Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-12-08 / nr. 34
cu scirea respandita mai de una di despre unutratatu intre guv. Austriacu si celu turcescu, au avutu ceva temeiu; ear aserciunea cumca convenciunea de Paris opresce o intrevenire partiale in Turci’a are se se reducă numai la principatele de la Dunăre, câci Turci’a asupr’a posesiunilor sale nemedialocite in interesul securității proprie are voia libera a inchiă tratate cu ori care potere. Elena. Soti’a Dlui Campianu — dela care i-a remasu unu fiu cu numele Stefanu — morise de multu. Deca părinții nu se intalniâ de câtu arareori, cu atâtu mai adese ori se conveniâ copiii loru, si cerca inadinsu prilegiul de a se poté vedé si de a-si impartesi sentiemintele, cari de mici se desvelise in inimele loru cele fragede si curate. Fiindu casele, gradinele părinților vecine usioru se pote pricepe cumca copiii de mici avea ocasîune a petrece laolalta, a se joca si a se preambla in gradinele loru alergandu după fluturi, — d’impreuna se bucură si plangea. Părinții i vedea, inse nu se indura ale turbură jocul si bucuriele loru cele copilaresci, lasa joce-se —dicea ei adese ori, — inca* Diet’a Transilvaniei. Noi am descoperitu părerile nostre in privinti’a trebuintiei neaperate de a se tiene câtu de curendu o dieta in Transîlvani’a, precum si cele ce sentimu ca romanizatia cu pretînsîunile dietei unguresci in cestiunea ominosei uniuni; in asta privintia intre romanii d’in Ungaria si Transilvania nu esîste decâtu o părere, si acea e autonomiea, nedependinti’a Transilvaniei, carea involve totu odata esîstinti’a politica a naciunii romane, ca ce in tempul nostru celu luminatu si umanitariu nu mai e cu potîntia ca intru o tiera unde doa popore mititele se bucura de tote folosele unei esîstinite politice, acolo a treia naciune de trei ori mai numerosa si cea mai vechia locuitoria a tierei se fie lipsita de acele drepturi precum fusese in decursu de 400 de ani, pana d’in contra sub coron’a regelui Stefanu, — ce se dice santu pentru ca au crestinitu pre paganii sei conaciunali, — de drepturi politice se bucura numai acea naciune ai careia fiii pretîndu câ sunt naciune suverana si ca celealte naciuni ale tierei sunt detarie a se supune necondîciunatu legilor făcute prin dens’a, prin urmare nu e mirare daca Romanii nu voru sé scie de uniunea d’in 1848, ci rechiama cu neastemperu convocarea unei diete transilvane, in carea naciunea rom. se se asiedie intru o stare asemene celorlalte naciuni colocuitorie, se cuprindă locul ce i se cuvine, se nu mai fie străină in patri’a sa. Se vedemu ce mai dicu in asta privintia si diurnalele străine cari se ocupa mai de aprope si cu căușele nostre. Diurnalul Ost und West, care d’in principiul ce si-au luatu de devisa, pertratéza tote cestiunile cari se referescu la caus’a nacionalitatii, sub rubric’a „dîet’a Transilvaniei“ publica unu articul care pentru insemnetatea sa nmit?, a fi cunoscutu, noi lu impartesimu in estrasu. „Vediendu atât’» amanare si draganare, ni vine sé intrebâmu pentru ce nu se pote tiené dîet’a transilvaniei? Cine nu voiesce dîet'a, poporul or guvernul? Ne vomu încercă a respunde la prim’a întrebare, a do’a o va desluci-o tempul. In Transîlvani’a sunt trei nacionalitati : romanii, ungaro-secuii (magiari) si sasii, se vedem pe fiesce care in parte. Despre romani se pote dice cu certitudine, fara a ne teme ca faptele ne voru da de minciuna, cumca