Contemporanul, ianuarie-iunie 1952 (Anul 6, nr. 1-274)
1952-01-04 / nr. 274 (1)
2 Emisiunile pentru agitatori, ajutor preţios în desfăşurarea agitaţiei politice de massă condiţia principala de care depinde desfăşurarea cu succes a agitaţiei politice d massă, este pregătirea temeinică politică, idee logică şi culturală a agitatorilor. Instructaje periodic, plenarele agitatorilor, organizarea , seminarii în legătură cu Hotărîrile Partidului Guvernului sunt câteva din mijloacele folosite de organizațiile de partid în acest scop Un mijloc deosebit de eficace pentru pregătirea agitatorilor, care oferă posibilitatea Comunicării rapide a problemelor noi ce se ridică în faţa muncii politice de massă şi care prilejueşte realizarea unui larg schimb de experienţă între colectivele de agitatori, este emisiunea radiodifuzată. , Emisiunile pentru agitatori în limba română şi maghiară au apărut din necesitatea pregătirii operative a agitatorilor. Ele s-au dovedit un bun mijloc de înarmare a agitatorilor cu cunoştinţele politice necesare, devenind un sprijin de mare importanţă în munca de zi cu zi a agitatorilor. Una din contribuţiile de seamă pe care aceste emisiuni le dau la îmbunătăţirea muncii de agitaţie este răspândirea experienţei pozitive dobândite de colectivele de agitatori fruntaşe în munca de mobilizare a muncitorilor în întrecerea socialistă, de mobilizare a tuturor oamenilor muncii la lupta pentru pace. Colectivele de agitatori din nenumărate întreprinderi au putut astfel cunoaşte şi folosi experienţa bogată a agitatorilor din Valea Jiului, de la Combinatul „Gh. Gheorghiu-Dej“ — Hunedoara, de la Atelierele „Griviţa Roşie“ —Bucureşti, Uzinele „23 August“, etc. Agitatorii de la sate au primit deasemeni prin aceste emisiuni un ajutor important; ei au putut cunoaşte pe această cale experienţa de muncă a colectivelor de agitatori din gospodăriile agricole colective fruntaşe ca „Gheorghi Dimitrov“, din regiunea Ialomiţa şi „23 August“ din regiunea Botoşani precum şi experienţa unor colective de agitatori de la sate care au obţinut succese în munca dusă pentru constituirea de noi gospodării agricole colective, ca de pildă în comuna Gândiţi, regiunea Bacău sau în comuna Izvorul Dulce, regiunea Buzău. Un mare ajutor în îmbunătăţirea muncii agitatorilor, îl constitue acea parte a emisiunii intitulată „Să învăţăm din experienţa agitatorilor sovietici“. Formele avansate, folosite de agitatorii sovietici în munca de educare comunistă a masselor, devin astfel un bun preţios la îndemâna colectivelor de agitatori din ţara noastră. A fost popularizată experienţa colectivelor de agitatori sovietici în domenii importante ale muncii de agitaţie, ca organizarea convorbirilor, folosirea diferitelor forme ale agitaţiei vizuale, etc. Aceasta a dat posibilitate agitatorilor din întreprinderi, din instituţii şi de la sate, să aplice în diferite campanii politice metode de muncă din ce în ce mai eficace. Astfel, învăţând din experienţa unei caravane de agitatori din Uniunea Sovietică, experienţă popularizată la aceste emisiuni, agitatorii din Baia Mare au obţinut succese importante în acţiunea desfăşurată în timpul muncilor agricole. Trebue deasemeni considerat ca o latură pozitivă a acestor emisiuni, faptul că eie dau prilejul agitatorilor care au dobândit o experienţă bogată să împărtăşească şi celorlalţi experienţa lor de munca, sa-şi, analizeze activitatea în faţa microfonului, cum s-a întâmplat, de pildă, cu agitatorii Perja Gheorghi de la Uzinele „23 August“, Rusu Dumitru dele „Vulcan“, etc. Ei vorbesc în special, despre felul cum au muncit în acţiunile mai importante, ca, de exemplu în campania de ajutorări a poporului coreean, în popularizarea fruntaşilor, în producţie, etc. Datorită acestei activiitaţi, legăturile redacţiei emisiunii pentru agiitatori de la Radio cu agitatorii se întăresc necontenit, lucru care se oglindeşte şi în numărul mare de scrisori primite în ultima vreme de redacţie. Printre cei care se adresează redacţiei cerând sfaturi şi dând sugestii se află numeroşi atahanovişti şi fruntaşi în producţie, agitatori care se bucură de prestigiu şi autoritate în massă, lucru care dovedeşte [ interesul pe care l-a stârnit această formă efi- I cace de instruire. Pe zi ce trece creşte numărul agitatorilor care ascultă aceste emisiuni. In multe fabrici se organizează audiţii colective, după care agitatorii discută felul cum pot aplica în munca lor cunoştinţele însuşite. La fabrica „Janoş Herbak “ din Cluj, în