Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-01-29 / nr. 5
Anul III. Hr. 5.-152. Joi, 17./29. Januariu 1863. E*e de doa ori in septemana Domine c’a si Jo i a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 ,, „ „ trei lune ... 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . 14 fl. v. a. „ jumetate .. 7 ,, ,, ,, trei lune . . 3 50 cf. DIURNALU POLITICO SI LITERARIU. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului Strat’a Saca ru lu i Nr. 9, unde sunt a se adres’a tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund intre anonime nu se primescu. Scriptele nepubiicate se ardu. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. Revist’a politica. Peste a 16./28. Januariu. Cancelari’a de curte a Ungariei soliciteaza la ministrul de finantie al imperatiei resplatîrea detormelor ce comitatele constitutionali au lasata mostenire provisoriului de acum; in asta privintiar s’au escatu putina deferintia intre D. Cancelariu si D. ministru Plener; celu-a pretinde ca se se resplatesca celu putinu detoriele acelor comitate cari potu documenta sumele aretate, ear acestu-a pretinde ca mai nainte se se constateze detoriele toturoru comitatelor, pentru ca se pota asemena deodată platîrea sumei intrege; deci D. ministru mangaia pre D. Cancelariu cu rabderea, care nu e pre bani, si pote fi pre placutu Dlui ministru, dar e ingreunatoria forte pentru credietorii comitatelor, de ora ce ei asceptandu atâta amaru de tempu indesiertu, acum se vedu condemnati a mai ascepta pre tempu nedeterminatu. Tota diurnalistica Européana se ocupa cu rescolarea intemplata in Poloni’a ruseasca in urmarea esecutarei legii de recrutatiune. Mai la vale impartesimu câteva depeste din carie cu anevoe a ni face o idea chiara pana nu vomu cunosce mai de aprope tote amenuntele rescolarii, ale cărei insemnetate e necontestabile. Miscamentul s’a escatit in tote părţile tierei de odata in noptea de 22 ore 23. Planul rescolatilor se vede a fi fostu de a navali asupra ostasilor rusesc! si de ai ucide, adeca a reproduce infricosiatele „Vespere Siciliene.“ Cu tote ca depestele de Petrupole vorbescu de glote imprasciate prin puterea armata si ca „Varsiavia e liniscita“ sucesul armelor imp. nu se pare a fi adoplirm. In 25.i. c. s’au impartitu la Paris in palatiul Louvre, repretiuirile ce s’au datuespunintilor francesci, Principele Napoleone ca presiedînte al comisiunii de espusetiune au cetîtu reportul acesteia, imperatul au respunsu, immanuandu insu-si pretiurile decernute. Cuventul imperatului e unu omagiu datu poterii ce are libertatea si lucrurilor celor mari ce produce dens’a atât» ;n politic, dominiul intereselor materiali • '.mper&v . canoac mai de parte superioritatea ce libertatea dâ Angliei asupr’a Franciei; in fine descopere dorinti’a de a darui aceste bunetati Franciei indata ce partitele voru inceta de a fi dusmanose dinastiei sale. De multe ori avaramu ocasîune a poté inregestră asemene frase ce numai imperatul are privilegiu ale dice in Franci’a; ar face bine daca ar pune odata pre edificiul imperatiei cunun’« promisa, in locu de a trata pre fiii „natiunei cei mari“ ca pre nesce copii nematuri. Sultanul turcescu s’au lasatu de cugetul de a tramite comisariu in Romania in Serbia pentru a rechiama armele rusesci trecute in aceste tiere. Se crede ca marile poteri l’au oblegatu la asta resolutiune, fiindcă cea mai parte d’intre ele, acas,cigarea armelor prin Serbia si trecerea lor prin Romania nu au socotîtu-o de vatemare legale a reporturilor asiediate intre aceste ltiere si Turcia. Diurnalul „Tempul“ spune ca guvernul italienescu e aplecatu a primi din codicele toscanu in celu generale ital, desfiintiarea pedepsei de morte. De se va adeveri asta noutate mare si feri■cita voru cresce simpatîele de cari se bucura caus’a italica la poporele Europei. Pest’a in 30/18 jan. 1863. In numerulu ultimu alu acestui diariu, publicaseramu decursulu despre Congregatianea Cxmitemmi tienutu in Siomcut’a-mare, facandu totodată cunoscuta adres’a de multiamire ce s’a votatu la M. Sa pentru concesiunea tienerei Congregatiuniloru in distriptu. Impartesimu acumu prenabulu respunsu precumu la acesta adresa, asia si cea ce s’a asternutu