Clopotul, octombrie-decembrie 1971 (Anul 27, nr. 3251-3329)

1971-10-26 / nr. 3272

L CLOPOTUL • PAGINA 2 Un lucru cert, între așe­zămintele culturale din jude­țul nostru, Casa de cultură din Dorohoi — prin unele inițiati­ve împlinite și, deci, prin suc­cesele ei — s-a afirmat ca o instituție cu personalitate, ce-și definește, din ce în ce mai sigur, rolul, sarcinile ce-i revin. Și, ca să argumentăm afirmația de mai sus,vom rea­minti doar cîteva dintre cele mai de seamă realizări ale a­­cestei instituții : un ansamblu coral ce ne-a reprezentat ju­dețul în cîteva confruntări ar­tistice (una dintre acestea a fost televizată), o echipă de teatru, de asemenea, prezentă în diverse ocazii, o formație de muzică ușoară („Astral") despre care se poate vorbi ca fiind un colectiv profesionist. De bună consacrat, seamă că acestor inițiative, ce-au depășit perimetrul orașului, se mai pot adăuga încă multe al­tele care au un „caracter in­tern”, întreprinse spre a răs­punde cerințelor populației lo­cale. Să amintim doar, în a­­cest sens, periodicele țări politice, activitatea inter­per­manentă a diferitelor cercuri ce ființează în cadrul institu­ției, dezbaterile de politică in­ternă și externă a partidului și statului nostru, numeroasele expuneri și concursuri organizează la sediu sau ce­le în întreprinderile dorohoiene. Cum însă orice sector de activitate este susceptibil de îmbunătățiri, am organizat, zi­lele trecute, o consfătuire cu un număr de locuitori ai ora­șului Dorohoi, adresîndu-le rugămintea să-și spună părerea cu privire la modul în care casa de cultură răspunde ce­rințelor actuale ale populației, necesităților educative ale o­­rașului. Menționăm, de la bun început, că unele dintre opi­niile exprimate în cadrul con­sfătuirii pot constitui, foarte bine, puncte de reper pentru conducerile tuturor așezămin­telor culturale din județul nos­tru. Dar, să le prezentăm : — Intr-o localitate în care singurul lăcaș cultural este casa de cultură (sau cămin cultural — n-n.) așa cum este cazul orașului nostru, se înțe­­lege că sarcinile ce-i revin a­­cestei instituții sînt mult mai complexe, spunea prof. O­rest Tofan. Ea trebuie să suplineas­că, prin programări externe sau valorificînd potențialul lo­cal, o bună parte din ceea ca alte orașe posedă prin do­tare proprie, ca să zic așa, de­oarece necesitățile sunt ace­leași. Vorbitorul avea perfectă dreptate. In definitiv, dacă ex­cludem diferența demografică, cu ce se deosebesc necesitățile culturale ale Dorohoiului sau ale altor localități chiar și mai mici, de cele ale unui oraș cu peste 100.000 de locuitori, să zicem ? In bună parte, structura populației și deci și cerințele sunt aceleași. De a­­ceea, spunea vorbitorul, casa de cultură trebuie să se preo­cupe pentru a micșora cit de ci­ această diferență. Altfel, sunt zile Întregi când omul nu are unde merge. Să se orga­nizeze, pe lângă casă de cultură, și un club la activitatea că­ruia să participe oricine vrea, iar acțiunile sale să fie bine gîndite, să aibă un rol forma­tiv, indiferent de domeniul a­­bordat- Cred că vechile atenee ne pot servi ca exemplu, în acest sens. Am înțeles, din cele spuse ulterior de profesorul Tofan că orașul Dorohoi, și nu numai această localitate, are nevoie de mai multe spectacole. Că se simte o stringentă nevoie ca așezămintele de cultură să investească timpul liber al oa­menilor în timp destinat cul­turalizării, educării. O altă idee ce s-a desprins din consfătuirea de la Dorohoi este aceea că la munca ,cultu­­ raid sunt antrenați de obicei aceiași oameni. „Cred că este o idee proastă și din