Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-09-19 / nr. 11
steriu, unde sa tramisesa cerere’a loru si unde arabi’a lingău ca sa ne strice numele celu bunu. Ca ministeriulu sa afle si mai de folosit din launtru pentru gubernia unire’a Romaniloru, bărbaţii noştri ’i au spusu cumca Romanii voiescu ca Romani dupa multime’a sufleteloru a lua parte la diet’a imperatiei, pentruca ei numai guberniului din Vien’a voiescu sa fia supusi. (Asia era atunci, daca li se implinea cererea, dar’ acum vedemu ca nice Romanii nu prea au voia a lua parte la dieta din Vien’a numita astadi „svatulu imperatiei,“ vediendu ca după ce nu ’li se împliniseră cererile, fusera apasati si anca supusi mai reu, decatu cei ce nu au fostu credintiosi in anulu 1848 si incarcati cu dare mare de milioane nenumerate. Cum se voru mai desvali trebile vomu mai vedea. Ca sa nu ne rumpemu firulu, mai aratamu celu mai puternicu temeiu, ce adusera barbatii nostrii la cererea loru, adeca temeiulu, cumca partea tierei unguresci pana la Tisz a se au tienutu, mai inante nu de totu de multu in vechime, de Transilvania, séu Ardealu, precum se tienu si astadi in privintia bisericesca o parte mare din Romani, de Metropolia dela Alba Iulia, sau dela Blasiu. Intre aceste au datu imperatulu, după svatulu ministriloru, o lege, unde se spune, ca si poporulu sa iee parte la purtarea trebiloru s’ale, adeca sa nu se domnesca in tiera, decatu numai după pesce legi, ce le va face diet’a aleasa de poporu, si le va intari imperaturu. Aceasta lege a fostu asia numita constitutiune din 4. Martiri 1849, care a tienutu doi ani si optu luni. In aceasta lege, Romanii nu aflara destula incredintiare, cum ca si ei voru fi asemenea altora, pentru ca acolo era o mestecatura, si nu sa spunea apriatu ce va fi, cu națiunile din imperatîa; da’r mai alesu Romanii remanea ear’ impartiti in toate partile. O parte rea aflara omenii nostri acolo unde se vorbesce in lege’a acee’a de asia numita „T i e r a S a s e s c a.“ Deci ei trenura lucru cu cale a se apera cu vorba si in scrisu, adeca a protestă in contra numirei acesteia. Asia bagara o protestare la imperatura. Ei nu intardiera a spune acelea totu deotata si aceea, cum ca la asternerea plangerei aceleia, nu au fostu impinsi din ver o patima de ura in contra Sasiloru, ci numai din iubirea ce o au catra dreptate si adeveru. „Noi, disera ei, dorimu din inima curata ca Sașii sa steă de sine, inse numai pe socoteală si ca efieltuél’a loru; dar totudeodata dorimu ca si Romanii sa steă de sine ca Romani, nu suptu domnirea sasesca, ci sub a loru propria.“ Aceasta harteia de protestare o insemnara ei cu clipa din 12. Martiu 1849. — Dupa aceasta dedera la ministeriu alta deslucire, unde aratara din legi cumca numitu’a: „Tie’ra Sasesca“ se intrebuintiadia pe nedreptu in locu de „fundu lu regiu.“ Asemenea documentara cumca chiaru si din parte’a curtei fura mustrati Sasii pentru numire’a aceea. Asia au fostu Sasii infruntati scrisoarea imperatesca din 23. Augustu 1770, unde suna: „Cu neplăcere amu intrelesu ca natiune’a saseasca voiesce sa’ si dee dreptulu, cumca fundulu seu pamentulu regesen in care locuesce, e avere’a ei. Deci pentru aceasta resfactare sa infruntati pe natiunea aceea si saiaratati neplăcerea noastra.“ Tota asia dice rescriptulu imperatescu seu regescu din 20. Aprile. Natur’a pamentului regescu nu sufere deschilinire de drepturi“, va sadica ca unde locuescu Inse cu tote aceste nu-lu impedeca nemic’ade a fi celu mai competinte critisatoriu a tote ortografiele, cari nu sémena cu a D. sale. Grenialitatile si domnii cei mari au prerogatîv’a de a sei tote, si de a pote vorbi despre cele cunoscute, si necunoscute intr’o forma. Sasii, totu poporulu are drepturi asemene’a. Pentruc’a sa’ si radime si mai tare plansarea loru, ei aratara cumca in fundulu regiu suntu 297.783 de Romani, si 163.890 de Sasi adeca cu 133.887 de suflete Romanii, su mai multi decatu Sasii. Aceasta deslucire porta datulu din 23. Martiu 1849. Indata după aceea la 15. Aprile protestare Romanii la ministeriu, ca nu cumva sase bage in Voivodatulu Serbiloru, ce era sase faca chiaru atunci, si Banatulu Timisiului si marginile militare romane. Asia aratara ei cumca in Banatu suntu 800.000 de Romani si numai 200.000 Serbi. După atatea cereri si desluciri, lămurite, ministeriulu anea totu nu pricepu dorinitele Romaniloru, ci chiama asia numiti omeni de încredere cari sa mai descopere cele descoperite