numeroase întreprinderi din Bacău, la Combinatul „Gh Gheorghiu-Dej“ — Hunedoara, la fabrica „Dinamo“ — Bucureşti, etc, au loc audiţii colective în fiecare săptămână. Cu tot mai multă regularitate au început să fie organizate aceste audiţii la căminele culturale şi colţurile roşii de la sate şi de la gospodăriile agricole colective. Ele sunt de un real sprijin şi secretarilor organizaţiilor de bază în munca lor de instruire a agitatorilor; ei sunt astfel puşi în curent cu cele mai actuale probleme ale desfăşurării muncii politice de massă. Există însă şi slăbiciuni în activitatea redacţiei emisiunii pentru agitatori care fac ca această preţioasă formă de pregătire a colectivelor de agitatori să nu poată fi valorificată pe deplin. Conţinutul emisiunilor nu este orientat întru totul după sarcinile puse de Hotărîrile Partidului şi Guvernului. De pildă, o problemă atât de importantă ca popularizarea experienţei agitatorilor în munca de sprijinire a aplicării Hotărîrii Comitetului Central şi a Consiliului de Miniştri cu privire la stahanoviştii şi fruntaşii în producţie, nu a devenit încă o preocupare permanentă pentru redacţia emisiunii pentru agitatori. Nu s’a acordat deasemeni atenţia cuvenită popularizării realizărilor regimului nostru de democraţie populară, precum şi analizării aspectelor celor mai semnificative ale politicii internaţionale, înarmării agitatorilor cu cunoaşterea desfăşurării luptei popoarelor pentru o pace trainică, împotriva imperialiştilor americani şi englezi. O altă lipsă a emisiunilor pentru agitatori este aceea că ele nu sunt întotdeauna legate de problemele cele mai acute, de sarcinile concrete politice şi economice, care stau în faţa oamenilor muncii din ţara noastră. Astfel, emisiunile în legătură cu munca agitatorilor în campania pentru ajutorarea poporului coreean au venit cu întârziere, iar despre experienţa agitatorilor în munca de popularizare a Hotărîrii Comitetului Central al Partidului asupra muncii pe tărâmul gospodăriilor colective şi al întovărăşirilor agricole, s’a pomenit abia după o lună dela publicarea Hotărîrii. Deasemeni, în ultimul timp se poate con- stata că aceste emisiuni tind să neglijeze explicarea metodelor de muncă ale agitatorilor, mărginindu-se să anunţe numai rezulta- tele obţinute de agitatori în munca lor. 5 Această tendinţă este dăunătoare şi trebue lichidată. Redacţia emisiunilor pentru agitatori trebue totodată să înscrie în planul său de muncă • popularizarea experienţei unor secretari de • organizaţii de bază care au avut iniţiative interesante în instruirea agitatorilor, pe baza analizării situaţiei concrete locale. O slăbi- I ciune a emisiunilor este şi faptul că ele nu ■ sunt încă suficient de vii şi atrăgătoare; limibajul folosit nu este destul de simplu şi clar, ceea ce face să scadă capacitatea lor de mobilizare. La aceasta contribue şi faptul că nu se folosesc forme variate de prezentare ca dialoguri, reportaje, etc, care ar face emisiunile mult mai accesibile atât agitatorilor cât şi masselor largi de auditori. In afară de aceste lipsuri ale redacţiei emisiunilor pentru agitatori, se pot remarca unele deficienţe şi în felul cum sunt mobilizaţi agitatorii pentru a participa la audiţiile colective. Este de la sine înţeles, că acolo, unde Comitetele de partid nu folosesc din plin er,,„ Li-, nile pentru agitatori — ca de pildă, la Uzi-' nele „Sovromtractor" şi „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin, sau Combinatul textil „Moldova" din Botoşani — aceste emisiuni nu pot da roadele aşteptate. Unele organizaţii de bază detaşate neglijează organizarea audiţiilor la ora agitatorului. Mai mult chiar, unii tovarăşi din aparatul de partid neglijează ei înşişi să asculte cu regularitate aceste emisiuni şi nu colaborează activ la îmbunătăţirea lor. Dacă organizaţiile de partid vor da atenţia cuvernită organizării audiţiilor colective la emisiunile radiofonice pentru agitatori, tfttcă vor stimula exigenţa agitatorilor faţă de calitatea emisiunilor, dacă îi vor mobiliza activ pentru a trimite cât mai multe corespondenţe cu s*?e?b.l S* probleme concrete, în scopul îmbunătăţirii emisiunilor, agitatorii vor primi un sprijin serios pentru ridicarea nivelului muncii lor. Pentru ca emisiunile să devină de un real folos pentru organizaţiile de partid şi pentru agitatori, redacţia trebue să acorde la rândul său o mai mare atenţie conţinutului emisiunilor în aşa fel încât ele să oglindească în mod operativ problemele specifice ale