Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)

1861-12-08 / nr. 34

cu scirea respandita mai de una­ di despre unutra­­tatu intre guv. Austriacu si celu turcescu, au avutu ce­va temeiu; ear aserciunea cumca conven­­ciunea de Paris opresce o intrevenire partiale in Turci’a are se se reducă numai la principatele de la Dunăre, câ­ci Turci’a a­supr’a posesiunilor sale nemedialocite in interesul securității proprie are voia libera a inchiă tratate cu ori care potere. Elena. Soti’a Dlui Campianu — dela care i-a remasu unu fiu cu numele Stefanu — morise de multu. Deca părinții nu se intalniâ de câtu arareori, cu atâtu mai adese ori se conveniâ copiii loru, si cerca inadinsu prilegiul de a se poté vedé si de a-si impartesi sentiemintele, cari de mici se desve­­lise in inimele loru cele fragede si curate. Fiindu casele, gradinele părinților vecine usioru se pote pricepe cumca copiii de mici avea ocasîune a pe­trece la­olalta, a se joca si a se preambla in gradi­nele loru alergandu după fluturi, — d’impreuna se bucură si plangea. Părinții i vedea, inse nu se in­dura ale turbură jocul si bucuriele loru cele co­­pilaresci, lasa joce-se —dicea ei adese ori, — inca* Diet’a Transilvaniei. Noi am descoperitu părerile nostre in privin­­ti’a trebuintiei neaperate de a se tiene câtu de cu­­rendu o dieta in Transîlvani’a, precum si cele ce sentimu ca romani­zatia cu pretînsîunile dietei un­­guresci in cestiunea ominosei uniuni; in asta pri­­vintia intre romanii d’in Ungaria si Transilvania nu esîste decâtu o părere, si acea e autonomiea, nedependinti’a Transilvaniei, carea involve totu odata esîstinti’a politica a naciunii romane, ca­ ce in tempul nostru celu luminatu si umanitariu nu mai e cu potîntia ca intru o tiera unde doa po­­pore mititele se bucura de tote folosele unei esîstinite politice, acolo a trei­a naciune de trei ori mai numerosa si cea mai vechia locuitoria a tierei se fie lipsita de acele drepturi precum fusese in de­­cursu de 400­ de ani, pana d’in contra sub coro­­n’a regelui Stefanu, — ce se dice santu pentru ca au crestinitu pre paganii sei conaciunali, — de drepturi politice se bucura numai acea naciune ai carei­a fiii pretîndu câ sunt naciune suverana si ca cele­­­alte naciuni a­le tierei sunt detarie a se supune necondîciunatu legilor făcute prin dens’a, prin urmare nu e mirare daca Romanii nu voru sé scie de uniunea d’in 1848, ci rechiama cu neas­­temperu convocarea unei diete transilvane, in carea naciunea rom. se se asiedie intru o stare asemene celorlalte naciuni colocuitorie, se cuprindă locul ce i­ se cuvine, se nu mai fie străină in patri’a sa. Se vedemu ce mai dicu in asta privintia si diurnalele străine cari se ocupa mai de aprope si cu căușele nostre. Diurnalul Ost und West, care d’in principiul ce si-au luatu de devisa, pertratéza tote cestiunile cari se referescu la caus’a nacionali­­tatii, sub rubric’a „dîet’a Transilvaniei“ publica unu articul care pentru insemnetatea sa nm­it?, a fi cunoscutu, noi lu­ impartesimu in estrasu. „Vediendu atât’» amanare si draganare, ni vine sé intrebâmu pentru ce nu se pote tiené dîet’a transilvaniei? Cine nu voiesce dîet'a, poporul or guvernul? Ne vomu încercă a respunde la prim’a întrebare, a do’a o va desluci-o tempul. In Transîlvani’a sunt trei nacionalitati : romanii, ungaro-secuii (magiari) si sasii, se vedem pe fiesce care in parte. Despre romani se pote dice cu certitudine, fara a ne teme ca faptele ne voru da de minciuna, cumca