Constructorul, august-septembrie 1952 (Anul 4, nr. 135-139)
1952-08-09 / nr. 135
Paci. 2 Din experiența activului cultural Pentru intensificarea muncii culturale in intreprinderile de construcții din regiunea București In perioada de pregătire și desfășurare a dărilor de seamă și a alegerilor sindicale în întreprinderile din regiunea noastră, perioadă care punea în fața noastră sarcina intensificării muncii sindicale în toate domeniile de activitate, munca culturală de massă s'a ridicat la un nivel mai înalt. In această perioadă atenția noastră s'a îndreptat în special asupra activizării comisiilor culturale mobilizându-le și îndrumându-le pentru a populariza și stimula stahanoviștii și fruntașii în producție, pentru a da un nou avânt întrecerii socialiste. Prin cluburi, colțuri roșii și alte mijloace, comisiile culturale au popularizat și ajutat la extinderea metodelor înaintate de muncă. Deasemeni, o atenție deosebită am acordat-o celui de al treilea concurs pe țară al echipelor artistice de amatori. Din 15 echipe artistice 13 au și aderat la concurs și majoritatea desfășoară o intensă muncă de pregătire. Pentru a ajuta și sprijini în muncă noile organe alese am organizat, cu ajutorul Uniunii, un concurs de instruire practică pentru responsabilii comisiilor pe probleme. In problema muncii culturale lecțiile s’au și ținut urmând să mai aibe loc serie de lecții cu responsabilii care nu au participat la primele cursuri. Popularizarea stahanoviștilor și fruntașilor în producție s’a făcut prin diferite mijloace de agitație, prin festivaluri organizate special în acest scop, prin gazetele de perete. De curând Biroul regional a organizat vizionarea operei ,,Macul Roșu“, la care au fost invitați stahanoviști și fruntași în producție de pe toate șantierele și întreprinderile de construcții. Printre invitați au fost stahanoviștii Ștefan Kelemen și Aurel Ana de la întreprinderea Nr. 201, fruntași în producție de la fabrica de ciment București, responsabilii comisiilor culturale de la întreprinderea Nr. 207 și dela Școala medie tehnică de instalații, etc. Pentru intensificarea muncii culturale ne-am străduit să ridicăm la un nivel mai înalt munca de agitație vizuală și activitatea gazetelor de perete din întreprinderi. Un exemplu pozitiv în această problemă îl constitue șantierul ,,Casa Scânteii’" unde la fiecare loc de muncă sunt afișate lozinci care vorbesc de realizările de zi cu zi ale muncitorilor stahanoviști și fruntași. Datorită sprijinului acordat de noi comisiei culturale de la fabrica de ciment București, aceasta a reușit să facă din gazeta de perete un puternic propagandist și agitator. In articolele din gazeta de perete muncitorii folosesc cu curaj arma criticii și autocriticii, scoțând la iveală realizările și lipsurile în muncă. Pentru a putea cuprinde munca culturală în toate întreprinderile din regiune am format un targ colectiv obștesc. Astfel am reușit ca în unele întreprinderi să organizăm, sub conducerea responsabililor culturali din cadrul comitetelor de întreprinderi, instruirea delegaților culturali din grupe. La Întreprinderile Nr. 201 și 208 responsabilii culturali au întocmit planul tematic pentru cursurile de instructaj cu delegații culturali din grupe. Responsabilii culturali întocmesc la fiecare 2 săptămâni, dări de seamă asupra activității desfășurate în această perioadă iar în cadrul unei ședințe Biroul regional analizează felul cum s'au îndeplinit sarcinile prevăzute în planurile de muncă și ajută pe cei rămași în urmă să-și lichideze lipsurile. Cu toate aceste realizări munca culturală în întreprinderile din regiunea noastră mai are o serie de deficiențe. La unele șantiere și fabrici gazetele de perete au o activitate foarte slabă. De pildă la fabrica de cărămizi „Argila Roșie" nu există nici gazetă de perete, nici panou de onoare. Responsabilul cultural dela această fabrică nu a participat la cursul de instructaj pentru a cunoaște sarcinile ce-i revin în muncă. In această privință o mare parte din vină o poartă și Biroul regional și în special responsabilul cultural care nu a ajutat mai mult comitetele nou alese, fără experiență în munca sindicală, să-și cunoască sarcinile și să le ducă la