partea celor ce se fac răspunzători de viața culturală, lăsînd unele atribuții de acest pe seama acelorași gen numai oameni, așa-ziși cu experiență“ — spu­nea dr. N. Lăpușneanu: „De aici, o slabă participare a pu­blicului la acțiunile casei de cultură, ca și șablonismul unor programe, datorită prezentării prea des a acelorași formații, rutinizării activiștilor cultu­rali". Intr-adevăr, faptul l-am intîlnit în mai toate localită­țile județului nostru, aceleași formații și mai ales aceleași programe prezentîndu-se spec­tatorilor de cine știe cit timp­ Să fie antrenat, afirma vorbi­torul, întreg potențialul exis­tent, și atunci vom avea și spectatori, dar, în același timp, se va promova și noul, ieșin­­du-se astfel din șablonism. O stare de lucruri criticată de mai mulți participanți la discuții, pe care am consta­tat-o, de altfel, și în celelalte orașe din județ, este disper­sarea forțelor artistice repre­zentative între așezămintele de cultură, sindicate, organizații de tineret și femei, fiecare a­­vînd programe separate. „De vreme ce directorul casei de cultură este și locțiitor al secretarului comitetului de partid, coordonînd și răspun­­zînd de întreaga muncă de pro­pagandă de pe teritoriul loca­lității — se întreba Ilie Ma­nie — pentru ce casa de cul­tură, sindicatul, organizațiile de femei și U.T.C. nu stabilesc un program comun de acțiuni . Se înțelege că, în acest mod, ar crește eficiența acțiunilor culturale­ 1. . Alți vorbitori (profesorii Gh. Amarandei și Ion Pintilie, me­canicul Mihai Gadul) au arătat că orașul Dorohoi dispune de multiple resurse ce sînt încă insuficient valorificate, au criticat lipsa de popularizare a unor acțiuni bune ce s-au întreprins, pregătirea cu inter­mitență a ansamblului și formației de teatru, ca coral prezența sporadică în fața pu­­i­blicului a acestora.­­Numai cu ocazia zilelor festive — cum spunea cineva). Consfătuirea de la Dorohoi ne-a oferit însă și o concluzie care deși nu este inedită re­ținerea ei, de către cei ce se fac răspunzători de activitatea cultural-educativă a localități­lor ni se pare un lucru foarte important. In repetate rînduri, documentele de partid, expu­nerile tovarășului Nicolae Ceaușescu, au subliniat cu preg­nanță necesitatea maselor îa alcătuirea consultării progra­melor de activitate a institu­țiilor de cultură. Faptul că unii dintre participanții la discuție n-au putut să vorbească „la obiect" despre activitatea ca­sei de cultură ne confirmă că ei înșiși nu participă la ma­nifestările culturale pe plan local. Iar această neparticipare este generată de lipsa dialo­gului dintre conducerea insti­tuției și masele largi, pe ba­za căruia să se întocmească programul de acțiuni. Oare consfătuire, chiar și de genul a­celei organizate de noi, nu ar fi contribuit la o mai bună cu­noaștere a realităților și cerin­țelor locale și, deci, și la sta­bilirea programului de acțiuni pentru o anumită perioadă "( Oare nu se știe că așezămin­tele de cultură sunt institut­! create pentru oamenii muncii și, prin urmare, activitatea lor trebuie să răspundă opțiunilor maselor ? ! Evident, dacă se va ține cont de opiniile ce s-au exprimat în consfătuire — și pe care le dorim grabnic înfăptuite — dar, mai ales, dacă început de noi se va dialogul neatira, Casa de cultură perma­din Dorohoi, ca și toate așezămin­tele culturale din județ își vor putea îmbunătăți activi­tatea. S. AILENEI VA SATISFACE ACTIVITATEA CASEI DE CULTURA ? Oamenii muncii își spun părerea despre viața culturală a orașului Dorohoi Din activitatea elevilor de la Liceul „M. Eminescu" din Botoșani