitetului jude­țean pentru cultură și artă de a edita acest volum în­chinat lui Eminescu este un nobil gest de prețuire a ce­lui mai mare poet român. D. FETESCU Autobaza Săveni. Tînă­­rul mecanic Traian San­du, a cărui muncă de ca­litate contribuie din plin la buna execuție a inter­vențiilor necesare motoa­relor auto (Urmare din pagina I) către acestea. „La noi sunt pe­rioade de vîrf, ne-a relatat Adrian Calancea, șeful ser­viciului transporturi de la I.L.F. In august - noiembrie, de pildă, s-ar putea lucra în 3 schimburi pe mijloacele auto. Dar de unde găsim șo­feri pentru a-i angaja numai pentru 3—4 luni ? In perioada respectivă nu ne ajung ma­șinile ce le avem. In schimb în decembrie — mai nu a­­vem ce lucra nici cu ale noas­tre. Cele două autocamioane de cîte 10 tone le folosim doar 3 — 4 luni pe an. Restul tim­pului, stau“. Oricît am fi de înțelegători pentru specificul deosebit al activității întreprinderii de le­gume și fructe, ca și a altora de altfel, este evident că ac­tuala formă de organizare a activității mijloacelor auto nu este de loc economică, mai ales dacă adăugăm și faptul că pentru cîteva sute de kilogra­me d­e legume sau fructe sînt trimise uneori autocamioane de 3 sau 4 tone. — Ați adus în decembrie 1500 kg roșii din orașul Gheorghe Gheorghiu - Dej, cu un camion de 4 tone. Ce can­titate de roșii încap de fapt, într-un asemenea camion ? l-am întrebat pe A. Calancea. — Cel puțin 3,5 tone. Asemenea transporturi, ca­re încarcă exagerat cheltuieli­le de circulație, sunt însă frec­vente la ILF. Adeseori vina pentru atari situații revine de­sigur celor ce dirijează activi­tatea de transporturi. Uneori însă ele nu se pot evita. Re­zultă deci că formula organiză­rii activității mijloacelor de transport la nivelul fiecărei întreprinderi prezintă o serie de dezavantaje, de carențe, care se soldează, de cele mai multe ori cu pagube serioase pentru economia națională. Problema eficienței, de alt­fel puternic subliniată la Ple­nara C.C. al P.C.R. din 10— 13 decembrie 1969 și susținu­tă de mulți dintre interlocu­torii noștri, ar putea fi rezol­vată mai economic prin con­centrarea mijloacelor de trans­port la nivelul unei între­prinderi orășenești. Am întîl­­nit, de pildă, următoarea si­tuație : de la ILF autocamioa­nele pleacă de obicei goale spre cooperativele agricole de producție pentru a aduce le­gume și fructe ; în schimb, autocamioanele ICOMCOOP pleacă cu mărfuri la coopera­tivele de consum și se întorc de cele mai multe ori goale. Evident că în loc de două mijloace de transport care fac acum un singur drum plin iar celălalt — gol, s-ar putea folo­si foarte bine un singur mij­loc care să lucreze plin-plin. Asta însă presupune existen­ța posibilității cunoașterii și sincronizării acestor cerințe, undeva deasupra acestor uni­tăți.La ICOMCOOP Botoșani a fost folosit în anul trecut doar 57 la sută din parcul de auto­­dubițe și 66 la sută din capa­citatea lor iar la autocamioa­ne 55 la sută din capacitate. Din foile de activitate ale ma­șinilor rezultă că unele din acestea mai mult au stat de­cit au lucrat. Astfel din 31 zile inventar, în decembrie, autoutilitara 1154 are doar 16 zile active, autoduba 262 — doar 18 zile active , autoduba 264 doar 4 zile active, auto­camionul 1176 numai 11 zile active. — De ce staționează de mult aceste mijloace atît de transport ? întrebarea i-am a­­dresat-o șefului serviciului transporturi, Gh. Dragoș. — Din cauza defecțiunilor mecanice, a lipsei de piese de schimb, a lipsei unui atelier înzestrat cu scule și utilaje necesare executării reparați­ilor (Gh. Dragoș). Intr-adevăr ICOMCOOP Bo­toșani dispune de 3 ateliere de reparații (unul în Botoșani, altul la Dorohoi și unul la Săveni). In toate însă nu veți găsi măcar un strung, o for­jă. Se lucrează în modul cel mai rudimentar posibil. In a­­fară de aceste 3 ateliere, mai funcționează unul al UJCC (forul tutelar al ICOMCOOP). Cui folosește dispersarea a­­ceasta de forțe ? Nu ar fi mai economic să se facă un singur atelier de reparații, dotat cu cadre calificate, cu scule și utilaje necesare reparației mijloacelor de transport ? Ia­tă deci încă unul din motive­le care pledează pentru înfi­ințarea unei întreprinderi oră­șenești de transporturi (la a­­ceastă părere subscrie și Gh Dragoș), care ar putea dispu­ne de ateliere de reparații bi­ne dotate, inclusiv cu piesele de schimb necesare. Coeficienți extrem de scă­zuți privind utilizarea parcu­lui de mijloace auto și a ca­pacității acestora, au fost în­registrați la I.I.L. „Flamura roșie“ în primele 10 luni ale anului trecut. Ne-am