îndeplinire. Așa s'a putut întâmpla ca la întreprinderea Nr. 18 Instalații echipa artistică să nu adere la concurs decât cu mare întârziere iar echipa Trustului Nr. 2 nici până astăzi nu a aderat, deși are posibilități mari în această privință. O serie de lipsuri sunt și în ce privește intensificarea difuzării cărților din biblioteci, ca de pildă la întreprinderea Nr. 18 unde de 3 luni biblioteca nici nu a fost deschisă. Biroul regional nu a sesizat din vreme rămânerea în urmă a acestor comitete, mulțumindu-se să ia cunoștință de rapoartele primite, fără a cerceta pe teren. Deasemenea o cauză a lipsurilor este și faptul că colectivul nostru obștesc nu a ținut la timp ședințe de analiză a muncii sale. Pentru ca aceste lipsuri să poată fi lichidate în viitor, ne-am întocmit un plan de muncă în care am prevăzut intensificarea muncii culturale în toate întreprinderile, îndreptându-ne atenția în special asupra acelor probleme unde s'au înregistrat lipsurile cele mai serioase, ajutând comitetele de întreprinderi și comisiile culturale în munca lor și controlând efectiv pe teren felul cum sunt duse la îndeplinire sarcinile. Preocupându-ne îndeaproape de munca culturală, cu sprijinul Uniunii Sindicatelor Constructori, vom putea face ca comisiile culturale din comitetele de întreprinderi de construcții și materiale de construcții din regiunea București să devină factori activi în munca de ridicare a nivelului cultural și politic al masselor, în lupta pentru intensificarea întrecerii socialiste, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. GH. GHERMAN responsabil cultural în Biroul sindical regional constructori București Slaba activitate a clubului întreprinderii Nr. 19 Instalații Alegerea noului comitet al întreprinderii. 19 Instalații a constituit pentru sariați un prilej de analiză temeinică și samuncii desfășurată pe linie culturală, scoatându-se în evidență că această muncă a fost, în general slabă și nu a corespuns cerințelor massei salariaților. Aceștia au cerut, și noul comitet și-a luat angajamentul, să intensifice munca culturală în special în ce privește activitatea clubului. , Dar angajamentul luat de comitet a rămas pe hârtie. Responsabilul cultural tov. Gheorghe Enescu, nu și-a întocmit nici până acum un plan de muncă cu sarcini precise pentru fiecare membru din comisia culturală. Drept urmare a faptului că nu există o preocupare a responsabilului cultural în această problemă activitatea clubului scăzut mult ajungând chiar să se destraume și ceea ce a fost organizat până acum. Aceasta se datorește în mare parte comitetului de întreprindere și tov, președinte personal, care nu a controlat felul cum înțeleg unii tovarăși să-și ducă la îndeplinire sarcinile ce le revin. Dând dovadă de multă comoditate responsabilul comisiei culturale tov. Gheorghe Enescu nu se îngrijește nici de felul cum se desfășoară cercurile de lectură în cadrul clubului. Iată de pildă un exemplu de felul cum s'a desfășurat activitatea cercului de lectură în ultima săptămână. Din zece tovarăși câți fac parte din cercul tovarășei Aurora Iancu nu au venit decât doi. Ședința cercului de lectură s-a ținut totuși, dar cu muncitorii aflați întâmplător la club, care nici nu știau despre ce este vorba, neputând astfel participa la discuții. Tov. Gheorghe Enescu cunoaște această situație și o motivează spunând că „deocamdată" nu sunt bine organizați, nu au încă un program de funcționare a clubului. Dar oare când va reuși comisia culturală să organizeze munca clubului, căci a trecut mai mult de o lună de când a primit această sarcină ? Muncitorii sunt dornici să-și ridice necontenit nivelul cultural și ideologic și clubul constitue unul din mijloacele cele mai bune în acest scop. Comitetul de întreprindere are datoria să-și respecte angajamentul luat în fața adunării generale și să mobilizeze comisia culturală în îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. Clubul trebue să-și desfășoare munca pe baza unui program bine întocmit și în această muncă să fie atrași stahanoviști și fruntași în producție care să contribui la îmbunătățirea muncii culturale și să se legați direct de activitatea clubului. simtă " Cu sprijinul comitetului de