Clopotul, octombrie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 2940-3018)

1970-10-25 / nr. 2961

CLOPOTUL • PAGINA 2 Arhiva Primăriei Dorohoi, ca­re se păstrează la Arhivele Sta­tului din localitate, atestă fap­tul că, la 1 martie 1865, a avut loc, în Dorohoi, prima reprezen­tație teatrală (dosar 39/1865). La 15 februarie 1865, Primă­ria Dorohoi primește, din par­tea artistei de la Iași, Maria E­­volschi, următoarea cerere : „Am onoare a anunța pe înalta no­bilime și onoratul public din orașul Dorohoi că (Teatrul Na­țional din Iași) vroiește a juca un număr de 6 reprezentații tea­trale, cu începere de la 1 martie viitor, în sala d-lui căpitan Iorgu Manoliu. Spre a se putea sus­ține aceste reprezentațiuni, însă, trebuiește, onorabili domni și doamne, ca să fie sprijinite de un abonament și, de aceea, cu­­noscîndu-vă îndestul de bine bu­na voință ce aveți pentru arta teatrală, recomandăm domniei voastre pentru sprijinul aceste reprezentațiuni“. In cerere, scrisă foarte îngri­jit, se văd trăsăturile literelor germane, ca și în primele ma­nuscripte ale lui Eminescu. Pen­tru Maria Evolschi semnează, ca girant, Ioan Anestiu. Pe atunci, la Iași, exista la Teatrul Național un artist cu numele de Anestiu. Director al teatrului era, în a­­ceastă stagiune, artistul N. Lu­­chian, originar de la Ștefănești, județul Botoșani. Girantul Măriei Evalschi de la Dorohoi, Anestin, un intelec­tual remarcabil, a locuit mai mult timp în acest oraș, unde în 1870, ia parte la licitația unei case, fostă a bisericii Nicolae" de peste podul „Sfîntul căsă­­pie”. Cu numărul 166 din 21 februa­rie 1865, Primăria din Doro­hoi aprobă actriței Maria Eval­schi „de a reprezenta cu trupa sa șase piese teatrale în acest oraș, după programele prezen­tate". Biletul emis în acest scop menționează că „reprezentarea pieselor să fie în marginile bu­nei cuviinți și neprovocătoare de vreun scandal, fie contra Guver­nului sau a Publicului (ambele cuvinte scrise cu literă mare), căci, la cazul din urmă se va aplica rostirea art. 100 din le­gea comunală“. Grija edililor dorohoieni pen­tru moralitatea pieselor era jus­tificată. Puțin mai în urmă, la 29 noiembrie 1864, se jucase la Iași piesa, „cu scandal" intitu­lată „Cartuș“, la care publicul protestase vehement. Primarul Dorohoiului, Ma­­nolache Gavriil, fost judecător, este prudent. Se înarmează cu forme și cu condiții, ca să n-ai­bă răspundere, mai cu seamă că e la mijloc prima trupă de teatru, care vine în urbea sa. Corespondența care privește primul eveniment teatral din o­­rașul Dorohoi este foarte intere­santă atît din punct de vedere al conținutului cît și al formei. Preocupările scrisului estetic nu lipsesc la acești artiști care-și încercau norocul în tîrgul și ju­dețul cu marca Racului (simbol al bogăției de raci și pește din lacul Iezerului pe malul căruia era așezat Dorohoiul), tîrg care, chiar atunci, înotînd în cel mai cleios și adînc noroi, își să­pa un șanț mare de jur împrejur, ca să nu se sustragă sătenii de la plata „roharcelor“ (barierilor). Pe atunci, edilii urmăreau ca, pe ulița întîia și pe ulița a doua (singurele în ființă) să se sape, alături, șanțuri în care se dădea noroiul cel subțire, cu măturoaie mari de către „călă­rași". In acele șanțuri, poliția a­­vea grijă să ... „răstoarne pe nenorociții cari se vor fi prins cu umblă beți pe stradă". După cum se vede, primarul a luat toate măsurile ca să se evi­te scandalul („buclucul“). Era firesc, dacă avem