Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-11-29 / nr. 96
Anulu III. Nr. 96.243. Domineca 17./29. Nov. 1863. Ese de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. V. a. „ jumetate . . . 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cr. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diumalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresa tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespundintre anomine nil se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor an a se respunde 6. ■ cruceri de linia. . . Votul universale in Romania. III. • • , - -V Romani’a e astrinsa la votul univt-'.ATe nu numai de relatiunile sale interne, ci si de sîtuatiunea politica esterna. De candu s’a ivitu cestiunea orientului, poterile mari ale Europei partînescu pe natiunile mai mice d’in imperiul turcescu, pentru ca sa stirneasca in aceste potere de viétia, se le faca mature pentru independîntia, ca nu cumva schimbandu-se de odata fati’a orientului, iar’ națiunile lui nefiindu inca apte a se guvernă, insesi pe sine, sa se nasca unu conflictu de impartiela intre poterile mari, care sa pericliteze ecuilibriul si pacea Europei. — D’in acestu motîvu se vede a fi pricesu dîplomatia candu a recunoscutu Greciei independînti’a, candu dede României conventiunea, si candu partînesce pe celelalte popóre subjugate inca. Barbatii de statu ai Europei deslegara Greciei si României manele d’in catusie, pentru a le face libere, ca se se poata desvolta, si se poata contribui la desvoltarea celorulalte popoare subjugate pregatîndu-le pre aceste pentru diu’a cea mare a libertății. Cum si implinesce Greci’a chiamarea sa in ast’a privintia, o scimu cu totii. Dar’ ce au facutu Romani’a pentru a multiumi conventiunea ce i-a datu-o poterile garante? — Respunde la acést’a cartea galbina a Franciei, unde celu mai mare binefacatoriu a României marturisesce cu dorere ca l’au instelatu sperantiele ce legase de conventiunea data României la 19. aug. 1858. Daca. Romanii 171 pariator loru au mteltiumescu pre Franci’a, amic a cea mai intima a loru, cu atâtu mai putienu nu voru multiami pe celelalte poteri ce au subscrisu conventiunea, ca ce intre aceste — după parerea nostra — nu tóte li sunt amice. Ne tememu forte ca nu cunva acestu pasagiu d’in cartea galbina se fie o amenintiare pentru Romani’a, cace mai la totu actul dîplomatîcu audimu a se amentî de Dunarea de giosu si de desdaunare, candu in favoarea unuia candu in a altuia. Unu graiu numai de neindestulire d’in partea Franciei, si acelua de securu va află resunetu la toate poterile suscrise la actul conventiunei, iar’ Romani’a va primi atunci moartea, chiaru de la cei ce-i dedera conventiunea. Cu referintia la Romani’a se mai dice inca in cartea galbena a Franciei, ca Napoleone e gata a intreveni pentru a schimbă constitutiunea principateloru. Deci e invederatu ca si in ochii diplomației se vede a fi de vina mai cu seama constitutiunea de acu a principateloru, ca ce acést’a impedeca mai multu desvoltarea. — De alta parte diurnalele străine ne spunu ca cabinetul Domnitoriului a si gatîtu unu proieptu de constitutiune, ce voesce a lu asterne poteriloru garantatorie, ca sâ fie aplacidatu ca de constitutiune pentru Romani’a. Daca faim’a acést’a d’in urma e adeverata, atunci nu ne indoimu cum ca proieptul de constitutiune aru contienu altu ceva de câtu: drepturi politice si tieraniloru; in asemene casa nu ne indoimu nici despre aceea, cumca acést’a va află părtinire si la Franci’a, si prin ea la Europ’a intréga, prin urmare dorinti’a nóstra s’aru realisa. Inse aci facemu desclinire intre o constitutiune ce o aru aplacida României dîplomati’a si intre o constitutiune ce si-aru croi-o Romani’a ins’a-si. Cea d’antâia aru intemeiă