muncii de agitaţie, să contribue din plin la educarea agitatorilor în spiritul patriotismului, al vigilenţei faţă de duşmanul de plasă. Aceste emisiuni trebue să ofere colectivelor de agitatori posibilitatea de a aprofunda problemele cele mai importante cuprinse în Hotărîrile Partidului şi Guvernului, problemele legate de situaţia internă şi internaţională, de sarcinile concrete politice şi economice ale ţării noastre. Ele trebue să popularizeze cu consecvenţă cele mai înaintate mijloace şi forme ale agitaţiei, politice de massă. În felul acesta, emisiunile radiofonice pentru agitatori vor contribui şi mai mult la pregătirea agitatorilor, în vederea îndeplinirii sarcinii lor de cinste de a mobiliza massele muncitoare din ţara noastră la lupta pentru construirea socialismului, pentru zădărnicirea uneltirilor duşmanilor de moarte ai Patriei noastre libere. Z. Names Mai multă grijă faţă de inovatori Reorganizarea colectivului de inovaţii de la fabrica „Vasile Roaită“ din Capitală, de către Comitetul de Partid şi Comitetul Sindical, a dus la îmbunătăţirea simţitoare a muncii de stimulare, sprijinire şi extindere a inovaţiilor şi netoralizărilor din această întreprindere, la lichidarea lipsurilor grave care mai dăinuiau în această privinţă, cu câteva luni în urmă. După reorganizarea sa, colectivul de inovaţii a început să se ocupe în mod serios de stimularea inovatorilor şi de punerea în practică a celor mai bune propuneri venite din massă. Cele 121 de propuneri de inovaţii şi raţionalizări, în mare parte rezolvate, demonstrează limpede activitatea rodnică depusă de acest colectiv. Aplicarea lor a adus fabricii peste 700 de mii de lei economii; pentru 26 inovaţii şi raţionalizări s’au acordat premii în valoare de 170 mii lei. Cu toate acestea mai există în munca colectivului de inovaţii de la fabrica „Vasile Roaită" lipsuri serioase care frânează desvoltarea mişcării de Inovaţii şi raţionalizări din întreprindere. Rezultatele obţinute prin aplicarea diferitelor propuneri ale inovatorilor nu au fost popularizate în suficientă măsură la gazeta de perete, nu au fost demonstrate avantajiile folosirii acestor inovaţii, astfel încât numeroşi muncitori din fabrică nu au luat cunoştinţă de ele şi nu le aplică. Inovaţia inginerului Târziu Ştefan şi a tehnicianului Dumitrache Ion, de pildă, care au făcut un ecran de protecţie la polizoare, este aplicată în momentul de faţă în multe întreprinderi din ţară, dar la „Vasile Roaită“ ea este folosită aicea la câteva polizoare. Colectivul de inovaţii mai are lipsuri serioase şi în ceea ce priveşte rezolvarea propunerilor de inovaţii şi raţionalizări. De obicei colectivul se întruneşte ca să discute propunerile odată la două săptămâni. Uneori însă trec mai multe săptămâni până să se dea răspunsul aşteptat de muncitori şi tehnicieni. Lipsă de interes şi de orientare au mai dovedit membrii colectivului şi faţă de muncitorii ale căror propuneri sunt respinse. In loc să stea de vorbă pe Indelete cu fiecare în parte, să le explice de ce propunerile lor nu pot să fie aplicate în condiţiile existente în întreprindere, colectivul se mulţumeşte să scrie pe cerere „respins“. Colectivul de inovaţii trebue să se ocupe mai îndeaproape şi cu mai multă grijă de propunerile ce vin din massă, să popularizeze rezultatele obţinute prin aplicarea diferitelor inovaţii şi să se preocupe atent de activitatea cabinetului tehnic, unde muncitorii şi tehnicienii să găsească întotdeauna îndrumările şi sprijinul necesar perfecţionării propunerilor lor. Numai în felul acesta efectivul îi va ajuta efectiv pe muncitori să contribue la perfecţionarea necontenită a procesului de producţie, la Îndeplinirea înainte de termen a planului pe 1952. Adriana Stoica Discuţia desfăşurată în paginile „Contemporanului“ şi intitulată „Cum trebuie studiată o carte“ este bine venită Această discuţie corespunde unor necesităţi reale în condiţiunile când studiul marxism-leninismului cuprinde masse din ce în ce mai largi de oameni ai muncii. Ea a stârnit de aceea un interes deosebit în rândurile elevilor şi studenţilor şcolilor de partid, activiştilor care studiază individual, studenţilor la cursul fără frecvenţă. Pentru a corespunde scopului propus, discuţia trebuia să lămurească pe deplin scopul studiului marxism-leninismului. Ea trebuia să arate că pentru noi, membri de partid şi în special activişti de partid, acest studiu nu este un scop în sine, ci, cum just se subliniază în articolul de fond din „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“ Nr. 49, învăţământul de partid constitue baza educării comuniste.. El trebue să contribue la educarea unor „comunişti dârzi şi cu voinţă hotărîtă, oameni de structură bolşevică, care să participe activ la construirea socialismului în ţările lor“. Acest lucru n’a reieşit suficient de clar din articolele publicate în cadrul discuţiei. Astfel, tpv. Şuşpea consideră că „conspectarea materialului este conţinutul studiului individual“. Scopul studiului, conţinutul lui, este însuşirea învăţăturii marxist-leniniste, însuşirea ideilor lui Lenin-Stan, ale documentelor partidului nostru, ale conducătorilor partidului nostru pentru înarmarea noastră în lupta de zi cu zi De aceea, în procesul de studiu, atenţia celui ce studiază trebue în primul rând îndreptată asupra înţelegerii operelor studiate, însemnările pe care şi le face în caet asupra materialelor studiate nu sunt altceva decât un mijloc pentru atingerea scopului propus. Diferitele feluri de însemnări făcute în caiet dau posibilitatea celui ce studiază sa înţeleagă mai bine chestiunile. Fiind pus să-şi aştearnă pe hârtie ce a înţeles din lucrarea studiată, cel ce studiază este obligat să gândească, îşi activizează gârdirea, judecata. Mai mult decât atât, el are posibilitatea să controleze măsura în care îi sunt clare problemele studiate, să revină asupra celor neînţelese, şi să-şi limpezească pe cele insuficient de clare. Iată de ce este nevoie ca în timpul studiului să se facă însemnări pe caiet. Având clar scopul studiului, este desigur important să găsim şi cele mai bune metode pentru a realiza acest scop. Acesta era de fapt obiectivul discuţiei. Să vedem în ce măsură, tovarăşii care au participat la discuţie au atins acest obicctiv. In problema, metodelor de studiu, ca şi în toate problemele trebue să ne călăuzim după experienţa sovietică. Aceasta constitue garanţia justei rezolvări a problemei. Tovarăşii participanţi la discuţie nu au ţinut însă suficient cont de acest lucru. Experienţa sovietică ne învaţă că nu există o reţetă pentru metoda de studiu. Ea ne învaţă că deprinderea de a lucra cu cartea se capătă prin practică, iar metodele muncii cu cartea pot fi diferite la diferiţi oameni. Tovarăşii cu o practică mai îndelungată în studiu stăpânesc şi folosesc metode mai înaintate. O metodă bună pentru un tovarăş mai înaintat în studiu poate fi o frână şi poate deruta pe un tovarăş care deabea începe să studieze în mod sistematic operele clasicilor. Se pare că tovarăşii participanţi la discuţie au admis cu toţii acest lucru. In realitate, însă, fiecare a susţinut că metoda sa de lucru este cea mai bună şi cea mai accesibilă pentru toţi. Dacă tov. Suşnea, în articolul Său, se mărgineşte la o serie de detalii tehnice în conspectarea materialului, iar tov. Radian, deşi prezintă o serie de metode din experienţa sovietică, nu subliniază îndeajuns varietatea formelor de conspectare şi posibilitatea de a le adapta la diferite împrejurări, tov. Bălănescu face abstracţie de experienţa sovietică. Deşi tov. Bălănescu se declară de acord cu ideia că în conspectare nu se pot da reţete, că trebue să se ţină seama de pregătirea şi posibilităţile celui care studiază, el contrazice acest principiu, recomandând metoda sa de muncă ca unica valabilă pentru toţi cei care studiază operele marxism-leninismului. Metoda tov. Bălănescu este o metodă înaintată, ea constând din folosirea notelor de lucru. Dar el susţine că felul lui de a studia reprezintă „calea cea mai accesibilă şi cea mai directă care duce la reuşită“. Tov. Bălănescu nu are dreptate când spune că orice fel de a conspecta trebue să utilizeze procedeul redării ideilor însuşite prin cuvinte proprii, să lege cunoştinţele noi de cele însuşite prin studiul anterior, să lege studiul de preocupările şi specificul muncii celui care studiază, să lege întreg studiul de problemele practice. Aici tov. Bălănescu confundă conspectarea, care este un mijloc de studiu, cu însuşi scopul studiului individual, deşi afirmă la începutul articolului său că conspectul nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de studiu. Legarea cunoştinţelor noi de cele însuşite prin studiul anterior, legarea studiului de preocupările şi specificul muncii celui ce studiază, legarea întregului studiu de problemele practice, acesta este conţinutul, scopul studiului individual. Pentru a se apropia de acest scop, diferiţi tovarăşi folosesc metode diferite. Experienţa sovietică indicând ca forme de