în vedere că era primul spectacol în Do­­rohoi, iar boierii și publicul ve­deau pentru prima oară o re­prezentație de teatru, desfășu­rată într-o casă particulară. Repertoriul celor șase repre­­zentațiuni teatrale, scris de mînă foarte frumos, se compu­nea din : Criminalistul, însurățeii (comedie), Farsa din zilele noastre, Margho, Clevetirea (Eu sunt), Noua Ermionă, Căsă­toria silită, Sfecla arsă (come­die),Surd ca oala, Bucătarul politic, Inima are strune, Doi feți logofeți, Rămășagul, Ba­nii fac calități, Fiul pierdut (dra­mă). Personalul societății tea­trale se compunea din : Mari Evolschi, Mari Negrescu, Mari Popescu, Ioan Șibovici, Iorgu Botez și Iorgu Smăd. Ca șef al muzicii era Elii Anastasii. Abo­namentul pentru șase reprezen­­tațiuni costa : o stală premieră — șase fimiliri, iar o stală se­conda — patru fimiliri. Interesant de remarcat este faptul că, piesele din progra­mul de mai sus nu figurau în lucrarea lui T. T. Burada. Ele circulau prin orășelele de mică însemnătate, cum era mai pe atunci Dorohoiul. Sala particu­lară a lui Iorgu Manoliu din Dorohoi se lumina „ad giorno“ (cu luminări de său foarte fine). De asemenea, într-o caligrafie admirabilă pe atunci, M. Emino­­vici dădea exact aceeași formă artistică programelor trupelor sale. Examinînd bine hîrtiile dorohoiene din 1865, trăim o cli­pă în lumea în care își desfășu­ra activitatea pe atunci poetul M. Eminescu și ne dăm seama ce rol avea scrisul lui, frumos și răbdător pe lîngă trupele ca­­re-și încercau norocul prin orașe­le de provincie, unde se trăgeau primele brazde culturale, căminarului de la Ipotești. Fiul în această perioadă, buchisea la programe, învăța pe de rost vodevilurile și dramele, le în­drepta, le potrivea după gustul morabilului public și după ta­lentul actorilor pribegi, dar a­­vea, spre deosebire de toți și de toate, viziunea devotamen­tului misiunii lui, dedicată bi­nelui poporului român. Prof. GH. AMARANDEI ÎN ORAȘUL DOROHOI PRIMA REPREZEN­TAȚIE DE TEATRU • IN SALA IORGU MANOLIU • MORALITATEA PIESELOR • „CĂLĂRAȘII" — IN EXERCIȚIUL FUNCȚIUNII Unul din inelele noului tunel de sub Elba prezentat la tîrgul de la Hanovra MĂRTURII EPISTOLARE SCRISORI INEDITE ALE DR. C. I. ISTRATE Dr. C. I. Istrate (1850—1918) a fost o mare personalitate în viața noastră științifică româ­nească, cunoscut nu numai în țară ci și peste hotare prin a­­portul și descoperirile pe care le-a adus în știință și prin o­­rizonturile noi care le-a des­chis prin cercetările asupra „bogățiilor naturale ale țării" (sarea, petrolul, chihlimbarul, ozocherita etc.). A deținut funcții însemnate fiind membru și președinte al Academiei Române, profesor și întemeietorul școlii de chi­mie organică de la Universita­tea din București și membru de onoare a mai multor so­cietăți științifice străine. II readucem în memorie ci­titorilor, publicindu-i două scrisori inedite din care se desprind multiplele sale preo­cupări. Amîndouă scrisorile poartă antetul Institutului și Labora­torului de chimie organică din București. 