pentru potentati unu dreptu de intrevenire perpetua mai in tóte cestiunile mai momentóse interne ale României, si acést’a s’aru face pe cont’a autonomiei ei. Iar’ daca reform’a constitutiunei sale si aru croi-o Romani’a ins’a-si, si aru păstră prin acést’a nevatemata autonomi’a sa, si s’aru incungiură amestecul strainiloru in căușele interne. In asemene casu Romanul aru pote dice cu fala: constitutiunea tierei nóstra s’a desvoltatu d’in viéti’a nóstra natiunale. Cu totul d’in contra saru intemplă acist’a cu o constitutiune ce o aru da dîplomatiu, acést’a nu aru face onóare natiunei nóstrani inradecină si mai multu incurgerile strainiloru, si mane poimane am vedé in Romani’a consulatele in florea loru, ce n’au mai avutu-o inca nici candu. 'i . . . ! De orace conventiunea a garantatu României o constitutiune, e de prisosu acu a cere de nou consensul poteriloru pentru reform’a acestei constitiuni, ca ce poterile candu a subscrisu conventiunea au solutu pre bine cumca constitutiunea cuprinsa in aceea se va schimbă, se va reformă, precum se schimba si se reforma constitutiunea tuturora stateloru, in mesura dreapta cu pasii ce făcu națiunile respetîve in cultura si mai alesu in viéti’a constitutionale, deci poterile n’au potutu se aiba dreptul a si reservă convoirea pentru toate transactiunile ce le va fiace națiunea d’in o epoca in alta desvoltandu vieti’a sa. Deci Romani’a are dreptu a si croi si a decide de cestiunea constitutiunei sale, acest’a e o cestiune interna a ei. Unde e unu statu in Europ’a, care i-a dîplomati’a sa-i fie croitu constitutiune, pretutîndene s’a desvoltatu acést’a d’in viéti’a respetîveloru natiuni. Ni se va aminti dera constitutiunea Poloniei cu tratatele cele renumite de la 1815; acea constitutiune s’a nascutu moarta, si nici n’a inviatu pana acu, dovéda câ dîplomati’a n’a fostu competînte ci numai respetîv’a națiune. Inchiamu de asta-data, finisciti intru con„dii ii'«- nio&ti"! -tâ ca Roimiiri amu facutu destul de dorintiei fatia cu frații nostri de unu sânge. Amu esprimatu numai păreri si dorintie, neamu retienutu de la veri-ce consîlie, ca ce ei mai bine cunoscu costiunea de cum ami pot s-o cunósce noi, si la tota intemplarea ei nu voru perde d’in vedere pratîcitatea. Speramu cumca guvernul si adunarea eleptîva a României va luă in drepta consîderatiune relatiunile atâtu interne câtu si esterne, si va împlini pretensîunile spiretului tempului, contr’a caroru a celu ce se opune e ucisu, iar’ celu ce se închina loru, e portatu pe bratie de progresii si bunăstare, acestora inca este pana acumu prea putinu cunoscuta in tiera. Deci tocm’a pentru acepta, noi nei propuseramu a enumeră aici Câteva averi, fonduri, fundatiuni si asiediaminte, despre care aflaseramulS’aai de multu cu guvernulu tierii voindu se le descurce si se le puna in evidentia inca pre la anulu 1854 a insarcinatu pe oficiulu de computu alu statului, (Staats-Buchhaltung), care le scoţia la cresicare lumina. Ca d’in intemplare ne picase si noua in mana unu estractu d’in operaturu respectivi, carele se încheiase pre câtu numai s’a potutu in an. 1855. Am disu in adensu, pre câtu s’a potutu, pentruca scoterea la evidentia a mai multor fonduri a fostu impreunata cu mari greutati, iara acésta mai alesu d’in acea causa, cu computurile publice in tier’a noastra pana la a. 1848 neci-decumu nu fuse-»sera supuse la controla de ajunsu petrundietóre in toate ameruntele, ba s’au ivitu si casuri ca acelea, d’in care se vede, ca la unele fonduri le perise si urm’a loru. Vomu enumeră fondurile si inca in ordinea in care ni s’a intemplatu ca sâ le decopiamu si noi, vomu sta inse buni pentru cele mai multe cifre d’in câte vomu impartasi, pentrucâ le avemu dela locu demnu de credîntia. Estractulu nostru pre