Clopotul, octombrie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 2940-3018)
1970-10-25 / nr. 2961
CLOPOTUL • PAGINA 2 Arhiva Primăriei Dorohoi, care se păstrează la Arhivele Statului din localitate, atestă faptul că, la 1 martie 1865, a avut loc, în Dorohoi, prima reprezentație teatrală (dosar 39/1865). La 15 februarie 1865, Primăria Dorohoi primește, din partea artistei de la Iași, Maria Evolschi, următoarea cerere : „Am onoare a anunța pe înalta nobilime și onoratul public din orașul Dorohoi că (Teatrul Național din Iași) vroiește a juca un număr de 6 reprezentații teatrale, cu începere de la 1 martie viitor, în sala d-lui căpitan Iorgu Manoliu. Spre a se putea susține aceste reprezentațiuni, însă, trebuiește, onorabili domni și doamne, ca să fie sprijinite de un abonament și, de aceea, cunoscîndu-vă îndestul de bine buna voință ce aveți pentru arta teatrală, recomandăm domniei voastre pentru sprijinul aceste reprezentațiuni“. In cerere, scrisă foarte îngrijit, se văd trăsăturile literelor germane, ca și în primele manuscripte ale lui Eminescu. Pentru Maria Evolschi semnează, ca girant, Ioan Anestiu. Pe atunci, la Iași, exista la Teatrul Național un artist cu numele de Anestiu. Director al teatrului era, în această stagiune, artistul N. Luchian, originar de la Ștefănești, județul Botoșani. Girantul Măriei Evalschi de la Dorohoi, Anestin, un intelectual remarcabil, a locuit mai mult timp în acest oraș, unde în 1870, ia parte la licitația unei case, fostă a bisericii Nicolae" de peste podul „Sfîntul căsăpie”. Cu numărul 166 din 21 februarie 1865, Primăria din Dorohoi aprobă actriței Maria Evalschi „de a reprezenta cu trupa sa șase piese teatrale în acest oraș, după programele prezentate". Biletul emis în acest scop menționează că „reprezentarea pieselor să fie în marginile bunei cuviinți și neprovocătoare de vreun scandal, fie contra Guvernului sau a Publicului (ambele cuvinte scrise cu literă mare), căci, la cazul din urmă se va aplica rostirea art. 100 din legea comunală“. Grija edililor dorohoieni pentru moralitatea pieselor era justificată. Puțin mai în urmă, la 29 noiembrie 1864, se jucase la Iași piesa, „cu scandal" intitulată „Cartuș“, la care publicul protestase vehement. Primarul Dorohoiului, Manolache Gavriil, fost judecător, este prudent. Se înarmează cu forme și cu condiții, ca să n-aibă răspundere, mai cu seamă că e la mijloc prima trupă de teatru, care vine în urbea sa. Corespondența care privește primul eveniment teatral din orașul Dorohoi este foarte interesantă atît din punct de vedere al conținutului cît și al formei. Preocupările scrisului estetic nu lipsesc la acești artiști care-și încercau norocul în tîrgul și județul cu marca Racului (simbol al bogăției de raci și pește din lacul Iezerului pe malul căruia era așezat Dorohoiul), tîrg care, chiar atunci, înotînd în cel mai cleios și adînc noroi, își săpa un șanț mare de jur împrejur, ca să nu se sustragă sătenii de la plata „roharcelor“ (barierilor). Pe atunci, edilii urmăreau ca, pe ulița întîia și pe ulița a doua (singurele în ființă) să se sape, alături, șanțuri în care se dădea noroiul cel subțire, cu măturoaie mari de către „călărași". In acele șanțuri, poliția avea grijă să ... „răstoarne pe nenorociții cari se vor fi prins cu umblă beți pe stradă". După cum se vede, primarul a luat toate măsurile ca să se evite scandalul („buclucul“). Era firesc, dacă avem