31 martie 1895 Stimate Domnule Revisor Scuze-mă dacă mă adresez la Domniata pentru a te ruga să-mi faci un mic serviciu. O fac ace­­a­­sta cu dreptul de a fi util și eu cind ocasia se va presanta. Aveți în comuna Radașani (e vorba de satul Rădășen de lîngă Fălticeni — n.n.) me­re cu totul alese. Rogu puneți de urgență se se cumpere 15 bucăți alese — varietățile domnești și altele ce se află și trimiteți-mi-se la Cîmpina cu trenul de vitesă. Rogu fa­ceți se fie pomi frumoși și bi­ne scoși, se se învelească ră­dăcinile cu pămînt umed și se se puie în paner și se se învelească în paie. Plătiți cît trebuie și scrieți-mi pentru a vă trimite imediat cu mandat poștal paralele. Ve cer scuze, și ve mulțu­mesc cu anticipație, în mod cord­ia I. Doctor ISTRATE Inspector general al învățâ­­mintului superior București II București 3 mai 1916 Mult Stimate Domn. Cer iertare de a fi întîrziat puțin cu răspunsul meu. Țineți însă seamă de cite belele am pe cap și ierta­­ți-mă. Acuma e una din epocile a­­nului cind sunt mai mult ocu­pat. Mulțumesc, din adîncul ini­­mei pentru frumoasa fotogra­fie a măreței biserici făcută de vrednicul Tăutu. Vomu pro­fita de prima ședință a Comi­­siunei pentru a aduce ches­tiunea restaurării. Dar știu că nu avem de loc bani. Oare județul, comuna și... boierii vecini, alături cu o sub­scriere publică, sub inițiativa Dvoastră, nu va reuși a adu­na fondurile necesare ? Ar fi frumos și demn și o lecție d­ear statului, care de altfel are multe ponoase. Aș veni și eu, la timp, se țin o conferință... pentru a­­ceasta la Ateneul Dvoastră. Primiți, mult stimate Domn asigurarea stimei și alesei con­­siderațiuni ce vă păstrez. Dr. C. I. ISTRATE Dr. Istrate rămîne o figură luminoasă în galeria savanți­lor români care au dus faima țării și peste hotare. AL. BARDIERU I I ROMANȚA­I TOAMNEI ! Nu-i cer nimic... \ Și totuși dacă­ ar vrea, t­u, daca-ar vrea să-mi dea ce îmi doresc,­­ l-aș spune-n versuri totul, cam așa, ) Pe tonul cel mai simplu și firesc : ) Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da, ) Dă-mi liniștea la bloc și dă-mi vecini ^ Care se culcă fără să mai stea . Noaptea tîrziu la certuri și pricini.­­ Dă-mi A.B.C.-ul vieții de birou Și fă-mă să-nțeleg și eu de ce Cu cererea îmi spun să vin din nou ^ Cind mă prezint plouat la I.G.C.L.­­ Dă-mi paradoxul frumuseții tale ! Și dă-mi răbdarea multor mușterii Ce stau atîta vreme la taclale,­­ In timpul slujbei, pe la mustării.­­ Dă-mi tălmăcirea gusturilor certe ! Ce hotărăsc ce filme-avem tot anul ! Și scuză-mă că nu stau (să mă ierte) . Să văd și „Angelica și sultanul".­­ Dă-mi calmul vinzătorului de stofe ! Ce „scoate-n” șapte zile de-un palton ! Dă-mi explicația unor „catastrofe“­­ Ce se petrec și­ acum pe stadion. I Dă-mi cheia unor versuri zise „culte“, I Și dă-mi orarul la autobuze... I Dar nu poți, știu, nici tu nu poți prea­­ multe ! ț Ai, toamnă aurie, mii de scuze. I DOREL SCHOR Este drept că grădina Vîrnav — actualul parc „M. Eminescu“ — figura printre locurile de dis­tracții din Botoșani încă de la 1867, dar ea nu era grădină publică în adevăratul sens al cuvîntului, deoarece constituia locul de „amuzament” numai al unei restrînse categorii de pri­vilegiați alcătuită din marii bo­gătași și înalții funcționari de stat. Pentru a împiedica acce­sul altor persoane, la intrarea în grădină proprietarul încasa o taxă foarte mare. La 1867 mai exista încă o a­­semenea grădină particulară, pe șoseaua lașului, proprietatea lui Iacob Bolfosu, și la aceasta fiind percepută o taxă de intrare. Fiind însă mai mică, aria celor privilegiați ce se puteau plimba și recrea cuprindea și unele ca­tegorii cu venituri relativ modes­te, cum erau negustorii sau pro­prietarii de ateliere meșteșugă­rești. Deosebirea între aceste două grădini, sau mai bine­ zis între cei ce se pregnanță frecventau, reiese ca și din fecturii din 18 iulie adresa Pre­1867 către Primărie în care se