Recent, elevii claselor a XII-a de la liceul „Mihai Eminescu“, s-au Întors din­­tr-o interesantă excursie d­e studiu și documentare orga­nizată în nordul Moldovei cu scopul de a cunoaște mo­numentele istorice din aces­te locuri. Astfel, au fost vi­zitate mănăstirile Putna și Vatra Moldoviței ale căror ghizi au dat elevilor ample explicații în legătură cu importanța istorică a acestor monumente. De asemenea, profesorii de istorie care au insoțit pe elevi, Emilia Ștefan și Valerian­ Caldare, au pre­dat adevărate lecții de istorie și educare patriotică a elevi­lor. In ziua de 14 octombrie­­elevii clasei a Xl-a au făcut și ei o excursie de studiu în nordul Moldovei pentru vi­zitarea locurilor istorice. Un alt obiectiv al excursiei fost vizitarea expoziției con­­­sacrate înființării P.C.R., ex­poziție deschisă in orașul Suceava. Prin aceasta elevii au luat cunoștință mai în­deaproape de evenimentele de seamă din istoria mișcării muncitorești, de lupta co­muniștilor din ilegalitate. Un grup de elevi ai clase­lor a XII-a au vizitat Pavi­lionul de mostre din Bucu­rești iar la întoarcere au fă­cut o excursie pe Valea Pra­hovei și in Brașov pentru cunoașterea obiectivelor tu­ristice de pe acest traseu. In zilele următoare elevii liceului „Mihai Eminescu“ care s-au evidențiat în munca patriotică desfășurată la începutul acestui an șco­lar, vor pleca într-o excursie care va cuprinde vizitarea caselor memoriale de la Humulești și Mircești, a mă­năstirilor Agapia și Varatec, localităților Piatra Neamț și Fălticeni. ★ Elevii liceului „Mihai E­­minescu“ au realizat prin muncă patriotică in acest an peste 33 mii lei. Cu acești bani se vor dota cu mașini și unelte atelierele auto, de croitorie, lăcătușerie și elec­trotehnică, ateliere ce func­ționează în cadrul școlii. 1 TELEVIZIUNE MARȚI 26 OCTOMBRIE 16.15 Deschiderea emisiunii. Handbal feminin : IUGOSLAVIA — U.R.S.S. (Trofeul Carpați). Transmisiune directă de la Cluj. 17.15 Revista literară TV. 17.50 Brățara de aur — emi­siune concurs pe meserii, organizată de redacția TV pentru tineret, in colabora­re cu C.C. al U. T. C. 18.50 Handbal feminin : ROMÂNIA — OLANDA (Trofeul Carpați). In pauză la ora 18.55 1001 DE SERI. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Reflector. 20.15 Popas folcloric bănățean. 20.30 Seară de teatru : „Moartea unui artist" 22.45 Imagini din Austria. 23.00 Telejurnalul de noapte. Expoziție de pictură italiană S-a aflat la dispoziția i­ubitorilor de artă botoșăneni, pe o durată îndestulătoare, ex­poziția de pictură a elevilor Școlii „Antonio Locatelli“ din Roma, ce a fost deschisă la Casa corpului didactic. Desi­gur, ca modalitate de comuni­care, ca tehnică coloristică, cele cîteva lucrări ale expozi­ției elevilor italieni se înscriu pe coordonatele bătătorite și binecunoscute — așa că nu din acest punct de vedere trebuiesc privite exponatele, necăutîndu-se numaidecît o tentă inedită. (De altfel, însuși avizul că avem de-a face cu pictori elevi, aflați la începu­tul drumului, determină ca pretențiile criticului să fie mai elastice referitoare la împli­nirile artistice­. Interesant și demn de apreciat în această expoziție sunt însă ideile pe care întreg grupul autorilor le susțin în lucrările lor. S- ar bănui, deși nimeni nu ne-o precizează, că elevii școlii „Locatelli“ sînt buni știutori ai realităților țării noastre ai peisajelor ei, dar, mai ales, ai istoriei și culturii noastre. Cu­noscînd legăturile milenare dintre țara lor și a noastră, ti­nerii pictori militează, prin lucrările lor, pentru continua­rea și întărirea acestora. Fap­tul ne este