în vedere că era primul spectacol în Dorohoi, iar boierii și publicul vedeau pentru prima oară o reprezentație de teatru, desfășurată într-o casă particulară. Repertoriul celor șase reprezentațiuni teatrale, scris de mînă foarte frumos, se compunea din : Criminalistul, însurățeii (comedie), Farsa din zilele noastre, Margho, Clevetirea (Eu sunt), Noua Ermionă, Căsătoria silită, Sfecla arsă (comedie),Surd ca oala, Bucătarul politic, Inima are strune, Doi feți logofeți, Rămășagul, Banii fac calități, Fiul pierdut (dramă). Personalul societății teatrale se compunea din : Mari Evolschi, Mari Negrescu, Mari Popescu, Ioan Șibovici, Iorgu Botez și Iorgu Smăd. Ca șef al muzicii era Elii Anastasii. Abonamentul pentru șase reprezentațiuni costa : o stală premieră — șase fimiliri, iar o stală seconda — patru fimiliri. Interesant de remarcat este faptul că, piesele din programul de mai sus nu figurau în lucrarea lui T. T. Burada. Ele circulau prin orășelele de mică însemnătate, cum era mai pe atunci Dorohoiul. Sala particulară a lui Iorgu Manoliu din Dorohoi se lumina „ad giorno“ (cu luminări de său foarte fine). De asemenea, într-o caligrafie admirabilă pe atunci, M. Eminovici dădea exact aceeași formă artistică programelor trupelor sale. Examinînd bine hîrtiile dorohoiene din 1865, trăim o clipă în lumea în care își desfășura activitatea pe atunci poetul M. Eminescu și ne dăm seama ce rol avea scrisul lui, frumos și răbdător pe lîngă trupele care-și încercau norocul prin orașele de provincie, unde se trăgeau primele brazde culturale, căminarului de la Ipotești. Fiul în această perioadă, buchisea la programe, învăța pe de rost vodevilurile și dramele, le îndrepta, le potrivea după gustul morabilului public și după talentul actorilor pribegi, dar avea, spre deosebire de toți și de toate, viziunea devotamentului misiunii lui, dedicată binelui poporului român. Prof. GH. AMARANDEI ÎN ORAȘUL DOROHOI PRIMA REPREZENTAȚIE DE TEATRU • IN SALA IORGU MANOLIU • MORALITATEA PIESELOR • „CĂLĂRAȘII" — IN EXERCIȚIUL FUNCȚIUNII Unul din inelele noului tunel de sub Elba prezentat la tîrgul de la Hanovra MĂRTURII EPISTOLARE SCRISORI INEDITE ALE DR. C. I. ISTRATE Dr. C. I. Istrate (1850—1918) a fost o mare personalitate în viața noastră științifică românească, cunoscut nu numai în țară ci și peste hotare prin aportul și descoperirile pe care le-a adus în știință și prin orizonturile noi care le-a deschis prin cercetările asupra „bogățiilor naturale ale țării" (sarea, petrolul, chihlimbarul, ozocherita etc.). A deținut funcții însemnate fiind membru și președinte al Academiei Române, profesor și întemeietorul școlii de chimie organică de la Universitatea din București și membru de onoare a mai multor societăți științifice străine. II readucem în memorie cititorilor, publicindu-i două scrisori inedite din care se desprind multiplele sale preocupări. Amîndouă scrisorile poartă antetul Institutului și Laboratorului de chimie organică din București. 