fiesce care romanu adeveratu, care nu s’au lapedatu inca de naciunea sa, epentru o dieta transîlvana *ma o ascepta cu doru. Barbatii naciunii a dechiaratu ast’a cu solenitate in 131. Januariu a. c. in Sabiiu, in 11. Feurariu, a. c. in conferinti’a de Alba-Iuli’a, in foile lor publice, in adunările comitatensî si in fine prin solenul protestu, carele in 31. Optovre in numele naciunii intrege s’au substernutu Maj. Sale (in contr’a representaciunii guvernului trans.) unde se cere a se conchiamâ câtu de curendu diet’a Transilvaniei, — incâtu asta-di nu pote fi vre unu omu cu mintea sanetosa nici la olalta, nu cerca a se apropia un’a de alt’a ci se incungiurâ lipsîndu-se chiaru si de sotietatile in cari scieâ ca s’ar pote intalni; amendea pârtile au socotîtu a fi pecatu a se cerceta a se vedé, si numai atunci vorbiâ la olalta candu d’in intemplare se intalniau undeva, dar’ atunci inca convorbirea loru de abia se poteaputintelu infira despre curgerea tempului,semenature si altele,despre ce numai economii si amorosii timidi au datina a vorbi. Famili’a Dlui Todorescu afara de D. sa stete d’in doi membrii, soti’a D. Sale si coconiti’a care se pota afirmă contrariul despre Romani. In asta privintia intre Rii domnesce o unanimitate, carea intru adeveru e de admiratu, si carea pe diurnalul sasescu „Sieb. Bote“ lu face sé se uimesca intru atâte a incatu densul nu-si pote spicâ altminmintrea acestu fenomenu, decâtu câ-lu ascrie unoru mani nevediute si comitetelor secrete de cari spectre (neluce) ie plinu capul , crediendu cumca sufletelelor prin spirete rele se tienu in unitate. De unde sei Siel. Bote cumca intre Rui esîstu astfelu de comitete secrete? Pote densul au descoperitu pre câteva? pentru ce nu ni le impartesiesce? Ni-ar place forte a vede aste spirete fabulose. Nu comitete secrete, nu! ci altu ceva e caus’a unanimității, numai, se-si ie S. B. osteneal’a si se nu fatiareasca, indata va pricepe caus’a. Pentru Rni acum e: vorb’a de a-si aperă, de a-si scapă esistinti’a naciunalitâtii lor in contr’a atacelor d’in partea Magiarilor si a Sasilor, e vorb’a de a fi, or a nu fi. Cele mai neaperate condiciuni ale acestei esîstintie naciunali : egalitatea in drepturi a naciunii rom. asemene celorlalte naciunalitâti ale tierei, prin urmare innaluarea limbei rom. la stare oficiosa, cuviincios’a partecipare a naciunii in amenestraciunea publ. si in legetaciunea tierei, fiesce caruia romanu dreptu cugetatoriu acestei sunt atâtu de chiare incâtu, daca voesce binele naciunii sale de la aceste nu se pote abate. — Chiaru intru aceste zace prob’a cea de focu pentru renegati,^pentru câ densii jertfescu si aceste, si dovedescu astfelu câ s’au lapedatu cu totul de naciunalitatea lor, pentru ca ei se lupta in favorea naciunalitâtii de nou apropriate in contr’a intereselor naciunii d’in carea s’au nascutu. Deci unei naciuni ma chiaru si renegatului insusi nu i se pote face mai mare nedreptate, decâtu candu parerea, dorintiele unui renegatu se ieu de drepta mesura pentru adeveratele sentiri ale naciunii, fiindu ca renegatul nu se mai tiene de naciunea de carea s’au lapedatu, si numai sila i se face, daca se anumera catra naciunea de carea insusi au apostatatu, si ale careia interese nu mai sunt in armonie cu ale sale. In puseciunea statorita mai nainte, — cumca Romanii asupr’a neaperatelor condîciuni aesîstintiei lor naciunali eo ipso trebue se fie un’a, daca nu vreu