M. Sale Imperatesei pentru fericita insanetesiare si reintorcere, care inse ne avendu-o la mâna, nu o amu po*c cu. publica, deci. Respunsu la adres’a de multiamire: Mărite Domnule Căpitane Supremu! Maiestatea Sa apostolica si ces. regia prin prenalt’a resolutiune d’in 9. ian. a. c. s’a induratu a lua la plăcută cunoscintia adres’a de multiamire comitetului d’in 22. nov. asternuta la prenabulu locu pentru concesiunea pre gratiosa a congregatiuniloru in distriptulu cetatei de petra. In conformitate cu reuntiunea d’in 1. diec. nru 157. pr. a Măriei Tale me grabescu despre acesta cu acea recercare a Te insciintia, ca se binevoesci aceste pe calea sa a le comunica Comitetului distriptuale. Vien’a in 14. 1863. Conte Antoniu Forgach. FOISIOR’A. Deprenderi in Critica literaria. II. Bl. 6. Jan. n. 1863. La cea mai apasatoria imputatiune a dsale, cumu ca m’am folositu cu scrierile antecedentiloru miei, am respunsu mai susu, macaru câ dlui asta folosire nu o califica de imputatiune, ci d’in contra o lauda, pentru câ: „acést’a e legea progresului in sciintia.“ Ci latet anguis in herba. Dlui vré a însemna, câ ast’a am facutu-o, numai compilandu gramatecele lui S. Klein, Sinkai, pote si a lui P. Maior, si Tentamen criticum, d’in acea impregiurare, ca „autorulu Gramatecei dela 1854 a scrisu in urma autorului Tentamelui Criticu de la 1840.“ Nu voiiu se negu nemica, ci marturisescu in coscientia curata, ca precumu alte multe carti romanesci si neromanesci, asia miam fostu procuratu pre incetu una multime de gramateci romanesci pana la catastrofa d’in 1849, potiu se dicu una colectiune de acesti gramateci, de câ nu si completa, dar a celu pucinu prea aprope de completa, se intielege, ca nu cu acelu scopu, cu semi pazescu tesaurulu cu canele d’in fabula, ci se me folosescu cu elu, pentru mene si pentru publiculu romanescu la tempulu seu. In acesta colectiune se aflau operele gramatico-ortografice ale lui Klein, Sinkai, Molnár, Tempea, Marki, Rosa, Boiadschi, Clemens, Loga, Eliadu, Iorgovici, P. Maioru, Vacarescu, chiaru si Tentamen, si altele mai multe mari si menunte, — cari apoi tote, in 1849, dorere! s’au imprastiatu in tote venturile; si candu me intorsei acasa, in dulapulu, celu lasasem plenu cu mai multu de 1000 volumi, aflai slanîn’a si obielele soldatiloru, ce erau inquartirati in cas’a mea. Altele nu le mai pomenescu. Ast’a e starea, in care me aflamu, si midilecele mele, candu începui in 1854 a scrie gramatec’a mea: memori’a, si fragmentele unei biblioteci, ce me nevoiisem a o repara cu sume mari, fara de a o mai poté completă, cumu a fostu mai inainte. Astadi me aflu adeveratu in stare mai buna, si cercetarea după monumente de literatur’a romanesca fii atatu de norocita, câtu am potutu veni în posesiunea unor’a, de cari inainte de catastrofa nece urma nu aflasem. Cu aceste pacine midiloce, cu unele remasîite de estrate vechi, si cu unu esemplariu d’in Organu, unde începusem a publică „Principale de limba si de scriptura“, desi necompletu, am scrisu gramatic’a mai susu numita. Cu multa părere de reu, marturisescu, ca nu o potui scrie atatu de pre largu in partea II, cumu asi fi doritu, ci impregiurarile, nu io, au fostu de vina. D. Papiu negresîtu-si intipuesce, ca io scriendu gramatec’a mea in 1854, eram incungiuratu de tote laturile cu Klein, Sinkai, Maioru , Tentamen etc. etc., d’in cari, acumu d’intru unulu, acum d’intru altulu compilâm, si scriam. Pote, câ dlui asta si compune operele sale, — ci io-lu incredentiezu, de ar’ vré se creda, câ io nu am acea maniera de a scriere. Citatele d’in gramateca suntu culese d’in estractele, cemi remasera, au le facusemu de nou, — er’ testulu l’am scrisu d’in memoria, fara de a aruncă ochii macaru intru una gramateca. Dar’ nece nu aveam trebuintia de nece una gramateca. Io mio formasem demultu pre incetu in capu, nu pre chartia, incepandu d’in anii celi mai crudi ai teneretieloru mele, dela a. 1819 candu eram ambia de 14 ani in a VI. clase gimnasiale, in care am totu de una data precursem si lectiunea Iliadei in limb’a originale. Estractele d’in cartile betrane, le incepusem la a. 1827, candu-mi stă a mana bibliotec’a monastirei inca nepredata cu tote sculele ei, ce le avea