Contemporanul, ianuarie-iunie 1970 (Anul 24, nr. 1-26)

1970-06-05 / nr. 23

Concilierea celor două şcolihS Lie !) VECHE şi nere­­­zolvată dispută străbate istoria gîndirii şi culturii omeneşti. Două curente puternice, cu mulţi adepţi şi reprezentanţi de vază, şi-au disputat întotdeauna cheia in cunoaşterea umană. E­ste vorba de ra­ţionalişti şi de empirişti. Primii au dat întîietate intelectu­lui. Ei au susţinut că cunoaşterea îşi trage puterile din raţionamentul strîns, logic, care porneşte de la le­gile generale şi coboară spre particu­lar. Cel mai de seamă reprezentant rămine Descartes, deşi a fost precedat de greci şi urmat de neoraţionaliştii epocii noastre. Cealaltă ramură sus­ţine primordialitatea experienţei. Nimic nu este în intelect care să nu fi fost întîi în simţuri“ (Nihil est in intellectu quod non fuerit in sensu) era deviza lui Locke. La care Leibniz avea să replice mai tîrziu­­ „afară de intelectul însuşi" (nisi ipse intellec­­tus). Partizanii raţionalismului au în­credere mare în teorie. Şcoala adver­să consideră că nimic nu e mai presus decit experienţa. Nici un om, anchetat asupra prefe­rinţelor sale, nu va recunoaşte că una singură din componente este cea la care se reduce totul. Dar o anumită preferinţă se va manifesta­­ fie pen­tru calea raţională, fie pentmu cea experimentală. Această preferinţă se poate explica prin profesiune, prin preocupări, prin înclinaţii personale, uneori şi prin temperament. In orice caz, ea depinde şi de gradul de cul­tură matematică a celui în cauză. Intr-adevăr, cea mai înverşunată apă­rătoare a raţionalismului rămine tag­ma matematicienilor. Cît despre em­piriştii curaţi, îi găsim mai ales în la­boratoarele de chimie şi in unele ra­muri tehnice. Dar nu atît distribuţia pe indivizi a celor două metode de cunoaştere ne interesează, cît mai ales distribuţia lor pe epoci şi pe zone culturale. Căci dacă secolul al XVII-lea a fost raţio­nalist, al XVIII-lea a fost empirist. Iar dacă — evident, în linii foarte mari — o parte a Europei occidentale şi meridionale şi chiar centrale (mai exact ţările de limbi neolatine) este înclinată spre raţionalism, in schimb nordul Europei şi în mod special Anglia sunt puternic empiriste,­­ marii teoreticieni ai experienţei şi practicii fiind aproape toţi englezi. Anglia menţine în cultura ei aversiu­nea faţă de generalitate intr-o ase­menea măsură încît nici legi cu enunţ general nu există, tot codul britanic de legi fiind compus dintr-o colecţie de cazuri individuale care se măreşte pe măsură ce se pronunţă judecă­torii­­ o veritabilă „oroare de abstract“ (horror abstracti), cum numea Ber­trand Russell acest complex de prefe­rinţe şi de practici. Cînd, acum exact 200 de ani, în 1770, Immanuel Kant era numit — nu fără obstacole — profesor la Kö­nigsberg, el îşi propunea să rezolve contradicţia. Se pare că încercarea lui nu a fost concludentă, pentru că, în ciuda titlului, Critica raţiunii pure a fost considerată în continuare ca afir­­mîndu-se de partea raţionalismului. A trebuit să mai treacă o sută de ani, pînă la gnoseologia marxistă, pînă la acea teorie a cunoaşterii care ţine de concepţia materialist-dialectică asupra lumii, p­entru a avea noi răspunsuri la întrebarea milenară privind căuta­rea adevărului. Pentru a ne lămuri care este partea teoriei şi care partea experienţei în realizările şi descoperirile recente ale ştiinţei şi tehnicii, ar trebui să facem o anchetă. La prima vedere, cîştigă teoria, pientru că, tot aşa cum