Constructorul, aprilie 1957 (Anul 9, nr. 377-380)
1957-04-06 / nr. 377
PROBLEME ARZĂTOARE .Și totuși „minunea“ s-a înfăptuit, fabrica de ciment „Stînca“-Brăila a îndeplinit și chiar depășit prevederile planului pe primele luni cu utilajele existente și cu oameni „vechi“. A fost necesară însă o cotitură în activitatea fabricii și aceasta s-a produs. Astăzi, colectivul de la Brăila a ajuns din codaș, în rîndul fruntașilor. E atît meritul conducerii (director Gh. Comșa, ing. șef Grigore Onofrenco), al comitetului de întreprindere cît și al tehnicienilor și muncitorilor care au muncit cu dragoste pentru ca fabrica să-și îndeplinească obligațiile asumate prin plan. Factori care au contribuit la acest succes au fost mai mulți: și asigurarea cu materie primă, și reparații de bună calitate și întreținere, Și exploatare mai bună, dar principalul a fost schimbarea menipa __________Mintalitâții oamenilor care susțineau că utilajele sînt „bătrîne“ și „obosite“ și ca nu se mai poate face nimic cu ele. Vorbind despre schimbarea mentalității trebuie să arătăm că și la D.G.I.L. s-a întîmplat acest lucru astfel că fabrica, considerată „fără pondere importantă în sector“ a primit mai mult sprijin și asistență tehnică în ultimul timp. Astfel s-a reușit ca de la cariera „Topalu" ,să se transporte suficientă materie primă. E adevărat că încă nu e de calitate destul de bună (e amestecată cu pămint) și nu vine preconcasată cum s-a preconizat (nu știm de ce de atîta vreme se tot amînă montarea concasorului ?!)) astfel că nu poate fi descărcată pe banda transportoare R.T.U. (pentru care s-au învestit sute de mii de tei și se plătesc amortismente fără rost)) manipulațiile de descărcare grevînd asupra prețului de cost, dar totuși acoperă necesitățile de moment ale fabricii. Reparațiile executate în acest an sunt de o calitate mai bună. Piesele au fost comandate din timp și urmărită executarea comenzilor în termen, iar echipele de reparații organizate mai bine. La reparații s-au evidențiat mecanicii Vasile Căluț, Liviu Mocanu și Bela Ribici, zidarii Dumitru Călin, Petre Chiorean și Victor Trușcă și alții, întreținerea și exploatarea judicioasă a utilajelor, ca de altfel dezvoltarea simțului de răspundere și a conștiinciozității în executarea reparațiilor, este și urmarea muncii dusă de organizația sindicală prin activiștii ei. Se pot da ca exemplu morarii de la morile brute Ion Aldea, Anghel Cristea, cucătorul Gh. Grasu, morarii de la morile de ciment Nicolae Ungureanu, Radu Turtoi, ungătoarele Georgeta Toni și Niculina Zangor, concasoristul Gh. Sevastia și ații. Rezultatele obținute în lunile februarie (105,9 la sută la ciment) și martie (104,5 la sută la ciment)) sunt de asemenea elocvente. Totuși la capitolul întreținere și exploatare mai sunt încă semne de întrebare, în special în schimbul de noapte. In această direcție trebuie îndreptată atenția atît a conducerii cît și a comitetului de întreprindere. Măsura preconizată ca pe lîngă ofițerul de serviciu să fie în fiecare noapte în fabrică prin, rotație și un inginer e binevenită și credem că va da rezultate. Trebuie însă sprijinită această măsură de comitetul de întreprindere printr-o muncă susținută pentru ridicarea schimbului de noapte la nivelul celui de zi. Și munca cu inovatorii și raționalizatorii din fabrică s-a îmbunătățit. Numai în ianuarie și februarie au fost făcute 7 propuneri de inovații. Din acestea 2 au fost acceptate pentru aplicare, 2 pentru experimenare, 1 respinsă iar 2 sunt în studiu. O inovație prețioasă în curs de realizare este uscarea zgurei in uscatoarele cuptoarelor de clincher. Dacă rezultatele vor fi cele scontate se va rezolva o problemă acută a fabricii, întrucît în acest an la „Stînca" se va produce ciment M. 300 la compoziția căruia zgura intră ca adaos în proporție de 30 la sută. Succesele obținute de cimentiștii din Brăila trebuie nu numai continuate dar și dezvoltate Colectivul este hotărît să realizeze acest lucru dar are nevoie și de sprijinul direcției generale tutelare. Cele mai arzătoare probleme în momentul de față sunt argila și energia electrică Perioada cea mai bună pentru exploatarea carierei de la Borcea este mai-septembrie. Proiectul