care lu credemu a fi destulu de interesantu, pentrucâ sâ lu facemu publicului cunoscutu, tiene urmatorea ordine: 1. Fondulu comercialu. Acesta s’a urditu mai antâiu la a. 1771 in dilele imperatesei Măriei Teresie si s’a adunatu d’in tacsele ce se lua dela comedianţi, artişti, scamatori (Gaukler). Scopulu lui a fostu: înaintarea industriei in tiera. In 10. Noemvre 1855, adeca înainte cu optu ani capitalulu acestui fondu era 25.874 fl. 32/4 cr. m. c. In dilele nostre din venitulu acestui fondu se dau siese stipendie de câte doua sutisiere fiorini la unii tinerii, carii invétia in politecniculu d’in Vien’a, se platesce si lefsier’a profesorului de desemnu dela liceulu d’in Clusiu. % 2.)Fondul sîdocsialu. Urditu in a. 178u pe sam’a clerului greco-resariténu prin contribuirea poporaniloru proprii. Acestu fondu in a. 1855 era 51,171 fl. 50% cr. m. c.; era inse datoru la fondulu de stipendie alu romano-catoliciloru 7000 fl. m. c., iara la fondulu gr.-n.u, de 30 ani 2700 fl. m. c. si la fondulu comercialu 100 fl. m. c. — cu totulu 9800 fl. datoru. D’in acelu fondu (si d’in ceea ce mai intră preste ani cu grositi’a?) se platîâ pe la a. 1855 episcopului 4000 fl., directorului scóleloru n.-n. 400 fl., la doi profesori de teologia câte 300 fl. — 600 fl., spesele cancelariei episcopesci 400 fl., spesele cancelariei consistoriale 400 fl., spesele visîtatiuniloru periodice de scóle 80 fl., la 14 dăscăli câte 20 fl. — 280 fl. Totu d’in acelu fondu se dâ mai nainte si stipendie la câte doi teologi in convictulu d’in Vien’a, ci acelea se casasera. 8. Fondulu chemico - metalurgicu, intemeiatu de imperatulu Franciscu prin oferirea de un’a miia galbini, daru de încoronare facutu de câtra staturile Ardealului. Vointi’a imperatului a fostu, ca d’in venitulu acelui fondu sa se faca plat’a unui profesoru de chemia si metalurgia in Clusiu. Acelu fondu pre la 1855 era datoru la fondulu casatoritiloru 1000 fl m. c., iara la fondulu sîdocsialu 500 fl. m. c., si se platea d’in venitulu lui o pensiune de 313 fl. la o profesoritia veduva. 4. Fondulu telonialu seu de vami. Inceputu la 1811 d’in vamele ce se lua dela carausi in păsurile dela Temesiu, Turnurosiu, Borgau. Ce s’a alesu d’in acestu fondu ? Nu se scia; cea ce scimu este, cu acelasiu in a. 1855 era datoru la fondulu gr.-n.n. de 30 mii cu 2000 fl. era la fondulu religiosu alu romanocatoliciloru 6000 fl. c. — Averile, fondurile, fundațiinnile si asieltamintele din Marele - Principatu alu Transilvaniei. In un’a d’in trecutele siedîntie ale dietei ardelene cativa deputați făcură o interpelatiune câtra gubernulu tierii, prin carea acesta era poftîtu ca se arete starea averiloru fonduriloru scl. câte se voru fi aflandu in aceasta tiera. Acea interpelatiune pe noi ne a interesatu multu, de si cuprinsurii ei nu ne-a indestulatu pe deplinu. Nu scimu adeca, deca interpelatorii indreptandu întrebarea loru câtra gubernu, au cugetatu numai la fondurile câte se potu dice a fi proprietate a tierii intru intielesulu strinsu, precumu e de esemplu astă numitulu fondu provincialu, itru care au intratu totudeauna o parte insemnatoare a contributiunii, cumu si fondulu de dessarcinare (Grundentlastungs-Fond) si altele ca acestea, sau ca ei voru fi intielesuinta si toate acelea averi si fonduri, câte se afla păstrate si administrate deadreptulu sub privegherea guvernului tierii prin functiunaii sei si anume prin oficiulu de computu (Lancies-Buchhaltung), apoi fia acelea si numai proprietate a unoru corporatiuni seu besericesci seu mirenesci, totu una. Noi d’in parte ne audienm acea interpelatiune am cugetatu si la foncuri si fundatiuni de natur’a acestora, d’in caisa cu sclaviu, cumuca multe d’in acelea se administra in adeveru prin organele guvernului si câ starea