arăta că, luîndu-se în discuție cererile a­­cestor doi proprietari de a li se acorda muzica pompierilor, s-a hotă­rit „pentru a se putea împă­ca ambele pretenții... ca în toate zilele de lucru, cind clasa lu­crătoare și comersanților e o­­cupată, muzica să se trimită la grădina Dluj. Nicu Vîrnav (unde cei avuți, netrebuind să mun­cească, petreceau — n.n.) . . . iar Duminica să se trimeată la grădina Bolfosu“. Anterior, am arătat că în a­­nul 1869 fosta grădină „a Bolfo­­sului" a devenit, în ordine cro­nologică, a doua grădină publi­că din Botoșani prin faptul că arendașul ei, Ștefan Neculau, a deschis-o la 28 m­ai „fără antre” adică fără taxă de intrare, după exemplul Anei Boilă, arendașa grădinii Ipser din cvartalul al lll-lea. Ce s-a întîmplat însă cu gră­dina Vîrnav ? Deși era cea mai frumoasă grădină a orașului, situată în­­tr-un loc central, ea a continuat să existe ca loc de distracție al protipendadei pînă la începutul anului 1870. La 24 aprilie ce­tățenii de rînd ai orașului adre­sează primarului următoarea ce­rere : „Domnule Primare în pri­vire că cu plata antretului la grădina Dlui­ Vîrnav nu se poa­te bucura de distracția de aco­lo oricine, în privire că această grădină este cea mai frumoasă și lipsită de vizitatori (adică e­­rau numai cei puțini și bogați — n.n.) numai din cauza plății antretului (care era foarte mare — n.n.), subscrișii, vă rugăm, D-le Primare, să bine-voiți a in­terveni pe lingă D-l. Virnav să lase liber antretul, fără plată, și sâ-l îndemnizeze Primăria pentru aceasta". Este interesant de reținut pro­­cesul-verbal al ședinței Consi­liului Comunal Botoșani, cauza­tă de această cerere, la 9 mai 1870. „In ședința de astăzi as­cultindu-se propunerea d-lui consilier adj. Frimu, in toată a ei cuprindere după cum in de­tail se prevede prin protocolul acestei ședințe motivată din petițiunea unui număr (de) oră­șeni prin care cer a li se lua pe contul primăriei grădina D-lui Nicu Virnav, pentru ca să fie liberă intrarea fiecăruia .­ GRĂDINILE PUBLICE (n­) rășan fără de nici o plată. Con­siliul văzînd această propunere cu majoritate o admite cu a­­ceste modificări : la punctul I se admite numai cifra de 200 lei noi pe lună ; la punctul II se admite ca grădina să fie des­chisă în toate zilele, iară in zi­lele de marți și joi a fiecăreia săptâmîni va fi negreșit lumina­tă tot cu cheltuiala D-lui Virnav, muzica comunală se va trimite la acea grădină Marțea și Joia, iară termenul închirierii propus de cinci luni se va considera chiar de astăzi...“. De asemenea este de menționat că dacă pină acum hotărîrile Consiliului pri­vind celelalte grădini, fie de a le acorda muzica, fie de a le da proprietarilor sau arendașilor autorizația de funcționare, în­truneau unanimitatea consili­erilor, de data aceasta fiind vorba de încetarea unui privilegiu al celor avuți, votul a fost doar cu „majoritate“, „contra (fiind) D-nii Dávidei și Sevastos". De asemenea, în același an 1870, ca și în anul precedent, Ana Boilă, solicita muzica pom­pierilor de a cînta de două ori pe săptămînă în grădina pe ca­re, deși trebuia să plătească a­­rendă, o punea la dispoziția pu­blicului fără a cere nici ta­xă de intrare, nici despăgubire din partea primăriei. Cu toate acestea primăria nu binevoieș­te a-i acorda muzica decit „o­­dată pe săptămînă, duminică". Faptul acesta va face ca în a­­nul viitor să constatăm ca a­­rendaș al acelei grădini o altă persoană, Ana Boilă nemaipu­­tînd face față, probabil, chel­tuielilor de întreținere. Urmărind de acum înainte, dacă nu în fiecare an dar măcar la intervale mici, evoluția simul­tană sau înființarea unor noi grădini publice, vom căuta să desprindem alte aspecte intere­sante ale trecutului orașului Bo­toșani. Prof. ȘTEFAN CERVATIUC ~• ••••••••••­ „Lefa ‘70" — tîrg internațional de alimente și delicatese de la Hamburg. Sunt prezentate diverse produse MAXIMAFILIE ACTIVITATEA GRUPEI DIN BOTOȘANI Grupa maximafilă din cad­­ul Filialei Am F.