31 martie 1895 Stimate Domnule Revisor Scuze-mă dacă mă adresez la Domniata pentru a te ruga să-mi faci un mic serviciu. O fac aceasta cu dreptul de a fi util și eu cind ocasia se va presanta. Aveți în comuna Radașani (e vorba de satul Rădășen de lîngă Fălticeni — n.n.) mere cu totul alese. Rogu puneți de urgență se se cumpere 15 bucăți alese — varietățile domnești și altele ce se află și trimiteți-mi-se la Cîmpina cu trenul de vitesă. Rogu faceți se fie pomi frumoși și bine scoși, se se învelească rădăcinile cu pămînt umed și se se puie în paner și se se învelească în paie. Plătiți cît trebuie și scrieți-mi pentru a vă trimite imediat cu mandat poștal paralele. Ve cer scuze, și ve mulțumesc cu anticipație, în mod cordia I. Doctor ISTRATE Inspector general al învățâmintului superior București II București 3 mai 1916 Mult Stimate Domn. Cer iertare de a fi întîrziat puțin cu răspunsul meu. Țineți însă seamă de cite belele am pe cap și iertați-mă. Acuma e una din epocile anului cind sunt mai mult ocupat. Mulțumesc, din adîncul inimei pentru frumoasa fotografie a măreței biserici făcută de vrednicul Tăutu. Vomu profita de prima ședință a Comisiunei pentru a aduce chestiunea restaurării. Dar știu că nu avem de loc bani. Oare județul, comuna și... boierii vecini, alături cu o subscriere publică, sub inițiativa Dvoastră, nu va reuși a aduna fondurile necesare ? Ar fi frumos și demn și o lecție dear statului, care de altfel are multe ponoase. Aș veni și eu, la timp, se țin o conferință... pentru aceasta la Ateneul Dvoastră. Primiți, mult stimate Domn asigurarea stimei și alesei considerațiuni ce vă păstrez. Dr. C. I. ISTRATE Dr. Istrate rămîne o figură luminoasă în galeria savanților români care au dus faima țării și peste hotare. AL. BARDIERU I I ROMANȚAI TOAMNEI ! Nu-i cer nimic... \ Și totuși dacă ar vrea, tu, daca-ar vrea să-mi dea ce îmi doresc, l-aș spune-n versuri totul, cam așa, ) Pe tonul cel mai simplu și firesc : ) Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da, ) Dă-mi liniștea la bloc și dă-mi vecini ^ Care se culcă fără să mai stea . Noaptea tîrziu la certuri și pricini. Dă-mi A.B.C.-ul vieții de birou Și fă-mă să-nțeleg și eu de ce Cu cererea îmi spun să vin din nou ^ Cind mă prezint plouat la I.G.C.L. Dă-mi paradoxul frumuseții tale ! Și dă-mi răbdarea multor mușterii Ce stau atîta vreme la taclale, In timpul slujbei, pe la mustării. Dă-mi tălmăcirea gusturilor certe ! Ce hotărăsc ce filme-avem tot anul ! Și scuză-mă că nu stau (să mă ierte) . Să văd și „Angelica și sultanul". Dă-mi calmul vinzătorului de stofe ! Ce „scoate-n” șapte zile de-un palton ! Dă-mi explicația unor „catastrofe“ Ce se petrec și acum pe stadion. I Dă-mi cheia unor versuri zise „culte“, I Și dă-mi orarul la autobuze... I Dar nu poți, știu, nici tu nu poți prea multe ! ț Ai, toamnă aurie, mii de scuze. I DOREL SCHOR Este drept că grădina Vîrnav — actualul parc „M. Eminescu“ — figura printre locurile de distracții din Botoșani încă de la 1867, dar ea nu era grădină publică în adevăratul sens al cuvîntului, deoarece constituia locul de „amuzament” numai al unei restrînse categorii de privilegiați alcătuită din marii bogătași și înalții funcționari de stat. Pentru a împiedica accesul altor persoane, la intrarea în grădină proprietarul încasa o taxă foarte mare. La 1867 mai exista încă o asemenea grădină particulară, pe șoseaua lașului, proprietatea lui Iacob Bolfosu, și la aceasta fiind percepută o taxă de intrare. Fiind însă mai mică, aria celor privilegiați ce se puteau plimba și recrea cuprindea și unele categorii cu venituri relativ modeste, cum erau negustorii sau proprietarii de ateliere meșteșugărești. Deosebirea între aceste două grădini, sau mai bine zis între cei ce se pregnanță frecventau, reiese ca și din fecturii din 18 iulie adresa Pre1867 către Primărie în care se