se pregatesca cotropirea naciunei lor, — zace si caus’a, pentru care densii cu atât’a unanimitate pretîndu convocarea dietei transilvane. Restavilindu-se in 24. Martiu, a. c- constituciunea de mai nainte a Transilvaniei, d’impreuna cu sistemul celor trei naciuni, fara a se face apromisele schimbări radicali — decum va infiintiarea unui nou dîstritu romanescu, nu se va socoti de atare, — prin aceasi s’a desfiintiatu eara-si egalitatea in drepturi alor, enunciata in dîplom’a d’in Optovre, si astfelu densii in Transîlvani’a se scosera d’intre barierele constitueiunii. Puntele regulative sasesci, de după cari se făcuse reorganisarea pe fundul regescu, sunt contrariul apicatu a egalei indreptatiri alor, si ar fi mai o satira candu s’ar dice, cumca pe fundul regescu unii in drepturi sunt egali cu Sasii. Ast’a nu trebue se o adeverescu mai de aprope, fiindcă insisi Sasii au recunoscutu-o, si unele municipie pe pamentul regescu, astfelu de curendu scaunul Mercurei si dîstritul Bistritiei in asta privintia dedera instruiciune deputaţilor sei de la asia numit’a universitate a nadusu copii, daca voru cresce mari nu voru avea prilegiu de a se vedea adeseori. Insa d’in prunci sa fracutu juni. Părinții au cautatu se deie prunciloru loru o crescere mai sublima, pentru acea i-a dusu in cetate, pe Elen’a in institutul calugaritieloru, care după opiniunea de atunci sengure au fostu numai in stare se dea unei june crescerea receruta, iar’ pe Stefanu la scol’a gimnasiala d’in Clusiu. Stefanu abia ascepta vacatiunile ca se pota veni acasa, acolo in cetate, departe de cas’a parintesca, de suvenirile cele dulci ale teneretielor sale, era straiiu de bucuria. Dar’ nici acasa nu sentia plăcere, in locurile odata atâtu de plăcute nu mai afla desfetare, cântecele paseriloru nu-1 mai farmecă, nu mai priviă cu bucuria sierpuirea muriloru ; satuitul i se parea pre micu, pustiu, singuraticu, caci Elen’a nu erâ acasa. De multe ori si-aduceâ aminte de orele fericite ce le petrecuse cu dens’a. Pe unde umblâ, toti pasii, tote locurile ei aduceâ aminte de o ora dulce, de o suvenire dulce... Ici subu teiul cestu umbrosu se jocâ cu ea; colo in dumbrav’a verde cetise laolalta istoria lui Robinson; pe câmpul verde alergase cu dens’a după fluturei... ni sasesci, ca se starueasca pentru schimbarea acelor punte, — ear’ celelalte legi reaptivate prin manuscrisul imp. d’in 24. Martiu a. c. cum pricepu ele egalitatea in drepturi alor celu mai buna documentu e impregiurarea cumca in poterea acelorasi limb’a absolutei minoritati a locuitorilor tierei, cea magiara, trebue se fie eschisî cu limb’a oficiosa a toturor deregatorielor ; prin urmare cumca in poterea acelorasi neci mecaru unu dîstritu curatu romanescu nu ar avea dreptu de a intruduce limb’a rom. de oficiosa. Pe totu videne Romanul ar trebui se audia de la magiaru si sasu. E adeveratu, tu ai dreptu, dar legile sunt in contra , ascepta pana se va adună dîet’a cea mai de aprope, dens’a va delatură asta nedîreptate. — Deci ce e mai naturale decâtu cumca naciunea romana cerca a scapă de asta puseciune nefericita, si ascepta cu doru unic’a mântuire — dîet’a, in care ar avea ocasîune ca dens’a inca se puna o data in cumpena o vorba ponderosa la deciderea sortii sale. 400.de ani langedise geniulilor in catusiele cele de feru ale ursitei; 400 de ani naciunea romana, despoiata de tote drepturile politice, fu silita ca se porte numai