­R. Botoșani, desfășoară o intensă activitate de realizare a unor frumoase și interesante ilustrate maxime, cît și de procurare, prin in­termediul altor grupe maximafile din țară, de ilustrate maxime românești pentru maximafilii din județul Botoșani. Printre noile ilustrate maxime realizate, semnalăm ur­mătoarele : — Ilustrata maximă cu portretul lui Mihai Eminescu, a­­vînd aplicată marca de 5 bani din 1964, cu portretul lui E­­minescu, obliterată cu ștampila de Botoșani. — Artă ilustrată cu portretul lui Eminescu, pe care s-a aplicat aceeași marcă, obliterată cu ștampila de Ipotești. — Ilustrată maximă cu Casa memorială din Ipotești, pe care s-a aplicat aceeași marcă de mai sus, obliterată cu ștampila de Ipotești. — Ilustrată color, reproduced tabloul „Autoportret“ al lui Ștefan Luchian, pe care s-a aplicat marca de 55 bani, cu același subiect emisă în 1966 și obliterată cu ștampila de Ștefănești, locul nașterii pictorului.­­ Ilustrată negru - alb, reprezentînd bustul lui Mihai Eminescu din Parcul „Mihai Eminescu“ Botoșani, pe care s-a aplicat marca de 55 de bani, cu portretul lui Eminescu, obli­terată cu ștampilă de Botoșani. — Ilustrată color, reproduced Casa memorială „George Enescu" din Liveni, pe care s-a aplicat marca cu George E­­nescu. — Ilustrată negru - alb, cu Muzeul „George Enescu" din Dorohoi, pe care s-a aplicat marca de 3 lei, portretul lui George Enescu, obliterată cu ștampila de Dorohoi. Grupa noastră maximafilă a realizat apoi frumoase ilustrate maxime, în majoritate color, cu monumentele istori­ce din nordul Moldovei: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Put­­na, apoi cu frescele de la mănăstirile acestea, cu diverse i­­lustrate din Capitală, cu ilustrate reproducînd păsări și ani­­male din Grădina zoologică din București, cu ilustratele și mărcile consacrate succeselor spațiale ale navelor cosmice — Apollo 11 și 12, precum și cu alte subiecte. Prof. VASILE ARNAUTU CUVINTE ÎNCRUCIȘATE SCULPTURA ROMÂNEASCĂ ORIZONTAL : 1. Genial sculptor român (1876 — 1957), care prin opera sa („Coloana infinită“, „Pasă­rea măiastră", „Masa tăce­rii", „Poarta sărutului" ș.a.) a lăsat veacurilor o expresie sintetică și filozofică a gîn­­dirii și sensibilității poporu­lui nostru — Mama lui Ior și Pollux, înfățișată Cas­tle Brâncuși într-una din operele sale . 2. Sculptor român (1873 — 1932), realizatorul „Gigantului" (1906), una din operele culminante ale artei noastre statuare — 1865 este cel în care Karl Storck devenit primul profesor de sculptură din istoria artei românești ; 3. Curge­r «— Important sculptor român (1856 — 1918), autorul „în­vingătorului" (1889) ; 4. Lo­calitate în Kenya — La reve­dere ! — Comună în U.R.S.S.; 5. Trimis — „ . . . doborând centaurul," lucrare din crea­ția lui Ion Jalea ! 