însemnări planul, tezele, conspectul simplu, notele de lucru etc., ne învaţă să ţinem cont tocmai de acest fapt. A indica „notele de lucru“ ca cea mai bună formă de însemnări pentru toţi cei ce studiază individual, fără a ţine cont de deosebiri de nivel şi de posibilităţi, înseamnă a nu ţine cont de greutăţile inerente pe care le întâmpină marea massă de muncitori, activişti, elevi ai şcolilor de partid, etc., care studiază pentru prima dată operele clasicilor marxism-leninismului, înseamnă a lipsi pe aceşti tovarăşi, de un ajutor în studiul lor, ba mai mult, înseamnă a-i deruta. Experienţa sovietică ne învaţă că trebue să tindem a ne însuşi metodele principale ale folosirii cărţii, în aşa fel încât mai târziu să le putem varia, să putem să alegem cele mai potrivite metode, să ne elaborăm un sistem personal de studiu. In „Hotărîrea din 14 Noembrie 1938 a C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. cu privire la modul în care trebue dusă propaganda de partid în legătură cu apariţia Cursului Scurt de Istorie a P.C. (b) al U.R.S.S “ „se prevede că studiul Istoriei P. C. (b) să fie diferenţiat în 3 categorii potrivit gradului şi posibilităţilor fiecăruia. Intr'un fel este indicată studierea istoriei P.C. (b) „pentru categoria inferioară de cadre, care n'au o pregătire suficientă", în alt fel este indicată studierea istoriei P.C. (b) „pentru categoria mijlocie, alcătuită din tovarăşii relativ mai bine pregătiţi şi constituind categoria cea mai numeroasă a cadrelor noastre“ şi în sfârşit în alt fel se prevede studierea istoriei P. C. (b) „pentru categoria superioară, adică pentru tovarăşii cei mai bine pregătiţi“. Hotărîrea prevede ca potrivit nivelului de pregătire să se formeze, chiar trei tipuri de cercuri corespunzând categoriilor mai sus amintite. Prima concluzie este că nu trebue recomandată o reţetă — o metodă valabilă pentru toţi, ci fiecare să-şi găsească şi să-şi desvolte metoda sa proprie de studiu. O a doua concluzie ce se impune este că nu putem recomanda celor ce încep să studieze organizat şi profund o metodă corespunzătoare celor mai înaintaţi cum sunt „notele de lucru“. Cel care începe să studieze trebue să folosească metode mai simple de studiu. Care sunt principalele greutăţi ale tovarăşilor care încep sau care au început de curând să studieze sistematic? Ei au greutăţi în primul rând în înţelegerea materialului, în desprinderea ideilor principale din material. Ei au greutăţi în legarea tezelor studiate de practică, în aplicarea acestor teze la condiţiile actuale. Este clar că pentru a antica o teză la condiţiile actuale trebue întâi s’o desprinzi din textul studiat, s'o înţelegi. A desprinde ideia principală din material, a o reda cu cuvinte proprii în caetul de note, aceasta este forma de însemnări care trebue indicată mare masse de tovarăşi care sunt la începutul muncii de însuşire a marxism-leninismului. Obişnuindu-se să facă un conspect simplu (rezumat), obişnuindu-se să înţeleagă logica de fier a clasicilor marxism-leninismului şi profunzimea tezelor enunţate în lucrările studiate, aceşti tovarăşi pot face o aplicare a tezelor marxiste la condiţiile actuale, la munca lor, pot vedea actualitatea acestor teze, importanţa lor internaţională. Iată de ce considerăm conspectul simplu, Indicat pentru acei tovarăşi care sunt la începutul unui studiu sistematic, temeinic. Conspectul simplu reprezintă o expunere pe scurt (rezumat), cu cuvinte proprii, a principalelor idei din lucrarea studiată, a argumentelor ce se aduc pentru susţinerea acestor idei. Conspectul trebue să respecte strict ordinea problemelor după lucrarea ce se studiază. Un exemplu bun de conspect simplu este dat în articolul tov. Radian. Pe măsură ce se desvoltă nivelul ideologic al celor ce studiază, sau pentru tovarăşii care au studiat încă în trecut şi au cunoştinţe mai largi se poate şi trebuie să se treacă la alte metode mai înaintate, cum sunt conspectul mixt sau notele de lucru. Conspectul mixt este un rezumat al materialului studiat în care se scot citate din lucrarea respectivă și se subliniază anumite idei care sunt actuate. Din asemenea exemplu bun este în articolul tov. Susnea. Dacă ne-am raporta la treptele învăţământului nostru de partid, conspectul simplu ar fi metoda potrivită pentru tovarăşii care au un nivel corespunzător absolvenţilor cercurilor pentru studiul Cursului Scurt de Istorie a P.C. (b) al U.R.S.S., conspectul mixt ar fi metoda potrivită pentru tovarăşii care au un nivel corespunzător