de mecanizare al carierei trebuie deci realizat neîntîrziat luna aceasta. Dacă D.G.I.L. va urgenta transferul excavatorului și a autobasculantei se va putea realiza în termen mecanizarea exploatării și încărcării argilei. Cantitatea exploatată mecanizat, în perioada favorabilă, va putea satisface necesitățile fabricii, după calcule preliminare, pe întreg anul. Problema energiei electrice e de asemenea nevralgică. Fabrica a rămas cu numai 2 motoare în stare de funcțiune în centrala de forță. Pentru ca să poată funcționa toate utilajele se impune instalarea neîntîrziată a unui transformator. Acesta există în fabrică, dar lipsește cablul (cca 800 m) necesar montării. Sprijinul ministerului în obținerea cablului ar duce la urgentarea instalării transformatorului și deci a rezolvării problemei energiei electrice. Ar mai fi necesară, montarea unei benzi transportoare fixe la descărcarea argilei pentru înlocuirea celor 8 benzi mobile ce lucrează în prezent dar care se defectează destul de des. Chiar dacă s-ar strica mai rar e de ajuns însă ca numai una din 8 să nu meargă și întreg releul nu mai funcționează și cum sînt 8... Și dacă în cariera Topalu va fi montată stația de preconcasare iar calcarul va veni în fabrică fără pămînt, cimentiștii de la „Stînca“-Brăila promit solemn să se mențină printre colectivele fruntașe, să obțină noi realizări și mai însemnate. E. TUTOVEANU Lăcătușii Nicolae Mușat, Nicolae Petrovici și Ernest Moretz tăind niturile la cuptorul Lepei pentru a schimba inelul de rulare. Și ei au contribuit la executarea unor reparații de bună calitate. Contribuția cabinetului tehnic Din dorința de a sprijini în mod eficace realizarea planului de producție, cabinetul tehnic al Fabricii de țigle și cărămizi Mureșeni desfășoară o activitate lăudabilă. In cursul anului trecut s-au Înregistrat 95 de propuneri dintre care multe au și fost puse în aplicare. Organizarea unui ciclu de conferințe, în colaborare cu cercul A.S.I.T., a contribuit la creșterea nivelului tehnic al țiglarilor, ajutîndu-i în lupta pentru îmbunătățirea calității produselor. In ultimul timp conducătorul tehnic al fabricii Ion Sükösd și ing. Ladislau Stössel, șeful cabinetului tehnic, au ținut prelegeri despre proprietățile argilei ca elemente importante în îmbunătățirea calității producției și despre rolul uscătoriilor-tunel în aceeași direcție. In primele luni ale anului s-au primit spre studiere și s-au pus apoi în aplicare inovațiile mecanicilor Ion Bojtor și Ștefan Szilagy în legătură cu un nou sistem de dezghețare a argilei și cu modificarea sistemului de udare a pastei în colergang. Pentru economiile realizate (peste 15.000 lei), ca urmare a introducerii acestor inovații, cei doi inovatori au fost premiați. De asemenea șeful secției de blocuri de beton, Daniel Imre, a propus un sistem de încălzire a apei folosite la prepararea blocurilor de beton pe timp răcoros. In total s-au aplicat 8 inovații. In prezent sînt în studiu la cabinetul tehnic noi propuneri de inovații și raționalizări în legătură cu un dispozitiv de ștanțare a bolțurilor pentru excavatorul-blindă și cu unele modificări la presa de țigle. Lichidîndu-se o lipsă care în trecut urina mișcarea inovatorilor, s-a îmbunătățit modul de confecționare a prototipurilor. (Pe baza corespondenței tov. ing. LADISLAU STOS3EL)), Cînd cauți, găsești Cînd, în anul 1953, la Fabrica de țigle și cărămizi Sîntimbru s-a încetat producția de țigle, justificarea a fost; argila necorespunzătoare și lipsa degresantului. Creșterea cerinței de țigle a pus din nou pe tapet fabricarea de țigle la Sîntimbru. S-a început atunci studierea temeinică a condițiilor naturale și posibilităților de reluare a acestei producții. Rezultatele cercetărilor au dovedit că se pot produce totuși țigle la Sîntimbru și ca justificările aduse în 1953 erau formale, nebazate pe studierea tuturor posibilităților existente. Așa că, începînd din 1957, la Sîntimbru se vor produce din nou țigle, încă din toamna anului trecut a început pregătirea argilei pentru ca la începerea campaniei de fabricație aceasta să fie bine macerată. Degresant corespunzător a fost găsit în cariera „Pîrîul Iovului" astfel