Contemporanul, ianuarie-iunie 1974 (Anul 28, nr. 1-27)
1974-05-10 / nr. 20
Proletare* toate ţările, emiţi vi 1 Vineri, 10 mai 1074 Nr. 20 (1435) 12 pag — 1 ten SAPTAMINAL AL CONSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE Cucerirea independenţei in 1877, plătită cu singe de ostaşii şi dorobanţii români in redutele de la Smirdan, Plevna şi Griviţa, a deschis calea unor noi împliniri ale idealurilor de libertate şi progres ale poporului român. NICOLAE CEAUŞESCU N. GRIGORESCU Atacul de la Smîrdan Insufleţitoarele idealuri ale independenţei INDEPENDENŢA — cuvint, noţiune, concept cu semnificaţii politice, economice, naţionale. Concept, noţiune cu conţinut care se cuvine raportat la condiţiile istorice concrete. Altfel înţelegeau independenţa clasele dominante din orinduirile întemeiate pe exploatare şi altfel masele producătoare din aceleaşi orînduiri. Cele dintîi raportau independenţa la posibilităţile lor de trai îmbelşugat, chiar dacă ţara era sub dominaţia altor puteri. Masele producătoare, dimpotrivă, înţelegeau Independenţa, libertatea şi suveranitatea ţării întregi, deoarece suferinţele ei erau şi suferinţele lor proprii, dominaţiile şi stăpinirile străine ce apăsau şi exploatau ţara, oricare ar fi fost acestea şi oricând s-аг fi exercitat, însemnau propria lor apăsare şi exploatare. De aceea, cînd domnitorii patrioţi şi vrednicii conducători de oşti chemau la lupta pentru independenţa ţării, glasul lor era ascultat şi urmat de „toată ţara“. Conţinutul noţiunii şi conceptului de independenţă se îmbogăţeşte cu noi sensuri în perioada de formare a naţiunii române. Lupta pentru emanciparea socială a maselor populare, şi pentru libertatea naţională a ţării, pentru aşezarea pe temeiuri progresiste, burghezo-democratice, a instituţiilor social-politice înalţă pe o treaptă superioară noţiunea, conceptul de independenţă, cum s-a întîmplat în timpul mişcării revoluţionare conduse de Tudor Vladimirescu, al revoluţiei de la 1848, al Unirii Principatelor din 1859. S-a împlinit visul, s-au realizat strădaniile, s-au Înfăptuit dorinţele la 1877. Botezul focului pentru consfinţirea independenţei s-a oferit foarte curind după marele act istoric. Bravii dorobanţi şi căciulari, purtînd opinci, sumane şi iţari au plecat „de-acasă, de la plug, să-şi scape ţara de sub jug“, potrivit versurilor inspirate ale bardului de la Mirceşti, Vasile Alecsandri. Independenţa a fost apărată cu dăruire şi sacrificii de întreaga ţară. Entuziasmul şi hotărârea de a nu precupeţi nici o jertfă erau generale, la sate şi oraşe, între ţărani şi muncitori, intelectuali şi meseriaşi. In România şi Transilvania deopotrivă, deoarece nu exista nici o deosebire de o parte şi alta a Carpaţilor în acele zile hotăritoare, nici în ce priveşte entuziasmul, nici ajutoarele de tot felul, nici chiar participarea la război. Tot ce se întâmpla pe o parte a munţilor stîrnea un mare răsunet de cealaltă parte a lor. Toţi românii doreau „să evite libertatea pe malurile dunărene“, întronarea libertăţii pe malurile dunărene a cerut însă jertfe grele. La Plevna şi la Griviţa, la Rahova şi Nicopole, la Vidin şi la Smîrdan. Aspiraţiile spre independenţă au fost dovedite deplin şi prin unitatea conştiinţei naţionale a tuturor românilor, adeverită şi de data aceasta, ca şi în toate împrejurările însemnate. Numeroşi tineri din Braşov şi Făgăraş, Sibiu şi Orăştie, Hunedoara şi Banat, de pe Tîrnave şi de prin Munţii Apuseni şi-au părăsit îndeletnicirile şi familiile şi au alergat cu însufleţire peste Carpaţi pentru a-şi vădi vrednicia în lupta pentru independenţa României, considerată de ei şi de toţi deopotrivă şi ţara lor. „Marea epopee a luptei poporului român pentru independenţă“, cum o caracteriza tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, preşedintele Republicii Socialiste România, în faţa Consiliului Asociaţiei Cineaştilor, a fost intr-adevăr a întregului nostru popor, de pe un versant şi de pe celălalt al Carpaţilor, înfrăţit în marele efort pentru neatârnarea ţării. Independenţa politică a ţării româneşti nu-i asigurase, insă, o independenţă deplină, deoarece din punct de vedere economic, ingerinţele străine nu încetaseră. Acad. Ştefan PASCU IN ACEST NUMĂR : • 1939 — un fierbinte început de Mai. de Nicolae COPOIU (pag. 6-7) • O confruntare necesară în ştiinţele sociale. de Petru PANZARU (pag. 4) (Continuare in pag. 2) OBIECTIVUL NOSTRU PRINCIPAL: Propagarea marxismului militant Ia procesul revoluţionar complex de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, rolul factorului conştient devine decisiv pentru rezolvarea unor probleme fundamentate. Rezultatele muncii constructive sunt cu atit mai substanţiale, cu cit ea se desfăşoară in mai deplină cunoaştere şi înţelegere a rosturilor, a finalităţii, a căilor şi mijloacelor de atingere a ţelului suprem, a factorilor şi conexiunilor întregului mecanism al universului material şi spiritual pe care omul e chemat să-l stâpîneascâ. In aceste condiţii, lărgirea