pe vremuri o planetă fusese găsită intîi pe hîrtie şi numai după aceea de observatorul astronomic (este vorba de calculul lui Le Verrier, adevărat triumf al prevederii teoretice), şi în prezent descoperirile strict teoretice sînt foarte numeroase. N-am avea motive să ne mirăm dacă, din băncile celor care au avut o parte de contri­buţie la cucerirea cosmosului, n-am auzi spunîndu-ni-se : „Totul a fost calculat pe hîrtie. Maşinile de calcul au cucerit întîi luna, şi numai după aceea omul. Totul s-a desfăşurat con­form unui riguros program stabilit pe cale teoretică, călătoria propriu-zisă în lună nu a avut alt rost decit să confirme prevederile şi calculul. Ex­perienţa în zilele noastre nu este decit o simplă verificare finală pen­tru cei care mai au îndoieli că lucru­rile sunt realizabile după ce calculul demonstrase cu prisosinţă acest lu­cru“. Şi cu toate acestea, la o examinare mai atentă a fizicii moderne, un cer­cetător din acest domeniu ar putea pe drept cuvînt spune că marile descoperiri în lumea atomului sînt de natură experimentală, a aparatului matematic şi teoretic nerăminîndu-i decît să se străduiască să ajungă din urmă sau să explice fenomenul sem­nalat de o aparatură din ce în ce mai complicată. Se p­are, într-adevăr, că succesiunea de evenimente în pro­gresul cunoașterii în fizica particule­lor a fost următorul: 1) aparate din ca în ce mai puternice ; 2) descoperirea u­­nui fenomen nou ; 3) încercarea de explicare a fenomenului nou ; 4) ex­tensiunea instrumentului teoretic. Vin apoi biologii și spun : „Şi noi am avut întîi microscopul electronic, ne-am folosit de tehnici noi în ma­terie de chimie macromoleculară, am beneficiat de progresul ştiinţelor a­­plicate, în sfîrşit am experimen­tat, şi doar după străduinţe îndelungata am ajuns la explicaţii teoretice cum este aceea a codului genetic“. — „Da, se va replica de pe băncile raţionalismului ştiinţific modern, dar nu uitaţi că teoria relativităţii este o cucerire strict intelectuală, verificată numai ulterior de practică. Că ciber­netica, in ultimă instanţă, este tot o teorie bazată pe mariajul a două ra­muri ce păreau distanţate­­ pe de o parte, teoria fiziologică a efortului muşchiular ; pe de altă parte, calcu­lul matematic“. Să nu ducem ancheta mai departe. Să ne mulţumim cu constatarea că părerile pot fi încă şi mai împărţite (dacă se poate spune aşa) şi că pînă în zilele noastre Descartes şi Bacon au partizani şi ecouri în cultura ţări­lor lor. — ceea ce îl va determina desigur pe un fizician francez să răs­pundă, la aceeaşi întrebare, altfel decit colegul său englez. (Iar dacă am vrea cu tot dinadinsul să arătăm cît de complex este cîmpul acesta al opţiunilor metodologice fundamentale, am mai putea adăuga că, in timp ce culturile de tip raţionalist au nostal­gia concretului. In S.U.A. se exclamă­­ „Mai mulţi teoreticieni !“­ Cît priveşte cultura ştiinţifică românească, oricit de sus am ridica experienţa pe soclul său, nu avem impresia că am greşi prea mult, într-atîta o veche tradiţie, la care s-au adăugat şi tenace preju­­­decăţi, ne-au făcut de cele mai multe ori să înclinăm balanţa în cealaltă parte. Pentru noi, astăzi, disputa aceasta, sub formă de alternativă cu răspun­suri tranşante, excluzindu-se reciproc, prezintă totuşi mai puţin interes. In orice buclă de influenţă reciprocă, acolo unde experimentul şi raţiona­mentul teoretic sînt strîns legate, e.