că în luna aprilie producția de țigle poate începe. Presa necesară a fost montată. Este una din presele vechi căreia i s-au adus însă unele modificări la masa de tăiat, întrucît argila este prea grasă (sclipea pe glisiere și producea greutăți la așezarea țiglelor pe rame) s-au înlocuit glisierele, cu role de filț cilindrice fapt care elimină aceste defecțiuni. De asemenea s-au sortat și reparat ramele existente în fabrică. Și așa a reînceput producția de țigle. Reiese de aici și valabilitatea proverbului „cînd cauți găsești“. Din perioada de redare a presei au fost realizate 5000 de țigle. Rezultatele obținute nu sînt strălucite și nici nu s-a urmărit realizarea unei producții de vîrf, s-au verificat însă pregătirile și s-au calificat oamenii la locul de muncă pentru producția de țigle. Ana Fogaraș, Ecaterina Ferenczi, Maria Boitor și Anuța Șerban, care au mai lucrat la presa de țigle, s-au reobișnuit ele în primul rînd cu această muncă și apoi au ajutat pe celelalte muncitoare, care vor lucra aici, să-și însușească această meserie. Tot în perioada de rodaj s-au confecționat și cca 4000 de coame. S-au luat și măsuri de asigurare a argilei pentru timpul nefavorabil. In acest scop se construiește din rezerve interne un șopron cu o capacitate de 600 mc. N. TOM\ • Pentru producția din acest an, la fabrica de țigle și cărămizi „Hercules“-Tirnăveni, au fost pregătiți pînă în prezent cca. 4000 mc de argilă macerată. Alți 6000 mc sînt în curs de macerare, astfel că pînă în iunie, cînd va intra în funcțiune și uscătoria-tunel, va fi creat un stoc îndestulător • Uscătoria-tunel in curs de construcție va avea următoarele caracteristici: 6 turtele a 42 m lungime, pe fiecare tunel intrind 25 de vagonete. Ciclul de uscare va fi de 16 ore. • Printr-o raționalizare propusă’’de lăcătușul Ion Ferenczi și Ladislau Nagy’ s-a îmbunătățit funcțiemipea benzii transportoare din hala de prese, două muncitoare putînd fi trebuie la alte munci. • Cum șoproane naturale pentru uscatul cărămizilor nu există aci, In perioada de iarnă cărămizile se uscau în mare parte in cuptor. Focul ardea numai In 12—13 camere, iar In celelalte 5—6 camere se uscau cărămizile. La începutul lunii martie vremea fiind frumoasă a început uscarea în aer liber, cărămizile fiind banchetate în jurul cuptorului. • Atelierul mecanic al fabricii execută și pentru alte fabrici din sector mese de tăiat și prese de țigle(dar aceasta nu în detrimentul producției de țigle și cărămizi!). » Ce e nou la Mediaș ■ Prin modificarea formelor la presa AGO (dublarea lor), productivitatea muncii va spori 100%. Se va realiza astfel o cantitate dublă de borcane pentru cremă de ghete, fără nici o investiție. • In scopul reducerii pierderilor de temperatură la recoacerea în cuptorul AMCO, la propunerea de inovație a tehnicienilor Helmuth Kernel și Zoltán Vereș, se va înlocui șamota cu piese din carbură de siliciu. • In curînd va începe aci producția de sticlă albă din care se vor executa bunuri de larg consum (flacoane, obiecte presate etc.). Această producție nu va prejudicia cu nimic planul întreprinderii, deși va fi realizată intr-unul din cuptoarele existente. Secția de oglinzi a fabricii, care era la Oradea, a fost demontată și adusă la Mediaș. Totuși planul de producție n-a suferit. O greutate pe care o mai întîmpină fabrica e că secția de șlefuit geamuri a rămas la Oradea. Astfel, pentru șlefuit, geamurile trebuie transportate cu mașina cale de cca 400 km. Aceasta duce la cheltuieli sporite (ceea ce grevează asupra prețului de cost), la pierdere de timp și la folosirea nerațională a mijloacelor de transport. Mutarea cît mai curînd și a secției de șlefuit in fabrică va înlătura toate lipsurile existente și va crea posibilitatea ca secția de oglinzi să lucreze in 3 schimburi (In prezent lucrează in 2 schimburi). • Fiecare ambalator are o ștampilă cu inițialele sale pe care o aplică pe lada pe care a ambalat-o. In cazul vreunei reclamații privitoare la ambalaj, se știe imediat cine a ambalat și cine a sortat (sortatorul făcînd parte din aceeași echipă). In acest fel se dezvoltă simțul răspunderii, iar lucrarea este executată cu mai multă conștiinciozitate. • Utilajele