întreprindere, privind cu toată seriozitatea sarcinile încredințate, comisia culturală și colectivul de conducere a clubului își vor putea îndeplini cu succes sarcinile ce le revin. ELENA DAVID î I CONSTRUCTOR UT ZIUA MINERULUI In lupta dusă timp de decenii de către clasa muncitoare în frunte cu partidul ei, pentru doborîrea jugului exploatării capitalisto-moșierești, în lupta care se duce astăzi pentru făurirea socialismului în patria noastră, minerii au adus și aduc o contribuție din cele mai de seamă. Chinuită a fost viața minerilor pe vremea când domneau nestânjenite interesele burgheziei, metodele ei de jaf, de secătuire a bogățiilor țării și a celor ce le scoteau la lumina zilei. Zeci de mii de șomeri, zeci și sute de mineri uciși în accidentele ce se țineau lanț, traiul de mizerie și întuneric — iată înfiorătorul tablou al acelor vremi, împotriva împilării și a reacțiunii, pentru înfăptuirea idealurilor socialiste care prinseseră viață în marea Uniune Sovietică, minerii au dus o luptă crâncenă, fără să dea înapoi în fața niciunei piedici, a niciunuia din bestialele acte de represiune, încă din 1916, și apoi ori de câte ori se intensifica suflul mișcării revoluționare, pe care teroarea deslănțuită de burghezie nu-l putea stăvili, minerii s’au ridicat, sub conducerea Partidului Comunist, la luptă pentru drepturile lor, pentru doborîrea fascismului, pentru pace, pentru prietenie cu Uniunea Sovietică. După eliberarea țării noastre de către ] ostașii sovietici, minerii s’au alăturat, la chemarea partidului, efortului clasei ’ muncitoare pentru înlăturarea consecințelor dezastruoase ale războiului, pentru refacerea și însănătoșirea economiei naționale, împotriva sabotajului criminal al burgheziei. Odată cu proclamarea Republicii Populare Române și cu naționalizarea mijloacelor de producție, munca și viața minerilor a căpătat un nou conținut. Cu uriaș entuziasm au pornit ei la îndeplinirea și depășirea sarcinilor de plan. Producția de cărbune a înregistrat un salt fără precedent, crescând de pildă în 1951 cu 17,9% față de cea din 1950 In producția mineră de cărbuni au fost introduse și se extind cu succes tehnica înaintată sovietică, mecanizarea muncii, procedeele raționale de lucru, întrecerii socialiste s’au ridicat la focul mineri stahanoviști și fruntași în producție care sunt înconjurați astăzi de dragostea întregului popor: Geza Kopetin, Eugen Barta, Grigore Șiller, Anton Raica etc. Partidul, forța conducătoare a regimului de democrație populară, poartă o permanentă grijă fată de ridicarea nivelului de trai al minerilor. Au crescut salariile muncitorilor din industria cărbunelui, regiunile carbonifere cunosc o din ce în ce mai intensă viață social-culturală. Constructorii participă cu însuflețire la înălțarea a sute de noi apartamente și cămine confortabile în toate așezările muncitorești ale minerilor și în primul rând în Valea Jiului. Semnul cel mai evident al sprijinului pe care partidul îl acordă minerilor a fost consfătuirea pe țară a muncitorilor mineri din industria carboniferă, organizată recent la Petroșani, și în cadrul căreia conducătorul iubit al poporului nostru, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, a stat de vorbă cu minerii, i-a felicitat pentru succesele lor, le-a ascultat propunerile și le-a trasat mărețe sarcini de luptă. Ca un semn deosebit de cinste pentru bravii mineri, partidul și guvernul au hotărît ca în fiecare an, în luna August,sa se sărbătorească „Ziua Minerului”. In acest an, „Ziua Minerului” se desfășoară în condițiile entuziasmului general stârnit de desbaterea publică a proiectului noii Constituții a R.P.R. „Bogățiile de orice natură ale subsolului, fabricile, uzinele și minele... constitue — arată proiectul de Constituție — proprietate de stat și sunt bunuri ale întregului popor”. Iată asfel consfințită pe cale legislativă cucerirea pentru care au dus o atât de aprigă luptă muncitorii mineri, alături de întreg poporul muncitor : Cărbunele pe care minerii îl smulg pământului alimentează fabricile și uzinele noastre, termocentralele noastre, transportul feroviar. El este o chezășie a desvoltării economice a scumpei noastre patrii ,a mersului victorios spre