­in fond, destul de neimportant să încerci să pui degetul pe ceea ce este primordial , bucla fiind închisă, avem de-a face cu un simplu cerc. In anul 2020. Insă, vechea dispută dintre ra­ţionalişti şi empirişti, dintre deducţie şi inducţie, va intra într-o fază nouă. Căci, pe lingă aceste două căi, există şi o a treia, pe care astăzi nu o cu­noaştem decît în mlădiţele ei încă neviguroase şi neafirmate­­ aceea a experimentului mintal. In anul 2020, oamenii îşi vor re­aminti că ambele curente şi-au avut tarele lor profunde. Raţionamentul a avut într-adevăr avantajul de a con­densa multă experienţă, de a merge mai direct la concluzii, de a fi curat şi necostisitor, de a fi rapid şi infai­libil, însă şi dezavantajul de a con­duce de multe ori la dogmatismul­­cu­noaşterii sau la abstracţiunea fără acoperire şi de a fi în unele situaţii mai mistic decît credinţele religioase. Experienţa curată este într-adevăr si­gură, palpabilă, concludentă , dar, in domeniul social, experienţele devin aproape imposibil de realizat. Fără o lumină a teoriei, dezvoltarea societăţii ar fi şovăitoare şi ar vătăma generaţii la rînd Este ciudat şi îmbucurător totodată că epoca noastră elaborează o a treia — să-i spunem — categorie metodo­logică, nepresimţită de Bacon şi ne­înregistrată de Descartes. Este vorba de crearea modelelor, care simulează realitatea sau fenomenele vieţii ma­teriale. Să luăm de­ pildă un fenomen chimic oarecare. El poate fi reprezen­tat şi prin maşina de calcul, aşa cum poate fi obţinut in retorte şi eprubete. Dacă fenomenul este cunoscut în li­niile sale mari, maşina ne va spune toate concluziile posibile, cu condiţia — bineînţeles — ca programarea să fi fost riguroasă. Maşina a introdus ca­pacitatea de a studia variantele unui model după cele mai bune reguli ale experimentului. Pe vremuri, raţiona­mentul era static. Modelul oferă po­sibilitatea observării efectelor, a va­riaţiilor produse de factorii ce se schimbă şi a verificării ipotezelor. Omul, deci, învaţă în zilele noastre să experimenteze pe modele reduse ale realităţii, dispensîndu-se de sar­cina ingrată de a face experienţe pe scară mare. Perioada sfîrşitului de secol este aceea a apariţiei modele­lor, pe care se experimentează pentru a fi evitate toate acele Încercări care, datorită complexităţii lor extre­me, sau din cauza riscurilor de tot felul pe care le comportă, nu e cazul să fie întreprinse în realitate. Este epoca raţionamentului pe machetă, este epoca în care se face teoria mo­delului. Maşinile de calcul au făcut posibile, pe baza unor modele simbolice, răs­punsuri la întrebări de felul urmă­tor : „ce se întâmplă cu preţurile mondiale dacă apare un nou produs sintetic; dar dacă apare o criză de producţie într-o ţară, sau dacă apare o supraproducţie în alta ?“. In loc să aşteptăm evenimentele, să le trăim aievea, întrebăm din timp maşinile de calcul, în care ecuaţii potrivite re­zumă fenomenul într-o scară nouă, pe care se poate experimenta teoretic. Maşinile de calcul aduc un preţios amendament Criticii raţiunii pure. Mircea Maliţa PARIS. Castelul Fontainebleu : FÎNTlNA DIANEI (replică In fontă a celebrei sculpturi antice, aflată la Muzeul Luvru, „Diana cu ciuta“ Aceasta a fost — şi ea — descrisă de Al. Odobescu în al său Pseudo-Kyntgetikos : „Diana de la Luvru, acea ntindră fecioară de marmură, care s-avîntă ageră şi uşoară, sub creţurile dese ale tunicei ei spartane, scurtă în poale şi larg­­despicată la umeri. O mişcare vie şi graţioasă, a grumazului a înălţat capu-i, cu perii sumeşi la ceafă în corumb, şi pe frun­­tea-i, coronată cu îngusta diademă, se strecoară ca un prepus de minte...