mărunte (cărucioare pentru transportul geamului, centeinere, site vibratoare etc.) pentru noua secție de geamuri, nu au fost încă proiectate de către I.S.P.I.M.C. Termenul de intrare in funcțiune a noii lnii se apropie și s-ar putea întîmpla ca utilajele să nu poată fi confecționate până atunci... Construcția noii linii tehnologice de geam a fabricii din Mediaș se înalță într-un ritm rapid. De altfel la sfârșitul lunii iunie se prevede intrara in funcțiune a noii unități. in curînd pe panoul de onoare Cifrele din “graficul afiriat în biroul directorului fabricii de var „Severin“ din Căvăran, arată clar: pe luna ianuarie planul1 a fost depășit cu 9,5 la sută, iar pe luna februarie cu 16,2 la sută. In această perioadă s-au realizat peste plan 250 de tone de var, însemnate depășiri de plan s-au înregistrat în aceste luni și la producția de blocuri de beton, precum și la liantul ce se obține din varul și cenușa rămase în cuptor după ardere. Nu putem trece cu vederea nici stocul de 120 de tone de var măcinat ce se află în silozul construit de curînd și cele peste 1200 de tone de calcar depozitate în apropierea cuptoarelor. La aceste rezultate lăudabile s-a ajuns ca urmare a măsurilor organizatorice luate de conducerea fabricii (director Ion Todilă, conducător tehnic Marin Bărbulescu). Folosind mai bine forțele de muncă, organizînd judicios procesul de producție, conducerea este hotărîtă să-și continuie strădaniile pe aceeași linie. Sus în cariera Borlan, Trandafir Bărbulescu, unul din „veteranii“ fabricii, agățat de coarda de siguranța rănguia un masiv de calcar. Trebuia sa doboare din peretele de calcar cu mai mulți bolovani, deoarece ,.trenulu]“ (locotractorul) condus cu dibăcie de Ion Popovici se apropia de carieră. In cealaltă carieră, Banița, moș Teodor Opaiț îi zorea pe cei de la planul Înclinat să încarce mai repede vagoanele, că-i era prînzului și... nu le trimite mîncarea sus pînă nu primește și al 8-lea vagonet ! „Asta-i norma noastră pînă la prînz“ — mi-a spus bătrînul. „Avem însă necazuri din cauza vagonetelor. Unele din ele nu sînt bune“. Lipsa unor vagonete solide, rezistente și centrate, provoacă desigur nemulțumiri. Din comanda făcută la Atelierele „9 Mai“ a sosit un vagonet pentru probă și omologare. El pricinuiește însă multe griji mecanicilor și frînarilor de la „trenul“. Conducerea fabricii a cerut Atelierelor „9 Mai“ să trimită un mecanic care să stabilească cauza deselor deraieri. Delegatul bucureștean ar putea să vada cu această ocazie cum stă aruncat într-un colț al fabricii și locotractorul I.A.R. care nu a putut fi folosit la nimic și acum e... bun de aruncat la vechituri, nefiind reparat cum trebuie. Odată rezolvată problema transportului materiei prime din carieră, prin punerea în circulație a celor 40 de vagonete noi, stocul de calcar din fabrică va crește cu mult și nu vor mai exista gîtuiri în producție. In planul de măsuri organizatorice pe 1957 este prevăzută și montarea unei stații de compresoare care să deservească ambele cariere cu aer comprimat. Nu ar fi de loc rău dacă s-ar procura concomitent și cîteva perforatoare pentru a ușura munca celor ce trag din greu cu barosul la fărîmarea blocurilor mari de calcar ce sînt extrase din masiv după dinamitare. Ajuns din nou în fabrică, am trecut pe la cuptor. Zidarul-samotor Ion Schuller executa reparația cuptorului din mers. Arzătorii Ion Botoș și Ștefan Ianculescu se*lăudmi că de multă vreme n-au mai „mers“ cu 9 camere în ardere și cu 3 disn-'MH'e la încărcat. In curînd vor fi date in folosință și ventilatoarele pentru tiraj forțat și munca arzătorilor va deveni mai spornică. In legătură cu procesul de producție la cuptor, mai sînt de amintit două lucruri. Cele două depozite de peste 700 de tone capacitate asigură păstrarea în bune condițiuni a cărbunilor, știut fiind că aci nu se mai folosește alt combustibil la ardere. La transportul calcarului în cuptor ,se folosește un sistem ingenios de transbordare a vagonetelor. Pe panourile de cale îngustă din cuptor s-a instalat un vagonet suport. In dreptul ușilor cuptorului se așează panoul de cale ferată pe care circulă vagonetul încărcat cu calcar din depozit. Ajuns în