confirmat, de altfel foarte sugestiv, de cele cî­teva compoziții ce poartă insc­ripția „Latinitas“ transpusă pe drapelele celor două țări, pe figurația unei hărți europene sau a globului pămîntesc. Alte picturi sînt inspirate chiar din versurile unor mari poeți români — Scrisoarea III și Lu­ceafărul de Eminescu, sau cre­ații ale lui Tudor Arghezi, Voiculescu, Minulescu, din c­are în română­ și italiană se citează — fixînd cîte o imagine ce li s-a părut mai semni­ficativă. Se observă, de asemenea, dorința de prietenie cu alte state (o lucrare se intitulează „Chile“, iar alta „Nipon“) idealul de pace transfigurat î­ntr-o excelentă compoziție in­­titulată „O.N.U.“. Mai presus decit arta propriu-zisă, din expoziția Școlii „Locatelli" din Roma se desprind, deci, înaltele idealuri de care sînt animați componenții grupului de expozanți, cre­dința lor că prin artă se pot da răspunsuri ale contempo­raneității. Acest fapt se cuvine apreciat o dată cu viziona­rea lucrărilor și pentru care tinerii pictori italieni merită cuvinte de laudă și urări de succes. SILVIU SUHAREANU Două reproduceri din expon­­­ie Teatrul „M. Eminescu“ din Botoșani Fotografia: I. NEGREA RADIO MIERCURI 27 OCTOMBRIE 6.20 Jurnal agrar. 6.30 Gimnastică. 7.00 Radiojurnal. Bu­letin meteo-rutier. Sport. 7.25 Bună dimineața, copii. 7.45 Sfatul medicului. 8.00 Sumarul presei. 8.08 Matineu muzical. Uverturi la opere. 8.25 Moment poetic. 8.30 La microfon, me­lodia preferată. 9.00 Buletin de știri. 9.03 La microfon, me­lodia preferată (continuare). 9.30 Viața cărților (reluare). 10.00 Buletin de știri. 10.05 Muzică populară din Mărginimea Sibiului. 10.30 Vreau să știu. 11.00 Buletin de știri. 11.05 Muzică ușoară. 11.15 Consultație juri­dică. 12.00 Variațiuni pe a­­ceeași temă­ muzică ușoară. 12.10 Recital de operă Teodora Lucaciu. 12.30 Intîlnire cu melo­dia populară și in­­­­terpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră co­tidiană. 13.27 Cîntecul e pretu­tindeni. 14.00 Compozitorul săptămînii. 14.30 Balade și jocuri populare. 15.00 Buletin de știri. 15.05 — 100 de legende românești. 15.30 Pagini vocale orchestrale din mu­si­zica de estradă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo­­ritier. 16.15 Melodii de Gelu Solomonescu. 16.35 Piese corale de D.D. Botez. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Antena tineretu­lui. Studioul elevi­lor. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară de Virgil Cîndea. 20.05 Zece melodii pre­ferate. 20.40 Cîntă Cornelia Pălu si Alexandru Grozuță. 20.55 Stiinta la zi­­­ 21.00 Revista șlagărelor. 21.30 Bijuterii muzicale. 22.00 Radiojurnal. 22.30 Concert de seară. 22.55 Moment poetic. 23.00 Concert de seară (continuare). 24 00 Buletin de știri. 0.03 — 6 00 Estrada noc­turnă. MIERCURI 27 OCTOMBRIE Program de dimineață 6.00 Buletin de știri. 6.05 Jocuri populare românești. 6.10 Actualitatea în agri­cultură. 6.20 Jocuri populare româ­nești (continuare). 6.30 Ritmuri matinale. 6.45 Cîntece populare româ­nești. 7.00 Radiomatineu. Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.30 Panoramic economic. 18.00 Cutezătorii. 18.30 Cotidian sonor. 19.30 Descriptio Moldaviae. 19.40 Te cîntăm Românie. 19.45 La izvoarele muzicii. 20.00 Pe portativul undelor, melodia preferată. 20.30 Jurnal literar. 21.00 Seară pentru iubitorii muzicii de cameră. 21.25 Arte plastice. 