absolvenţilor şcolilor medii de partid sau studenţilor care studiază marxism-leninismul în Universităţile de Stat. Bineînţeles, aceasta indicaţie pot trebue luată în mod rigid, ci ţinând seama de posibilităţile fiecăruia. Notele de lucru sunt o metodă mai avansată pe care o pot folosi acei tovarăşi care au cunoştinţe marxiste mai bogate, care au deprinderea muncii cu cartea. Notele de lucru cuprind notarea diferitelor teze şi idei ale autorului precum şi observaţiunile personale ale cititorului cu privire la actualitatea acestor idei, la importanţa lor, la rolul pe care l-au jucat şi îl joacă în transformarea societăţii etc. Această formă de însemnări este absolut individuală. Cititorul îşi notează observaţiile lui în felul în care i se pare mai potrivit. Către folosirea acestei metode trebue să tindă cei ce studiază individual un timp mai îndelungat ca şi stridenţii şcolilor superioare de partid. Indiferent de metodele pe care le folosesc, cel ce studiază marxism-leninismul trebue să ţină cont de anele învăţăminte rezultate diin experienţa de până acum. De mnulte ori se deplasează atenţia celui ce studiază asupra formei însemnărilor, asupra exprimării, lăsând pe planul doi înţelegerea chestiunilor. Unii tovarăşi se apucă să scrie zeci şi zeci de pagini crezând că scrisul e totul. Aceasta este greşit şi duce la neînsuşirea materialului studiat. Toată atenţia trebue concentrată asupra înţelegerii problemelor şi apoi urmează expunerea lor în scris. Unii tovarăşi susţinând că fac legătură cu practica, fac actualizări formale, mecanice. Ei scriu mai mult despre „actualitatea“ lucrării decât despre lucrarea propriu zisa. Aceasta îi împiedică să înţeleagă conţinutul lucrării studiate. Indicaţiile celui ce studiază despre actualitatea ideilor studiate, trebuesc făcute numai având garanţia că s’au înţeles problemele propriu zise, arătându-se cum se aplică la ţara noastră una sau alta din tezele marxism-leninismului. De o deosebită însemnătate pentru reuşita studiului este buna planificare a timpului şi folosirea strictă a orelor planificate pentru studiu. Fără aceasta se riscă a se amâna de la o zi la alta studiul, se ajunge în situaţia de a „nu avea timp“ pentru studiu. Alegerile organelor conducătoare de partid au arătat interesul crescând al membrilor de partid pentru însuşirea marxismleninismului, ştiinţa legilor de desvoltare a naturii şi societăţii, ştiinţa revoluţiei masselor asuprite şi exploatate, ştiinţa victoriei socialismului în toate ţările, ştiinţa construirii societăţii comuniste. A-ţipsnşi această ştiinţă nu este un lucru uşor, dar este o sarcină măreaţă pentru care merită să depui eforturi. Fără îndoială că tovarăşii întâmpină greutăţi mari în înţelegerea problemelor, în desprinderea ideilor esenţiale de cele secundare, în formularea lor pe hârtie. Aceste greutăţi pot fi însă învinse tocmai printr’un studiu sistematic, continuu, metodic. Numai studiind cu perseverenţă tovarăşii îşi vor însuşi marxism- leninismul şi în acelaş timp vor învăţa şi să studieze. Folosind metodele cele mai simple şi mai potrivite, îmbunătăţindu-şi mereu munca, trecând de la o metodă de studiu inferioară la una superioară, reuşeşti să înaintezi pas cu pas pe drumul însuşirii marxism-leninismului, pentru a-l folosi, ca arma noastră cea mai preţioasă în lupta pentru pace și socialist Gr. Cotovs [ Niculascu- Discuția în legătură cu problemele de metodică ale învățământului de cortid CUM TREBUE STUDIATĂ O CARTE Un cerc de colaboratori ai cinamatografiei Pentru ca filmele sovietice, cele ale democraţiilor populare şi filmele produse de studiourile noastre să devină cunoscute unui număr tot mai mare de spectatori, întreprinderea Cinematografică Regională de Stat Bucureşti a luat iniţiativa înfiinţării unui cerc de colaboratori ai cinematografiei, activişti voluntari ai Reţelei Cinematografice de Stat. Aceşti colaboratori, prieteni ai filmului, sunt tovarăşi din cele mai importante întreprinderi şi uzine, gata să contribue prin munca lor la o cât mai bună popularizare a filmelor în rândurile tovarăşilor lor de muncă, pentru a le desvolta interesul şi dragostea pentru arta cinematografiei. Colaboratorii care fac parte din acest cerc vor participa în fiecare Duminică la vizionări speciale urmate de discuţii asupra problemelor cuprinse în film. Pe baza acestor discuţii se vor putea lua măsuri concrete pentru lămurirea unui număr cât mai mare de spectatori. In acest scop colaboratorul va ţine o permanentă legătură