de atatea ori, adeca sa mai spuie odata ce vorn Romanii. In dlioa de 14 26 Juniu 1849 dedera Petru Mocioni, Petru Cermenea si Ioane Dobranu, toti trei din Banatu ca barbati de încredere o rugăminte noua la innaltiatulu ’ imperatu , unde aratara ca pe langa tóte faptele si suferirileRomaniloru,totusi ei in constitutiunea din 4. Martiu nice nu se pomenescu cu numele, ci se impartiescu intre mai multe tieri si devinu cea mai mare parte earasi sub mana celora de cari mantuira pa imperatulu insusi Romanii cu sângele loru. Adusera aminte innaluatului imperatu despre vorbele, ce le au respunsu la cererea din 25. Fauru si in vorbirea s’a candu a inceputu a imparatu in 2. Decembre 1848, si asia cerura implinirea acelei rugăminţi, dicandu ca numai asia se poate multiami neamulu romanescu, si ca constitutiune’adin4. Martiu făcută din puterea s’a, nu ’i indestulesce, pentruca trece cu vedere’a pe Romani. Le aceasta s’a induratu innaluiatulu imperatu a da alu doilea respunsu asia: „Aceptu cu multiamire de la Domnia Vostra „assecutarile de credintia si supunere catra mine. „Grelele cercetări, carile au adusu resbelulu civilu „peste nefericiţii voştri connationali au meritatu „totu dreptulu de compătimire si de multiamita „din partea imperatului Vostru. Constitutiunea imperiului garanteza Romaniloru „drepturi de o mesura si valore de o „mesura, ca si tuturoru celor ulalte „popore ale imperiului meu. Gubernulu „meu se va adoperit a infiintiă acestu principiu „prin întocmiri organice ammesurate re„cerintieloru celoru adeverite ale poporului acestuia si consunatorie cu „u nita te’a monarhiei. Eu cugetu ca toti „Romanii adeveratu patrioti voru conlucra la aceasta cu intieleptiune si cu cumpătare; in intiele„sulu acesta amu si dam la consiliarii mei ordinile „cuvinite. Remanii asecuranduve despre gratia „mea.“ • Ar fi pecatu ca se nu-mi aducu aminte si de aceia, cari in locu de a ceti cârti si diurnale roraanesci, citescu de cele străine, d. e. in decesea pradana (unde toti preotii sunt provediuti cu salariu regulatu) atâtu foile besericesci magiare, câtu dara chiaru si „Idők tanúja“ (carea aici incapitalea tierei, de abié se pote vedé ratecita in vreodoă trei localităţi publice) se potu laudă că au, daca nu mai multi, apoi negresitu celu putinu atâtia cetitori intre preotii romani, câti au bietele diurnale romanesci, cari pote nu sunt destulu de catolice pentru guvernul diecesaru, pentru ca se le recomende clerului, precum se intempla cu cele amintite. Diurnalele romane nu sciu decatu se latre (sic) asupra demnitarilor, a cărturarilor si a fariseilor besericesci, apoi cum mai potemu pofti ca se fie pretiuite. Eu d’in parte-mi candu ar fi asia, atunci inca asia pofti d’in unicul motîvu, ca se invetie preutimea (altfelu destul de culta) limb’a romana, caci se vedi si se audi draga de limba in predicele ! După „Sürgöny“ comunicamu si noi in estrasu instruitiunile ce le-a datu Cancelariulu Ungariei pentru comisarii regesei ce suntu denumiti pana acu si se voru denumi de aci innainte in loculu Comitaloru supremi prin Comitatele care protesteaza in contra disolvarii dietei. „Disolvarea comiteteloru comitatense se enuncia prin ordinatiune dela locurile mai innalte, si lor, si o tonisare de carea ti canta urechile, apoi dieu ti vine se o iei la fuga, — numai dea variaciuni sunt in asta privintia, adeca cuvintele rom. construite or dupo sîntasea ungureasca, or dupo acea latíneasca ce se dice nemtiesce kirchenlatein, or kuchenlatein. Dupo asta abatere se revenimu la alte forme ale verbelor. Tempul plinutu simplu in a 3. pers. d’in muitariu, d. e. jurara, crediura, intielésera audira, etc unii lu scriu: jurare, crediure, culésere, audire, etc adeca: sunetul inchisu se scrie cu e, cu tote că e in capetul cuvintelor peste totu suna curatu (afara de misîlabele: me, ve, se). Aici ar veni la întrebare: are rostirea cu sunetii inchisu gresita e? prin urmare atunci ar trebui indreptata; or'că asta forma nu e de la juravere, credidere, interlexere, audivere , etc, ci de la: juraverant, crediderant, etc. adhuc sub judice lis est, eu d’in parte-mi aici partenescu rostirea, pentru ce? voiu spune mai la vale unde va fi vorba despre colisîunea intre rostire si regularitate. Mai e de a se decide: ore de lipsa e ca atâtu in 1. pers. a tempului plinitu simplu, câtu si in multamul verbelor precum făcu unii, pentru cuventul ca se se deosebesca de singurariu, se se