“. De unde se vede, că Franţa, monumentele sale de artă, au fost de atîtea ori în atenţia oamenilor de cultură români. (Recent, un album Paris a apărut la Editura Meridiane avind ca autor pe fotograful nostru, ION MICLEA). Navele cosmice şi geofizica „SOIUZ-9“ I­N PRIMA zi a lunii curente — luni 1 iu­nie 1970 — a fost lansată din Uniunea Sovietică, de pe una din platformele u­­riaşului cosmodrom Baikonur, a 9-a navă spaţială din seria „Soiuz“ Urmărind evoluţia în zbor şi progra­mul de lucru al lui „Soiuz-9“, putem spune că aceasta este cea dinţii „navă cosmică utilitară“. La bordul ei se află doi astronauti cu experienţă îndelungată : colonelul An­drian Nikolaev (41 de ani) care a evo­luat in spaţiu timp de 93 de ore pe nava Vostok-3, in anul 1962, şi inginerul Vi­tali Sevastianov (35 de ani), proiectant de construcţii aero-spaţiale, instructor şi antrenor in detaşamentul de cosmo­nauţi, in rindul cărora a intrat in anul 1959. Ca structură şi construcţie, „Soiuz-9“ se apropie de ceea ce va fi, în viitor, o unitate a staţiilor orbitale de lungă durată. La bord, astronauţii benefici­ază de condiţii de viaţă simţitor mai apropiate de standardul biofizic teres­tru decît în cabinele spaţiale de pînă acum. Regimul alimentar este simplu, substanţial şi... nesofistificat după reţete inumane. îmbrăcămintea de lucru este, de asemenea, comodă, agreabilă şi ne­obositoare. Astronauţii au la îndemînă, gata spre a fi îmbrăcate în cîteva se­cunde, „combinezoanele cosmice“ etan­şe, cu rezerve de aer şi căldură, desti­nate eventualelor evoluţii în vid. Nava se afla la încheierea ediţiei de faţă pe o orbită foarte puţin ovalizată. Parametrii săi erau, ieri, 4 iunie, de 266 kilometri depărtare de sol la apogeu şi 247 kilometri la perigeu. Planul de zbor avea o înclinare de aproximativ 51 de grade faţă de planul Ecuatorului. O rotaţie circumterestră dura 89 de mi­nute şi 30 de secunde. După patru zile de la lansare „Soiuz-9* a totalizat aproa­pe un milion şi jumătate de kilometri de zbor In Cosmos. Principalul aspect al acestei intere­sante performanţe este activitatea utilă pe care o prestează zburătorii. Ea poa­te fi urmărită şi apreciată pe două pla­nuri ştiinţifice : o amplă şi minuţioasă analiză fiziologică şi psihologică, conco­mitent cu investigaţiile geofizice. Pentru obţinerea informaţiilor com­plete despre comportamentul psiho-fizic al oamenilor aflaţi de zile întregi in Imponderabilitate şi un zbor cosmic, Ni­kolaev şi Sevastianov au fost supuşi u­­nor tele­controale continui, nu numai in cursul operaţiilor rutiniere ale zboru­lui, ci şi în timpul unor exerciţii fizice impuse, a unei forme noi de gimnastică a corpului imponderabil cu stimularea muşchilor spre obiective şi lucrări pre­cise. Rezultatele de pînă acum, înregis­trate la centrele de control de pe Pă­­mînt, sînt foarte interesante şi consti­tuie un capitol ştiinţific important pen­tru antrenarea oamenilor în vederea in­stalării lor în staţiile circumterestre. Cu aceeaşi atenţie sunt urmărite şi ob­servaţiile ştiinţifice făcute de astronauţi în domeniile geofizicii. „Soiuz-9“ este echipat pentru observaţii meteorologice de amploare. Mişcarea maselor de nori, repartizarea ploilor, determinarea prin­cipalilor curenţi de aer pe arii uriaşe de pe glob şi din atmosferă vor fi stu­diate, fotografiate şi înregistrate, pentru a se face un mare pas înainte în domi­narea capriciilor naturii şi obţinerea u­­nor