socialism, a consolidării lagărului păcii și democrației. Bravii mineri pe care-i sărbătorește astăzi întreaga țară, își strâng rândurile în jurul partidului drag, la chemarea tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej : „Să mergem înainte, tovarăși mineri, pe drumul luptei pentru realizarea și depășirea planului cincinal, pentru construirea socialismului și apărarea pe drumul fericirii și bunei stări, păcii, călăuzindu-ne de învățătura marelui geniu al omenirii muncitoare, părintele și prietenul cel mai bun al poporului nostru, tovarășul Stalin“. Muncitorii și tehnicienii constructori se mândresc cu noile clădiri de locuit pe care le-au ridicat anul acesta în cartierul muncitoresc al centrului miner Petrila. Ce sa citim CUM MUNCIM NOI pentru Înflorirea patriei — Editura Tineretului — Volumul cuprinde o culegere de scrisori de la câțiva tineri stahanoviști, reprezentanți de frunte ai tineretului nostru care, mobilizat de Uniunea Tineretului Muncitor, aduce o contribuție de seamă la construirea socialismului. Mândri de rezultatele deosebite pe care le-au dobândit prin folosirea metodelor sovietice, autorii acestor scrisori își împărtășesc experiența și celorlalți tineri ai patriei noastre„Avem în față pilda tinereții eroice a conducătorului Partidului. Vom ști să ne facem țara și mândră și puternică.” Acesta era legământul pe care-l făcuse cu șase luni înainte de a fi decorat cu Ordinul Muncii cl. 111-a, Neagu Constantin, responsabilul unei brigăzi stahanoviste de producție. Dar, atât Neagu Constantin cât și Iosif Bonko, Ioana Mâțu, Mihalache Ușurelu, Ana Fischterman și Alexandru Ion, sunt conștienți de faptul că noua lor atitudine față de muncă le schimbă întreaga lor viață, îi face să învețe mai mult, să trăiască o intensă viață de colectiv, să lupte pentru ștergerea hotarului dintre munca fizică și munca intelectuală. Broșura „Cum muncim noi pentru înflorirea Patriei’’ servește la educarea comunistă a tineretului nostru în spiritul unei noi atitudini față de muncă. Noi locuințe in Valea Jiului Bravii mineri din Valea Jiului trăiesc zile din ce în ce mai fericite. Apuse sunt pentru totdeauna vremurile „văii plângeri"’ oare era Valea Jiului în trecut, vremurile muncii stovtoace, expusă la tot felul de pericole, ale vieții uimite și neîndestulate în cocioabele dărăpănate din orășelele mizere. Mlădițele vieții noi, despre care vorbea tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe țară cu minerii din industria carboniferă, cresc tot mai viguros, ele aduc belșugul și bucuria muncii depuse în folosul tuturor și răsplătite just, întregul popor muncitor se interesează cu dragoste de succesele minerilor. Câtă bucurie e pentru constructorii din Valea Jiului să știe că minunatele locuințe pe care ei le clădesc sunt destinate celor care de acolo, din abataje, scot la iveală cărbunele, „pâinea industriei" . In toate așezările bazinului carbonifer freamătă astăzi ritmul construcției. In anul trecut, minerii Văii Jiului au primit 1n apartamente și 18 cămine. Până la sfârșitul cincinalulii, ei vor căpăta în folosință 5000 locuințe noi dintre care 900 apartamente în cursul acestui An. Constructorii și-au luat angajamentul să termine până la 23 August o primă serie de 160 apartamente cu o suprafață locuibilă de 12 000 m. p. Ca alte 393 apartamente s'au început lucrările de bază. Pe lângă șantierele existente la Uricani, Lupeni, Vulcan, Lonea, Aninoasa, Petrile, alte noi șantiere sunt planificate a se deschide în perioada imediat următoare. Noile orășele și cartiere muncitorești, au cvartare armonios așezate, cu oase și blocuri luminoase înconjurate de spații verzi, cu cluburi și alte construcții splonal-culturale, sunt nu numai o cucerire a arhitecturii noastre socialiste, ci și rodul tehnicii noi, sovietice, folosite pe larg de către constructori. Pentru a grăbi ritmul lucrărilor, astfel ca locuințele să fie cât mai repede date în folosință, se folosesc mecanisme de înaltă productivitate, materiale prefabricate din resurse locale, procedee tehnologice noi. Metodele sovietice de lucru sunt larg răspândite printre constructori. Glnstindu-i pe bravii lor tovarăși care sărbătoresc la 10 August „ziua minerilor", constructorii