6. Orașul în care și-a petrecut Brân­cuși o parte din tinerețe și în al cărui muzeu de artă se află sculpturile sale „Vi­­tellius", „Orgoliu" etc. — , cu broasca", titlul unui relief în bronz de Cornel Medrea (1926) ; 7. Abreviere militară — Pionier al învă­­țămîntului chimic din Româ­nia (184! — 1925), al cărui bust a fost dăltuit în piatră de Dimitrie Paciurea Posedă ; 8. Vărgați, vorbind de stofe — Cuvînt înainte Simbol pentru apostile ; 9. A transpira — Cutiuță Ja­poneză — Precum : 10. Gheor­­ghe Cristescu — Autorul u­­nui forme proiect de monument, în abstract — simbolice, pentru Cîmpia Libertății din Blaj — Deținerea a mai multor funcții de către persoană ; 11. Munte în Saxonia — Sculptor băimă­­rean, autorul Monumentului Eroilor de la Cărei ; 12- înte­meietorul învățămîntului în limba națională în Țara Ro­mânească (1779 — 1823), cărui statuie, o incontesta­bilă reușită, se datorește lui Ion Georg­escu (1886) — Titlul unui relief în ghips realizat de Cornel Medrea (neart.) VERTICAL : 1. Realizatorul unui portret al „Mamei", a cărei dăltuire în piatră a dobîndit, prin sentiment și e­­xecuție, valoarea unui sim­bol (2 cuv.) ; 2. Remarcabil sculptor român (1856 — 1898), cu o viziune realistă și meș­teșug sigur în redarea por­tretelor lui Al. Odobescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, M. Eminescu etc. " 3. Miezul nopții ! — Sculptor român contemporan, autorul com­poziției închinate lui Horia, Cloșca și Crișan — Dînsul ; 4. Corabie — A se alătura ; 5. Circa (abr.) — Cu . . . , din belșug (neart.) ; 6. Munte în Pakistan — A vrea — Nud compozițional din creația lui Cornel Medrea ; 7. Dedesubt — Membru al „Grupului celor patru" autorul statuiei lui Mihai Eminescu de la Con­stanța — Personaj legendar ; 8. A năvăli — ... autorul monumentalei Irimescu, statui „Oțelarul" ; 9. Orășel în Congo (Kinshasa) — Lucra­­r­e din creația lui Ion Jalea (neart.) ; 10. Nicolae (pop.) — Fluviu în Portugalia — Produs galinaceu ; 11. Peș­te — Fructul discordiei ; 12. Rezoluție favorabilă — Sculp­tor contemporan, care a dăl­tuit în piatră portretul unui „Tractorist" . 13. Realizato­rul portretului lui Nicolae Bălcescu și a unei statui înfățișîndu-l pe Mihai Emi­nescu, ambele de o excep­țională valoare Domeniu artistic din care s-a inspirat Comnei Medrea la crearea „Balerinelor" sale. Cuvinte rare : IEVA, SIH, AGS, ASB, INRO, EUER, UILA, IAIR, EDARD, COR. Dr. AURELIA PETRESCU Din poșta paginii „MAGAZIN" Profesoara Elena Danielevi­­i, din comuna Șendriceni ne-a trimis,­­ cîtva timp în urmă, o scurtă notă intitulată „Papucul doamnei pe me­leagurile Pădurenilor”, însoțind-o și o plantă, monument al naturii — Pa­pucul doamnei și au hotărît s-o­­ o­­crotească. La primăvară, sîntem Invi­tați să vedem aceste plante. Emil Antonovici din Botoșani, ne scrie despre revista ,Crocodilul Bo­toșanilor" care apărea acum 51­ de ani și se intitula „revista humoristică, satirică și picantă". In cuprinsul ei, se publicau schițe satirice, foiletoane, epigrame, caricaturi. Revista avea și o rubrică intitulată : „Corespondența cititorilor". In schimbul unui cupon, oricine avea dreptul să publice gra­tuit, la această rubrică, un număr de 20 de cuvinte. Profesorul V.G. Popa din Fălticeni, intr-un scurt articol intitulat „Birlic și Fălticenii" ne face cunoscut că regretatul actor și-a descoperit voca­ția in teatru, la Fălticeni, pe mode­ta scenă a Liceului „Nicu Gane” sub îndrumarea lui Al. P. Marinescu. A­­lături de Birlic, in echipa de teatru a liceului, juca și Iulius Cazaban, de două mici fotografii (pe care le publicăm). Membrii cercului de na­turale de la școala din Pădureni au descoperit, în împrejurimile satului,

Next