prognoze mai sigure. Tot in dome­niul geofizic, astronauţii sunt in măsură să studieze suprafeţele acoperite de ză­pezi şi gheţuri, înregistrînd, prin foto­grafieri succesive, cu mijloace teleop­­tice speciale, cu pelicule sensibile la in­­fraroşu, mişcarea gheţarilor. Studii im­portante, inedite, pot fi realizate in do­meniul geografic al prelevărilor tele­­fotografice precise pentru Întocmirea u­­nor hărţi exacte. Paralel cu aceste lu­crări, o „navă cosmică utilitară* cum este „Soiuz-9* poate contribui, cu re­zultate excelente, la cercetările geolo­gice şi la prospecţiunile mineralogice. Examinarea îndelungată şi amănunţită a scoarţei terestre va avea, fără îndo­ială, efecte rodnice şi in agricultură, pentru proiectarea unor lucrări eficien­te de protejare şi fertilizare a solului. Apropiată din ce în ce mai repede şi mai mult de Interesele colectivităţii, cosmonautica, ştiinţă utilă, a prezentu­lui şi a viitorului, îşi face un loc larg şi fecund în viaţa de toate zilele. M. Rîmniceanu În preajma vizitei tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în Franţa Joi ACESTE zile, în Franţa au loc numeroase şi variate manifestări consacrate României, organizate cu prilejul apropiatei vi­zite a preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Astfel, în colecţia „Scrieri poli­tice“ a editurii Nagel, a apărut car­tea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Pentru o politică de pace şi de coo­­perare internaţională. Duminică s-a transmis, în Româ­nia, interviul acordat de preşedin­tele Franţei, Georges Pompidou, Televiziunii Române, iar marţi, preşedintele Nicolae Ceauşescu a primit pe ziariştii francezi Claude Manuel şi Claude Brovelli, cărora le-a acordat un interviu pentru Te­leviziunea Franceză. Academia de ştiinţe morale şi politice a Franţei a invitat în şe­dinţa sa lunară pe prof. univ. Mi­ron Constantinescu, care a rostit o alocuţiune în care a evocat tra­diţia relaţiilor ştiinţifice şi cultu­rale româno-franceze, subliniind cu acest prilej semnificaţia apro­piatei vizite în Franţa a preşedin­telui Nicolae Ceauşescu. Organizată de Radio-Televiziunea Română în colaborare cu O.R.T.F., Săptămîna culturală românească (31 mai — 7 iunie) a cuprins o se­rie de manifestări la care şi-au dat concursul personalităţi de presti­giu din ambele ţări. Săptămîna a început cu alocuţiu­­nile ambasadorilor României la Paris şi al Franţei la Bucure­şti. Luni, Radiodifuziunea Franceză a transmis o discuţie de două ore, despre istoria României, la care au participat prof. univ. Miron Con­­stantinescu, preşedintele Acade­miei de ştiinţe sociale şi politice a României, şi profesorii universitari Pierre George şi Georges Castelan, precum şi Alphonse Dupront de la Sorbonia. Au urmat, în primele patru zile, spectacole de teatru. Comedia Fran­­ceză a prezentat emisiunea „Oma­giu artiştilor români“ de Maurica Escande, urmată de interpretarea piesei O noapte furtunoasă. Clasi­cul român a fost prezent şi în emisiunea „De la Caragiale la Ma­rin Sorescu“, în cadrul căreia au fost interpretate extrase din Mo­mente şi din piesa Iona. Din tea­trul românesc au mai fost oferite ascultătorilor francezi piesele Dom­nişoara Nastasia de G.M. Zamfi­­rescu (în rolul principal, Emma­­nuelle Riva), Fii cuminte, Cristofor de Aurel Baranga, Există nervi de Marin Sorescu. Se întimplă de Ro­mulus Vulpescu. Numeroase emisiuni ale Radiodi­fuziunii Franceze au fost consacra­te în aceste zile muzicii româneşti. Azi, 5 iunie, se