referit concret la această perioadă întrucît începînd cu luna no­iembrie 1969 întreprinderea a introdus un sistem de evi­dență a volumului de trans­port care — dacă va conti­nua, doamne ferește ! — ar putea să o salte în scurt timp în fruntea întreprinderilor cu rezultatele cele mai bune. Dar să explicăm cum stau lucru­rile. Verificînd foile de parcurs ale mijloacelor de transport de la această întreprindere rezultă că aproape în toate ca­zurile — cu foarte rare ex­cepții — la rubrica încărcătura transportată privind este înscrisă de către șoferi capa­citatea autovehicolului (adică 3 sau 4 tone). — In ziua de 4 decembrie ai făcut un drum la Bacău. Ce cantitate ai transportat ?, l-am întrebat pe șoferul I. Al­­gafiței de pe autocamionul 536. — La dus — 400 kg tablă și 600 m de sîrmă. — Și la întors ? — 1500 kg vată. — De ce ai trecut atunci pe foaia de parcurs 8 tone : 4 to­ne la dus, 4 la întors ? — Așa mi s-a spus de la serviciul de organizare a mun­cii. Dar toți procedăm așa. Intr-adevăr, ne-am convins, că toți procedează așa. Adică toți falsifică realitatea. Con­­ducîndu-se după niște princi­pii greu de înțeles, serviciul organizare și salarizare al a­­cestei întreprinderi a dat in­dicații ca indiferent de canti­tatea transportată, în foaia de parcurs să se înscrie trans­porturi ca fiind făcute la ca­pacitatea integrală a mașini­lor. Și cum salarizarea se fa­ce în funcție de zonele/kilo­­metri efectuate rezultă că, de fapt, actualul, sistem de retri­­­­buire se bazează pe un fals, acceptat cu indulgență, inclu­siv de conducerea întreprinde­rii. Ce interes mai au șofe­rit, în asemenea situații, să încarce mijloacele auto la în­treaga capacitate din moment ce oricum li se consideră transportată cantitatea maxi­mă ? Am discutat cu directorul întreprinderii, M. Xirigiuc și șeful serviciului organizare, ing. M. Vicol despre această problemă. Nu s-au arătat prea îngrijorați. Dimpotrivă „O să mai analizăm problema. Siste­mul actual de retribuire este în experimentare. După 3 luni o să ne pronunțăm“, ne-au spus dumnealor. De altfel, merceologul cu transporturile din întreprindere Gh. Tom­a a încercat să ajungă în cîteva rînduri la director pentru a-i expune părerea că așa cum se procedează acum nu e cin­stit. — Și ce v-a spus directorul, l-am întrebat pe Gh. Tom­a. — Tovarășul director a fost ocupat și n-a reușit să mă primească încă (! ?). Nu ne-a mirat răspunsul. In repetate rînduri, directorul în­treprinderii, invocînd treburi urgente, a evitat să stea de vorbă și cu redactorii ziarului, deși a fost avizat că subiec­tul unor eventuale discuții ar viza situația nesatisfăcătoare din unele sectoare ale I.I.L „Flamura roșie“. Am solicitat părerea foru­rilor tutelare asupra acestei stări de lucruri ce ni s-a pă­rut anormală. „Eu știam că s-a renunțat la acest sistem greșit de retribuire. Avem a­­cum normative precise cum trebuie procedat" (ing. P. Un­­gureanu, directorul Direcției de industrie locală), situație pur și simplu „Este o con­damnabilă. Așa se comit i­­legalități în întreprinderile noastre. Mă mir cum de pot gîndi astfel unii conducători de întreprinderi. Și la I.I.L. „Flamura roșie“ avem, slavă domnului, un aparat de con­ducere destul de mare“ (Aurel Ursuleanu, șeful corpului de control financiar intern al Consiliului popular Botoșani). Credem că județean alte comentarii sunt de prisos. Am încercat o comparație între coeficienții realizați autobaza de transporturi de cei de către întreprinderi. Re­și­zultatele sunt net superioare în prima unitate (CUP-72 la sută , CUC-58 la sută), deși chiar aceștia sunt încă depar­te de ceea ce se poate realiza printr-o mai bună organizare a transporturilor, întreținerea parcului și prelungirea peri­oadei de funcționare a mași­nilor. Un lucru cert se desprinde din cele constatate pînă acum : actuala formulă de menținere și organizare a parcului de mijloace auto la nivelul fie­cărei întreprinderi nu este, după cum se vede, cea mai bună, cea mai economică so­luție. Pentru economisirea ca­pacităților de transport, folo­sirea mai completă a capaci­tăților existente, se pare că a devenit de ordin necesitatea găsirii unor practic noi forme de organizare care să pună capăt risipei de mijloa­ce de transport, utilizării lor iraționale în funcție de nece­sitățile limitate ale unei sin­gure întreprinderi. (întrucît în legătură cu uti­lizarea eficientă a mijloacelor auto se ridică aspecte multi­ple ne propunem o revenire într-unul din numerele viitoa­re ale ziarului nostru asupra acestei probleme). PU­ - PLIN, DAR MAI MULT... GOL

Next