scrieu, d. e. juraiu, audiiu, aveau, jurau, faceau, (Va urma). — 42 Invstruiitiunile Comisarilor« regesei, esoperarea aceleia se incredintieza comitîloru supremi, seu comisariloru regesei. In casul d’in urma activitatea oficiasa a comitelui supremi se suspinde prin o ordinatiune mai innalta, sau decumva comitele supremu a perdutu încrederea guvernului, se absolva pentru totdeauna de demnitatea s’a diregatoriala. Eara corpulu oficialiloru coritatensi e detoriu sub respundietate personala a-si continuă • diregatori’a pana atunci, panace fiesce care diregatoriu nu a predatu in persona bunii, actele, s. c.l. oficiase urmatoriului seu de nou alesu, respeptive denumitu. Corntele supremu seu comisariulu regescu poate suspinde in tempu de lipsa pe diregatori singulari, si a-i suplini cu altii. Deoarace instruiciunea fundamentala a comitîloru supremi pentru formarea comiteteloru comitatense, in referintiele acestea strămutate nu se mai poate aplecă, din acea causa, pentruca nu asemneaza marginea intre poterea comitelui supremu de o parte, si de alta parte intre drepturile alegatoriloru, de orace mai încolo modulu alegerei d’in 1848, numai pentru casulu acel’a a fostu gatitu, — si decandu s’au mai latîtu marginile constitutiunei nu se mai pote intrebuintia neci pracsea alegerei d’in 1818, neci cea de mai nainte, si prin ast’a a intre venitu o trebuintia neincungiurarera a dispune in asta privintia interimalminte, in tot casulu vnse numai pana la diet’a fittoria : respeptivulu comite supremu seu comisariu regescu nainte de tóte se vă nesui, că se cascige colucrarea unor barbati moderaţi ce suntu in respectu publicu, cari cunoscu referintiele locali, si cari voru fi in stare a sprijini cu svatuirile sale pe corniţele supremu seu pe Comisariul regescu. Comitetulu, a cărui membri au dreptu si votu egalii, se vă compune din omenii cari platescu mai multa dare, si d’in representantii alesi ai comunetatîloru. Sub contributiunea ce se ie de chiara la alegere se intielege toata sum’a ce e insemnata in carticic’a de contributiune. Gatinduse consemnarea nmneloru platitoriloru de contributiune d’in comitatu, individii cei ce platescu mai multu dare trebue după rendu fara privire la relege si la starea civila escrisi de membri ai comitetului, care de ocamdata vă consta celu putînu d’in 50. si mai multu d’in 200. insi, trebue provocati cate unulu, de voiescu a se folosi de dreptulu seu seu ba? in loculu acelora carii voru refusă participarea in comitetu, trebuie escrisi alti membri după gradulu contributiunei, pana atunci, pana candu nu se vă implini numerulu necesariu. Proprietarii mari, carii nu locuieseu in comitatu, seu pentru alte cause ponderose nu se potu infatiosia in persona la adunari, potu împuternici pe unulu dintre feciorii loru maioreni, seu pe advocatulu seu pe oficiantulu celu de căpetenia alu loru de representante, spre participare in comitetu. Comunitățile comitatului voru fi representate in comitetu prin 40, 30, seu 20 de deputați, după marimea comitatului. Modulu alegerei in aceasta privintia se incredintieza comitelui supremu, seu comisariului regescu. Din partea comunitatîloru numai astfelu de individi se potu alege, carii locuescu in comitatu, credeamu, audiamu, etc, or se se scrie u petotindene in sing, si in mult. In asta privintia cugetu, ca neci in 1. pers. a plinitului simplu, neci in a 3. pers. a neplinitului d’in muitariu nu ar trebui se se scrie u, ci numai insasi liter’a formei, d. e. jurai, creditii, audii, — (ei) aveâ, jură, audiâ, etc. ear’ in catu pentru sîngurarul or multamul: juramu audiamu (eu sau noi) etc, apoi jurâmu, jurâramu, etc se se scrie u. Almintrea mi se pare a fi lucru indeferinte a scrie .(eu) juram, si (noi) juramu, or juramu, preste totu. Am se mai adaugu ceva si despre pronumele personali cele scurtate. Atâtu innaintea datîvilor: mi, li, i, (ni, vi, li) câtu si a acusativului barbatescu; lu, or i se pune semnul apostrofării ’mi, 'ti, ’*, z or ’lu, ca si candu ar fi remasu afara d’in scrisore vre o litera are careva, cu tote ca nu a remasu nemic’a, ci fiindu câ u si i nerostindu-se deplinii, precum n'caiurea unde nu au tonu, or nu stau innainte de doa consunanti aspre, acum candu misîlabele aceste nu sunt împreunate cu alte cuvinte (mi se pare, ti-se siede, i-se cuvine, or pare-mi-se, etc.) pentru a usiora pronunciarea se ia intru ajutoriu sunetul inchisu, — socotescu vnse ca neci o trebuintia nu e de a se pune apostroful.