sarcinele patriei, deci cu ce neastemperi doresce pr’a acea binecuventata, in care dens’a se va reasiedia in demnitatea sa si ca egale celorlalte naciuni, d’impreuna cu ele va avea de a derege sortea sa propria si a patriei. După ce s’au reintrodusu sistemul celor trei naciuni mai nainte indreptatite, Romanul transilvanii numai atunci pote vede asecurata naciunalitatea sa, daca acea d’in partea regelaciunii constitucionali a tierei — adeca de câtra dîet’a Transilvaniei — se va prochiama de naciune politîcesce recunoscuta si intru tote asemene îndreptatita celorlalte naciuni, si daca consecintiele logice ale acestei egalitati in drepturi se va recunosce prin egi formulate determinata. Cine pote dar afirmă, cum ca asta dorintia si staruintia nu e constitucionale, si nu e mantuitoria pentru patria, fiindu ca prin aceasi s’ar delatură căusele frecârilor intre nacionalitatîle transilvane ? Inse dîet’a Trans. e de neaperata trebuintia nu numai pentru inartîcularea naciunii romane, ci inca si pentru a reformă de nou subimpartitur’a administrativa a tierei, carea d’in puntu de vedere al oportunitâtii nu se mai pote sustiené, — de a proiepta o lege pentru alégeri la dieta, fiindu ca legea d’in 1791,e întemeiata pe referintiele ce custase atunci intre nobilime si tierani, cari au cadiutu de odata cu legea, — eara cea d’in 1848, care ^ presupune uniunea Transilvaniei cu Ungari’a si fusese provisoria numai pentru alégerile la dîet’a Ungariei, — apoi spre a regulă prin o lege alégerea comisîunilor comitatensî si a defige strinsa sfer’a activitâtii acelorasi, pentru carii inca legile sunt forte neindeplinite si nu mai corespunda referintielor de acum’aseara spre a efeptui o organisare mai uniforma a tribunalelor pe terenul justetiei, pentru ca se nu fie atâte deosebite feluri de foruri de prima instantia, pentru o tiera mica se nu fie fara trebuintia doa foruri de a doua instantia; pentru ca se se efeptueasca o despărțire mai strinsa a justetiei de administraciune ; pentru ca atâta de stricacios’a alegere a derogatorilor judetiani pe unu tempu scurtu, [se se desfiintieze si in locu-i se se introduca neamovibilitatea deregatorilor judetiani; in fine pentru ca daca nu vremu se primimu legile d’in cesti 12 ani intruduse fara Dar’ acum’a tote au trecutu, Elen’a e departe. Intre asémenea cugete triste veniâ si se departâ Stefanu de-acasa. Elen’a numai după unu restempu de siese ani, ce-i petrecuse in institutu, veni acasa. Cine a vediutu-o innainte de-acea, nu ar fi cunoscutu-o. Candu sa departatu era unu maguru, iar’ acuma e o flore desvoltata.Frumseti’a cea rara a ei a potutu fi admirata de oricine. Statura-i era lungaretia, fatia-i blondina, ochii-i erau mari si negrii ca noptea, budîitele coraline, — numai aripi i-a lipsitu, ca se fii potutu vedé innaintea ta unu angeru delicatu. Inse langa aceste frumsetie trupesei Elena era indiestrata cu o frumsetia sufletesca, ea avea o anima buna . Abia venise acasa, indata i se lati vestea. Muerile d’in satu umblau la densa ca si la unu angeru mantuitoriu. Deca avea vre-o durere sufletesca o spunea numai ei,si ea atatu de frumosii le soea mangaiu, catu inpetrita anima ar fi acea, pe care nu ar fi petrunsu acele vorbe dulci. Si de-au avutu vre-unu altu necasa, de li s’a intemplatu vre-o nenorocire, le dede svaturi ear candu se cerea, si ajutoriu materiale. Deca omenii aveau se cera ceva dela dlu Todorescu, numai pe 136-