din Valea Jiului sunt mândri că și ei contribuie la traducerea în viață a mărețelor drepturi înscrise în proiectul de Constituție R.P.R., la întărirea regimului de democrație a populară, care, după cum arată tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, „asigură muncitorilor mineri, ca și tuturor oamenilor muncii, creșterea necontenită a nivelului lor de trai, luând noi și noi măsuri pentru asigurarea bunei stări a poporului“. MIHAI ȘTEFAN corespondent Unele probleme ale legăturii intre proiectanții și executanții construcțiilor In opera de realizare a mărețelor construcții prevăzute de planul cincinal și de planul de electrificare a R.P.R., sectorul proiectării are un rol însemnat și de răspundere. Pe baza studiului amănunțit al științei și tehnicii sovietice a construcțiilor, proiectanții nu numai că îmbunătățesc necontenit calitatea proiectelor ci, totodată aprofundează studiile științifice și fac experiențe de laborator pentru a obține rezolvarea pe o cale nouă și mai economică a problemelor ce le ridică practica producției în construcții. Astfel, se poate afirma că fără adâncirea studiilor de către institutele de proiectare, pe baza experienței sovietice, răspândirea folosirii elementelor prefabricate în construcții ar fi avut o desvoltare mult mai lentă și mai defectuoasă. Organizarea unor unități speciale de proiectare a ridicat totuși problema legăturii între aceste unități și cele de execuție, cu atât mai mult cu cât în asigurarea acestei legături s'au ivit deficiențe. Intr’adevăr, pe de o parte, institutele de proiectare nu s’au preocupat întotdeauna ca proiectele să fie cât mai clare în expunere, pentru a nu da loc la interpretări felurite, nu s’au preocupat să folosească cât mai bine materialele locale sau elemente pentru a căror realizare întreprinderea de execuție să fie pregătită dispunând de utilajul necesar. Pe de altă parte, adesea unitățile de execuție nu au căutat să rezolve problemele puse de neclaritatea proiectelor, prin consultarea proiectantului; uneori au fost schimbate părți de proiecte, modificăndu-se chiar amplasamentul unor lucrări fără avizul proiectantului. Sesizând aceste lipsuri, Ministerul Construcțiilor și al Industriei Materialelor de Construcții ,a căutat să îndrume institutele de proiectare și unitățile de execuție spre stabilirea unui contact mai strâns, determinând fazele de construcție în care consideră obligatoriu contactul între proiectant și executant și anume: fixarea amplasamentului, stabilirea naturii terenului de fundație la cota de fundare indicată de proiect, verificarea cofrajului si armăturilor montate înainte de turnarea betonului. Aceste trei faze sunt de cea mai mare însemnătate în realizarea unei construcții, și contactul între executant și proiectant în aceste ocazii s-a considerat absolut necesar, urmând ca în desfășurarea lucrărilor acest contact să fie reluat oricând va fi necesar. Din studiul deficiențelor întâmpinate în realizarea unui contact și mai strâns între institutul nostru și întreprinderile de execuție, s'a ajuns la anumite concluzii, care constitue un îndreptar pentru desvoltarea acestor relații pe un plan mai larg în institutul nostru. Astfel, la elaborarea proiectului, proiectantul ia legătura cu întreprinderea de execuție pentru a se cunoaște posibilitățile de producție ale întreprinderii la data construcției, și cu organele locale ale beneficiarului, pentru o cât mai bună informare asupra posibilității de folosire a materialelor locale. La avizarea anteproiectelor și proiectelor, este chemat ca membru în comisia de avizare și reprezentantul întreprinderii executante, care își susține punctul de vedere. Odată cu începerea lucrărilor, proiectantul trebue să se informeze la întreprinderea de execuție asupra planificării fazelor de construcție și să urmărească apoi desvoltarea lor, informându-se de realizarea acestui plan pe teren. Cu prilejul stabilirii amplasamentului, când are loc primul contact între proiectant și organul de execuție direct al lucrării, proiectantul trebue să expună proiectul într-o ședință cu tot personalul tehnic al șantierului, analizându-se în comun fazele și detaliile de execuție, pentru însușirea