arăta că, luîndu-se în discuție cererile acestor doi proprietari de a li se acorda muzica pompierilor, s-a hotărit „pentru a se putea împăca ambele pretenții... ca în toate zilele de lucru, cind clasa lucrătoare și comersanților e ocupată, muzica să se trimită la grădina Dluj. Nicu Vîrnav (unde cei avuți, netrebuind să muncească, petreceau — n.n.) . . . iar Duminica să se trimeată la grădina Bolfosu“. Anterior, am arătat că în anul 1869 fosta grădină „a Bolfosului" a devenit, în ordine cronologică, a doua grădină publică din Botoșani prin faptul că arendașul ei, Ștefan Neculau, a deschis-o la 28 mai „fără antre” adică fără taxă de intrare, după exemplul Anei Boilă, arendașa grădinii Ipser din cvartalul al lll-lea. Ce s-a întîmplat însă cu grădina Vîrnav ? Deși era cea mai frumoasă grădină a orașului, situată într-un loc central, ea a continuat să existe ca loc de distracție al protipendadei pînă la începutul anului 1870. La 24 aprilie cetățenii de rînd ai orașului adresează primarului următoarea cerere : „Domnule Primare în privire că cu plata antretului la grădina Dlui Vîrnav nu se poate bucura de distracția de acolo oricine, în privire că această grădină este cea mai frumoasă și lipsită de vizitatori (adică erau numai cei puțini și bogați — n.n.) numai din cauza plății antretului (care era foarte mare — n.n.), subscrișii, vă rugăm, D-le Primare, să bine-voiți a interveni pe lingă D-l. Virnav să lase liber antretul, fără plată, și sâ-l îndemnizeze Primăria pentru aceasta". Este interesant de reținut procesul-verbal al ședinței Consiliului Comunal Botoșani, cauzată de această cerere, la 9 mai 1870. „In ședința de astăzi ascultindu-se propunerea d-lui consilier adj. Frimu, in toată a ei cuprindere după cum in detail se prevede prin protocolul acestei ședințe motivată din petițiunea unui număr (de) orășeni prin care cer a li se lua pe contul primăriei grădina D-lui Nicu Virnav, pentru ca să fie liberă intrarea fiecăruia . GRĂDINILE PUBLICE (n) rășan fără de nici o plată. Consiliul văzînd această propunere cu majoritate o admite cu aceste modificări : la punctul I se admite numai cifra de 200 lei noi pe lună ; la punctul II se admite ca grădina să fie deschisă în toate zilele, iară in zilele de marți și joi a fiecăreia săptâmîni va fi negreșit luminată tot cu cheltuiala D-lui Virnav, muzica comunală se va trimite la acea grădină Marțea și Joia, iară termenul închirierii propus de cinci luni se va considera chiar de astăzi...“. De asemenea este de menționat că dacă pină acum hotărîrile Consiliului privind celelalte grădini, fie de a le acorda muzica, fie de a le da proprietarilor sau arendașilor autorizația de funcționare, întruneau unanimitatea consilierilor, de data aceasta fiind vorba de încetarea unui privilegiu al celor avuți, votul a fost doar cu „majoritate“, „contra (fiind) D-nii Dávidei și Sevastos". De asemenea, în același an 1870, ca și în anul precedent, Ana Boilă, solicita muzica pompierilor de a cînta de două ori pe săptămînă în grădina pe care, deși trebuia să plătească arendă, o punea la dispoziția publicului fără a cere nici taxă de intrare, nici despăgubire din partea primăriei. Cu toate acestea primăria nu binevoiește a-i acorda muzica decit „odată pe săptămînă, duminică". Faptul acesta va face ca în anul viitor să constatăm ca arendaș al acelei grădini o altă persoană, Ana Boilă nemaiputînd face față, probabil, cheltuielilor de