fiesce care romanu adeveratu, care nu s’au lapedatu inca de naciunea sa, epentru o dieta tran­sîlvana *ma o ascepta cu doru. Barbatii naciunii a dechiaratu ast’a cu solenitate in 13­1. Januariu a. c. in Sabiiu, in 11. Feurariu, a. c. in conferinti’a de Alba-Iuli’a, in foile lor publice, in adunările comitatensî si in fine prin solenul protestu, carele in 31. Optovre in numele naciunii intrege s’au substernutu Maj. Sale (in contr’a representaciunii guvernului trans.) unde se cere a se conchiamâ câtu de curendu diet’a Transilvaniei, — incâtu asta-di nu pote fi vre unu omu cu mintea sanetosa nici la olalta, nu cerca a se apropia un’a de alt’a ci se incungiurâ lipsîndu-se chiaru si de sotietatile in cari scieâ ca s’ar pote intalni; amendea pârtile au socotîtu a fi pecatu a se cerceta a se vedé, si nu­mai atunci vorbiâ la olalta candu d’in intemplare se intalniau unde­va, dar’ atunci inca convorbirea loru de abia se poteaputintelu infira despre curge­rea tempului,semenature si altele,despre ce numai economii si amorosii timidi au datina a vorbi. Famili’a Dlui Todorescu afara de D. sa stete d’in doi membrii, soti’a D. Sale si coconiti’a care se pota afirmă contrariul despre Romani. In asta privintia intre Rii domnesce o unanimitate, carea intru adeveru e de admiratu, si carea pe diurnalul sasescu „Sieb. Bote“ lu face sé se uimesca intru atâte a incatu densul nu-si pote spicâ altmin­­mintrea acestu fenomenu, decâtu câ-lu ascrie unoru mani nevediute si comitetelor secrete de cari spec­tre (neluce) i­e plinu capul , crediendu cumca sufletele­­lor prin spirete rele se tienu in unitate. De unde sei Siel. Bote cumca intre Rui esîs­­tu astfelu de comitete secrete? Pote densul au descoperitu pre câte­va? pentru ce nu ni­ le im­­partesiesce? Ni-ar place forte a vede aste spirete fabulose. Nu comitete secrete, nu! ci altu ce­va e caus’a unanimității, numai, se-si ie S. B. osteneal’a si se nu fatiareasca, indata va pricepe caus’a. Pentru Rni acum e: vorb’a de a-si aperă, de a-si scapă esistinti’a naciunalitâtii lor in contr’a atacelor d’in partea Magiarilor si a Sasilor, e vor­b’a de a fi, or a nu fi. Cele mai neaperate condici­uni a­le acestei esîstintie naciunali : egalitatea in drepturi a naciunii rom. asemene celor­lalte naci­unalitâti a­le tierei, prin urmare innalu­area lim­­bei rom. la stare oficiosa, cuviincios’a partecipare a naciunii in amenestraciunea publ. si in legetaci­­unea tierei, fiesce carui­a romanu dreptu cugeta­­toriu aceste­i­ sunt atâtu de chiare incâtu, daca vo­­esce binele naciunii sale de la aceste nu se pote abate. — Chiaru intru aceste zace prob’a cea de focu pentru renegati,^pentru câ densii jertfescu si aceste, si dovedescu astfelu câ s’au lapedatu cu totul de naciunalitatea lor, pentru ca ei se lupta in favorea naciunalitâtii de nou apropriate in con­tr’a intereselor naciunii d’in carea s’au nascutu. Deci unei naciuni ma chiaru si renegatului insu­si nu i­ se pote face mai mare nedreptate, decâtu can­du parerea, dorintiele unui renegatu se ieu de drepta mesura pentru adeveratele sentiri a­le na­ciunii, fiindu ca renegatul nu se mai tiene de na­ciunea de carea s’au lapedatu, si numai sila i­ se face, daca se anu­mera catra naciunea de carea in­su­si au apostatatu, si a­le carei­a interese nu mai sunt in armonie cu a­le sale. In puseciunea statorita mai nainte, — cumca Romanii a­supr’a neaperatelor condîciuni aesîstin­­tiei lor naciunali eo ipso trebue se fie un’a, daca nu vreu se