dreptul vagonetului suport, printr-o manevră ușoară, vagonetul încărcat este transbordat pe suport și apoi se împinge pînă la locul de așezare a pietrei în cuptor. Odată cu punerea în funcțiune a unui motor (la a cărui reparare s-au evidențiat mecanicii Iuliu Albu, Pavel Knitel și Ion Axinte) s-a rezolvat in mare măsură problema energiei electrice. In același timp, mecanicul Pavel Szigmund lucrează la repararea motorului de la moara cu bile și la al doilea generator electric. La secția de blocuri de beton, condusă de Ștefan Schmidt, lucrează numai două prese, alta fiind în reparație, iar a patra, descompletată pentru repararea celorlalte (o treaba nu prea gospodărească) . Secția produce în opt ore peste 1600 de blocuri de beton. Folosirea reziduurilor ce rezultă la arderea calcarului s-ar putea face în condiții mult mai bune dacă fabrica ar dispune de încă o moară de măcinat. In fabrică se străvede dorința de a face lucruri bune. Depozitul de calcar va fi mutat pe un teren din vecinătatea fabricii, se va face canalizarea unui șanț ce trece prin mijlocul curții, iar cu ajutorul organelor sindicale s-a hotărît efectuarea curățeniei generale. In curînd, vor apare pe panoul de onoare ce se montează, primele fotografii ale fruntașilor. N. NEGOIȚA UN BILANȚ RODNIC La întreprinderea „București“ există cete în muncă în Mai. Meșteri încercați, pe drept cuvînt artiști în meserie, pietrarii din cele 4 unități de producție se străduiesc din toate puterile pentru ca roadele muncii lor să fie tot mai mari. La sfîrșitul lunii martie au stat oamenii și au socotit cam ce s-a realizat din angajamentele lupte. Scurtul bilanț făcut i-a bucurat nespus pe muncitorii întreprinderii. Cifre grăitoare arată cum că planul producției globale a fost depășit, pe ultima lună, cu 46,7 la sută, iar productivitatea muncii realizată în proporție de 143,51 la sută. Concomitent cu aceste succese obținute, muncitorii au realizat însemnate economii bănești. Astfel față de angajamentul luat ca pînă la 1 Mai de marmură să facă economii în valoarea susținută intre 300 000 lei, ei au realizat pînă întîmpinarea lui 1 cum peste 149.000 lei economii. De asemenea, în ultima vreme au obținut o mărire a indicilor intensivi la utilaje cu 8 la sută față de 11 la sută cît a fost angajamentul luat. Spicuind din acest scurt bilanț al muncii se poate vedea că sarcinile prevăzute în planul de măsuri tehnico-organizatorice capătă viață. Printre alte realizări, se numără executarea lucrărilor de asfaltare de la: unitatea nr. 1 în procent de 9 la sută, finisarea cantinei de la unitatea nr. IV, montarea a 3 megafoane. In curs de îndeplinire sînt: dezvoltarea secției de abravire, mecanizarea transporturilor prin utilizarea a 2 electrocare și dotarea cantinei de la unitatea nr. 4 cu veselă și mobilier corespunzător. Mai bine aprovizionați cu materie primă Povestesc muncitorii și tehnicieni de la fabrica „Solomit“—Brăila că în anii precedenți, în această perioadă de primăvară nu găseai aproape pe nimeni în birouri. Toată lumea, „mobilizată“ pentru achiziționarea stufului, era plecată pe teren. Situația s-a schimat fungmental în acest an. Nimeni nu lipsește din fabrică, iar curtea e plină de stuf cum n-a fost niciodată. Nu s-a făcut nimic deosebit. O mai bună organizare a exploatării bălților din partea forurilor de resort și bineînțeles o preocupare mai atentă din partea conducerii pentru asigurarea materiei prime. Astfel o baltă care a fost exploatată cu forțe proprii a dat 1390 de tone de stuf care acum e frumos stivuit în curtea fabricii. De asemenea au mai fost contractate cantități masive cu diferiți furnizori Parte din acestea au și sosit în fabrică, de aceea la ora actuală materia primă nu mai constituie nici un semn de întrebare. Cum era și firesc, stuful nemai lipsind, activitatea în fabrică s-a îmbunătățit, oamenii muncesc cu mai mult spor. Rezultatele obținute de la începutul anului sunt de alfel elocvente. In luna ianuarie planta a fost îndeplinit în proporție de 108 la sută in februarie — 1 13 la sută lor în martie — 120 la sută. Totodată și calitatea produselor s-a ameliorat simțitor Un factor important care a contribuit la acest lucru este stocul