orizontului de cunoaştere şi înţelegere al oamenilor, înarmarea lor cu concepţia înaintată despre lume şi societate — materialismul dialectic şi istoric - devine o necesitate obiectivă şi, totodată, o sarcină de prim ordin. Nu e vorba, desigur, de o simplă transmitere de informaţii. Nu e vorba, desigur, de o simplă repetare a unor teze generale, învăţate la şcoală. Nu e vorba, desigur, de o acumulare pasivă, mai mult sau mai puţin sistematică, de date şi fapte. E vorba de o cunoaştere şi, mai ales, de înţelegere a legilor obiective care guvernează natura şi societatea, e vorba de formarea şi cristalizarea unui sistem de gindire bazat pe principiile militante ale filozofiei marxist-leniniste care ajută nu numai la interpretarea lumii, ci la transformarea ei. E vorba, totodată, de continua reexaminare şi reevaluare a tezelor generale cunoscute, de continua confruntare a lor cu realitatea vie, dinamică, concretă. Această permanentă confruntare şi reevaluare critică şi autocritică este necesară cu atit mai mult cu cit, in studierea şi aplicarea învăţăturii marxistleniniste e bine să ne reamintim - după cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru, - de „avertismentul lui Marx şi mai tîrziu al lui Lenin, după care tezele teoretice ale socia-, lismului, concepute de ei, nu trebuie privite ca ceva imuabil, elaborate o dată pentru totdeauna. Este necesar să se înţeleagă că marxism-leninismul este o învăţătură vie care se reînnoieşte continuu ; caracterul său revoluţionar constă tocmai în faptul că se îmbogăţeşte permanent cu toate concluziile ştiinţifice ale dezvoltării sociale, că nu elaborează teze imuabile, date o dată pentru totdeauna, ci ajută la cercetarea şi înţelegerea evenimentelor corespunzător noilor condiţii economice, sociale, naţionale şi istorice". In lumina acestei concepţii creatoare care stă la baza politicii parti-dului nostru şi in spiritul recentei Hotâriri a Secretariatului C.C. al P.C.R., care a analizat structura presei din ţara noastră şi a luat unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii publicaţiilor centrale şi locale, stabilind ca revista „Contemporanul" să devină „revistă politică, al cărei obiectiv principal este de a milita pentru propagarea in mase a marxism-leninismului, a concepţiei materialist-dialectice a partidului nostru despre viaţă şi societate" — ne propunem să dezbatem in paginile revistei noastre probleme fundamentale ale societăţii socialiste româneşti şi ale lumii contemporane, acordind, totodată, prioritate acelor teme şi subiecte care pot contribui la educarea politico-ideologică a oamenilor, la pătrunderea ideologiei marxist-leniniste în mase, în straturile cele mai profunde ale conştiinţei sociale, combătînd in acelaşi timp concepţiile retrograde, reacţionare, reziduurile unor deprinderi şi mentalităţi învechite. Ne preocupă probleme teoretice ale organizării şi conducerii societăţii socialiste, ale perfecţionării relaţiilor şi structurilor sociale socialiste , problemele teoretice ale transformărilor sociale revoluţionare din întreaga lume, ca şi aspectele actuale ale mişcării ideilor pe plan mondial. Ne preocupă probleme teoretice ale progresului ştiinţelor in lumea contemporană, raportul intre dezvoltarea ştiinţelor şi transformarea revoluţionară a societăţii, viitorul civilizaţiei umane. Ne preocupă probleme teoretice privind educaţia socialistă a maselor, raporturile noi intre individ şi societate, noile aspecte ale răspunderii sociale a individului, procesul complex de formare şi dezvoltare a personalităţii, precum şi rolul educativ al activităţii culturale de masă sub aspect conceptual , organizatoric. Se preocupă, fără îndoială, probleme teoretice ale artei şi culturii, ale raportului de interdependenţă între artă şi societate în lumina principiilor esteticii şi filozofiei marxist-leniniste, esenţa umanismului socialist, căile specifice prin care arta îşi exercită acţiunea modelatoare, de înmurire a conştiinţelor. Sunt, acestea, preocupări de interes major, prin care „Contemporanul“ de azi, continuator al tradiţiilor militante ale înaintaşilor, se prezintă lucid şi conştient de înaltele sale răspunderi concretizate in mesajul adresat la aniversarea sa (90 de ani de la întemeiere şi 25 de ani de la reînfiinţarea sa in noile condiţii, după Eliberare de secretarul general al partidului: „...Militînd neobosit pentru propagarea ideologiei noastre marxist leniniste, a filozofiei materialist-dialectice, revista este chemată să contribuie tot mai eficient la formarea unei concepţii ştiinţifice, revoluţionare a celor ce muncesc, la cultivarea în rindul intelectualităţii şi a maselor largi de cititori ai înaltelor idealuri ale socialismului şi comunismului Astăzi, ca şi cu nouă decenii în urmă, «Contemporanul» poate şi trebuie să se afirme ca o largă tribună activă de luptă pentru cele mai înaintate idei ale epocii — ideile socialismului și comunismului —, pentru cel mai avansat umanism - umanismul socialist 1" РЯ ж * Mm