21.35 Valsuri și tangouri. UN LUPTĂTOR ÎNFLĂCĂRAT PENTRU CAUZA SOCIALISMULUI S-au împlinit în a­­ceste zile 60 de ani de la nașterea lui Alexandru Mo­­ghioroș, vechi militant al miș­cării noastre comuniste muncitorești, activist de frun­și­te al partidului și statului nos­tru, care și-a închinat întrea­ga sa activitate slujirii Înalte­lor idealuri de libertate și pro­gres, luptei revoluționare pen­tru triumful cauzei socialis­mului în România. Născut la 23 octombrie 1911, la Salonta, județul Bihor, in­­tr-o familie de țărani săraci maghiari, a început să lucre­ze încă de la 14 ani ca uce­nic, apoi muncitor lăcătuș, cu­­noscînd din plin nedreptatea și exploatarea. Aceste realități, revolta îm­potriva exploatatorilor, a tu­turor nedreptăților, l-au deter­minat să pășească pe calea luptei revoluționare, înrolîn­­du-se în mișcarea muncito­rească. In 1929, la vîrsta de 18 ani devine membru al Uniunii Ti­neretului Comunist iar după­­ cîteva luni,­ membru al parti­dului comuni­st. Justificînd în­crederea acordată, AlexandriT Moghioroș își îndeplinește cu înalt devotament importantele sarcini încredințate de partid, desfășoară o intensă și perse­verentă muncă organizatorică în timpul amplelor lupte de clasă din perioada marii cri­ze economice, îndeosebi în rîndurile tineretului muncito­resc și țărănesc din județele Brașov și Bihor, a tinerilor ce­feriști din Cluj. Prin munca sa neobosită, devotamentul și capacitatea sa organizatorică, de luptă, și-a cîștigat stima și prețuirea co­legilor, a partidului, fiind a­­les în conducerea organizați­ilor locale ale U.T.C., iar în 1933 a devenit membru și a­­poi secretar al C.C. al U.T.C. Pentru activitatea sa revo­luționară a fost arestat în mai multe rînduri, în 1935, fiind condamnat la 10 ani de închi­soare. In timpul detențiunii in diferite închisori ale regimu­lui, Alexandru Moghioroș a contribuit, alături de ceilalți deținuți comuniști, la transfor­marea lor în școli revoluționa­re. Viața și activitatea sa con­stituie o grăitoare expresie a frăției trainice dintre oamenii muncii români și maghiari, a 60 de ani de la nașterea lui Alexandru Moghioroș tlll!l!ll!!llllllllllll)lll!il!lll!!l!l!!llltlllllllllllllll!!llll!llllllllllllllli!illli solidarității lor de nezdrunci­nat în marile bătălii sociale pentru răsturnarea domina­ției exploatatorilor, pentru victoria cauzei socialismului în patria noastră. După eliberarea țării de sub jugul fascist, Alexandru Mo­ghioroș a îndeplinit funcții de înaltă răspundere pe linie de partid și de stat. Astfel, de la Conferința Națională a P.C.R. din 1945 și pînă în 1968 a fost fără întrerupere membru al C.C. al P.C.R. A activat ca se­cretar al comitetelor regionale de partid Banat, Hunedoara și Mureș, a îndeplinit funcția de șef de secție, iar în anii 1949 și 1951 — 1952 — de secretar al C.C. al partidului. In peri­oada anilor 1948 - 1965 a fost membru al Biroului Politic a C.C. al P.C.R. Congresul al IX-lea al par­tidului l-a ales membru al Co­mitetului Executiv și secretar al C.C. al P.C.R. Plenara C.C. al partidului din decembrie, la cererea sa, din cauza bolii gra­ve de care a suferit, l-a elibe­rat din aceste funcții. Pe linie de stat, din 1946, A­­lexandru Moghioroș a fost de­putat în Marea Adunare Na­țională în toate legislaturile, iar între 1948 -1954, a fost membru al Prezidiului M.A.N. In aceeași perioadă a deținut funcția de prim - vicepreședin­te al Consiliului de Miniștri. In funcțiile de răspundere ce i s-au încredințat, a adus o importantă contribuție la în­treaga activitate a partidului și statului nostru, dovedind un înalt spirit de abnegație, de dăruire pentru cauza înălță­toare a făuririi României noi, socialiste. Alexandru Moghio­roș a militat cu consecvență pentru cultivarea sentimente­lor de frăție, dragoste și stimă reciprocă între oamenii mun­cii