îndestulător , de stuf. In aceste condiții muncitorii nu mai sînt obligați să lucreze cu orice fel de materie primă, ei au acum posibilitatea să-și selecționeze stuful. In anii trecuți cînd lipsa de stuf se făcea simțită, se folosea la producerea plăcilor și stuf mai subțire și mai scurt, ceea ce firește ducea la o calitate proastă. Calitatea stufului recoltat în acest an este din cele mai bune, fapt de mare importanță în obținerea unui produs finit superior. Datorită calității bune a stufului s-a trecut la producția de plăci de 5 cm. Dar numai acești factori nu ar fi fost suficienți pentru a îmbunătăți calitatea produselor Era necesar ca și oamenii să dea o atenție mai mare felului lor de a munci. Și rezolvarea acestui lucru a adus-o întrecerea socialistă. Fiecare echipa căuta să producă mai multe plăci de bună calitate. Eri era fruntașă echipa lui Radu Andronache, astăzi în frunte s-a situat echipa lui Ghiță Gheorghe. „Rivalitatea“ acestor echipe este aproape de ordin sportiv, fiecare căuând să cîștige întrecerea. Scopul urmărit însă e comun. La 1 Mai se va decide cine e fruntașa întrecerii în această etapă. Muncitori buri au ambele echipe. Simion Teologa, Drăguța Mihăilă, Dumitru Ciocîrlia și Constantin Stanciu din echipa lui Andronache, Marioara Micloș, Dorina și Constanța Stanciu din echipa lui Ghiță Gheorghe fac cinste fabricii și depun multă rîvnă în muncă Arătam la început că fabrica și-a îmbunătățit activitatea. Am prezentat numai aspectele legate de materia primă. Dar mai sînt și alte realizări care merită a fi popularizat. Prin investiții se vor executa insalații de încălzire centrală și n garaj. Aceste lucrări care se execută în regie proprie vor fi date în funcțiune în trimestrul fi. Ceea ce e caracteristic la instalația de încălzire e faptul că se vor folosi drept combustibil deșeurile de stuf. Pentru aceasta antefocarul este de o construcție specială adaptat la un astfel de combustibil. Un lucru pătează însă realizările de la „Solomit“. Faptul că nu sa făcut nimic pentru mecanizarea transportului stufului de pe vase în fabrică. Proiectul pentru funicular și cheiul de acostare nu va putea fi realizat atît de repede. Tehnicienii din fabrică trebuiau să caute o soluție mai simplă, chiar provizorie, care ar duce la reducerea costului transportului și implicit a prețului de cost. 1. E. Sondată 6 aprilie 1957 — nr. 377 în vizită la prietenii bulgari COLABORARE FRĂȚEASCĂ La Inițiativa Ministerului Industriei Ușoare din R.P. Bulgaria, tov. ing. Martin Grănse f, director tehnic din ministerul nostru și cunoscutul maistru Andrei Pal de la Fabrica de geamuri din Târnăveni, au vizitat timp de 3 săptămâni țara vecină și prietenă, dind un simțitor sprijin, la îmbunătățirea tehnologiei și funcționarea unui utilaj de produs obiecte de sticlă. Compatrioții noștri Și-au petrecut cea mai mare parte din timp la fabrica „Vasil Kolarov" din Slijen, unde o mașină de tip Lynch A nu putea fi pusă în stare bună de funcțiune. Vizitele anterioare a numeroși specialiști din țări capitaliste (printre care sticlari italieni și alții) au rămas fără rezultat după îndelungi cercetări. Cu atît mai merituoasă apare deci intervenția celor doi tehicieni români care au reușit intruri timp relativ scurt să rezolve problema- Ei au fost de altfel fel citați de către oficialitățile bulgare pentru rodnica și frățeasca colaborare tehnică pe care au dat-o cu acest prilej. Despre ce era vorba? Mașina, achiziționată din Italia, nu putea fi cu nici un chip pornită normal. Tehnicienii noștri au cercetat-o și, lucrînd efectiv ei înșiși, i-au venit de hac. De mare ajutor le-a fost mecanicul din fabrică, Petkov. S-au executat robinete de reglare a aerului pentru a putea evita mișcările prea bruște ale meselor; s-au completat piesele lipsă la feeder; s-au inversat foarfecii, s-a prevăzut sistemul de răcire la toate posturile mașinii. In plus, s-au pus la dispoziția fabricii din Sliven desenele, schițele și materialul bibliografic necesar cunoașterii și conducerii in bune condițiuni a mașinii. Mașina aceasta, prevăzută a fabrica borcane, este de fapt caracteristică pentru producerea buteliilor. Tehnicienii din fabrica bulgară vor