transmite opera Oedip, de George Enescu, în inter­pretarea unor mari artişti francezi, sub conducerea muzicală a lui Charles Bruck. Arta plastică românească a făcut obiectul mai multor emisiuni prin­tre care­­ un Interviu cu Vincenţiu Grigorescu despre pictura româ­nească, emisiunea „Artişti români contemporani“, semnată de Dan Hâulică, o discuţie cu pictorul Ion Gheorghiu. „Literatura română contempora­nă“ a cuprins mărturii de Zaharia Stancu, Victor Eftimiu, Eugen Jebe­­leanu. Radu Popescu, în cadrul emi- siunii „Arta spectacolului“ au parti­cipat Radu Beligan, Liviu Ciulei, Dinu Cernescu, Margareta Nicu­­lescu, Lucian Pintilie. Tot astăzi, vineri, mai este progra­mată emisiunea „Romancieri ro­mâni contemporani" (Nicolae Bre­­ban, Aurel Dragoş Munteanu, Teo­dor Mazilu, D.R. Popescu, Ivan De­nes), iar mîine, în ziua de înche­iere, „Poezie română de la A la Z* de Alain Bosquet şi Interpretarea unor fragmente din poemul Suri*­tul Hiroșimei de Eugen Jebeleanu, de către un grup de artiști români. 40044 Abonamentele se fac la oficiile poştale prin factorii poştali şi difuzorii voluntari din între­prinderi şi in­stituţii. Redacţia şi administraţia: Bucureşti, Piaţa Scinteii nr 1, telefon :17.60.10. Căsuţa poştală 4103. TIPARUL , Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. Anunţurile de PUBLICITATE A (reclamă) se primesc la următoarea adresă: Agenția de publicitate I.S.J.A.P. — București, Str. Eforie 6, tel. 16.79.45. Cele şase zile ale cărţii la Nisa • SAPTAMINA trecu­­tă s-a deschis la Nisa al 2-lea Festival interna­ţional al cărţii. Deosebit de remarcată este parti­ciparea masivă a editu­rilor americane (care anul trecut au trimis doar cîţiva observa­tori) : Bacon Press, Dou­­bleday, Bell, Dove, Fancet etc., precum şi vreo trei sute de agenţi literari din S.U.A. Sunt expuse peste 500.000 de volume reprezentînd producţia majorităţii e­­ditorilor francezi (cu excepţia lui Gallimard, care preferă să nu participe), precum şi a editurilor din alte 18 ţări din Europa (inclusiv România, care a partici­pat şi la concursul pen­tru cele mai frumoase cărţi). America, Africa şi Alături de festival şi colocvii, cărţilor le sînt consacrate şi cîteva ex­poziţii de mare interes­­ o retrospectivă a cărţii şcolare, de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi pînă în anul 19141 o expoziţie a cărţii poe­tice, incluzînd şi ma­nuscrise de Eluard, Claudel etc.­­ un an­samblu de cărţi-obiecte, semnate de artişti ca Duchamp, Man Ray eta Premiul de psihanaliză • PREMIUL Mauri­ce Bouvet 1970 pentru psihanaliză a fost atri­buit doctorului Michel Neyraut, autorul stu­diului Singurătate şi transfer (Solitude et transferi), apărut în „Revue franţaise de la Psychanalyse“ (nr. 1/ 1970). Pentru Anul Dürer • COMPOZITORUL iugoslav Milko Kelemen compune, pentru Anul Dürer 1971, o operă pe un libret de Fernando Arrabat, scrisă la cere­rea Operei municipale din Nürnberg. Substanţa eori împinge la crimă . • TREI cercetători de la Princeton University au demonstrat că, la fel ca foamea, setea sau comportamentul sexual, instinctul crimei îşi are sursa în chimia creieru­lui, şi anume în acţiunea acetilcolinei asupra unei zone bine delimitate a hipotalamusului. Ceea ce înseamnă că, folosind substanţe adecvate, se poate acţiona asupra lui. Cei trei cercetători au reuşit, deocamdată, să neutralizeze agresivita­tea şobolanilor, şi, in altă serie de experienţe, să transforme şoricei placizi în ucigaşi feroci. Oceanul, lumea nouă a... Statelor