întreținere. Urmărind de acum înainte, dacă nu în fiecare an dar măcar la intervale mici, evoluția simultană sau înființarea unor noi grădini publice, vom căuta să desprindem alte aspecte interesante ale trecutului orașului Botoșani. Prof. ȘTEFAN CERVATIUC ~• •••••••••• „Lefa ‘70" — tîrg internațional de alimente și delicatese de la Hamburg. Sunt prezentate diverse produse MAXIMAFILIE ACTIVITATEA GRUPEI DIN BOTOȘANI Grupa maximafilă din cadul Filialei Am F.R. Botoșani, desfășoară o intensă activitate de realizare a unor frumoase și interesante ilustrate maxime, cît și de procurare, prin intermediul altor grupe maximafile din țară, de ilustrate maxime românești pentru maximafilii din județul Botoșani. Printre noile ilustrate maxime realizate, semnalăm următoarele : — Ilustrata maximă cu portretul lui Mihai Eminescu, avînd aplicată marca de 5 bani din 1964, cu portretul lui Eminescu, obliterată cu ștampila de Botoșani. — Artă ilustrată cu portretul lui Eminescu, pe care s-a aplicat aceeași marcă, obliterată cu ștampila de Ipotești. — Ilustrată maximă cu Casa memorială din Ipotești, pe care s-a aplicat aceeași marcă de mai sus, obliterată cu ștampila de Ipotești. — Ilustrată color, reproduced tabloul „Autoportret“ al lui Ștefan Luchian, pe care s-a aplicat marca de 55 bani, cu același subiect emisă în 1966 și obliterată cu ștampila de Ștefănești, locul nașterii pictorului. Ilustrată negru - alb, reprezentînd bustul lui Mihai Eminescu din Parcul „Mihai Eminescu“ Botoșani, pe care s-a aplicat marca de 55 de bani, cu portretul lui Eminescu, obliterată cu ștampilă de Botoșani. — Ilustrată color, reproduced Casa memorială „George Enescu" din Liveni, pe care s-a aplicat marca cu George Enescu. — Ilustrată negru - alb, cu Muzeul „George Enescu" din Dorohoi, pe care s-a aplicat marca de 3 lei, portretul lui George Enescu, obliterată cu ștampila de Dorohoi. Grupa noastră maximafilă a realizat apoi frumoase ilustrate maxime, în majoritate color, cu monumentele istorice din nordul Moldovei: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Putna, apoi cu frescele de la mănăstirile acestea, cu diverse ilustrate din Capitală, cu ilustrate reproducînd păsări și animale din Grădina zoologică din București, cu ilustratele și mărcile consacrate succeselor spațiale ale navelor cosmice — Apollo 11 și 12, precum și cu alte subiecte. Prof. VASILE ARNAUTU CUVINTE ÎNCRUCIȘATE SCULPTURA ROMÂNEASCĂ ORIZONTAL : 1. Genial sculptor român (1876 — 1957), care prin opera sa („Coloana infinită“, „Pasărea măiastră", „Masa tăcerii", „Poarta sărutului" ș.a.) a lăsat veacurilor o expresie sintetică și filozofică a gîndirii și sensibilității poporului nostru — Mama lui Ior și Pollux, înfățișată Castle Brâncuși într-una din operele sale . 2. Sculptor român (1873 — 1932), realizatorul „Gigantului" (1906), una din operele culminante ale artei noastre statuare — 1865 este cel în care Karl Storck devenit primul profesor de sculptură din istoria artei românești ; 3. Curger «— Important sculptor român (1856 — 1918), autorul „învingătorului" (1889) ; 4. Localitate în Kenya — La revedere ! — Comună în U.R.S.S.; 5. Trimis — „ . . . doborând centaurul," lucrare din creația lui Ion Jalea ! 