români, maghiari, germani și de alte naționalități din ța­ra noastră. El a activat continuu pentru înfăptuirea politicii partidului de dezvoltare și întărire a re­lațiilor dintre țările socialis­te, dintre partidele comuniste și muncitorești pe baza princi­piilor marxism - leninismului. încetarea sa din viață la 1 octombrie 1969, în urma unei îndelungate boli a fost o grea pierdere pentru întregul nos­tru popor. Prin întreaga sa via­ță și activitate depusă în sluj­ba poporului, Alexandru Mo­ghioroș reprezintă un model de slujire cu devotament și abnegație a intereselor celor ce muncesc, de dăruire depli­nă pentru cauza edificării so­cietății socialiste în patria noastră. CONSTANtIN DRAGUȘIN cercetător științific MEDIC ȘI NATURALIST DE FRUNTE S-au­­ împlinit 125 de ani de cînd, în satul Bivol (in prezent, Viișoara) din ju­dețul Dimitrie Botoșani, s-a născut Brindza- ilustrul medic și naturalist de mai tîrziu. Inițierea în științele naturii și-o face încă de copil, sub îndrumarea unui emigrant politic polonez.­ După terminarea cursurilor liceale, în orașul Iași, este admis ca student la vestita universitate pariziană Sor­­bona, a căror cursuri de ști­ințe naturale le va absolvi în numai doi ani, întors la Iași, Dimitrie Brîndză va ocupa prin concurs catedra de biologie și botanică a universității, pregătindu-și, în același timp, teza de doc­torat în medicină pe care o va susține, tot la Paris, în 1869. Activitatea lui Dimitrie Brîndză în vechea capitală a Moldovei s-a desfășurat si­multan pe mai multe planuri: profesor universitar, medic la Spiridonie­i profesor de igienă la Seminarul Socola, de științe naturale la Liceul Național, custode la muzeul societății medicilor și natu­­raliștilor. De remarcat că în această perioadă viitorul sa­vant își începe activitatea de cercetare și creație, ceea ce va face ca, în numai d oi ani, să elaboreze trei ma­nuale — de geologie, zoolo­gie și botanică — pentru șco­lile secundare. In 1874 se transferă la Universitatea din București, unde­va în­ 125 de ani de la nașterea lui Dimitrie Brîndză cere munca de cercetare a florei tării noastre, cinci ani de activitate După în­­dîrjită scoate la iveală opera „Prodomul florei române“ — lucrare de temelie a li­teraturii științelor naturale. Devenind în iulie membru al Academiei 1879, ro­mâne, Brîndză va primi, din partea acestui înalt for, ar­­cina să studieze flora Dobro­­gei, acțiune în urma căreia publică lucrarea „Vegetați­­unea Dobrogei". O importantă realizare a sa a fost și preluarea condu­cerii gradinei botanice din Cotroceni- oc­azie cu care în­tocmește o bogată colecție de plante precum și o bi­bliotecă de specialitate, ce se amplasează în incinta uni­versității. Colecțiile au constituit, poate temelia unui­­i muzeu național dacă rodul unei munci perseverente de un an nu s-ar fi pîrjolit în flăcările unui incendiu iz­bucnit în anul 1884. Visurile sale aveau să se înfăptuiască după 5 — 6 ani, în 1892. Brîndză predă studenților prima lecție în institutul­­ bo­­tanic ce s-a ridicat, între timp, în grădina Cotroceni­­lor. O boală cardiacă îi va diminua cu fiecare zi vai­­vitatea. Retras la Slănicul Moldovei, Dimitrie Brîndză va înceta din viață la 3 au­gust 1895, la vîrsta de numai 49 de ani. Activitatea sa rodnică, perseverentă, ce a reușit să depășească impedimentele vremii l-a înscris pentru tot­deauna in istoria științei românești. Iată de ce azi, cînd se împlinesc 125 de ani de la nașterea lui Dimitrie Brîndză, se cuvine să ne în­dreptăm gîndurile spre acest distins fiu al iudețului nos­tru. Prof. ADRIAN LUNGU JL1 l - A r A

Next