cu cinematograful în raza căruia se află întreprinderea respectivă, se va îngriji să primească din partea responsabilului de cinematograf fotografii, afişe, texte, pe care le va expune în panouri sau vitrine, formând un colţ cinematografic- In întreprinderile unde există staţii de radio-amplificare, colaboratorul va asigura difuzarea, şi prin acest mijloc, a textelor primite din partea întreprinderii Cinematografice Regionale. In acelaş timp el va lua legătura cu redacţia ziarelor de uzină pentru ca acestea să publice materiale privind arta cinematografiei, cronici, Informaţii, etc. Tot colaboratorului îi revine sarcina de a-şi îndrepta tovarăşii spre vizionarea filmelor cele mai valoroase din punct de vedere artistic şi educativ, de a organiza spectacole speciale cu filme ale căror teme sunt legate direct de specificul muncii lor, filme cu ajutorul cărora îşi pot însuşi experienţa tehnicii sovietice. Pentru a desvolta gustul artistic al spectatorilor muncitori, colaboratorii vor organiza la clubul întreprinderii discuţii asupra filmelor vizionate. Colaboratorii vor putea veni în ajutorul Reţelei Cinematografice colaborând la Buletinul Reţelei sau trimiţând corespondenţe presei centrale. Se vor încheia contracte între diferitele cinematografe şi întreprinderi pentru o cât mai bună organizare a vizionării filmelor. Acţiunea întreprinderii Cinematografice Regionale de Stat Bucureşti va contribui la îmbunătăţirea activităţii Reţelei Cinematografice, la o mai largă popularizare în masse a filmului. * * * „Despre prietenia chino-sovietică”. Editura P.M.R., 80 pag., 20 lei. V. Minaev : „Gestapo-ul american”. Editura Cartea Rusă- 126 pag., 53 lei. George Coşbuc : „Nuntă în codru”. Editura Tineretului, 16 pag., 50 lei. Mihail Sadoveanu: „Opere“, vol. VI. ESPLA., 544 pag., 231 lei. Dumitru Corbea : „Anii tineri". ESPLA., 80 pag., 100 lei. Ion Pas: „Lanţuri”, vol. II. ESPLA., 286 pag., 141 lei. Petru Vintilă : „Nepoţii lui Horia". Editura Tineretului, 256 pag., 130 lei. Ion Istrati : „Bucurie". ESPLA., Colecţia „Albina”, 64 pag., 10 lei. Ion Jipa : „Clocot voinicul“. Editura Tineretului, 48 pag., 90 lei. Octav Pancu-Iaşi : „Multe, multe luminiţe’’.. Editura Tineretului, 32 pag., 80 lei. Ana Tudoraş : ,,La cămin". Editura Tineretului, 36 pag., 35 lei. '. Vladimir Maiacovschi : „Ce e bine şi ce e rău“. Editura Tineretului, 16 pag. 65 lei. S. Dadiani : „Din scânteie“, piesă în 5 acte. Editura Cartea Rusă, 82 pag., 65 lei. Sculptori şi gravori amatori la căminele culturale Sunt tot mai numeroase căminele culturale care desfăşoară o activitate multilaterală, în cadrul căreia se manifestă geniul creator al poporului. Astfel, în cursul lunii Decembrie, la căminul cultural din comuna Balint-Lugoj, a luat fiinţă un cerc de sculptură şi gravură în lemn la care participă 11 ţărani muncitori.Asemenea cercuri au o mare importanţă pentru desvoltarea artei noastre populare şi promovarea talentelor din rândurile poporului muncitor. Ele trebuesc înfiinţate în cât mai multe cămine culturale şi ajutate să desfăşoare o intensă activitate. Cursuri pe genuri de creaţie la Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihail Eminescu" Pentru sprijinirea mai activă a muncii de creaţie a tinerilor scriitori şi critici literari, la Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihail Eminescu“ au luat fiinţă catedrele pe genuri de creaţie, poezie, proză şi critică literară. In cadrul acestor catedre de specialitate ţin conferinţe criticii şi scriitorii noştri de frunte. Cursurile sunt urmate de seminarii în care se aprofundează cunoştinţele teoretice, se fac discuţii asupra operelor scriitorilor clasici şi contemporani, se analizează lucrările proprii ale studenţilor. Tinerii critici literari, studenţi ai şcolii, participă şi la cursurile şi seminariile de proză şi poezie, pentru a cunoaşte în adâncime problemele de creaţie ale scriitorilor. In alcătuirea acestor cursuri şi seminarii Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihail Eminescu“ s-a călăuzit după experienţa Institutului de Literatură „Maxim Qorchi“ din Moscova. Cursurile şi seminariile pe genuri de creaţie au un rol deosebit de însemnat în îndrumarea muncii literare a tinerilor scriitori! Ele constitue un mijloc eficace pentru legarea cunoştinţelor teoretice însuşite la cursul de teoria literaturii cu activitatea practică de creaţie a studenţilor. In aceste seminarii studenţii primesc un ajutor competent din partea scriitorilor şi criticilor literari cu experienţă. Deşi încă nu au luat fiinţă catedrele de literatură dramatică şi literatură pentru copii — activitatea desfăşurată până acum de către catedrele pe genuri de creaţie constitue un progres simţitor. Acţiunea de radioficare în raionul Lugoj Acţiunea de radioficare a satelor şi oraşelorţării noastre la proporţii din ce în mai mari. Astfel, de curând au fost radioficate 653 de locuinţe din oraşul Lugoj. Planul de radioficare a raionului Lugoj mai prevede instalarea în scurtă vreme a unor noi staţii de radioficare şi în comunele Făget, Buziaş şi Margina.