de către executant a proiectului în cele mai mici amănunte. Deasemenea la această ședință trebue definitivat programul de execuție pe faze, fixându-se și datele aproximative când va fi necesară prezența proiectantului. Pentru cazurile în care proiectantul nu poate răspunde la chemarea șantierului, este necesar să existe în cadrul institutului un corp de control al execuției proiectelor, format eventual din șefii de proiect care cunosc îndeaproape specificul construcției și care să aibă sarcina medială de a ține contactul strâns cu șantierul. Când se găsește pe șantier, proiectantul trebue să urmărească luarea la timp a cuburilor de probă pentru betoane și rezultatele acestor probe; de asemenea, în cazul întrebuințării betonului vibrat, e trebue să asiste la o probă prealabilă a aparatelor și a rezultatului metodei întrebuințate. E necesar ca proiectantul să asiste încercarea sub sarcini a construcției exelacutate sau la încercarea izolării terasamentelor. O importantă contribuție la rezolvarea dificultăților concrete poate aduce organizarea unor ședințe comune între întreprinderile de construcții și institutele de proiectare, în care să se examineze atât proiectele care urmează să intre în execuție, cât și cele executate recent, astfel încât concluziile trase să folosească atât unora cât și celorlalți. Aceste măsuri, Ca și oricare altele ivite din colaborarea practică pe teren, trebue să ducă la strângerea legăturii între r proiectanți și executanți, pentru folosirea pe larg a soluțiilor celor mai economice a materialelor din resurse locale, pentru îmbunătățirea calității lucrărilor, astfel încât mărețele noastre construcții ale răcii și socialismului să-și înalțe cât mai curând zidurile. Ing. I. GRUNBERG I. P. S. R. Cât mai multe economii pe șantierele de construcții Mărețul, program de construcții prevăzut de primul nostru plan cincinal, planul construirii bazelor economice alle sociatismului, întruchipează politica de pace a partidului și guvernului nostru, care îndreaptă eforturile oamenilor muncii spre făurirea unui viitor luminos întregului popor muncitor. Amploarea și ritmul tot mai viu al acestor construcții constitue o dovadă concretă a nesecatei energii creatoare a poporului nostru muncitor, a forței statului nostru democrat-popular care — așa cum arată proiectul de Constituție — „asigură întărirea și desvoltarea forțelor de producție ale țării prin industrializarea ei socialistă, prin lichidarea înapoierii economice, tehnice și culturale”... Construirea de noi fabrici și uzine, centrale electrice, așezăminte de cultură și sănătate, locuințe muncitorești, etc. necesită însemnate cantități de materiale de construcții. Cu toate că în ultimii ani Industria materialelor de construcții — datorită însemnatelor investiții și muncii pline de abnegație a muncitorilor și tehnicienilor din acest sector — a făcut pași însemnați pe calea sporirii continue a producției, ritmul mereu crescând al lucrărilor de construcții din țara noastră face să avem nevoie de cantități tot mai mari de materiale de construcții. De aici, se pune cu toată tăria sarcina folosirii cu chibzuială a materialelor. Introduceri, pe toate șantierele patriei noastre, a unui regim sever de economii. Prin legea planului cincinal se trasează Industriei construcțiilor sarcina de a reduce cu 25 °/s prețul de cost la lucrările de construcții. Realizarea acestei sarcini va contribui la sporirea volumului acumulărilor socialiste, condiție de seamă pentru creșterea continuă a forțelor de ★ Ing. V. GORA director adjunct la Comitetul de Stat al Aprovizionării de producție ale patriei noastre, pentru întărirea puterii ei economice, pentru desvoltarea culturii și ridicarea bunei stări materiale a celor ce muncesc, îndeplinirea planului de reducere a prețului de cost al construcțiilor pune în fața constructorilor noștri sarcina deosebit de importantă de a realiza economii la consumul de materiale. Pentru aceasta, colectivele tuturor șantierelor au datoria ca, prin însușirea și aplicarea metodelor constructorilor sovietici, să folosească cât mai rațional materialele de construcții, să lupte împotriva risipei, pentru mai buna gospodărire a șantierelor. Pe un mare