face probabil o vizită de inițiere la una din fabricile noastre. Pentru acțiunea reușită a tehnicienilor noștri, care au întărit prestigiul industriei noastre, li felicităm din toată inima. Țiglari premiați pentru depășirea planului Bătălia pentru tot mai multe țigle a cuprins fabricile din industria ceramică. Cuvîntul de ordine al sectorului e: „mai multe țigle“. Realizările obținute în primele luni ale anului întrec orice cifră din aceeași perioadă a anilor precedenți. Nici cînd în istoria fabricilor de țigle nu s-a lucrat atît de intens în primele luni ale anului. Realizările cele mai frumoase le-a obținut fabrica „Ceramica“-Jimbolia. Pe lîngă satisfacția morală de a fi fabrică fruntașă, care a dat cele mai multe țigle peste plan, colectivul de la „Ceramica“ a avut și satisfacții materiale. Pentru țiglele realizate peste olan în lunile ianuarie și februarie fabrica a împărțit colectivului premii în valoare de 76.000 lei. împărțirea acestora s-a făcut pe secții. Și în sălile de prese, și la cuptoare la cele 3 unități ale fabricii, cei care au contribuit la depășirea planului au fost premiați Maistrul Ion Krutsch a primit 600 lei, șeful de unitate Gh. Balint 400 lei, maistrul arzător Emanoil Mesman a fost premiat cu 500 lei, maistrul așezător Ioan Barna cu 300 lei, așezătorii Ștefan Hajos și Gh. Cucuet tot cu cîte 300 lei, maistrul în carieră Ștefan Stereș a primit 400 lei, prefără Maria Schimbe! 200 lei, maiștrii de la încărcări Ion Buttil și Albert Bill cîte 300 lei. Premiile au constituit un stimulent puternic pentru întregul colectiv care și-a luat angajamentul să lupte cu și mai mult elan pentru sporirea producției de țigle. Următoarele fabrici au împărțit premii celor evidențiați în depășirea planului de țigle pe lunile ianuarie și februarie: Cărpiniș — 22.800 lei, „7 Noiembrie“-Sighișoara — 19.800 lei; Mureșeni — 8.900 lei etc— 300.000 de țigle peste plan; asta indicau cifrele la sfîrșitul trimestrului I în bilanțul fabricii de țigle și cărămizi „Ghiriș-Arieș"-Cîmpia-Turzii. Rezultatul nu mai constituie o surpriză întrucît munca a fost mult mai bine organizată în acest an. Afară de fapul că reparațiile executate sînt de editate superioară și stocul necesar de materie primă a fost asigurat, munca a fost mai bine organizată. Astfel pentru buna funcționare a preselor s-a constituit o echipă de 3 lăcătuși care împărțiți in cele 3 schimburi se îngrijesc numai de aceste utilaje. In acest fel numărul orelor de întrerupere a scăzut simțitor. De unde anul trecut opririle însumau 30—40 de ore pe lună, in anul acesta s-a ajuns la numai 3—4 ore. Toate acestea au făcut ca și productivitatea preselor să crească de la W—11.000 de țigle pe schimb cît se realiza în medie anul trecut, la 15—15.500 de țigle. Pentru aceste frumoase realizări conducerea fabricii a împărțit numeroase premii. Au fost premiați 134 de muncitori care in diferitele sectoare ale procesului tehnologic au contribuit la depășirea planului. Șeful serviciului de producție, Francisc Brandhofer a fost premiat cu 600 de lei pentru felul în care a coordonat și îndrumat activitatea secțiilor de producție; șeful de echipă din carieră, Alexandru Bartallcs a primit 250 de lei pentru felul în care a ajutat la asigurarea cu materie primă a fabricii; șeful de echipă de la sortare, Ștefan Varga a fost premiat cu 250 de lei, șeful de echipă la cuptoare, Sigismund Fejer cu 150 de lei, maistrul principal de fabricație Iosif Balogh cu 215 lei etc. In schimb, șefii de echipă Francisc Szekely și Ștefan Fejer de la prese, care tot timpul au fost coda și n-au primit recompense. Premiile acordate, pe lîngă faptul că au fost o răsplată binemeritată, au constituit și un puternic stimulent pentru țiglarii de la Cimpia- Turzii care s-au angajat să dezvolte succesele realizate. UN LOC DE REPORTAJ Primul lucru care îți atrage atenția de cum ajungi la fabrica de țigle și cărămizi „30 Decembrie“-Simileasca este presa „Ulrich“ pentru blocuri din beton. Silueta ei înaltă, transportorul cu cablu și electropalanul ce ia fundurile cu blocuri de pe transportor și se așează pe platforma de depozitare, te îmbie să te apropii. Și într-adevăr ai ce vedea. Totul se desfășoară