pre atunci. Celu deantaniu estractu fu d’in Parimiariulu Metropolitului Dosotheiu tiparitu in Iasi la a. 1683, si contiene, pentru ca d’intemplare nu mia peritu, unu registru alfabeticu de tote cuventele rare seau anticate, ce aflai in acea carte, si de tote formele mai etimologice de cumu se afla in cărţile beserecesci usitate astadi. Asemeni estracturi urmara pre incetu si d’in clasicii latini, d’in inscriptiuni, gramateci s’au commentatori latini d’in tempulu imperiului romanu, in cari adunai tote formele latine anticate inse mai aprope de limb’a romana a nostra de catu de cea clasica latina. Cu asemene scopu cetii si pre Dante, Bocaccio, Petrarca si alti autori italiani si provencali, carti in dialectele italice, francice, si ispanice, consultai pre Ducange, Renouard, si cati poteam sei aflu pr’in librariele tiereloru d’in afara, totu de acesta mataria, versandu sume mari mai alesu dela unu tempu mai favoritoriu. Acestea e genesea „principia loru“ d’in 1847—48, a Gramatecei d’in 1854, si a altora opere de ale mele, ce am mai publicatui in obiectulu limbei romanesci. Io am purcesu pre incetu, pentru ca astu feliu de studiu cereau sume de ani, si numi eră voli’a, că cu opere pripite si necopte se esu înaintea publicului. Io credeam a fi de lipsa, mai antaniu a află si a cercetă tote isvorele, care-mi am fi pr’in potentia, cari aru poté reversă lumina asupr’a limbei romanesci, că se o cunoscu, cumu o au grattu parentii si Strămoșii nostri . . si cumu o vorbescu astadi romanii d’in tote provinciele si tienutele, unde locuescu. Mai încolo a esamină de amenuntulu si cu tota esactitatea posibile intregu tienutulu limbei si gramatecei romanesci pana in cele mai menunte detaliuri. Si numai apoi a me apucă de vreunu opu meritoriu in asta privintia. Cu tote aste, desi estractulu mieu de ortografie d’intru unu opu mai mare nu a esitu de catu in 1841, Principiale in 1847—8, Gramatec’a in 1857, — potiu se incredentiezu, cu sistem’a ortografica si gramatec’a eră incleiata in cu scienti’a mea la a. 1834, candu edai Ciaslovele cele laudate de D. Papiu la a. 1850, si luate in batalia de jocu in scrisori’ai d’in 25. nov. 1862, — si nu am mai avutu trebuintia de — Tentamen. Metodulu ortograficu d’in Ciaslovele de atunci e totu unulu cu celu ce-lu oserbezu astadi, — cu singur’a diferintia, câ in scriere lu urmezu mai strinsu seau mai laxu, după impregiurarile in cari scriu. Au nu precepe D. Papiu, ca si aceli scrietori Trni, cari au adoptatu ortografi’a comisiunei d’in Sabiniu d’in 1860, inca nu o urmeza stricte, d’in principiulu oportunitatei, nece io nule am imputatu nece una data acea procedura, fiendu ca e prevedinta chiaru in actele acelei comisiuni, unde in protocolulu siedintiei II din 2 Oct. (in nr. 81—125 alu Concordiei 1862) cu aceste cuvente se afla scrisu: „Comisiunea cosiderandu impregiurarile, in cari astadi se afla lirab’a romana, precumu parentii nostri au fostu aplecati a face presi cari concesiuni principiului foneticu, asia si dens’a se vede îndemnata a cede foneticei incasuri mai grele; er’ acesta numai pana candu cunoscenti’a gramatecei a limbei romane, lucrate pre temeliuri solide, va câştigă pr’in ajutoriulu scoleloru una intendere mai mare in naţiunea romana“ etc. Ast’a, mi se pare, ca nu e necoscentia in ortografi’a mea caresi are regulele fipte, ier’ io si alţii o urmâmu, care cumu o potemu, s’au cumu aflâmu cu cale a o urma. Inie Dlu Papiu, carele vede necosecentia in scrierile mele, deca nu me tieniu strinsu de principiulu etimologicu pretotendenea, simi aduce esemple de variatiuni, pre Copiii, si co- Respunsii la a «Io na adresa, . Mărite Domnule Capitane-Supremu! Maiestatea sa Apostolica si ces. regia prenalt’a resolutiune de 1. ianuariu a. c. s’a induratu a lua in pregratiosa cunoscintia adres’a de salutatiunea comitetului ’in distriptul cetate de Petru pentru fericit’a reinsanetesiare si reinternare a Maiestatei Sale Imperatesa si Regina, si totodată a-mi demanda, ca despre acesta recunoscere prenalta a M. Sale Imperatului si Regelui Apostolicu, precumu si a Maiestatei Sale Imperatesa si Regina numita Comunitate distriptuale se fia incunosciintiata. In urm’a cărui prenalta mandatu am onoare,