număr de șantiere și într-o serie de întreprinderi de construcții există o preocupare serioasă pentru economii, pentru gospodărirea cu grijă a materialelor de construcții. Muncitorii și tehnicienii trustului 1 construcții, de pildă, prin folosirea metodei cofrajelor alunecătoare, au întrebuințat numai a cincia parte din cantitatea de material lemnos planificată. Prin aplicarea panourilor și cofrajelor demontabile pentru plăci și grinzi de dimensiuni mici, constructorii de pe șantierele întreprinderii 2 construcții au reușit să realizeze în cursul anului 1951 o economie de 2800 m. p. material lemnos. Succese în lupta pentru economisirea materialului lemnos a obținut și colectivul întreprinderii Nr. 5, care, prin introducerea unei noi metode de cofraje pe șantierul fabricii de țesătorie „Constantin David“, a economisit circa 300 m. c. material lemnos. In lupta pentru realizarea de economii de materiale, un rol important îl are introducerea metodelor industriale în construcții. Folosirea de elemente prefabricate asamblate pe șantierele trustului .5 construcții — Orașul Stalin, a dat putința muncitorilor și tehnicienilor să sporească ritmul construcțiilor, să realizeze însemnate economii de materiale, îndeosebi de material lemnos, înlocuirea materialelor scumpe și deficitare prin folosirea, în mod organizat, a materialelor ieftine din resurse locale, constitue deasemenea o sursă însemnată pentru realizarea de economii. Rezultate însemnate în această direcție s-au obținut pe șantierele trustului 7 construcții din Valea Jiului. Cu sprijinul Institutului de cercetări din cadrul Ministerului Construcțiilor și Industriei Materialelor de Construcții, pe șantierele acestui trust s-a trecut la înlocuirea materialului lemnos și a cărămizilor cu blocuri de sgură cu steril, economisindu-se astfel importante cantități de materiale de construcții. Pentru a ne da seama de marile economii ce se pot obține în acest fel, este destul să arătăm că numai la materiale de bază, economiile se vor ridica la 6 milioane de cărămizi și la mai multe mii de m, o material lemnos. Un mijloc important pentru realizarea de economii pe șantierele de construcții îl constitue transportarea, cu minimum de pierderi, a cimentului în vrac. Pe unele șantiere și în cadrul unor întreprinderi cum sunt, de pildă, întreprinderea de construcții Cluj și șantierul „Progresul"Brăila, unde a existat o preocupare în a această direcție, s’a reușit să se reducă procentul pierderilor la numai 3,5s/o. Aceste succese nu trebue să ne facă sa trecem cu vederea lipsurile serioase care există încă în ceea ce privește economisirea materialelor de construcții. Din păcate sunt încă destul de numeroase cazurile când în munca de proiectare nu există o preocupare permanentă pentru ecomomii, mai sunt șantiere unde risipa și lasa de gospodărire a avutului obștesc se manifestă cu putere. O sursă de risipă și irațională folosire a materialelor de construcții, în momentul de față, este felul cum se întocmesc unele proecte. Mulți proiectanți nu sunt preocupați ca, înainte de întocmirea procetelor, să facă un studiu amănunțit pe teren pentru a găsi soluțiile cele mai economice din punct de vedere al consumului de materiale, ci se mulțumesc să elaboreze procetele din birou, fără a cunoaște temeinic situația reală. Așa se face că se proectează uneori lucrări cu totul inutile care atrag după sine risipă de materiale. Trebue spus deasemenea că la unii proiectanți există tendința de „generalizare“ în proecte, de întocmire de proiecte-tip, învechite și neeconomice, fără a ține seama de metodele sovietice de proectare, fără ca în prealabil să se studieze posibilitățile de înlocuire a materialelor scumpe cu materiale din resurse locale. Pe unul din șantierele întreprinderii Energoconstrucția, au fost realizate până în prezent mai multe mii de m.p. construcții din lemn, cu totul neeconomice și fără a se întrebuința materiale din resurse locale. Din analiza făcută ulterior, s’a constatat că dacă s’ar fi folosit în mod rațional materialul lemnos, sau dacă lemnul ar fi fost înlocuit, în mare măsură, cu materiale locale, s’ar fi putut economisi circa 60Vo din cantitatea consumată. Pe o seamă de șantiere