6. Orașul în care și-a petrecut Brâncuși o parte din tinerețe și în al cărui muzeu de artă se află sculpturile sale „Vitellius", „Orgoliu" etc. — , cu broasca", titlul unui relief în bronz de Cornel Medrea (1926) ; 7. Abreviere militară — Pionier al învățămîntului chimic din România (184! — 1925), al cărui bust a fost dăltuit în piatră de Dimitrie Paciurea Posedă ; 8. Vărgați, vorbind de stofe — Cuvînt înainte Simbol pentru apostile ; 9. A transpira — Cutiuță Japoneză — Precum : 10. Gheorghe Cristescu — Autorul unui forme proiect de monument, în abstract — simbolice, pentru Cîmpia Libertății din Blaj — Deținerea a mai multor funcții de către persoană ; 11. Munte în Saxonia — Sculptor băimărean, autorul Monumentului Eroilor de la Cărei ; 12- întemeietorul învățămîntului în limba națională în Țara Românească (1779 — 1823), cărui statuie, o incontestabilă reușită, se datorește lui Ion Georgescu (1886) — Titlul unui relief în ghips realizat de Cornel Medrea (neart.) VERTICAL : 1. Realizatorul unui portret al „Mamei", a cărei dăltuire în piatră a dobîndit, prin sentiment și execuție, valoarea unui simbol (2 cuv.) ; 2. Remarcabil sculptor român (1856 — 1898), cu o viziune realistă și meșteșug sigur în redarea portretelor lui Al. Odobescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, M. Eminescu etc. " 3. Miezul nopții ! — Sculptor român contemporan, autorul compoziției închinate lui Horia, Cloșca și Crișan — Dînsul ; 4. Corabie — A se alătura ; 5. Circa (abr.) — Cu . . . , din belșug (neart.) ; 6. Munte în Pakistan — A vrea — Nud compozițional din creația lui Cornel Medrea ; 7. Dedesubt — Membru al „Grupului celor patru" autorul statuiei lui Mihai Eminescu de la Constanța — Personaj legendar ; 8. A năvăli — ... autorul monumentalei Irimescu, statui „Oțelarul" ; 9. Orășel în Congo (Kinshasa) — Lucrare din creația lui Ion Jalea (neart.) ; 10. Nicolae (pop.) — Fluviu în Portugalia — Produs galinaceu ; 11. Pește — Fructul discordiei ; 12. Rezoluție favorabilă — Sculptor contemporan, care a dăltuit în piatră portretul unui „Tractorist" . 13. Realizatorul portretului lui Nicolae Bălcescu și a unei statui înfățișîndu-l pe Mihai Eminescu, ambele de o excepțională valoare Domeniu artistic din care s-a inspirat Comnei Medrea la crearea „Balerinelor" sale. Cuvinte rare : IEVA, SIH, AGS, ASB, INRO, EUER, UILA, IAIR, EDARD, COR. Dr. AURELIA PETRESCU Din poșta paginii „MAGAZIN" Profesoara Elena Danielevii, din comuna Șendriceni ne-a trimis, cîtva timp în urmă, o scurtă notă intitulată „Papucul doamnei pe meleagurile Pădurenilor”, însoțind-o și o plantă, monument al naturii — Papucul doamnei și au hotărît s-o ocrotească. La primăvară, sîntem Invitați să vedem aceste plante. Emil Antonovici din Botoșani, ne scrie despre revista ,Crocodilul Botoșanilor" care apărea acum 51 de ani și se intitula „revista humoristică, satirică și picantă". In cuprinsul ei, se publicau schițe satirice, foiletoane, epigrame, caricaturi. Revista avea și o rubrică intitulată : „Corespondența cititorilor". In schimbul unui cupon, oricine avea dreptul să publice gratuit, la această rubrică, un număr de 20 de cuvinte. Profesorul V.G. Popa din Fălticeni, intr-un scurt articol intitulat „Birlic și Fălticenii" ne face cunoscut că regretatul actor și-a descoperit vocația in teatru, la Fălticeni, pe modeta scenă a Liceului „Nicu Gane” sub îndrumarea lui Al. P. Marinescu. Alături de Birlic, in echipa de teatru a liceului, juca și Iulius Cazaban, de două mici fotografii (pe care le publicăm). Membrii cercului de naturale de la școala din Pădureni au descoperit, în împrejurimile satului,