pregatesca cotropirea naciunei lor, — zace si caus’a, pentru care densii cu atât’a unani­mitate pretîndu convocarea dietei transilvane. Re­­stavilindu-se in 24. Martiu, a. c- constituciunea de mai nainte a Transilvaniei, d’impreuna cu siste­mul celor trei naciuni, fara a se face apromisele schimbări radicali — decum­ va infiintiarea unui nou dîstritu romanescu, nu se va socoti de atare, — prin acea­si s’a desfiintiatu eara-si egalitatea in drepturi a­­lor, enunciata in dîplom’a d’in Op­tovre, si astfelu densii in Transîlvani’a se scosera d’intre barierele constitueiunii. Puntele regula­tive sasesci, de după cari se făcuse reorganisarea pe fundul regescu, sunt contrariul apicatu a egalei indreptatiri a­­lor, si ar fi mai o satira candu s’ar dice, cumca pe fundul regescu unii in drepturi sunt egali cu Sasii. Ast’a nu trebue se o adeverescu mai de aprope, fiindcă insi­si Sasii au recunoscu­­tu-o, si unele municipie pe pamentul regescu, ast­felu de curendu scaunul Mercurei si dîstritul Bis­­tritiei in asta privintia dedera instruiciune depu­taţilor sei de la asia numit’a universitate a nad­u­su copii, daca voru cresce mari nu voru avea prile­­giu de a se vedea adese­ori. Insa d’in prunci sa fracutu juni. Părinții au cautatu se deie prunciloru loru o crescere mai su­blima, pentru­ acea i-a dusu in cetate, pe Elen’a in institutul calugaritieloru, care după opiniunea de atunci sengure au fostu numai in stare se dea unei june crescerea receruta, iar’ pe Stefanu la scol’a gimnasiala d’in Clusiu. Stefanu abia ascepta vacatiunile ca se pota veni a­casa, acolo in cetate, departe de cas’a parin­­tesca, de suvenirile cele dulci ale teneretielor sale, era straiiu de bucuria. Dar’ nici acasa nu sentia plăcere, in locurile odata atâtu de plăcute nu mai afla desfetare, cântecele paseriloru nu-1 mai farmecă, nu mai pri­­viă cu bucuria sierpuirea m­uriloru ; satuitul i­ se parea pre micu, pustiu, singuraticu, ca­ci Elen’a nu erâ a­casa. De multe ori si-aduceâ a­minte de orele feri­cite ce le petrecuse cu dens’a. Pe unde umblâ, to­ti pasii, tote locurile ei aduceâ a­minte de o ora dul­ce, de o suvenire dulce... Ici subu teiul cestu um­­brosu se jocâ cu ea; colo in dumbrav’a verde ce­tise la­olalta istoria lui Robinson; pe câmpul ver­de alergase cu dens’a după fluturei... ni­ sasesci, ca se starueasca pentru schimbarea ace­lor punte, — ear’ cele­lalte legi reaptivate prin manuscrisul imp. d’in 24. Martiu a. c. cum pricepu ele egalitatea in drepturi a­­lor celu mai buna documentu e impregiurarea cumca in poterea ace­­lor­a­si limb’a absolutei minoritati a locuitorilor tierei, cea magiara, trebue se fie eschisî cu limb’a oficiosa a toturor deregatorielor ; prin urmare cumca in poterea acelor­a­si neci mecaru unu dîs­­tritu curatu romanescu nu ar avea dreptu de a in­­truduce limb’a rom. de oficiosa. Pe totu videne Romanul ar trebui se audia de la magiaru si sasu. E adeveratu, tu ai dreptu, dar legile sunt in con­tra , ascepta pana se va adună dîet’a cea mai de aprope, dens’a va delatură asta nedîreptate. — Deci ce e mai naturale decâtu cumca naciunea romana cerca a scapă de asta puseciune nefericita, si as­cepta cu doru unic’a mântuire — dîet’a, in care ar avea ocasîune ca dens’a inca se puna o data in cum­­pena o vorba ponderosa la deciderea sortii sale. 400.de ani langedise geniul­ilor in catusiele cele de feru a­le ursitei; 400­ de ani naciunea ro­mana, despoiata de tote drepturile politice, fu silita ca se porte numai