Unite • AMERICANI! Au descoperit Oceanul — scrie trimisa specială a ziarului „Le Monde“ (21 mai) în Statele Unite, Yvonne Rebeyrol, pre­­cizînd că preocuparea pentru explorarea mării este susţinută de trei considerente: stra­tegia, profitul şi polu­area, adică unul militar, altul economic şi un altul social-ecologic. Un raport din 9 ianuarie 1969 redactat de Comi­sia pentru ştiinţa, teh­nica şi resursele mari­ne, cerea crearea, după modelul NASA, a unei agenţii federale pentru cercetarea mării : NOAA (National Oceanic and Atmospheric Agency). Sculptură braziliană la aeroportul Orly • AEROPORTUL Pa­ris-Orly posedă o gale­rie de artă care a expus de curind operele sculp­­toriței braziliene Luiza Miller, fostă elevă a lui Zadkine. Sunt lucrări realizate din elemente metalice, cărora autoa­rea le-a dat destinaţia de uşi. „N-am sculptat uşi — a spus artista —, ci sculpturi care au de-,­venit uşi“. Festivalul de la Bayreuth d­INTRE 24 iulie şi 27 august vor fi prezen­tate cele 24 de specta­cole de operă care vor alcătui ediţia din acest an a celebrului festival wagnerian de la Bay­reuth. In program : Tris­tan, Parsifal, Inelul Ni­­belungilor, Vasul fan­tomă, Maeştrii cîntăreţi din N­rnberg. Singura montare nouă este a­­ceea a Inelului Nibelun­­gilor, semnată de Wolf­gang Wagner, conduce­rea muzicală aparţinînd lui Lorin Maazel. Ca dirijori au mai fost an­gajaţi : Horst Stein (pentru Maeştrii cîntă­­reţi), Karl Böhm (pen­tru Tristan) şi Pierre Boulez (pentru Vasul fantoma şi Parsifal). Colette, dupâ Chanel _ • DE mare succes se bucură, în aceste zile, pe Broadway, noul specta­col muzical inspirat de personalitatea celebrei scriitoare franceze Cole­tte. Ca şi Katherine Hep­burn în personajul Co­co Chanel, Zoe Caldwell se identifică acum cu personajul Colette, trans­­formîndu-l, pentru pu­blicul american, dintr-un nume de romancier, in­tr-o prezenţă complexă şi îndrăgită. „A citi pentru a te cultiva" • TEMA Tîrgului In­ternational de carte des­fășurat recent la Bru­xelles a fost „A citi pentru a te cultiva“. Ministerul belgian al culturii a decernat un premiu editurii france­­ze „Editions ouvrières“, ca fiind participanta ca­re a răspuns cel mai bine la tema tîrgului. Două dintre lucrările expuse de această edi­tură au fost in mod special remarcate : Tai­nele vieţii explicate co­piilor de dr. André Art­­hus, şi Mecanismele e­­conomiei naţionale, Pri­mii paşi in economie de Jean-Marie Alber­­tinL Jazz din Est şi Vest • LA Nürnberg s-a desfăşurat timp de trei zile (29—31 mai a.c.) al treilea Festival euro­pean de jazz intitulat „Jazz Ost West 70“. Au participat formaţii din Anglia, Franţa, R.F. a Germaniei, Olanda, Ita­lia, Cehoslovacia, Iugo­slavia, Bulgaria, Polo­nia, ţările scandinave etc. Punctul culminant al manifestării a fost concertul simultan al diferitelor grupuri de Jazz care au evoluat în toate sălile clădirii Mei­­stersingerhalle. Publi­cul s-a putut mişca li­ber de la o sală la alta, alegîndu-şi interpreţii preferaţi. Zqe Caldwell in rolul romancierei Colette Săptăminal politic-social-cultural EDITAT DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA SI ARTA Redactor-sef : GEORGE IVAŞCU IN COLEGIUL REDACTIONAL : A. BARANGA, MARCEL BREATU, ROGER CIMPEANU (secretar general de redac­­tie), C. N. CONSTANTINIU (redactor sef adjunct), ION DRAGAN, IOAN GRIGORESCU, HORIA HULUBEI, ION MIHAILEANU (redactor jel adjunct), SZEMLER FERENC, CICERONE THEODORESCU, ZENO YANCEA. Prezenlfttea tjtafici ELENA MARINESCU

Next