__________ oV îfiiniaiiv wi. 1 iriiiritiv»» . Editura Tineretului, 16 pag., 45 lei. ★ Jorge Amado: „Cavalerul speranţei“, ESPLA., 342 pag., 96 lei. Jan Dida: „Nuvele", ESPLA., 136 pag., 30 lei. Un club muncitoresc dat uitării Printre cluburile muncitoreşti din Capitală, clubul fabricii „Adesgo“ este unul dintre cele mai frumoase şi mai bine amenajate. El dispune de mijloace pentru organizarea oricărei forme de activitate culturală, artistică şi sportivă. Cu toate acestea, muncitorii de la fabrica „Adesgo“ sunt lipsiţi de posibilitatea de a folosi clubul. Comitetul de întreprindere al fabricii „Adesgo“, — nepăsător faţă de cerinţele culturale ale muncitorilor şi uitând, după cât se pare, datoria sa de a sprijini producţia printr’o intensă muncă culturala, — ţine acest club aproape în permanenţă închis. De patru luni de Zile clubul nu are director, iar bibliotecarul trece foarte rar pe la biblioteca pe care nu a aprovizionat-o cu cărţi noi de câteva luni. Sălile clubului sunt folosite pentru cursurile unei şcoli de Ratificare profesională şi uneori pentru a fi închiriate oricui ar dori să organizeze acolo un spectacol. Indiferenţa manifestată până acum de Uniunea Sindicatelor Textile faţă de situaţia clubului „Adesgo“ este de neingăduit. Ea trebue curmată fără întârziere pentru ca muncitorii de la „Adesgo“ să poată folosi aşa cum se cuvine minunatul lor club. Pentruîmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale ţăranilor muncitori, Ministerul Agriculturii a hotărît ca în cursul acestei ierni să se ţină la sate un ciclu de lecţii despre diferite probleme de tehnică agricolă. Tematica lecţiilor a fost stabilită de Ministerul Agriculturii, urmând ca ele să fie predate de inginerii şi agronomii de la secţiunile agricole ale Sfaturilor Populare. Sunt însă unii ingineri şi agronomi care nu privesc cu seriozitatea cuvenită aceasta sarcină, nesocotind astfel una dintre importantele acţiuni de ridicare a nivelului cultural al ţărănimii muncitoare ş de îmbunătăţire a metodelor de muncă din agri-CUA şi de pildă, urmau să fie ţinute asemenea lecţii la gospodăriile agricole colective din comunele Băltăgeşti, Vulturul şi Stejarul din raionul Hârşova. In fiecare din aceste gospodării colective s’au întrunit de cinci ori până acum câte 50-60 de co*rc*,'' vtşti, aşteptând ca agronomii desemnaţi de Sfatul Popular al raionului să vină să ţină lecţiile programate. In zadar le-a fost insă aşteptarea, deoarece agronomii Bajenaru, Gh. Cârnu şi Iosif Dumbravă din secţia agricolă a Sfatului Popular şi raionului Hârşova, — insărcinaţi cu predarea lecţiilor la aceste gospodării colective, — nu au ţinut câtuşi de puţin seama, de noua lor îndatorire. Cazuri asemănătoare s’au mai întâmplat şi în altă parte. Secţiunile agricole ale Sfaturilor Populare trebue să ia măsuri pentru ca ţinerea lecţiilor agrotehnice să fie temeinic organizată. Este totodată o datorie de cinste pentru ingineri şi agronomi de a contribui în acţiunea de popularizare a metodelor agrotehnice înaintate.______ * * * „Manual de hidraulică pentru uzul școlilor medii tehnice“. Editura Tehnică, 434 pag., 355 lei. * * * „Topografie minieră". Editura Tetnnica,1 pag 156 lei. B. I. Nicandrov, M. O. ticulvseni, e. n. Ivanov, A. M. Zacov, M. M. Kalaşnicov . „Construcții zootehnice". Editura Tehnică, 208 pag., 250 lei. * * * „Istoricul descoperirii şi folosirii energiei electrice”- Colecţia Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, 63 pag., 15 lei. Dr. P. Penciu: „Câţi oameni poate hrăni pământul“, Colecţia Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, 56 pag., 13 lei. * * * „Cum a organizat colectivul sportiv Metalul-Vulcan activitatea G.M.A.". Editura Cultură Fizică și Sport, 88 pag., 33 lei. * * * „Regulamentul jocului de basket“. Editura Cultură Fizică și Sport, 62 pag., 28 lei. * * * „Sportive sovietice“. Editura Cultură Fizică și Sport, 61 pag., 24 lei. Lecţii fără lectori