sarcinele patriei, deci cu ce ne­­astemperi doresce pr’a acea binecuventata, in care dens’a se va reasiedia in demnitatea sa si ca egale celor­lalte naciuni, d’impreuna cu ele va avea de a derege sortea sa propria si a patriei. După ce s’au reintrodusu sistemul celor trei naciuni mai nainte indreptatite, Romanul transil­vanii numai atunci pote vede asecurata naciunali­tatea sa, daca acea d’in partea regelaciunii consti­­tucionali a tierei — adeca de câtra dîet’a Transil­vaniei — se va prochiama de naciune politîcesce recunoscuta si intru tote asemene îndreptatita ce­lor­lalte naciuni, si daca consecintiele logice a­le acestei egalitati in drepturi se va recunosce prin egi formulate determinata. Cine pote dar afirmă, cum ca asta dorintia si staruintia nu e constitucionale, si nu e mantuitoria pentru patria, fiindu ca prin acea­si s’ar delatură căusele frecârilor intre nacionalitatîle transil­vane ? Inse dîet’a Trans. e de neaperata trebuintia nu numai pentru inartîcularea naciunii romane, ci inca si pentru a reformă de nou subimpartitur’a administrativa a tierei, carea d’in puntu de vedere al oportunitâtii nu se mai pote sustiené, — de a proiepta o lege pentru alégeri la dieta, fiindu ca legea d’in 1791,e întemeiata pe referintiele ce cus­­tase atunci intre nobilime si tierani, cari au cadiu­­tu de odata cu legea, — eara cea d’in 1848, care ^ presupune uniunea Transilvaniei cu Ungari’a si fusese provisoria numai pentru alégerile la dîet’a Ungariei, — apoi spre a regulă prin o lege alége­­rea comisîunilor comitatensî si a defige strinsa sfer’a activitâtii acelor­a­si, pentru carii inca legile sunt forte neind­eplinite si nu mai corespunda referintielor de acum’as­eara spre a efeptui o or­ganisare mai uniforma a tribunalelor pe terenul justetiei, pentru ca se nu fie atâte deosebite feluri de foruri de prim­a instantia, pentru o tiera mica se nu fie fara trebuintia doa foruri de a doua in­stantia; pentru ca se se efeptueasca o despărțire mai strinsa a justetiei de administraciune ; pentru ca atâta de stricacios’a alegere a derogatorilor jude­­tiani pe unu tempu scurtu, [se se desfiintieze si in locu-i se se introduca neamovibilitatea deregatori­lor judetiani; in fine pentru ca daca nu vremu se primimu legile d’in cesti 12­ ani intruduse fara Dar’ acum’a tote au trecutu, Elen’a e departe. Intre asémenea cugete triste veniâ si se de­­partâ Stefanu de-a­casa. Elen’a numai după unu restempu de siese ani, ce-i petrecuse in institutu, veni a­casa. Cine a vediutu-o innainte de-acea, nu ar fi cunoscutu-o. Candu sa departatu era unu maguru, iar’ acuma­ e o flore desvoltata.Frumseti’a cea rara a ei a potutu fi admirata de ori­cine. Statura-i era lungaretia, fatia-i blondina, ochii-i erau mari si negrii ca noptea, budîitele coraline, — numai aripi i-a lipsitu, ca se fii potutu vedé innaintea ta unu angeru delicatu. Inse langa aceste frumsetie trupesei Elen­a era indiestrata cu o frumsetia sufletesca, ea avea o anima buna . Abia venise a­casa, indata i se lati vestea. Muerile d’in satu umblau la densa ca­ si la unu angeru mantuitoriu. Deca avea vre-o durere sufletesca o spunea numai ei,si ea atatu de frumo­sii le so­ea mangaiu, catu inpetrita anima ar fi acea, pe care nu ar fi petrunsu acele vorbe dulci. Si de-au avutu vre-unu altu necasa, de li s’a in­­templatu vre-o nenorocire, le dede svaturi ear candu se cerea, si ajutoriu materiale. Deca omenii aveau se cera ceva dela dlu Todorescu, numai pe­ ­136-

Next