mecanizat. Efortul manual e redus la zero. Unde mai pui că la o singură vibrare se produc 3 blocuri (echivalent fiecare cu 8 cărămizi) și 2 jumătăți. Un utilaj de înaltă productivitate. Deși echipa condusă de Gh. Coman e începătoare a realizat pe schimb 1200 de blocuri. In prezent se fabrică blocuri din beton cu agregate de rîu. Se montează însă un concasor astfel că se vor folosi în viitor agregate ceramice și de diatomit. Dacă se impresionează plăcut felul în care funcționează presa, în schimb felul în care este întreținută, lasă de dorit. Acest utilaj de înaltă productivitate care pentru a putea funcționa necesită să fie bine Îngrijit și curățat după fiecare schimb, nu e curățat zile și chiar săptămîni la rînd. Ba mai mult, fiind exploatat fără prea multă grijă, unele piese se strică. Dar cum în fabrică mai sînt 3 asemenea prese noi, se înlocuiesc piesele cu altele... noi, descompletînd utilajele nemontate. O „inovație“ este și montarea unui electromotor de la o presă nouă la un circular de tăiat cherestea. Acesta stă îngropat în rumeguș, fără a fi curățat sau măcar acoperit .Se naște întrebarea: cum se va proceda cînd vor trebui montate aceste prese? E o barbarie față de asemenea utilaje care au fost aduse cu bani grei din import, și care vor trebui puse toate în funcțiune. 1.400.000 DE ȚIGLE MAI MULT CA ANUL TRECUT In acest an fabrica din Simileasca va da șantierelor 1.400.000 de țigle mai mult ca anul trecut. Nu s-a construit nicio linie tehnologică nouă; au fost însă folosite rezervele interne. O uscătorie naturală este in curs de transformare în uscătorie artificială. Ca sursă de căldură va fi folosit un cazan existent in fabrică încă de pe vremea cînd fabrica își producea singură energia. Cum cazanul nu mai rezista la presiunea cerută, se impunea electrificarea fabricii lucru ce s-a înfăptuit. Cazanul eliberat va satisface însă acum necesitățile uscătoriei cu ajutorul unor aeroterme și ventilatoare. Această uscătorie va asigura peste 1 milion de țigle anual. Capacitate de presare există suficientă. In anii precedenți, din lipsa spațiului de uscare se lucra numai într-un schimb. Cum și argila necesară a fost asigurată din timp, sînt create premize chiar pentru depășirea planului. De altfel producția a și început. Țiglarii intîmpină greutăți însă cu calitatea proastă a ipsosului trimis de fabrica „Rapid“-Aghireș din care cauză nici calitatea țiglelor nu e cea mai bună și nici productivitatea ridicată, formele trebuind să fie prea des schimbate. Calitatea necorespunzătoare a țiglelor este încurajată de șeful producției Nae B. Gheorghe care nu e exigent față de maiștri. Aceștia nu urmăresc ca marginile la țigle să fie bine curățate, toate țiglele să aibă colțuri etc., într-un cuvînt, țiglele să fie de cea mai bună calitate Sînt lucruri care pun într-o lumină proastă „marca fabricii“ și onoarea colectivului, lipsuri ce trebuie înlăturate de urgență. ȘI TOTUȘI SAMARELE N-AU FOST ARUNCATE. Se credea că odată cu terminarea anului trecut s-a sfîrșit și cu samarele la Simileasca. Dar n-a fost să fie așa. Atelierele „9 Mai“ n-au favorizat progresul tehnicii. Se vor mira unii ce legătură există între „9 Mai“ și samarele de la Simileasca. Ei bine, acestea trebuiau să execute transportorul cu lanț care avea să înlocuiască samarele. Nu se poate nega faptul că lucrarea a fost executată la timp. Dar constructorii nu au respectat proiectul și transportorul nu funcționează. Montarea transportorului a fost terminată la 15 martie. Au muncit și mecanicii din fabrică numai ca să grăbească lucrarea și... să ia și dînșii o primă. Dar, iluzii deșarte. Transportorii nu funcționează. A venit o comisie de la „9 Mai“ rămînînd să studieze rezolvarea deficiențelor transportorului. Pînă atunci, sumarele și-au luat iar locul în producție. Nu știm cînd au de gînd cei de la „9 Mai“ să înlăture deficiențele transportorului dar credem că ar trebui să urgenteze „studiile“ ca samarele (aceste ultime vestigii de tristă memorie în industria ceramică)) să poată fi aruncate cu mai curînd, să devină doar piese de muzeu. E. IOV Fotografia înfățișează presa „Ulrich" cu instalațiile anexă (transportorul cu cablu și electropalanul).