și în cadrul unor întreprinderi de construcții, se mai face încă o risipă netăgăduită de materiale de construcții. Astfel, conducerea administrativă a întreprinderii de construcții Nr. 9 Cugir a lăsat timp îndelungat, în ploaie și zăpadă, cantități apreciaibile de cărămidă. Deasemenea, pe șantierul ,,Sovromtrector“ Orașul Stalin, s’a risipit cu prilejul transportării în vrac dela gară până la șantier circa 20 Vo din cantitatea de ciment. Pe alte șantiere se găsesc aruncate, la fiecare pas, resturi de material lemnos, cărămizi, etc., se irosesc mari cantități de materiale de construcții. Această nepăsare față de avutul obștesc, care mai dăinue pe unele șantiere, trebue grabnic curmată . In elite locuri nu există o preocupare susținută pentru buna organizare a șantierelor. Datorită faptului că proiectele de organizare a lucrărilor de construcții se execută fără prealabila revizuire de către conducerile administrative și tehnice ale șantierelor, se irosesc uneori însemnate cantități de materiale. Așa, de pildă, se fac baracamente fără a se ține seama de nevoile reale ale șantierelor, cofrajele și schelele sunt executate la voia întâmplării, fără a se indica în mod precis consumul de materiale și modul de recuperare a lor, etc. Se știe că normarea consumului de materiale și ținerea unei evidențe exacte a consumurilor specifice sunt factori de seamă în lupta pentru economii. Cu toate acestea, în unele locuri, maiștrii și tehnicienii, insuficient controlați de către conducerile șantierelor, mai practică metode de normare empirice, care duc la risipă și la mărirea consumurilor specifice. Multe din șantierele noastre nu au introdus încă o evidență clară și precisă a consumurilor de materiale, iar pe alte șantiere evidența este mai mult formală . Lipsa de evidență explică, în mare măsură, risipa de materiale care se face pe șantierele sectorului Craiova al trustului 6 construcții și pe șantierele din cadrul trustului 3 construcții. Neexistând evidența, constructorii acestor unități sunt lipsiți de un stimulent puternic în lupta pe care o duc pentru economii de materiale, pentru reducerea prețului de sosi al construcțiilor. Lichidarea lipsurilor care mai dăinue pe șantiere și în munca de proectare trebue să constitue o preocupare de frunte a tuturor oamenilor muncii care lucrează în construcții. Muncitorii, tehnicienii și conducătorii șantierelor trebue să fie pătrunși de vigilență sporită, pentru a vedea dacă în spatele cazurilor de risipă și lipsă de spirit gospodăresc nu se află mâna ticăloasă a dușmanului de clasă Cu cea mai mare hotărîre trebue luate măsuri energice față de asemenea acte dușmănoase ca acela săvârșit de arhitectul Petre Achim care, conducând o lucrare de construcție la R.Vâlcea, a înstrăinat avutul obștesc, vânzând elementelor chiaburești din comuni o parte din cimentul destinat construcției. Asemenea ticăloși trebue să-și primească pedeapsa pe care o merită. Cei care risipesc avutul obștesc, cei care fură sau strică proprietatea socialistă trebue să simtă din plin mânia poporului, să fie pedepsiți tot atât de aspru ca și spionii și trădătorii. Conștiința faptului că construim pentru noi, pentru bunăstarea și fericirea întregului expor muncitor, pentru pace, trebue să însuflețească pe fiecare constructor în lupta pentru lichidarea lipsurile, pentru zădărnicirea oricărei acțiuni a dușmanului de clasă. Conducerile trusturilor, întreprinderilor și șantierelor de construcții au datoria ca, printr-o justă organizare a lucrărilor de construcții, prin buna depozitare gospodărirea materialelor, prin introdușicerea normelor de consum și a unei evidențe clare și precise a consumurilor și prin studierea posibilităților de folosire a materialelor din resurse locale, să asigure condițiile necesare introducerii unui regim sever de economii la materialele de construcții. Desfășurând tot mai larg întrecerea socialistă, muncitorii, tehnicienii și ioginerii constructori trebuie să lupte pentru a găsi mereu noi căi și metode de economisire a materialelor de construcții, pentru a putea contribui la reducerea prețului de Cost al construcțiilor, la întărirea și înflorirea patriei noastre. Articol apărut în „Scânteia" Nr. 2420